Universul, aprilie 1931 (Anul 49, nr. 87-112)
1931-04-01 / nr. 87
Pilii ifim infillor Pe lângă partidele,tuburile şi presa lor, diii ţarile respective, minorităţ dispun de concursul deselor ligi, uniuni şi asociatii internaţionale, în fruntea „Uniunea Ligilor pentru Societatea Naţiunilor“, catare şi o comisiune permanşi pentru studii şi anchete seciale privitoare la cheile ce interesează minorităţ. Uniunea interparientară are şi ea o comisiuneermanentă a minorităţilorpreţine şedinţe regulate ţia rezoluţiuni în toate cădurile puse în discuţie. Comitetul executi al Internaţionalei a II-a dispune şi el de un organ rezeat minorităţilor. Mai sunt apoi urătoarele asociaţiuni internaţiile, care sprijină făţiş caii minorităţilor din statele supuse regimului pactului ş la Geneva: International La Association'“ ; „Uniunea '■meilor pentru pace'“; „Uniuna mondială pentru cooperta amicală a bisericilor“ ,propaischer Kulturbund„Verband der deutschenVolksgrupen in Europa“, ce au ţinut până azi congres anuale la Reval, Riga şi Much ş. a. Toate aceste aseeţii, uniuni, ligi internaţioale, întreţin în toate ţările propagandă întinsă, în favorea minorităţilor din Poloa, Cehoslovacia, România , Iugoslavia, ignorând cu săvârşire situaţia minorităţoi din Germania, Ungaria, ulgaria sau Turcia. Cine pagonează această propagandă PIntr’un articol publicat în „e Messager d'Athenes, subtitlul : „Prin cine este pusă chestia minorităţilor ?“ cetin „Germanii joacă rolul important în mişcarea minorităţi. Teoriile pe care se bazetă propaganda lor, abil întrţinută, îşi au originea în ideile filozofice, ştiinţifice şi politice elaborate acum un secol în Germania. Aproape toate lucrările apărute în ultimii şase ani, asupra problemei minorităţilor, sunt scrise în nemţeşte şi de germani. O observaţie interesantă: limba oficială a tuturor congreselor şi conferinţelor internaţionale, la care participă delegaţii minorităţilor din Polonia, Cehoslovacia, România şi Iugoslavia, este germană. Ungurii n’au protestat niciodată, cu toate că în România ei se împotrivesc întrebuinţărei „limbei oficiale“ româneşti! Mai toate asociaţiile, ligile şi uniunile internaţionale amintite, urmăresc un scop bine determinat: crearea unui curent de opiniune favorabil cauzei minorităţilor, pentru a li se asigura acestora un regim excepţional privilegiat (stat în stat) şi încurajarea politicei revizioniste. Ce opun acestei formidabile propagande statele interesate ? Nimic, sau aproape nimic. ------- X. px ------ Scandalul cu filmul! „Afacerea Breylas” Paris, 29 (Rador). — Reluarea reprezentării filmului „Afacerea Dreyfus“ la teatrul Ambigu a prilejuit noui manifestaţii «'■andaioase. Spre a evita dezordinele anunţate de grupul regalist, poliţia a massat aseară forte importante în jurul teatrului. Reprezentaţia a fost întreruptă. In jurul teatrului sau produs ciocniri, cu prilejul cărora doi poliţişti au fost răniţi. Doisprezece manifestanţi au fost arestaţi. Sf atepta mareşalului Poch! aşezată Sâmbătă 28 c., ce solemnitate la muzeul militar din parcul Carol Suspendarea drepturilor constituţionale în Germania -------------------------------------—E un decret care restrânge libertatea presei şi opreşte Întrunirile — Berlin, 29 (Rador). — Guvernul Reichului a publicat azi un decret-lege, pe baza art. 48 din Constituţie, autorizând luarea de măsuri excepţionale. Acest decret, elaborat în urma consfătuirilor care au avut loc în ultimul timp la Berlin între miniştrii de interne ai statelor germane, sub prezidenţia ministrului de interne al Reichului, e menit să pună capăt exceselor politice de orice fel. Decretul este semnat de preşedintele Hindenburg. El prevede o limitare considerabilă a dreptului de întrunire sub cerul liber, acordă autorităţilor dreptul de a interzice portul de uniformă şi de insigne pentru membrii organizaţiunilor politice. Deasemenea se înăspreşte regimul presei. Publicaţiunile periodice pot fi oprite de a apare până la şase luni. Orice afişe şi manifeste cu conţinut politic trebuesc prezentate poliţiei spre aprobare cu 24 ore înnainte de a fi imprimate. Infracţiunile sunt pedepsite cu amenzi mari şi cu închisoare. Orice manifestaţie de stradă va putea fi interzisă dacă primejdueşte siguranţa şi ordinea publică, sau dacă ar fi de natură să îndemne la nesupunere faţă de legi, să defăimeze statul şi organele sale, sau dacă ar avea un caracter de ofensă a sentimentelor religioase. Decretul este îndreptat în special împotriva naţionaliştilor extremişti şi a comuniştilor. Decretul a provocat o enormă sensaţie, fiind combătut de întreaga opoziţie. Chiar şi unele ziare prietene guvernului, cum de pildă este „Deutsche Allgemeine Zeitung“, protestează împotriva suspendării, chiar şi trecătoare, a drepturilor constituţionale, deşi se recunoaşte legitimitatea principială a dispoziţiilor luate. fragedier cegii ie pil New Yorks 29 (Ullstein). Statul Colorado a fost bântuit de un viscol puternic. Un autobuz în care se aflau 27 copii de şcoală, s-a împotmolit în zăpadă şi nu a putut să-şi continue drumul.. Copiii au stat în gerul cumplit timp de 30 ore. 5 dintre ei au îngheţat. Ceilalţi 22 au fost internaţi în spital. Toţi s-au îmbolnăvit de pneumonie. Viaţa lor este în pericol. tói aefrikai" Viena, 29 (Rador). — Agenţia „Amtliche Nachrichtenstelle“ publică următoarea comunicare oficială : „Un ziar din Paris anunţă, că acordurile austro germane relative la uniunea vamală ar cuprinde unele clauzei militare secrete, îndreptate împotriva Micii înţelegeri. „Această ştire este complet lipsită de temeiu“. ATITUDINEA STATEIORUMTE New-York, 29 (Ullstein). — Discursul d-lui Briand în Senat a produs, aci, mare sensaţie. Guvernul din Washington îşi menţine însă punctul său de vedere r espectativa ■— faţă de acordul austro-german. D. Stimson n‘a dat încă nici o declarație oficială în această chestiune. Se crede însă că el va face săptămâna viitoare acest lucru, deoarece va fi interpelat în Senat de d. Borah. traficanţi cu spirtul negru şi în pt. trei scaune — Banda era condusă de o femes — Sf. Gheorghe, 28 or. La 25 den parchetul local în frunte cu d. prim procuror Ioan Papadopol, a arestat pe şefii linei bande organizate, care trafica spirtul negru şi avea întinse reţele în judeţul nostru. Parchetul sesizat printr’un denunţ a arestat în momentul când voiau să plece la Braşov pe tânăra Maria Solomon, originară din Gherla, domiciliată în comuna Olteni, unde era angajată la fabrica de spirt Zathurecky, pe fratele ei Solomon Ludovic şi pe Ignat Mayer. S-au găsit la ei două valise, întruina aveau nişte prese de desfăcut şi refăcut plumburile aplicate de organele ministerului de finanţe. S-a aflat dela ei că Solomon Ludovic, Ignat Mayer şi Carol Bartha — administratorul moşiei contesei Mihes Kelemen din Ozun — forma o societate de exploatare a fabricei de spirt din Ozun, proprietatea contesei Mikes. Ei traficau sistematic spirtul negru, înlăturând şi refăcând plumburile aplicate de autorităţi. Complicii lor erau: Klein Şandor, Kerner Iuliu, Kerner Beri, Herşcovici Ignat, Mayer Rosenberg, Farkas Bela, Diamantstein şi Simon Adolf, cari toţi au fost arestaţi. Şeful bandei era femeea Soloman Maria, care văzându-se prinsă a încercat să mituiască pe d. prim procuror Papadopol, oferindu-i suma de 60 mii lei ce avea într-o valiză şi mai promiţându-i încă 100.000 lei. Ea va fi urmărită şi pentru încercare de mituire. Parchetul cercetează. Sunt iminente și alte arestări. Marele incendiu nera centrala telefonică din Paris Paris, 29 (Rador). — Azi noapte, s-a declarat un puternic incendiu la centrala telefonică din Paris. Patru sectoare ale instalaţiilor telefonice automate, au fost distruse de incendiu, în iUitO, astfel că serviciul a fost întrerupt pentru un număr de 18.000 abonați din cartierul Etoile, pentru un timp nedeterminat. .—-~¡a g ■ Trailed!! de pesta nistru Tighina, 27 Martie Grănicerii din raza companiei Tighina, au fost din nou martorii unei drame înfiorătoare petrecute acum câteva zile la malul Nistrului. Trei nenorociţi din raiul bolşevic au căutat să se refugieze la noi de prea multul bine de acolo In momentul când să treacă Nistrul au fost surprinşi de o patrulă bolşevică. Au fost executaţi imediat, trăgând în ei cu o grenată şi focuri de armă. ALT SPECTACOL DIN RAIUL BOLŞEVIC Tot în aceiaş zi în satul Delacheu — pe malul Nistrului — grănicerii noştri au observat cum la o casă, trei indivizi aruncau din pod saci de făină şi alte lucruri, iar stăpâna casei, cu două fete ale ei, plângeau în curte. Era o rechiziţionare forţată PORUMBEI CURIERI Sovietele întrebuinţează în propaganda lor în Basarabia porumbei curieri. Ţelul încă nu şi-l ajung, pentru că aici sunt mulţi ulii care-i mănâncă. Arnold Bennett de Maren Beza Alaltăeri, s’a stins la Londra, romancierul Arnold Bennett. In vremea din urmă se bucura de faimă literară netăgăduită. Articolele sala din Evening Standard erau umărite cu mult nteres şi anume scriitori, englezi străini, s’au mipus atenţiei pulicului mulţumită cuvântului eu autorizat. Deseori îl întâleam la diferite cluburi literare , când i-am prezintat volumul eu asupra Romanului Englez antimporan, în chip vădit deălduros şi-a exprimat mulţumită, că putea fi cunoscut şi la noi o ţară. Ce-a însemnat oare Bennett în czvoltarea romanului englez. Indeletnicindu-* ae tânăr cu azetăria în Londra şi trezindu-s* îtrînsul ambițiunea Tinerară, citise, în vederea pregătirii, printre alte cărţi şi A. Mummer’s Wife a lui George Moore. Acţiunea acestui roman se petrecea la Strafordshire, Anglia de mijloc, un ţinut faimos pentru industria olăriei, şi care se nimerise a fi Şi locul de obârşie al lui Arnold Bennett. Ii veni atunci gândul, că lumea ceea din provincie i-ar fi putut folosi şi lui de cadru al aaţiunii viitoare Avea să fie şi el realişti dar nu în sensul lui Moore a cărui metodă zolistă trecuse acum, preschimbându-se în ceva mai domolit, cura o găsim la Maupassant, mai ales într’un roman ca tinezie. De fapt acesta îl și luase de model Bennett în The Old Wives Tale. Aflat în Paris, unde stătuse vreo şapte ani, Bennett obişnuia să meargă la un restaurant din Rue de Clichy. Intr’o seară păşi acolo şi o bătrână urâtă, grotească în arătare şi mişcări, căreia ani de singurătate îi adăugaseră şi mici stângăcii ; că schimbase de trei ori locul dela o masă la alta, scăpându-i mereu din mâini o seamă de pacheţele ce purta cu dânsa. Lumea prinse a râde. Un zâmbet de batjocură trecu şi pe obrazul drăgălaş de palid al unei chelneriţe. Aceasta-l izbi dureros pe Bennett, gândi fără voie, căci bătrâna ceea ridiculă fuse cândva tânără, poate sveltă şi frumoasă , iar trecerea nesimţită spre bătrâneţe şi urâţenie era în sine de un adânc pathos şi-i servi de inspiraţie în ceea ce avea să fie în urmă Povestea Soţiilor Bătrâne — The Old Wives Tale. Două surori , cea mare, Constance, aşezată din fire, credincioasă în tot mediului şi tradiţiei; alta Sofia, sprintenă, ambiţioasă şi de o frumuseţe atrăgătoare, neputând fi ţinută în certul vieţii moştenite. Dinuluitul acesteia scapă nestăpânit, cu durerea unei târzii revelaţii, strigătul : „Să fii tânără şi să poţi învăpăii ochiul unui bărbat — îi părea singurul lucru de dorit. Odată fusese aşa!”. In deosebire de Sofia, soră-sa Constance sfârşeşte împăcată cu sineşi, ca mii şi mii de alte fiinţi, zicând: „Asta-i viaţa !” şi, după ce amândouă surorile se duc, rămâne câinele în casa goală, îmbătrânit şi el, mirându-se poate, fără să priceapă. Dintr’un mediu şi împrejurări trecute, deacum şeaptezeci de ani, autorul izbuteşte a prinde suflul vieţii rămase aceeaşi fără situaţii şi intrigi meşteşugite, ei simplu, cu înlănţuirea de fapte zilnice pe cari mulţi nu le bagă în seamă Obişnuinţa şi repetarea şterg farmecul atâtor lucruri, altminteri aşa de însemnate, cum spune autorul, gândindu-se la udiatac : „Cursul naturii, cu perindarea de morţi, conceperişi naşteri, face treptat pe o asemenea odae augustă, cu o misterioasă însuşire, care tălmăceşte măreţia simplei existenţe şi o impune tuturor". Aci stă originalitatea şi tăria lui Arnolet Bennett, de a transfigura oarecum clipele ordinare ale traiului. După The Old Wives Tale a publicat el multe : teatru, critice, fantezii, pentru anume scopuri băneşti. Ce va rămâne din tot ? Aproape nimic. Cititorii altor generaţii se vor întoarce poate la romanul The Pretty Lady, scris în toiul războiului, reflectând spiritul societăţii engleze de atunci. Când se comenta cu părere de rău încheierea carierii sale adevărat artistice, iată acum nouă ani Arnold Bennett se ridică iar la treapta romanului său dintâi, publicând Riceman Steps. Ne povesteşte iubirea şi căsătoria unui anticar cu o văduvă din popor, a căror obişnuită căsnicie singuratică e străbătută de bunătatea înăscută a unei slujnice. Câteşitrei suflete simple ce-şi duc înainte zilele fără de nici un murmur ; şi, citindu-le viaţa, te gândeşti la ce spunea Maiorescu de o schiţă a lui Sadoveanu. Năluca. ..Din liniştea care se aşează în odăiţa cea strâmtă se desface pentru cititor impresia, că pentru astfel de oameni, altfel de viaţă era dela început predestinată...” Prin realismul său, cumpătat ce nu stărue numai asupra relelor, ci scoate la iveală şi partea romantică din viața zilnică. Binned alcătuește trecerea la romanul scriitorilor tineri, ca Frank Swinnerton și Compton Mue-Keriîe. lipita iniili a iuliii Puii plin itipfaia mini — Comemorarea dela Ateneu! Român. — Cuvântările, — Manifestata dela palatul regal, statuia lui IViihai Viteazul şi la ziarul „Universul” —Ciocnirea cu poliţia şi jandarmii. Răniri şi arestărimmammmmmm ft T ft iiiiiimmii—nw OXO' Asociaţia „Cultul Patriei” a organizat pentru Duminică la ora 4 d. a. comemorarea împlinirii unei jumătăţi de veac de la ridicarea principatului român la rangul de regat. Mărea sală a Ateneului român era cu totul un încăpătoare pentru miile de participanţi. Iniţiatorii au înţeles să preamărească în acest fapt istoric mai ales spiritul de demnitate şi conştiinţă românească al oamenilor de stat din trecut, cu adevărat mari patrioţi şi idealişti. DESCHIDEREA ADUNĂRII Adunarea a fost prezidata de prof. MARIN ŞTEFANESCU, preşedintele asociaţiei „Cultul Patriei“, care a amintit condiţiunile istorice în care România a fost proclamată regat la 14 Martie 1881. D-sa a arătat cu o rară eloctriţă că deşi redusă ca teritoriu şi încă neorganizată, România de la 1881 era totuş mare prin patriotismul conducătorilor, cari lucrau, însufleţiţi, la întărirea conştiinţii unităţii româneşti Acest adevăr istoric trebue preamărit mai ales acum, când ţara trece din umilire în umilire, întrucât conducerea de după război ne-a adus îngenuncherea economică şi morală şi ne pregăteşte prăbuşirea. Cunoscător al sufletului românesc pot spune, că proverbialul curaj al neamului nostru, nu s a pierdut încă. ALTE CUVÂNTĂRI , colonel inval.d VIRGIL, STOENESCU, a arătat că toate foloasele biruinţei câştigate prin vrednicia armelor se pierd din cauza lipsei de cinste şi pricepere a conducătorilor şi din cauza lor România pierde războiul economic. D. I. POPESCU-Botoşani preşedintele „Uniuniii naţionale a studenţilor români’, într’o frumoasă şi convingătoare cuvântare, a arătat că deşi s’ar părea paradoxal, în România Mare se prăznueşte România mică cu sufletul mare şi nemuritorul ei ctitor Regele Carol I, a cărui lungă domnie de 48 de ani a fost închinată numai organizării şi ridicării economice şi politice a regatului român. Declară că studenţimea română, consecventă tradiţiilor ei de naţionalism integral, nu va înceta să lupte pentru triumful cauzei româneşti. Mulţumind pentru marea însufleţire şi numărul participanţilor, d. prof. MARIN ŞTEFANESCU, a arătat în cuvinte emoţionante că ţara vrea ca M. Sa Regele să cunoască dorinţele şi suferinţele ei. Şi anume: să nu se mai facă împrumuturi care se irosesc prădalnic, să înceteze opera nefastă a înstrăinărilor care tind la robia economică. Cer asistenţei să meargă la palat pentru a manifesta dragostea şi încrederea ţării pentru Dinastie, şi a spune Suveranului adevărul asupra stării de spirit a ţării. D. prof. Marin Ştefănescu, vorbind mulţimea in faţa Ateneulul Cuvântarea ît-îui pro I. C. Cătuneanu Primit cu nesfârşite ovaţii, distinsul profesor universitar de la Cluj, d. C. Cătuneanu a vorbit din partea „Ligii apărării naţionale“ arătând că în vremurile de umilire prin care trece neamul, comemorarea marilor înfărtu!«i istorice are un puternic rol educativ. Generaţia unirii de la 1859 şi a independenţii ţării, a fost caracterizată prin hotărîre, printr’o uimitoare încredere în puterile neamului şi în destinele lui istorice. Fără a se supune injoncţiunilor streine ea a înţeles să rezolve problema evrească in spiritul naţional. Politica de azi faţă de minoritari este o politică de abdeare de la drepturile suveranităţii naţionale. .Minoritarii s’ar fi apropiat de noi, cari suntem stăpânii străvechi şi neclintiţi ai acestui pământ, dacă n’ar fi intervenit supralicitaţia criminală a politicianilor şi concesiunile lor cari au sacrificat patrimoniul naţional, intereselor de gaşcă. INDEPENDENŢA ECONOMICA Odată cu independenţa regatului, marii patrioţi ai trecutului ne-au lăsat moştenire şi independenţa economică. Azi însă se înstrăinează prin concesiuni nejustificate avuţiile ţării, pregătindu-ni-se robia economică. Nu s’a făcut nimic pentru vrednica noastră armată, fiindcă grelele împrumuturi, cu care a fost încărcată ţara, n’au servit decât la căpătuirea partizanilor politici. In timp ce Ion Brătianu, Kogălniceanu, Titu Maiorescu şi alţii au murit săraci, lăsând o ţară bogată, conducătorii de azi se ilustrează numai prin zecile de milioane pe care se întrec să le depună în Elveţia. DELA TITU MAIORESCU—LA ILIU MANIU Neavând cinste, conducătorii de azi nu pot concepe nici demnitatea naţională. In timp ce Titu Maiorescu prezidentul păcii din 1913, refuza să stea de vorbă în timpul ocupării Bucureştilor, cu atotputernicul mareşal von Makensen, biruitorul fronturilor, pentru a-l vioala să cunoască aaltfel demnitatea micei noastre țări, înfrânte insă demnă. d. Iuliu Maniu, tot fiu al Ardealului, ca prim-ministru al României nu- j iregite, alerga în grabă la Bucu- j re fii la Cluj, ca să stea de corbi cu von Sceckt, şeful de stat-major al armatelor germane Să recunoaştem, că nu meritam prin nimic atâta umilinţa. APELUL CĂTRE SUVERAN Fiindcă în conducerea de astăzi a Statului român, predomină, agresivă, numai tendinţa de distrugere şi străinism, pentrucă ţara lovită în însuşi principiul existenţei ei se prăbuşeşte, cu grija şi durerea pe care o avem pentru ţara noastră strigăm răspicat: Ajunge! Ceiace s’a făcut până acum nu mai merge. O spunem cu durere şi hotărîre, încredinţaţi că durerea nestăpânită a unui popor umilit şi sărăcit, va fi cunoscută şi ascultată de M. Sa. Regele. CUVÂNTAREA D-LUI GENERAL I. POPESCU-SANITARII Biruitorul dela Mărăşeşti, d. general I. POPESCU-SANITARU a arătat, într'o documentată cuvântare, ilustrată prin pilde vii din timpul războiului, că din marile încercări, prin care a trecut neamul nostru, l-au mântuit răbdarea şi mai ales încrederea în Dumnezeu şi în soarta lui. Cforat în Kfflia în pgr. 2„. Ciocnirea cu polifia şi fanfarinii Terminându-se seria cuvântărilor şi, următor propunerii făcute, mulţimea a pornit in procesiune către palatul regal prin strada Franklin. In colţul căei Victoriei, manifestanţii cari înaintau liniştiţi au fost opriţi de cordoanele de sergenţi, înarmaţi cu bastoane de cauciuc şi jandarmi. La întâlnirea cu armata, mulţimea manifestanţilor a intonat „Imnul regal“ ascultat cu capetele descoperite. Intre timp valul de manifestanţi căutând să înainteze spre palat, cordoanele de baraj ne mai putând rezista, sergenţii au făcut uz de bastoanele de cauciuc, începând să respingă pe manifestanţi pe străzile Franklin şi Episcopiei. Procedeul sergenţilor a produs învălmăşeală. Sergenţii loveau cu bastoanele de cauciuc. Nu erau cruţate nici femeile, nici bătrânii. Astfel, venerabilului colonel veteran de la 1877, Isidor Burnea, venit să asiste la comemorarea războiului la care luase parte, după ce i-au smuls bastonul în care se sprijinea, sergenţii au început să-l lovească cu cauciucurile. Bătrânul erou e tatăl maiorului Burnea mort pe câmpul de luptă. Alături de această scenă, o alta. Câţiva studenţi ţin piept gardiştilor care-i lovesc. Studenţii rezistă în ,cerc loviturilor necruţătoare, numai pentru a putea să ridice pe colegul lor Petre Ţocu greu lovit şi spre a-l transporta la spital. De reţinut faptul că sergenţii nu purtau numărul reglementar. Şi in timp ce studenţii şi oamenii paşnici se apărau, un domn comisar a scos sabia şi striga către sergenţi să continue a lovi fără nici o milă. LA STATUIA LUI MIHAI " VITEAZUL ' împinşi pe străzile Franklin şi Episcopiei spre bulevardul Brătianu, studenţii pornesc în cor, porecla statuia „Mihai Viteazul“, cântând cântece patriotice. Au vorbit aici de prof. Ştefănescu şi studentul Savin. Grupul de studenti a pornit apoi spre calea Victoriei, dar în dreptul Senatului au fost împiedicaţi de a înainta de un cordon de jandarmi pedeştri. S'a produs o nouă învălmăşeală, s-a dat o adevărată luptă în preajma statuii marelui Voevod. Jandarmii loveau cu patul pustii şi cu bocancii, fără nici o cruţare, fie ei erau trecători, fie manifestanţi. Au fost loviţi şi grav bătuţi studenţii I. Eneseu dela matematici, Dină, Tomescu şi Florescu dela litere, Ionescu dela drept, Ştef. Enescu dela ştiinţe de stat, Marinescu dela ştiinţe, Avramescu Dem., dela matematici Mitulescu etc. Greu lovit în cap şi căzut în nesimţire studentul Radulian a fost transportat la spitalul Coifen cu o mașină. De asemeni a fost insultat și îmbrâncit de prof. Cătuneanu