Universul, aprilie 1931 (Anul 49, nr. 87-112)

1931-04-01 / nr. 87

Pilii ifim infill­or Pe lângă partidele,tubu­­rile şi presa lor, diii ţarile respective, minorităţ dis­pun de concursul deselor ligi, uniuni şi asociatii in­ternaţionale, în fruntea „U­­niunea Ligilor pentru Socie­­tatea Naţiunilor“, catare şi o comisiune permanşi pen­­tru studii şi anchete secia­­le privitoare la cheile ce interesează minorităţ. Uniunea interparientară are şi ea o comisiuneerma­­nentă a minorităţilorpre­ţi­ne şedinţe regulate ţia re­­zoluţiuni în toate căd­urile puse în discuţie. Comitetul executi al In­ternaţionalei a II-a dispune şi el de un organ rezeat mi­norităţilor. Mai sunt apoi urătoarele asociaţiuni internaţiile, ca­re sprijină făţiş caii mino­rităţilor din statele supuse regimului pactului ş­ la Ge­neva: International La­ Asso­ciation'“ ; „Uniunea '■meilor pentru pace'“; „Uniuna mon­dială pentru cooperta ami­cală a bisericilor“­ ,propai­­scher Kulturbund„Ver­band der deutschenVolks­­grupen in Europa“, ce au ţi­nut până azi congres anuale la Reval, Riga şi Much ş. a. Toate aceste aseeţii, u­­niuni, ligi internaţioale, în­treţin în toate ţările propa­gandă întinsă, în favorea mi­norităţilor din Polo­a, Ce­hoslovacia, România , Iugo­slavia, ignorând cu săvârşi­­re situaţia minorităţoi din Germania, Ungaria, ulgaria sau Turcia. Cine pagonează această propagandă PIntr’un articol publicat în „e Mes­sager d'Athenes, subtitlul : „Prin cine este pusă chestia minorităţilor ?“ cetin „Ger­manii joacă rolul important în mişcarea minorităţi. Teo­riile pe care se bazetă pro­paganda lor, abil întrţinută, îşi au originea în ideile filo­zofice, ştiinţifice şi politice elaborate acum un secol în Germania. Aproape toate lucrările a­­părute în ultimii şase ani, a­­supra problemei minorităţi­lor, sunt scrise în nemţeşte şi de germani. O observaţie interesantă: limba oficială a tuturor con­greselor şi conferinţelor in­ternaţionale, la care participă delegaţii minorităţilor din Polonia, Cehoslovacia, Româ­nia şi Iugoslavia, este ger­mană. Ungurii n’au protestat niciodată, cu toate că în Ro­mânia ei se împotrivesc în­­trebuinţărei „limbei oficiale“ româneşti! Mai toate asociaţiile, ligile şi uniunile internaţionale a­­mintite, urmăresc un scop bi­­ne determinat: crearea unui curent de opiniune favorabil cauzei minorităţilor, pentru a li se asigura acestora un re­gim excepţional privilegiat (stat în stat) şi încurajarea politicei revizioniste. Ce opun acestei formidabi­le propagande statele intere­sate ? Nimic, sau aproape nimic. ------- X. p­x ------­ Scandalul cu filmul! „Afacere­a Breyl­as” Paris, 29 (Rador). — Reluarea reprezentării filmului „Afacerea Dreyfus“ la teatrul Ambigu a prilejuit noui manifestaţii «'■an­­daioase. Spre a evita dezordine­­le anunţate de grupul regalist, poliţia a massat aseară forte importante în jurul teatrului. Reprezentaţia a fost întrerup­tă. In jurul teatrului sau produs ciocniri, cu prilejul cărora doi­­ poliţişti au fost răniţi. Doisprezece manifestanţi au fost arestaţi. Sf atepta mareşalului Poch! aşezată Sâmbătă 28 c., ce solemnitate la muzeul militar din parcul Carol Suspendarea drepturilor constituţionale în Germania -------------------------------------­—E un decret care restrânge libertatea presei şi opreşte Întrunirile — Berlin, 29 (Rador). — Guvernul Reichului a publicat azi un decret-le­­ge, pe baza art. 48 din Constituţie, autorizând luarea de măsuri excep­ţionale. Acest decret, e­­laborat în urma consfă­tuirilor care au avut loc în ultimul timp la Berlin între miniştrii de interne ai statelor germane, sub prezidenţia ministrului de interne al Reichului, e menit să pună capăt exceselor politice de ori­ce fel. Decretul este semnat de preşedintele Hinden­­burg. El prevede o limi­tare considerabilă a dreptului de întrunire sub cerul liber, acordă autorităţilor dreptul de a interzice portul de u­­niformă şi de insigne pentru membrii organi­­zaţiunilor politice. Deasemenea se înăs­preşte regimul presei. Publicaţiunile periodice pot fi oprite de a apare până la şase luni. Orice afişe şi manifeste cu con­ţinut politic trebuesc prezentate poliţiei spre aprobare cu 24 ore în­nainte de a fi imprimate. Infracţiunile sunt pe­depsite cu amenzi mari şi cu închisoare. Orice manifestaţie de stradă va putea fi inter­zisă dacă primejdueşte siguranţa şi ordinea pu­blică, sau dacă ar fi de natură să îndemne la ne­supunere faţă de legi, să defăimeze statul şi organele sale, sau dacă ar avea un caracter de ofensă a sentimentelor religioase. Decretul este îndrep­tat în special împotriva naţionaliştilor extremişti şi a comuniştilor. Decretul a provocat o enormă sensaţie, fiind combătut de întreaga o­­poziţie. Chiar şi unele ziare prietene guvernu­lui, cum de pildă este „Deutsche Allgemeine Zeitung“, protestează împotriva suspendării, chiar şi trecătoare, a drepturilor constituţio­nale, deşi se recunoaşte legitimitatea principială a dispoziţiilor luate. fraged­ier cegii ie pil New Yorks 29 (Ulls­tein).­­ Statul Colora­do a fost bântuit de un viscol puternic. Un autobuz în care se aflau 27 copii de şcoală, s-a împotmolit în zăpa­dă şi nu a putut să-şi con­tinue drumul.. Copiii au stat în gerul cumplit timp de 30 ore. 5 dintre ei au îngheţat. Ceilalţi 22 au fost inter­naţi în spital. Toţi s-au îmbolnăvit de pneumonie. Viaţa lor este în pericol. tói aefri­k­ai" Viena, 29 (Rador). — A­­genţia „Amtliche Nachrich­tenstelle“ publică următoa­rea comunicare oficială : „Un ziar din Paris anun­ţă, că acordurile austro ger­mane relative la uniunea vamală ar cuprinde unele clauzei militare secrete, în­dreptate împotriva Micii înţelegeri. „Această ştire este complet lipsită de temeiu“. ATITUDINEA STATEIOR­UMTE New-York, 29 (Ullstein). — Di­scursul d-lui Briand în Senat a produs, aci, mare sensaţie. Gu­vernul din Washington îşi men­ţine însă punctul său de vede­re r espectativa ■— faţă de a­­cordul austro-german. D. Stimson n‘a dat încă nici o declarație oficială în această chestiune. Se crede însă­ că el va face săptămâna viitoare acest lucru, deoarece va fi interpelat în Se­nat de d. Borah. traficanţi cu spirtul negru şi în pt. trei scaune — Banda era condusă d­e o femes — Sf. Gheorghe, 28 or. La 25 d­en parchetul local în frunte cu d. prim procuror Ioan Papadopol, a arestat pe şefii li­nei bande organizate, care trafi­ca spirtul negru şi avea întinse reţele în judeţul nostru. Par­chetul sesizat printr’un denunţ a arestat în momentul când vo­iau să plece la Braşov pe tâ­năra Maria Solomon, originară din Gherla, domiciliată în comu­na Olteni, unde era angajată la fabrica de spirt Zathurecky, pe fratele ei Solomon Ludovic şi pe Ignat Mayer. S-au găsit la ei două valise, întru­ina aveau nişte prese de desfăcut şi refăcut plumburile aplicate de organele ministerului de finanţe. S-a aflat dela ei­ că Solomon Ludovic, Ig­nat Mayer şi Carol Bartha — administratorul moşiei contesei Mihes Kelemen din Ozun — forma o societate de exploatare a fabricei de spirt din Ozun, proprietatea contesei Mikes. Ei traficau sistematic spirtul negru, înlăturând şi refăcând plumburile aplicate de autorităţi. Complicii lor erau: Klein Şandor, Kerner Iuliu, Kerner Beri, Her­­şcovici Ignat, Mayer Rosenberg, Farkas Bela, Diamantstein şi Simon Adolf, cari toţi au fost arestaţi. Şeful bandei era femeea Solo­­man Maria, care văzându-se prinsă a încercat să mituiască pe d. prim procuror Papadopol, oferindu-i suma de 60 mii lei ce avea într-o valiză şi mai promi­­ţându-i încă 100.000 lei. Ea va fi urmărită şi pentru încercare de mituire. Parchetul cercetează. Sunt iminente și alte arestări. Marele incendiu nera centrala telefonică din Paris Paris, 29 (Rador). — Azi noapte, s-a declarat un puternic incendiu la centrala telefonică din Paris. Patru sectoare ale instalaţiilor telefonice automate, au fost dis­truse de incendiu, în iUitO, astfel că serviciul a fost întrerupt pentru un număr de 18.000 a­­bonați din cartierul E­­toile, pentru un timp ne­­determinat. .­­—-~¡a g ■ Trailed!! de pesta nistru Tighina, 27 Martie Grănicerii din raza companiei Tighina, au fost din nou mar­torii unei drame înfiorătoare petrecute acum câteva zile l­a malul Nistrului. Trei nenorociţi din raiul bol­şevic au căutat să se refugieze la noi de prea multul bine de acolo In momentul când să treacă Nistrul au fost surprinşi de o patrulă bolşevică. Au fost executaţi imediat, trăgând în ei cu o grenată şi focuri de armă. ALT SPECTACOL DIN RAIUL BOLŞEVIC Tot în aceiaş zi în satul De­­lacheu — pe malul Nistrului — grănicerii noştri au observat cum la o casă, trei indivizi a­­runcau din pod saci de făină şi alte lucruri, iar stăpâna casei, cu două fete ale ei, plângeau în curte. Era o rechiziţionare forţată PORUMBEI CURIERI Sovietele întrebuinţează în pro­paganda lor în Basarabia po­rumbei curieri. Ţelul încă nu şi-l ajung, pentru că aici sunt mulţi ulii care-i mănâncă. Arnold Bennett de Maren Beza Alaltăeri, s’a stins la Londra, romancierul Arnold Bennett. In vremea din urmă se bucura de faimă literară netăgăduită. Articolele sala din Evening Standard erau u­mărite cu mult nteres şi anume scriitori, englezi străini, s’au mipus atenţiei pu­­licului mulţumită cuvântului eu autorizat. Deseori îl întâl­­eam la diferite cluburi literare , când i-am prezintat volumul eu asupra Romanului Englez antimporan, în chip vădit de­ălduros şi-a exprimat mulţumi­tă, că putea fi cunoscut şi la noi o ţară. Ce-a însemnat oare Bennett în czvoltarea romanului englez. Indeletnicindu-­* ae tânăr cu azetăria în Londra şi trezindu-s* îtrînsul ambițiunea Tinerară, ci­tise, în vederea pregătirii, printre alte cărţi şi A. Mummer’s Wife a lui George Moore. Acţiunea acestui roman se pe­trecea la Strafordshire, Anglia de mijloc, un ţinut faimos pentru industria olăriei, şi care se ni­merise a fi Şi locul de obârşie al lui Arnold Bennett. Ii veni a­­tunci gândul, că lumea ceea din provincie i-ar fi putut folosi şi lui de cadru al a­aţiunii viitoare Avea să fie şi el realişti dar nu în sensul lui Moore a cărui me­todă zolistă trecuse acum, pre­­schimbându-se în ceva mai do­molit, cura o găsim la Maupas­sant, mai ales într’un roman ca tine­zie. De fapt acesta îl și luase de model Bennett în The Old Wives Tale. Aflat în Paris, unde stătuse vre­o şapte ani, Bennett obişnuia să meargă la un restaurant din Rue de Clichy. Intr’o seară păşi acolo şi o bătrână urâtă, groteas­că­ în arătare şi mişcări, căreia ani de singurătate îi adăugaseră şi mici stângăcii ; că schimbase de trei ori locul dela o masă la alta, scăpându-i mereu din mâini o seamă de pacheţele ce purta cu dânsa. Lumea prinse a râde. Un zâmbet de batjocură trecu şi pe obrazul drăgălaş de palid al unei chelneriţe. Aceasta-l izbi du­reros pe Bennett, gândi fără voie, că­ci bătrâna ceea ridiculă fuse cândva tânără, poate sveltă şi frumoasă , iar trecerea nesimţită spre bătrâneţe şi urâţenie era în sine de un adânc pathos şi-i servi de inspiraţie în ceea ce avea să fie în urmă Povestea Soţiilor Bă­trâne — The Old Wives Tale. Două surori , cea mare, Constan­ce, aşezată din fire, credincioasă în tot mediului şi tradiţiei; alta Sofia, sprintenă, ambiţioasă şi d­e o frumuseţe atrăgătoare, ne­putând fi ţinută în certul vieţii moştenite. Din­­uluitul acesteia scapă nestăpânit, cu durerea unei târzii revelaţii, strigătul : „Să fii tânără şi să poţi învă­­păii ochiul unui bărbat — îi pă­rea singurul lucru de dorit. Odată fusese aşa!”. In deosebire de So­fia, soră-sa Constance sfârşeşte împăcată cu sineşi, ca mii şi mii de alte fiinţi, zicând: „Asta-i viaţa !” şi, după ce amândouă su­rorile se duc, rămâne câinele în casa goală, îmbătrânit şi el, mi­­rându-se poate, fără să priceapă. Dintr’un mediu şi împrejurări trecute, deacum şeaptezeci de ani, autorul izbuteşte a prinde suflul vieţii rămase aceeaşi fără situaţii şi intrigi meşteşugite, ei simplu, cu înlănţuirea de fapte zilnice pe cari mulţi nu le bagă în seamă Obişnuinţa şi repetarea şterg farmecul atâtor lucruri, altminteri aşa de însemnate, cum spune au­torul, gândindu-se la ud­iatac : „Cursul naturii, cu perindarea de morţi, conceperi­­şi naşteri, face treptat pe o asemenea odae au­gustă, cu o misterioasă însuşire, care tălmăceşte măreţia simplei existenţe şi o impune tuturor". Aci stă originalitatea şi tăria lui Arnolet Bennett, de a transfi­­gura oarecum clipele ordinare ale traiului. După The Old Wives Tale a publicat el multe : teatru, critice, fantezii, pentru anume scopuri băneşti. Ce va rămâne din tot ?­ Aproape nimic. Cititorii altor generaţii se vor întoarce poate la romanul The Pretty Lady, scris în toiul războiului, re­flectând spiritul societăţii en­gleze de atunci. Când se comenta cu părere de rău încheierea ca­rierii sale adevărat artistice, iată acum nouă ani Arnold Bennett se ridică iar la treapta romanului său dintâi, publicând Riceman Steps. Ne povesteşte iubirea şi că­sătoria unui anticar cu o văduvă din popor, a căror obişnuită căs­nicie singuratică e străbătută de bunătatea înăscută a unei sluj­nice. Câteşitrei suflete simple ce-şi duc înainte zilele fără de nici­ un murmur ; şi, citindu-le viaţa, te gândeşti la ce spunea Maiorescu de o schiţă a lui Sado­­veanu. Năluca. ..Din liniştea care se aşează în odăiţa cea strâmtă se desface pentru cititor impresia, că pentru astfel de oameni, altfel de viaţă era dela început predes­tinată...” Prin realismul său, cumpătat ce nu stărue numai asupra relelor, ci scoate la iveală şi­ partea ro­mantică din viața zilnică. Binned alcătuește trecerea la romanul scriitorilor tineri, ca Frank Swin­­nerton și Compton Mue-Keri­îe. lipita iniili a iuliii Puii plin itipfaia mini — Comemorarea dela Ateneu! Român. — Cuvântările, — Mani­festat­a dela palatul regal, statuia lui IViihai Viteazul şi la ziarul „Universul” —­­Ciocnirea cu poliţia şi jandarmii. Răniri şi arestări­mmammmmmm ft T ft iiiiiimmii—nw OXO' Asociaţia „Cultul Patriei” a organizat pentru Duminică la ora 4 d. a. comemorarea împlini­rii unei jumătăţi de veac de la ridicarea principatului român la rangul de regat. Mărea sală a Ateneului român era cu totul un încăpătoare pen­tru miile de participanţi. Iniţiatorii au înţeles să prea­mărească în acest fapt istoric mai ales spiritul de demnitate şi conştiinţă românească al oa­menilor de stat din trecut, cu a­­devărat mari patrioţi şi idea­lişti. DESCHIDEREA ADUNĂRII Adunarea a fost prezidata de­­ prof. MARIN ŞTEFANESCU, preşedintele asociaţiei „Cultul Patriei“, care a amintit condi­­ţiunile istorice în care România a fost proclamată regat la 14 Martie 1881. D-sa a arătat cu o rară elo­­ctriţă că deşi redusă ca terito­­riu şi încă neorganizată, Româ­nia de la 1881 era totuş mare prin patriotismul conducătorilor, cari lucrau, însufleţiţi, la întări­rea conştiinţii unităţii româneşti Acest adevăr istoric trebue preamărit mai ales acum, când ţara trece din umilire în umili­re, întrucât conducerea de după război ne-a adus îngenuncherea economică şi morală şi ne pre­găteşte prăbuşirea. Cunoscător al sufletului româ­nesc pot spune, că proverbialul curaj al neamului nostru, nu s a pierdut încă. ALTE CUVÂNTĂRI , colonel inval.d VIRGIL, STOENESCU, a arătat că toate foloasele biruinţei câştigate prin vrednicia armelor se pierd din cauza lipsei­ de cinste şi price­pere a conducătorilor şi din cauza lor România pierde răz­boiul economic. D. I. POPESCU-Boto­şani pre­şedintele „Uniunii­i naţionale a studenţilor români’­, într’o fru­moasă şi convingătoare cuvân­tare, a arătat că deşi s’ar părea paradoxal, în România Mare se prăznueşte România mică cu su­fletul mare şi nemuritorul ei cti­tor Regele Carol I, a cărui lungă domnie de 48 de an­i a fost în­chinată num­ai organizării şi ri­­dicării economice şi politice a regatului român. Declară că studenţimea româ­nă, consecventă tradiţiilor ei de naţionalism integral, nu va în­ceta să lupte pentru triumful cauzei româneşti. Mulţumind pentru marea însu­­fleţire şi numărul participanţilor, d. prof. MARIN ŞTEFANESCU, a arătat în cuvinte emoţionante că ţara vrea ca M. Sa Regele să cunoască dorinţele şi suferinţe­le ei.­­ Şi anume: să nu se mai facă împrumuturi care se irosesc pră­dalnic, să înceteze opera nefastă a înstrăinăril­or care tind la ro­bia economică. Cer asistenţei să meargă la palat pentru a manifesta dra­gostea şi încrederea ţării pentru Dinastie, şi a spune Suveranului adevărul asupra stării de spirit a ţării. D. prof. Marin Ştefănescu, vorbind mulţimea in faţa Ateneulul Cuvântarea ît-îui pro I. C. Cătuneanu Primit cu nesfârşite ovaţii, distinsul profesor universitar de la Cluj, d. C. Cătuneanu a vorbit din partea „L­igii apărării naţio­nale“ arătând că în vremurile de umilire prin care trece nea­mul, comemorarea marilor înfăr­­tu!«­i istorice are un puternic rol educativ. Generaţia unirii de la 1859 şi a independenţii ţării, a fost ca­racterizată prin hotărîre, printr’o uimitoare încredere în puterile neamului şi în destinele lui is­torice. Fără a se supune injonc­ţiunilor streine ea a înţeles să rezolve problema evrească in spiritul naţional. Politica de azi faţă de minoritari este o politică de abdeare de la drepturile su­veranităţii naţionale. .Minoritarii s’ar fi apropiat de noi, cari sun­tem stăpânii străvechi şi neclin­tiţi ai acestui pământ, dacă n’ar fi intervenit supralicitaţia crimi­nală a politicianilor şi concesiu­nile lor cari au sacrificat patri­moniul naţional, intereselor de gaşcă. INDEPENDENŢA ECONOMICA Odată cu independenţa rega­tului, marii patrioţi ai trecutu­lui ne-au lăsat moştenire şi inde­pendenţa economică. Azi însă se înstrăinează prin concesiuni nejustificate avuţiile ţării, pregătindu-ni-se robia eco­nomică. Nu s’a făcut nimic pen­tru vrednica noastră armată, fiindcă grelele împrumuturi, cu care a fost încărcată ţara, n’au servit decât la căpătuirea parti­zanilor politici. In timp ce Ion Brătianu, Ko­­gălniceanu, Titu Maiorescu şi al­ţii au murit săraci, lăsând o ţară bogată, conducătorii de azi se ilustrează numai prin zecile de milioane pe care se întrec să le depună în Elveţia. DELA TITU MAIORESCU—LA ILIU MANIU Neavând cinste, conducătorii de azi nu pot concepe nici demnita­tea naţională. In timp ce Titu Maiorescu prezidentul păcii din 1913, refuza să stea de vorbă în timpul ocupării Bucureştilor, cu atotputernicul mareşal von Ma­­kensen, biruitorul fronturilor, pentru a-l vioala să cunoască aalt­fel demnitatea micei noastre țări, înfrânte insă demnă. d. Iu­­liu Maniu, tot fiu al Ardealului,­­ ca prim-ministru al României nu- j iregite, alerga în­ grabă la Bucu- j re fii la Cluj, ca să stea de corbi cu von Sceckt, şeful de stat-m­a­­jor al armatelor germane Să­ recunoaştem, că nu meritam­­ prin nimic atâta umilinţa. APELUL CĂTRE SUVERAN Fiindcă în conducerea de as­tăzi a Statului român, predomi­nă, agresivă, numai tendinţa de distrugere şi străinism, pentrucă ţara lovită în însuşi principiul existenţei ei se prăbuşeşte, cu grija şi durerea pe care o avem pentru ţara noastră strigăm răs­picat: Ajunge! Ceiace s’a făcut până acum nu mai merge. O spunem cu durere şi hotărîre, încredinţaţi că dure­rea nestăpânită a unui popor umilit şi sărăcit, va fi cunoscută şi ascultată de M. Sa. Regele. CUVÂNTAREA D-LUI GENE­RAL I. POPESCU-SANITARII Biruitorul dela Mărăşeşti, d. general I. POPESCU-SANITARU a arătat, într'o documentată cu­vântare, ilustrată prin pilde vii din timpul războiului, că din marile încercări, prin care a tre­cut neamul nostru, l-au mântuit răbdarea şi mai ales încrederea în Dumnezeu şi în soarta lui. Cforat în Kfflia în pg­r. 2„. Ciocnirea cu polifia şi fanf­arinii Terminându-se seria cuvântări­lor şi, următor propunerii făcute, mulţimea a pornit in procesiune către palatul regal prin strada Franklin. In colţul căei Victoriei, mani­festanţii cari înaintau liniştiţi au fost opriţi de cordoanele de ser­genţi, înarmaţi cu bastoane de cauciuc şi­ jandarmi. La întâlnirea cu armata, mul­ţimea manifestanţilor a intonat „Imnul regal“ ascultat cu cape­tele descoperite. Intre timp valul de manifes­tanţi căutând să înainteze spre palat, cordoanele de baraj ne mai putând rezista, sergenţii au făcut uz de bastoanele de cauciuc, în­cepând să respingă pe manifes­tanţi pe străzile Franklin şi E­­piscopiei. Procedeul sergenţilor a produs învălmăşeală. Sergenţii loveau cu bastoanele de cauciuc. Nu erau cruţate nici femeile, nici bătrânii. Astfel, venerabilului colonel veteran de la 1877, Isidor Burnea, venit să asiste la comemorarea războiului la care luase parte, după ce i-au smuls bastonul în care se sprijinea, sergenţii au început să-l lovească cu cau­ciucurile. Bătrânul erou e tatăl maioru­lui Burnea mort pe câmpul de luptă. Alături de această scenă, o alta. Câţiva studenţi ţin piept gar­diştilor care-i lovesc. Studenţii rezistă în ,cerc loviturilor necru­ţătoare, numai pentru a putea să ridice pe colegul lor Petre Ţocu greu lovit şi spre a-l transporta la spital. De reţinut faptul că sergenţii nu purtau numărul reglementar. Şi in timp ce studenţii şi oa­menii paşnici se apărau, un domn comisar a scos sabia şi striga către sergenţi să continue a lovi fără nici o milă. LA STATUIA LUI MIHAI " VITEAZUL ' împinşi pe străzile Franklin şi Episcopiei spre bulevardul Bră­tianu, studenţii pornesc în cor, porecla statuia „Mihai Viteazul“, cântând cântece patriotice. Au vorbit aici de prof. Ştefă­­nescu şi studentul Savin. Grupul de studenti a pornit a­­poi spre calea Victoriei, dar în dreptul Senatului au fost împie­dicaţi de a înainta de un cordon de jandarmi pedeştri. S'a produs o nouă învălmăşea­lă, s-a dat o adevărată luptă în preajma statuii marelui Voevod. Jandarmii loveau cu patul pustii şi cu bocancii, fără nici o cruţa­­re, fie e­i erau trecători, fie manifestanţi. Au fost loviţi şi grav bătuţi studenţii I. Eneseu dela matema­tici, Dină, Tomescu şi Florescu dela litere, Ionescu dela drept, Ştef. Enescu dela ştiinţe de stat, Marinescu dela ştiinţe, Avrames­­cu Dem., dela matematici Mitu­­lescu etc. Greu lovit în cap şi căzut în nesimţire studentul Radulian a fost transportat la spitalul Coi­­fen cu o mașină. De asemeni a fost insultat și îmbrâncit de prof. Cătuneanu

Next