Universul, iunie 1931 (Anul 49, nr. 143-171)

1931-06-01 / nr. 143

" Anul XLIX - 12 Pagini EXEMPLARUL LUIGI CAZZAVILLAN TELEFON; DIRECŢIA 313/72-364/64 în Tara 1 3 Leî In Străinătate : 6 Lei In Austria : S. C.30 2 Pagini Nr. 143 Luni 1 Iunie 1931­­ CELE DÍN UPMÂ STÍRÍ DÍN LUMEi TELEGRAFICE ŞI TELEFON REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA­ Bucureşti, SI TREAGĂ I I rezoluția No. 23-25 STELIAN POPESCU ADMINISTRAŢIA 313/71 SECRETARIATUL DE REDACŢIE 356/43 REDACŢIA: CORESP. CU PEDVENCIA 392/98-335/31 NUMAI CONSTATĂRI? Ministrul de finanţe, so­licitat la o întrunire din provincie să aplice sanc­ţiuni generale şi riguroase contra abuzurilor şi fraude­lor de sub precedenta gu­vernare, a făgăduit-o clar şi categoric. A făcut însă rezerva că acţiunea publică nu funcţionează totdeauna cu hotărîrea necesară şi efectivă. Ca dovadă, a de­clarat că în 1928, ca minis­tru de domenii, a trimis la parchete 139 vinovaţi măr­turisiţi, dar ulterior n’a fost condamnat nici unul. Faptul nu este din acelea peste care se poate trece uşor. Un om cu autoritate constată în public insufi­cienţa acţiunei de reprima­re, adică o încurajare indi­rectă a impulsiunilor delic­­tuoase acolo de unde se aş­­teaptă înfrânarea lor se­veră. Se poate să fi fost la baza­­ acestei situaţii prea multele­­ şi prea largile amnistii. Dar absolvirea generală a unor vinovaţi „mărturisiţi"­, du­pă afirmarea ministrului, este ciudată şi îngrijitoare. Dacă ea este curentă, tre­­bue să se avizeze in mod serios la corectivele nece­sare. Unul ar fi, desigur, con­solidarea exerciţiului mi-­­ nisterului public prin ele­mente selecţionate în aşa fel, încât dezechilibrul pre­zentat prea des, tocmai în procesele complicate, între acuzare şi apărare, să fie nivelat cât mai mult, spre­ a nu se creia inferiorităţii societăţii care se apără, în­ favoarea factorilor cari o­ atacă. Schimbările prea de­se în personalul parchetelor împiedică formarea ele­mentelor indispensabile în acest scop. Pe de altă parte, tergi­versarea proceselor îngâ­­due dispariţia sau denatu­rarea probelor, când ele nu se schimbă radical faţă de cele dela instrucţie din cau­­­za lipsei de scrupule a mul­tora din cei reaudiaţi, chiar atunci când s’ar părea că situaţiunile lor ar trebuii să garanteze o linie dreaptă în sinceritate şi obiectivi­tate. Au fost procese răsu­nătoare, unde personalităţi cunoscute au declarat la judecată contrariu celor depuse la cercetările par­chetului. In contra acestor abateri trebue să se reac­ţioneze prin toate mijloa­cele puse la dispoziţia jus­tiţiei, pentru apărarea so­cială. Un alt defect ce contribue la întinderea impunităţii nejustificate, sunt prea de­sele reformări de hotărîri judecătoreşti. Datorite fie nepriceperii, fie neatenţiei, omisiunile şi greşelile sancţionate în mod erarhic de instanţele judiciare pro­voacă prelungiri de proce­se şi varietăţi de soluţiuni d­ar totdeauna prielnice trenurzilor justiţiei. Şi în această direcţiune trebue să se procedeze sistematic şi energic. Când opinia publică ce­re sancţiuni, este trist să primească răspunsul că ele nu se pot obţine în măsura necesară ordinei publice. N’ajunge să se constate răul. Trebue să se procede­ze imediat la îndreptarea lui. Altfel, el nu mai este scuză, ci, dimpotrivă, a­­cuză. -xox- A. S. R. Principesa Ileana In Italia Roma, 29 (Rador). — Zia­rele anunță din Capri, că la amiază a sosit în localitate A. S. R. Principesa Ileana a României, pe bordul unui hi­­droavion, pilotat de genera­lul Balbo, ministrul aerului. A. S. R. Principesa Ileana, s’a îmbarcat pe bordul hidro­­avionului, la Anzio, localita­te situată lângă Nettuno. -- -----xox-------­ Avion dispărut Canberra, 29 (Radar). — Ad­ministraţia din Noua Guinee a notificat guvernului australian că un avion pilotat de aviatorul Trist, din serviciul unei socie­tăţi aurifere, este dispărut de 2 zile, fiind căutat de mai multe alte avioane. Tuberculoza este o maladie care seceră mili­oane de oameni pe fiecare an. Societatea pentru profilaxia tuberculozei, face eforturi colosale pentru stingerea acestui flagel. Toţi suntem datori să ajutăm după puteri acea­stă mare operă socială. ___________ Pentru monum­entul Regilor Carol I şi F­erdinand I ------------------ * Au mai subscris: Liceul Matei Basarab, Bucu­reşti astfel: Comi­tetul şcolar 20­ 000 lei şi din partea elevilor lei 4784, total 24.784 Corpul didactic al şcoalei profesionale grad. II „Protopopul Tudor“ şi orfelinatul „Maria Tur­­nescu“, Buc. _ _ 7.640 Ofiţerii şi reangajaţii reg. 35 art. şi 36 obuziere din brigada 18 artilerie 3.600 Profesoarele şi elevele lie. de fete ,,Domniţa Ilea­na“, Buc. _ 2.220 Elevele şi d-nele institutoare şc. prim. nr. 1 fete „Principesa Maria“, Constanţa 1.400 Continuare in pagina Il-a Ancheta dela municipiul Bucureşti - Suspendarea d-lui Dem. Dobrescu - In sfârşit, d. Dem. Dobrescu sosind in Capitală dela Dej, a rămas consternat de măsura ce s-a luat pentru anchetarea ges­tiunii sale : la municipiu, învăţat cu manifestaţiunile aiu­­ristice, a crezut că poate face o diversiune în avantajul său şi a semnat faimoasa decizie prin care însărcina pe d. Em. Dan să se pună la dispoziţia comisiei de anchetă, spre a face legătura în­tre acest organ şi magnificienţa anchetată. D. EM. DAN DEZAVUEAZĂ PROCEDEUL Dar calculul d-lui D. Dobres­­cu a fost dejucat de d. Dan, care i-a adresat următoarea scrisoare: DOMNULE PRIMAR, Prin deriziunea Nr. 11.656/2970 / 1931 m-aţi numit „conducător al tuturor măsurilor care tre­­buesc luate pentru a ajuta în mod larg pe anchetatori în an­cheta care se face la Municipiul Bucureşti“. Nu voesc să examinez ches­tiunea dacă măsura luată de dv. se datoreşte exclusiv unui calcul­abil. Deasemenea nu cunosc consi­­deraţiunile pentru cari v’aţi de­cis sa-mi daţi mie această însăr­cinare, despre care n’am avut nici o cunoştinţă până ori după amiază când mi s’a adus decizia. îmi închipui că aţi făcut-o pen­­tru că, deşi adversari, nu mă credeţi capabil ca din pasiune politică să comit o nedreptate. Totuşi nu pot primi, şi aceasta pentru motivul că, dacă se în­tâmplă ca rezultatul anchetei să vă fie defavorabil, n’aş vrea să se creadă — cu deosebire în vremurile de azi când unii socot că obiectivul politic trebue să fie distrugerea adversarului,­­ că aşi fi influenţat cu ceva la darea unui asemenea rezultat. Primiţi vă rog, domnule pri­mar, asigurarea deosebitei mele consideraţiuni. EM. DAN Consilier comunal DESCOPERIRILE ANCHETEI De la primele cercetări, com­i­­sia de anchetă a descoperit că aiureala de vorbe şi de atitudi­ni a primarului municipiului ascundea în realitate o situaţie financiară dezastroasă. Iată un scurt tablou recapi­tulativ al sumelor cheltuite de primărie şi rămase neachitate până în ziua de 26 Mai 1931, recapitulaţia cheltuelilor rămase neachitate la 26 Mai 1931 1) Creanţe la parti­culari 99.092.596 2) Creanţe la insti­­tuţiuni comunale 36.973.359 3) Datoria publică a municipiului 78.911.417 4) Deficite anteri­oare 22.364.598 5) Sume încasate din diferite reţi­neri din salariile funcţionarilor, pt. stat, pensii etc. şi cheltuite pentru alte nevoi la muni­cipiu 42.733.832 6) GARANŢII (furni­zori, antreprenori etc.) 25.415.726 7) Reţineri din sala­riile funcţionarilor pe 1931, pt. casele speciale, funcţiona­rii publici şi comu­nali 4.453.495 8) Resturi de plată din ordonanțe emi­se aflate la cassă 4.371.238 Total Lei 514.316.261 UNDE SE DUCEAU BANII PRIMĂRIEI Și în timp ce primăria a ră­mas deschisă cu aceste cheltue­­­li, banii luau alt drum pentru Continuare In pag. II-a Talentatul nostru literat, d. Corneliu Moldovanu a publicat acum câţiva ani un volum de poezii în care se gă­seşte la pag. 94 bucata intitulata , Cetatea Soarelui“. In versuri frumoase autorul descrie astfel dezastrul produs de o secetă grozavă : Si razele ard ca impingeri de linte Pământul te frige si umbra-i ferbinte. Sub goana, de flăcări ce ’neacă [văzduhul In balta secată se macină stuhul: Un rău de cenușe e holda de grâu In care an-vară intrai până la brâu Cuptor e pământul — văzduhul [dogoare Si zorii ii au rouă — și’n murg nu-i trăcoare. Păduri rumenite s'aprind de căldură Şi fumegă nori de răşină şi sgură, Uri’ fiarele-ajunse de farul vrăjmaş. Se frig svărcolite pe-un rug uriaş; F. foamete 'n ţară d­e secetă 'n zare In lanuri e­gale, prăpăd pe ogoare: Nutret nici să saturi o vită [flămândă Şi'ti casă la vatră, amar şi osândă. Sărmanele inimi se zbat și se frâng.— „Indură-te Doamne, de cei care­­plâng !" Iată unde duce lipsa lichidu­lui binecuvântat, fără de care viata însăşi n ar fi posibilă. Iar acela care ar găsi vreodată mij­locul prin care să putem scăpa de spectrul înfiorător al secetei şi ar face ca ploaea binefăcă­toare să cadă la comandă, merita nu numai onoruri împărăteşti, dar şi recunoştinţa eternă a o­­menirii. Ştiinţa şi în această di­recţie s’a străduit prin reprezen­tanţii ei, încă din timpurile cele mai vechi, să observe şi să stu­dieze cât mai bine acest feno­men al naturii şi să scoată cel mai mare număr de rezultate, pe care să le pună apoi în serviciul omului. Astfel, în primul rând s’a stabilit că în atmosferă există totdeauna o cantitate mai mare sau mai mică de vapori de apă. In camera în care stăm, în bi­roul unde lucrăm, în aerul de a­­fară se găsesc în orice moment vapori de apă. Ne dăm seamă de aceasta atunci când se de­pune un strat de apă pe supra­faţa exterioară a unei sticle­ sau a unui pahar în care este apă rece. „Este atât de rece, încât a­­bureşte paharul“, se spune, de o­­bicei când­­ni se serveşte un pa­har de apă rece. S-a căutat să se determine can­titatea de vapori de apă din at­mosferă prin metodele precise pe care ni le pune la dispoziţie CRONICA ŞTIINŢIFICĂ Apa in atmosferă de prof. dr. CHR. MUSCELEANU FIG. ti ! In tubul I nu­ se găsesc vapori de­ ape. In II vaporii formaţi nu satură spatial, iar in III vaporii satură spaţiul A.D. Cucerirea stratosferice — Câteva preciziuni asupra zborului profeso­rului Picard — Două zile, lumea întreagă a urmărit cu înfrigurare încercarea celor doi savanți, cari au por­nit să se inalțe spre cer, dincolo de domeniile vulturilor, dincolo de păturile de aer, unde se mai poate învârti elicea unui avion. Pasul cel mare, care a scos pe om din atmosfera globului pământesc, a fost făcut. Expedi­ţia profesorului Picard şi a asis­tentului său a reuşit şi succesul lor trebue însemnat în cartea cuceririlor omeneşti. Succesul este cu atât mai ma­re, cu cât înălţimea de 16.000 metri n’a fost atinsă cu o ma­şină sburătoare construită spe­cial. Un BALON LIBER, ca pe timpul primelor ascensiuni, s’a ridicat de pe pământ şi s’a în­­nălţat în slava cerului, acolo unde fizicienii aşează strato­sfera. COMPOZIŢIA BALONULUI ŞI A NACELEI Poate că n’ar fi lipsite de in­teres câteva lămuriri asupra ba­lonului profesorului belgian şi asupra laboratorului sburăto­r, care a servit celor doi învăţaţi. Nacela aceasta, construită din aluminium, este o minge meta­lică, perfect sferică, ce se închide ermetic. Pereţii sunt dubli, ca şi aceia ai unei sticle „thermos”; în afară, sfera era vopsită jumătate în alb şi jumătate în negru. La înăl­ţime, după împrejurări, jumăta­tea albă ar fi putut fi între­buinţată spre a reflecta căldura prea puternică a soarelui, iar cea neagră ar fi absorbit căldura şi ar fi încălzit pe pasagerii na­celei. Balonul propriu zis, ce purta această minge sferică, n’a fost umflat la plecare decât cu 1/7 din volumul de hidrogen pe ca­re-1 putea cuprinde. Pe măsură ce balonul s’a ridicat, el s’a um­flat sub apăsarea gazului din interior din cauza răcirii atmo­sferei din afară și și-a luat vo­lumul normal. La o încercare de ascensiune făcută în toamna trecută, cantitatea de gaz n’a fost dozată suficient şi balonul Oii s’a put­ut­ ridica. Nacela laborator poate cu­prinde, în afară de cei doi pasa­geri, instrumente pentru obser­vaţii, un aparat generator de oxi­gen, un altul ce absorbea bioxi­dul de carbon produs prin res­piraţia pasagerilor şi un aparat pet­tru încălzit cabina. CE URMĂREA PROFESORULUI PICARD Vă veţi întreba poate, ce căuta profesorul Picard la 16.000 me­tri înălţime? Picard a plecat să exploreze oceanul atmosferic ce înconjoară globul nostru, marea întindere de gaze, încă atât de puţin cu­noscută. Toată lumea ştie că atmosfera, pătura de aer respirabil în care se poate trăi fără ajutorul unui tub cu oxigen, se întinde numai până la 3—4000 metri de­asupra capului nostru. De aci, în sus, aerul se răreşte din ce în ce. De la 10—11.000 de metri în sus începe stratosfera. Ea este a­­proaipe necunoscută, deşi atât meteorologia cât şi aviaţia şi noua ştiinţă ce-şi întinde cerce­tările din zi în zi ,astronautics, au neapărată nevoe de cunoş­tinţe asupra ei. Iată de ce, specialiştii nici până astăzi n’au putut preciza în totul cantităţile şi calităţile gazelor ce s’ar găsi în stratos­fera. La cele mai mari înălţimi se bănueşte numai existenţa unui singur gaz geocoroniu. Un singur lucru pare a fi definitiv stabilit, o constatare de o deo­sebită importanţă pentru noi lo­­cuitorii globului. PĂTURA DE OZON SALVA­TOARE Acolo, mai sus poate decât păturile pe care Ie-a atins Pi­card, se găseşte o pătură de oxigen concentrat, de ozon, pătură care măsurată la Pre­siunea atmosferică n’ar avea o grosime mai mare decât 3 m/m. Dar aceşti 3 m/m. de ozon, ne apără de razele ul­­tra­violete ce le trimite soa­rele şi ne păzesc de puterea ucigătoare a acestor raze. Co­ceanul gazos ce ne înconjoa­ră este deci stăpân pe soarta noastra şi ar fi deaj­uns să dispară pătura subţire de o­­zon pentru ca viaţa de pe pla­neta noastră să se stingă. FOLOASELE EXPEDIŢIEI Dar nu numai fizica globului va câştiga din observaţiile fnte­cate de Picard în stratosfera. Radiofonia ar trage şi ea fo­loase însemnate din studiul amă­nunţit al constituţiei stratosfe­­rei.Radiofoniştii cunosc destul de bine fenomenul denumit fading, pentru explicarea lui trebue să se admită intervenţia unor anu­mite proprietăţi pe care le-ar a­­vea păturile stratosfe­rei. Proba­bil că există in înălţimi sarcini ce influenţează asupra undelor emise de pe pământ. Şi aviaţia va folosi observa­ţiile lui Picard. Se plănuesc de câtva timp sboruri prin strato­sfera. Uzinele Junkers din Berlin construesc în cea mai mare taină­ un avion capabil să sboare de la Berlin la New-York în şase ore,­­ la o înălţime de 13.000 metri *.•).­­ Când constituţia stratosferei va fi bine cunoscută, sborurile ace-­­stea, ce vor scurta distanţele în­­ chip uimitor, vor putea fi făcutei regulat. I I. F. *) Ziarul „Ştiinţelor şi a! Călătorii-, lor“ a publicat în numărul 19 din 5­ Mai cr­. un articol asupra acestei­ chestiuni. STÂNGĂ: Balonu laborator al profesorului Picars DREAPTA: Sus - Profesorul Picard, cu deschi­­zătura nacelei. Jos — nacela hermetic Suchter fizica. Pentru aceasta se ia un tub lung de 90—100 cm. închis la un capăt şi cu secţiunea de un cm. patrat. După ce s’a spă­lat şi s'a uscat tubul bine, se umple cu mercur cât se poa­te de curat. Se astupă cu degetul şi se întoarce cu atenţie ca să se introducă partea astu­pată cu degetul într’un vas mai mare cu mercur, aşa cum se a­­rată in figura I. Vom observa că mrcurul se coboară în tub, până la nivelul de aproape 76 cm, măsurat de la suprafaţa mercu­rului din vas. Cu ajutorul unei pipete cu vârful întors, intro­duce o picătură de apă în inte­riorul tubului. Apa fiind mai u­­şoară se va ridica până la vârful coloanei de mercur, unde se va transforma imediat în vapori. In momentul când picătura de apă se transformă în vapori se ob­servă că și nivelul coloanei de mercur se scoboară din B, până în C. Această scoborîre a mercu­rului în coloană arată că vapo­rii de apă exercită o presiune e­­gală tocmai cu diferenţa de înăl­ţime ’ a­ Coloanei, adică în fig. e­­gală cu BC. Introducând mereu picături vom constata că înălţi­mea mercurului din tub se sco­boară până într un moment când rămâne constantă. In momentul când pentru o nouă picătură in­trodusă în tub coloana de mercur îşi menţine înălţimea constantă, spaţiul din tub de dea­supra mercurului s’a săturat de vapori la temperatura la care s’a lucrat. Dacă s’ar ridica tem­peratura locului unde facem ex­perienţa, se constată că spaţiul AD. poate să mai primească încă o cantitate de vapori şi deci co­loana de mercur să se coboare din nou. Cu alte cuvinte spaţiul saturat de vapori pentru o tem­peratură este nesaturat pentru o altă temperatură mai ridicată. Şi invers dacă se scoboară tempe­ratura o parte din vaporii care saturau spaţiul la acea tempera­tură se transformă ia lichid şi se depune pe suprafaţa mercurului şi pe pe­reţii tubului. Din nu­meroase determinări făcute la di­ferite temperaturi, s’a stabilit cantitatea de vapori care satură un anumit spaţiu la o tempera­tură dată. S’a găsit că la tempe­ratura de zero grade un metru cub de aer poate să cuprindă până la 4,84 grame de vapori de apă, când spaţiul devine satu­l­rar, la temperatura de 10 grade un metru cub de aer se satură d­e 9,33 grame vapori de apă, la 21 grade cu 17,13 grame, la 31 grade cu 50,03 grame, la 40­ grade cu 50,63 grame, etc. Iar dacă se măsoară lungimea coloanei de mercur în experienţa de mai sus, se găseşte că este cu 4,56 mm. mai scurtă atunc când spaţiul gol este satura de vapori la temperatura de zero grade, cu 9,14 mm. la grade, cu 17,36 mm. la 20 grade cu 31.50 mm. la 30 grade, cu 54.87 mm. la 40 grade, etc. Din aceste rezultate putem tra­ge concluzia următoare: dacă scoboară temperatura unui spa­­ţiu saturat de vapori de apă de la temperatura de 20 grade la ten­­peratura de 10 grade, atunci va depune sub formă de pic­­turi de apă 8,80 gr. apă pentu fiecare metru cub, adică tocmi diferenţa dintre 17,13 grame d­­ii trebue unui metru cub de a 1 la 20 grade ca să se sature. Continuare In pag. EI-

Next