Universul, iulie 1931 (Anul 49, nr. 172-202)
1931-07-01 / nr. 172
t Anul XLIX / 10 Pagini EXEMPLARUL LUIGI CAZZAVILLAN TELEFON: DIRECŢIA 313/72-364/64 In Ţară : 3 Lei ’ In Străinătate : 6 Lei In Austria : S. C.3010 Pagini Nr. 172 Miercuri 1 Iulie 1931 PREDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Răcoreşti, Str. Brexoianu No. 23-25 STELIAN POPESCU ADMINISTRAŢIA 313/71 SECRETARIATUL DE REDACŢIE 356/43 REDACŢIA: COR ESP. CU POVINCIA 302/98-335/31 In juni piiisii mim Propunerea americană privitoare la un moratoriu acordat Europei pe un an, pentru plata datoriilor de război şi a reparaţiilor, a fost motivată de criza gravă economică şi financiară prin care trece Europa. S-a atras atenţia că principala beneficiară a aplicării moratoriului, va fi Germania, care a provocat războiul şi deci e responsabilă de consecinţele lui. Aşa se explică pentru ce statele învingătoare, care au suferit mai mult din cauza războiului, în frunte cu Franţa, au pus în discuţie şi problema responsabilităţilor războiului din punctul de vedere politic, social, economic şi moral, în legătură cu generoasa propunere formulată de *l Hoover, preşedintele republicei Statelor Unite ale Americii de Nord. Trebue să recunoaştem că în ultimii ani, graţie unei propagande abil condusă şi savant preparată, publiciştii şi oamenii politici din Germania şi din celelalte state, care au eşit înfrânte şi deziluzionate din război, au izbutit să creeze peste Ocean o opinie favorabilă tezei lor, privitoare la răspunderea războiului mondial. Intr’un interesant studiu publicat în „Revue des Deux Mondes“ de d. Pierre Renouvin, cetim: „De zece ani, afară din Franţa chestia responsabilităţilor războiului , a încetat să fie obiectul discuţiilor arzătoare. Graţie unei activităţi neobosite, Germania a izbutit să deştepte interesul, să provoace îndoeli, să găsească chiar, în multe medii, simpluactive. Opinia americană a fost, în special, sensibilă acestui apel“. Şi d. Renouvin se întreabă: „Este posibil, azi după publicarea documentelor diplomatice asupra originei conflictului din 1914, atât de bogate în informaţii precise şi convingătoare, să mai existe vreo îndoială asupra autorilor, care au urmărit, au dorit şi voit războiul, fie ca o supapă, de siguranţă, fie ca un mijloc sigur de a cuceri noi teritorii şi a câştiga poziţii avantajoase în domeniul economic?“ Totuşi, există. O revistă americană „The World To Morrow“, a pus cititorilor săi următoarele întrebări: „Credeţi dvs. că Germania şi aliaţii săi să fie singuri răspunzători de războiul european?“. Din 429 răspunsuri, 48 nu mai au fost afirmative. ..A avut cel puţin Germania o răspundere preponderantă?“ Opiniile au fost împărţite, dar o uşoară majoritate s’a declarat pentru negativă. Nu numai majoritatea oamenilor de afaceri şi a politicianilor americani, împărtăşesc acest mod de a vedea, dar şi o parte din istoricii de peste Ocean. Din 215 profesori de istorie, 8 au răspuns că Puterile centrale din 1914 au o răspundere „unilaterală“ şi 99 au admis răspunderea preponderentă. Fireşte că opinia americană a suferit, în ultimii ani, alte influenţe, care au modificat starea de spirit a conducătorilor republicei şi a oamenilor de afaceri de peste Ocean. Aşa se şi explică propunerea d-lui Hoover, care face abstracţie de chestia responsabilităţii războiului. Această nouă stare de spirit poate să fie primejdioasă, într’un viitor apropiat şi pentru noi, deoarece, din aceleaş consideraţiuni s’ar putea admite teza învinşilor în chestia revizuirii tratatelor. Iată pentru ce se impune o politică solidară a foștilor aliați. Pavilionul Olandei din expoziţia colonială a fost distrus de incendiu . — Pagube de 50 milioane franci — Paris, 28 Iunie. Pavilionul olandez, cel mai frumos din întreaga expoziţie colonială, inaugurat la 18 iunie, în prezenţa reginei Wilhelmina şi a fiicei sale, prinţesa moştenitoare Iuliana, a fost distrus azi dimineaţă de un incendiu năpraznic, provocat probabil de un scurt circuit. Costructorul pavilionului, d. Moorer, 50 de indigeni şi dansatoare javaneze şi alte persoane, cari locuiau pavilionul, au putut să se salveze sărind pe ferestre. Cu toate sforţările eroice ale pompierilor, pavilionul şi minunatele colecţii pe care le adăpostea au fost distruse. Stricăciunile ating peste 50 milioane franci. Regina Wilhelmina, care de 8 zile se afla în castelul său din Alsacia, a fost informată telegrafic de catastrofă, iar prinţesa Iuliana, care rămăsese la Chevreuse, lângă Paris, a sosit la ora 11 la expoziţie. Văzând frumosul pavilion complet distrus a suspinat ca un copil. Bătrânul mareşal Liautey, preşedintele expoziţiei, lăcrămând el însuşi, a încercat să consoleze părinteşte pe îndurerata prinţesă ! Flăcările, împinse de vânt, au distrus de asemeni coliba lui moş Toma şi două aşezări javaneze. Vailany. # Paris, 28 (Ullstein). — Pavilionul olandez, care a ars, reprezenta renumitul templu din Bali. Focul s’a produs la ora 5 dimineaţa. Când pompierii au sosit la faţa locului, uriaşe limbi de foc ieşeau din pavilionul olandez. Cu toată munca depusă de pompieri, pavilionul a ars complet. Din cauza căldurii emanate din pavilionul incendiat, pomii din împrejurimi şi-au pierdut frunzele şi iarba a fost pârlită pe o rază de o sută metri. Scânteile, duse de vânt, au căzut în partea zoologică a expoziţiei şi au incendiat restaurantul „Coliba lui moş Toma“. Furtul de documente din Franţa COMPLICITATEA LUI LECCA COMPLET STABILITA Paris, 28 (tel. part.). — După cum arată „Figaro“ complicitatea supusului român Lecca, în furtul documentelor •e la ministerul de externe, a fost complet stabilită. Lecca a mărturisit, că documentele furate au ajuns în posesiunea lui, dar afirmă, că le-ar fi rupt şi aruncat. Spre a nu înfuria însă pe Gothard, care i Ie-a încredinţat, l-a lăsat să creadă că le-a vândutJudecătorul de instrucţie Peyre nu are însă încredere în afirmaţiile lui Lecca deoarece acesta nu poate aduce dovezi. Lecca a luat ca apărător pe celebrul avocat Morogianferi. Vahtany. Botezul avioanelor asociaţiei „A. St. P. A.“ (Vezi darea de seamă în corpul ziarului) Propanul liniilor in țară Grindină cât oul de găină in jud. Cluj Cluj, 28 In seara zilei de 23 Iunie 1931, pe la ora 10 noaptea, s’a abătut asupra comunei Mociu şi a satelor din împrejurimi, o puternică ploaie torenţială, care a dipat 20 minute, urmată de descărcări electrice şi de grindină de mărimea unui ou de găină. Toate semănăturile recoltate au fost distruse, câmpul având unul din cele mai jalnice aspecte. Au murit vite pe câmp şi din informaţii chiar şi oameni, surprinşi pe diferite drumuri, şi neavând unde a se adăposti. Pe şoseaua judeţeană Reghin- Sămmşel-Cluj, stâlpii de telegraf au fost rupţi, şi aruncaţi de uragan în mijlocul şoselei, împiedecând circulaţia. Au suferit pagube enorme : judecătoria rurală Mociu jud. Cluj, căreia i s’a distrus 150 geamuri duble de la parter şi etajul 1 ; spitalul judeţean Mociu, din localitate, 500 geamuri, primăria Mociu, 160 geamuri şi alte case din localitate şi din satele vecine care, multe au fost desvelite iar acoperişurile aruncate. Bisericile din localitatea Mociu ale diferitelor culte, de asemenea au suferit însemnate pagube, alegându-se cu toate geamurile sparte şi acoperişurile desfăcute. ' S7 ' Târgovişte, 29 Iunie Ploile căzute în ultimele 2 zile au provocat ravagii în judeţul nostru. Astfel, pârâul Potopul, care trece pe lângă Găeşti, s'a revărsat inundând mii de hectare de recoltă şi livezi de fân. Potopul s’a revărsat şi peste şoseaua naţională Târgovişte-Găeşti. Râul Argeş s’a revărsat şi el, inundând o bună parte de luncă în dreptul comunei Ioneşti. Ialomiţa şi Dâmboviţa de asemeni s’au revărsat pe alocuri. Din cauza ploilor şoselele s’au desfundat devenind impracticabile. Linii ferate inundate in regiunea Braşovului Ploile torenţiale, căzute Sâmbătă şi Duminică în regiunea Braşovului, au cauzat stricăciuni însemnate liniilor ferate. Linia Braşov-Făgăraş a fost spălată de balast între staţiile Ghimbar şi Bartolomeu, întrerupând circulaţia mai multe ore, după care a fost reluată prin pilotare. Intre Braşov-Predeal a fost slăbit podeţul de la km. 149.900. Trenurile circulă la pas. Pârâul Apaţa, revărsânduse a inundat staţia cu acelaş nume, de pe linia Braşov-Sighişoara. Din această cauză trenurile au suferit întârzieri mari. Saţia Bod a fost de asemeni inundată de apele râului Ghimbăşel, care s‘au ridicat în triajul staţiei până la înălţimea de o jumătate de metru. In punctele inundate, de pe linia Braşov-Sighişoara trenurile circulă cu viteza redusă de 20 km. pe oră. S‘au luat urgente măsuri pentru refacerea terasamentului şi consolidarea linieiIntre Braşov şi întorsătura Buzăului linia s’a surpat în trei locuri între staţia Poiana Florilor şi Halta Teliu. Circulaţia trenurilor s‘a făcut regulat numai între Braşov şi Halta Teliu. Azi se va restabili circulaţia șî pe această linie. Oggi Maitoresk-ig-Sii S’a Inaugurat Hala aeriană care leagă Baltica de Mediterana -Capitala noastră a devenit un important nod de legături aeriene. Unul din scopurile propuse de Arpa a fost deci atins. Datorită convenţiilor aeronautice Capitala este legată, printr’o singură zi de sbor, cu Paris, Varşovia, Constantinopol, Belgrad, Viena, Budapesta, Praga. Duminică s-a inaugurat şi legătura cu Sofia şi Salonic, iar luna viitoare se va inaugura, onouă linie care va lega mai multe oraşe cehoslovace cu România. Datorită polonezilor, avem primara noastră una din cele mai importante reţele de transporturi aeriene. Drumul spre orient s’a scurtat enorm. Sofia e la o depărtare de Bucureşti, cu trenul, de 36 ore. Trimotoarele poloneze vor face drumul Bucureşti-Sofia în două ore, iar până la Salonic in 5 ore. Ziua de Duminică marchează deci o nouă eră în dezvoltarea relaţiunilor cu ţările din sudul României. SOLEMNITATEA DESCHIDERII LINIEI La ora 8 dim., toate avioanele companiei poloneze „Lot“, thumotours Fokker constructs în întregime în industria, poloneză, au fost puse în linie pe platforma de presentare. • D. GENERAL RUJINSKI, in numele d-lui ministru Manoilescu, a salutat cu entusiasm şi bucurie deschiderea acestei noui linii aeriene, care legând România de Bulgaria şi Grecia, face mai strânsă şi mai amicală uniunea lor economică. Polonia, sincera noastră aliată, a înţeles perfect importanţa legăturilor aeriene între diversele naţiuni. Nu putem decât să-i exprimăm toată admiraţia pentru perseverenţa cu care îşi realizează programul stabilit trecând peste toate greutăţile. «Linia Salonic care e de o importantă capitală, leaga 4 naţiuni între Baltică şi Egee şi datorită Poloniei , este una dintre liniile aeriene cele mai bine organizate. „In numele aviaţiei române, Jex- prim toate felicitările vecinei şi aliatei noastre Polonia, urând prosperitate nouei legături aeriene care va forma o trăsătură de unire între naţiunile ţărilor traversate, stabilind acorduri economice care vor asigura o pace solidă, cinstită şi durabilă. Onoarea Poloniei !“ CUVÂNTAREA MINISTRULUI POLONIEI D. SZEMBEK a spus că se simte fericit să ia cuvântul cu această ocazie. Se înscrie o nouă şi binefăcătoare etapă în relaţiile popoarelor noastre şi în analele aeronauticei. Această linie, realizare, pacifică, de o necesitate imperioasă în desvoltarea vieţii economice, este un puternic agent de legătură între 4 mari naţiuni. Sbur rând peste câmpiile Poloniei, peste munţii României şi Bulgariei, păsările metalice duc salutul regiunilor baltice la picioarele Partenonului, realizând astfel o legătură pacifică între ţările şi naţiunile peste care au sburat. Aviaţia poloneză consecventă de datoriile şi necesităţile vieţii moderne şi-a impus să realizeze această magnifică legătură fiind ajutată de propriul său guvern şi de colaborarea preţioasă a României, Bulgariei şi Greciei. CUCANTAREA MINISTRULUI BULGARIEI D. POMENOF, ministrul Bulgariei,într’o cuvântare avântată, a arătat importanţa legăturii aeriene cu Bulgaria făcută de aviaţia poloneză. Această legătură îi va da prilej Bulgariei să întreţină relaţii economice şi de prietenie mai strânse atât cu sora sa Polonia cât şi cu vecinele sale România şi Grecia. CUVÂNTUL REPREZENTANTULUI GRECIEI însărcinatul de afaceri al Greciei a arătat că importanţa acestei linii şi interesele chemate să se servească nu trebue să scape nimănui. E una din cele mai importante linii aeriene din Europa. Linia care se inaugurează azi şi care leagă Baltica de Mediterană, traversând Europa în toată lărgimea ei, este chemată să contribuie la desvoltarea legăturilor dintre popoare, stabilind între ele un contact mai strâns şi raporturi mai amicale, apropiind şi întărind sentimentele lor de solidaritate. # După terminarea cuvântărilor, d. g-'ral Rujinski a tăiat tradiţionala panglică ce bara trecerea avionului, lăsându-i calea liberă. Intr’unul din cele 2 avioane trimotoare au luat loc reprezentanţii Poloniei, Bulgariei, Greciei şi României. In urmă s’a servit un bogat bufet. Trimotorul Fokker, care face cursa Bucureşti-Sofia-Salonic D, general Rubinski tae tradiţionala panglică Vii si ni tiifiii ai Vaiiliii de prof. SILVIU DRAGOMIR Anul din urmă ne-a dat o re- coltă bogată de cărţi cu privire la trecutul şi la starea actuală politică a Banatului. După judicioasele studii publicate de prie- tenul Petre Nemoianu au apărut, rând pe rând, harnicii colaboratori ai Analelor Banatului, cari au reînviat atâtea capitole uitate din viaţa fraţilor noştri de acolo. Golul ce-l resimţeam altădată, de câte ori ne apropiam de vreo problemă bănuţescă, începe să dispară, din fericire, graţie curentului binefăcător inaugurat de condeiele băştinaşe, între care Seme- 2- uksul de la Lugoj ocupă un loc de frunte, prin impresionantele închinări aduse reprezentanţilor autentici ai Banatului. Lor li se adaugă cercetările istorice şi etnografice ale d-lui Ştefan Manciulea, publicate de Institutul de geografie al universităţii din A volul, care au meritul ele a rezulma, cu o netăgăduită competenţă, punctul de vedere românesc. Dar în şir cu aceste rezultate lăuda- I bile ale activităţii cărturarilor noştri trebue să aşezăm şi operele celorlalţi competitori ai Banatului, care s’au scris pentru a apăra revendicările lor asupra teritoriului cuprins între cele trei ape mari. D. Kosta Hadjici a vorbit anul trecut la Novisad, într-o conferinţă cu mult răsunet de la universitatea populară a Matiţei sârbeşti, despre „Continuitatea de drept pe teritoriile sârbeşti din Banat“, iar acum, nu de mult, profesorul de la Budapesta, Eugen Horváth a ţinut să informeze publicul anglo-saxon despre Banatul car ar constitui „un capitol uitat de istorie europeană“ (The Banat, A forgotten chapter of european history). Distinsul avocat din capitala Voivodinei este un vechiu oponent al cauzei noastre din Banat. Acum un sfert de veac a reprezentat mitropolia de la Carloviţ în procesul pornit de biserica română pentru distribuirea dreaptă a mănăstirilor ortodoxe din Banat şi acţiunea pentru separarea după naţionalitate a credincioşilor sârbi şi români. La congresul de pace a sprijinit printr’un memoriu pretenţiunile ridicate de Pasici asupra acestui teritoriu, iar în repetatele conferinţe, ce s’au ţinut, între ţările aliate, pentru aranjarea situaţiei minorităţilor sârbeşti şi române, d-sa a fost un consilier permanent al delegaţiilor iugoslave. Adversar al nostru în procesele, pe care le lichidăm, d. Hadfid, care este şi un excelent patriot al ţării sale, nu a depăşit niciodată o anume linie de curtoazie faţă de compatrioţii săi din Banat. Studiul amintit mai sus, rezumat din memoriul prezentat conferinţei de pace, combate însă în chip categoric teza românească, silindu-se a ne conţinge despre exclusiva justificare a aspiraţiilor sârbeşti. Argumentele utilizate sunt scoase, în cea mai mare parte, din domeniul istoric, aşa încât, la dreptul vorbind, d-sa discută numai „continuitatea istorică“ şi nu cea „de drept“ aflătoare pe teritoriul Banatului. Aici însă expunerile sale nu sunt nici măcar originale. Ele se sprijină pe deducţiunile unor istoriografi maghiari, cari aveau tot interesul să ne prezinte nou veniţi în Banat, spre a slăbi implicit şi argumentul atât de elocvent şi cu neputinţă de tăgăduitul masselor noastre compacte. De aceea teza „că poporul român s'a arătat în Banat, adică în teritoriul dintre Caraş şi Tisa, abia în jurul anilor 1740', trezeşte numai zâmbete. In tot cazul, reeditarea unor asemenea naive încercări, lipsite de un temeiu solid face mai evidentă superioritatea punctului nostru de vedere, care se poate sprijini pe trecutul de atâtea ori secular al Banatului. Profesorul Eugen Horváth este un fervent aderent al tuturor legilor constituite în Ungaria pentru a reclama revizuirea tratatelor de pace. Cartea sa englezească despre Banat e tipărită de o asemenea întreprindere, care din capul locului nu poate fi considerată ca obiectivă. Şi totuşi d-sa afectează o atitudine imparţială în cursul escursiunilor istorice, pe care le face. Dar tot ce s’a debitat, în ultima sută de ani, împotriva elementului românesc, se culege cu grije, se clasează şi se exploatează. Ipotezele de atâtea ori prăbuşite, iau din nou consistenţă şi pasiunea, ce întunecă mintea, diformează iarăş paginile de istorie autentică a fraţilor bănăţeni. In mod firesc, Horváth nu vede în evul mediu decât oraşe, cetăţi, sate şi proprietăţi ungureşti, pe toată întinderea Banatului, despre care afirmă „că nu a format niciodată o unitate politică separată, des, într’o oarecare măsură reprezintă o unitate naturală, fiind despărţit de ţările dimprejur prin munţi nelocuiţi la răsărit şi prin cele trei râuri la apus‘‘. Expunerile asupra istoriei mai nouă, dela ocupaţiunea turcească încoace, cu colonizările, ce au modificat aspectul etnic, alungând şi pauperizând elementul băştinaş a românilor, sunt tot pe atât de tendenţioase. In lipsă de populaţie ungurească în Banat, autorul ungur nu mai revendică posesiunea acestui teritoriu, decât pe temeiul dreptului istoric şi sub cuvânt ,,că sub nouri săi stăpâni ţara celor trei râuri alunecă încetul cu încetul în întunericul zilelor de sub dominaţia turcească“. In fine, imitând metodele vechi ale istoriografiei ungureşti încearcă să convingă pe cititorii englezi, pe baza unei lungi liste anexate, că înainte de cucerirea turcească întreaga populaţie era maghiară. Nimic mai fals însă decât o asemenea afimiaţiune, deoarece din documentele, care apar în număr deosebit de mare în secolii XIV şi XV, e mai presus de orice îndoială, că populaţia autentică a Banatului o forma elementul românesc, care apare pretutindeni, la sate şi în preajma, cetăţilor, sub conducerea cnejilor şi voevozilor săi, ca poporul de baştină. Ungurii vin de se aşează în Banat, un număr mai mare, numai in epoca Angevinilor, sub care acest teritoriu a jucat un rol politic deosebit de important. Dar şiatunci ei, nu vin să colonizeze ţinutul bănăţean, ci ca să-i exploateze proprietăţile nobilitare, distribuite de rege. Dar în afară de nouii proprietari cu acoliţii de la curţile lor, toată suflarea din Banat era românească. După izgonirea turcilor, persistenţa elementului românesc, deşi mai slăbit, apare totuş dovedită printr’o majoritate covârşitoare, pe toată întinderea teritoriului bănăţean, câtă vreme ungurii, cari nu aveau rădăcini, au dispărut cu desăvârşire, în aşa măsură, că până târziu în veacul al XVlII-lea nu mai găsim nici un sat unguresc în Banat, nici lângă Tisa, nici în preajma Cenadului şi nicăeri între Tisa şi Mureş. Insuş d. Horváth o recunoaşte aceasta invocând mărturia cunoscută a lui Francisc Griselini, după care pe la 1770 din 517.928 locuitori ai Banatului, români erau 181.639, sârbi 78.780, germani 43.201, bulgari 8685, ţigani 5272 şi evrei 355 Fenomenul se va fi pretrecut ca şi in zilele noastre când elementul maghiar a dispărut fără de urmă, mai vârtos într-’un mare număr de localităţi bănăţene după ce a încetat să dea pe deţinătorii exclusivi ai puterii de stat. D. Horváth relevă numai faptul, de altminteri necontrolat, că în ultimii zece ani de dominaţiune românească ungurii au dispărut cu desăvârşire în 100 de localităţi bănăţene, iar în alte 110 comune numărul lor s-a redus foarte considerabil. Pentru aceasta ne recomandăm spre luarea aminte a celor responsabili pentru protecţia minorităţilor“ Dar, desismt, ei nu au fost devoraţi, cum îşi închipuie propagandistul de la Budapesta, ci au plecat deodată cu dominaţiunea lor politică, ceea ce constitue, fără îndoială, un argument puternic în favorul cauzei noastre.