Universul, iulie 1931 (Anul 49, nr. 172-202)

1931-07-01 / nr. 172

t Anul XLIX / 10 Pagini EXEMPLARUL LUIGI CAZZAVILLAN TELEFON: DIRECŢIA 313/72-364/64 In Ţară : 3 Lei ’ In Străinătate : 6 Lei In Austria : S. C.3010 Pagini Nr. 172 Miercuri 1 Iulie 1931 P­REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Răcoreşti, Str. Brexoianu No. 23-25 STELIAN POPESCU ADMINISTRAŢIA 313/71 SECRETARIATUL DE REDACŢIE 356/43 REDACŢIA: COR ESP. CU POVINCIA 302/98-335/31 In juni piiisii mim Propunerea americană privitoare la un moratoriu acordat Europei pe un an, pentru plata datoriilor de război şi a reparaţiilor, a fost motivată de criza gra­vă economică şi financiară prin care trece Europa. S-a atras atenţia că principala beneficiară a aplicării mo­­ratoriului, va fi Germania, care a provocat războiul şi deci e responsabilă de con­secinţele lui. Aşa se explică pentru ce statele învingătoare, care au suferit mai mult din cauza războiului, în frunte cu Franţa, au pus în discu­ţie şi problema responsa­bilităţilor războiului din punctul de vedere politic, social, economic şi moral, în legătură cu generoasa propunere formulată de *l­ Hoover, preşedintele repu­­blicei Statelor­ Unite ale A­­mericii de Nord. Trebue să recunoaştem că în ultimii ani, graţie unei propagande abil condusă şi savant preparată, publi­ciştii şi oamenii politici din Germania şi din celelalte state, care au eşit înfrânte şi deziluzionate din război, au izbutit să creeze peste Ocean o opinie favorabilă tezei lor, privitoare la răs­punderea războiului mon­dial. Intr’un interesant studiu publicat în „Revue des Deux Mondes“ de d. Pierre Renouvin, cetim: „De zece ani, afară din Franţa chestia responsabi­lităţilor războiului , a în­cetat să fie obiectul discu­ţiilor arzătoare. Graţie unei activităţi neobosite, Germa­nia a izbutit să deştepte in­teresul, să provoace în­­d­oeli, să găsească chiar, în multe medii, simplu­­­ac­tive. Opinia americană a fost, în special, sensibilă a­­cestui apel“. Şi d. Renouvin se în­treabă: „Este posibil, azi după publicarea documen­telor diplomatice asupra originei conflictului din 1914, atât de bogate în in­formaţii precise şi convin­gătoare, să mai existe vreo îndoială asupra autorilor, care au urmărit, au dorit şi voit războiul,­­ fie ca o supapă, de siguranţă, fie ca un mijloc sigur de a cu­ceri noi teritorii şi a câştiga poziţii avantajoase în do­meniul economic?“ Totuşi, există. O revistă americană „The World To Morrow“, a pus cititorilor săi următoarele întrebări: „Credeţi dvs. că Germania şi aliaţii săi să fie singuri răspunzători de războiul european?“. Din 429 răspunsuri, 48 nu mai au fost afirmative. ..A avut cel puţin Germa­nia o răspundere prepon­­derantă?“ Opiniile au fost împărţite, dar o uşoară ma­joritate s’a declarat pentru negativă. Nu numai majo­ritatea oamenilor de afaceri şi a politicianilor ameri­cani, împărtăşesc acest mod de a vedea, dar şi o parte din istoricii de peste Ocean. Din 215 profesori de isto­rie, 8 au răspuns că Pute­rile centrale din 1914 au o răspundere „unilaterală“ şi 99 au admis răspunderea preponderentă. Fireşte că opinia ameri­cană a suferit, în ultimii ani, alte influenţe, care au modificat starea de spirit a conducătorilor republicei şi a oamenilor de afaceri de peste Ocean. Aşa se şi explică propu­nerea d-lui Hoover, care face abstracţie de chestia responsabilităţii războiului. Această nouă stare de spi­rit poate să fie primej­dioasă, într’un viitor apro­piat şi pentru noi, de­oare­ce, din aceleaş considera­­ţiuni s’ar putea admite teza învinşilor în chestia revi­zuirii tratatelor. Iată pentru ce se impune o politică solidară a foști­lor aliați. Pavilionul Olandei din expoziţia colonială a fost distrus de incendiu . — Pagube de 50 milioane franci — Paris, 28 Iunie. Pavilionul olandez, cel mai frumos din întreaga expoziţie colonială, inau­gurat la 18 iunie, în pre­zenţa reginei Wilhelmina şi a fiicei sale, prinţesa moştenitoare Iuliana, a fost distrus azi dimineaţă de un incendiu năpraznic, provocat probabil de un scurt circuit. Costructorul pavilionu­lui, d. Moorer, 50 de indi­geni şi dansatoare java­­neze şi alte persoane, cari locuiau pavilionul, au pu­tut să se salveze sărind pe ferestre. Cu toate sforţările eroi­ce ale pompierilor, pavili­onul şi minunatele colecţii pe care le adăpostea au fost distruse. Stricăciuni­le ating peste 50 milioane franci. Regina Wilhelmina, care de 8 zile se afla în caste­lul său din Alsacia, a fost informată telegrafic de catastrofă, iar prinţesa Iuliana, care rămăsese la Chevreuse, lângă Paris, a sosit la ora 11 la expo­ziţie. Văzând frumosul pavi­lion complet distrus a suspinat ca un copil. Bătrânul mareşal Liau­­tey, preşedintele expozi­ţiei, lăcrămând el însuşi, a încercat să consoleze părinteşte pe îndurerata prinţesă ! Flăcările, împinse de vânt, au distrus de ase­meni coliba lui moş Tom­a şi două aşezări javaneze. Vail­any. # Paris, 28 (Ullstein). — Pavi­lionul olandez, care a ars, re­prezenta renumitul templu din Bali. Focul s’a produs la ora 5 di­mineaţa. Când pompierii au sosit la faţa locului, uriaşe limbi de foc ieşeau din pavilionul olan­dez. Cu toată munca depusă de pompieri, pavilionul a ars complet. Din cauza căldurii emanate din pavilionul incendiat, po­mii din împrejurimi şi-au pierdut frunzele şi iarba a fost pârlită pe o rază de o su­tă metri. Scânteile, duse de vânt, au căzut în partea zoologică a expoziţiei şi au incendiat res­taurantul „Coliba lui m­oş To­­ma“. Furtul de documente din Franţa COMPLICITATEA LUI LEC­­CA COMPLET STABILITA Paris, 28 (tel. part.). — Du­pă cum arată „Figaro“ com­plicitatea supusului român Lecca, în furtul documentelor •­e la ministerul de externe, a fost complet stabilită. Lecca a mărturisit, că do­cumentele furate au ajuns în posesiunea lui, dar afirmă, că le-ar fi rupt şi aruncat. Spre a nu înfuria însă pe Gothard, care i Ie-a încredin­ţat, l-a lăsat să creadă că le-a vândut­Judecătorul de instrucţie Peyre nu are însă încredere în afirmaţiile lui Lecca deoarece acesta nu poate aduce dovezi. Lecca a luat ca apărător pe celebrul avocat Morogianferi. Vahtany. Botezul avioanelor asociaţiei „A. St. P. A.“ (Vezi darea de seamă în corpul ziarului) Propanul liniilor in țară Grindină cât oul de găină in jud. Cluj Cluj, 28 In seara zilei de 23 Iunie 1931, pe la ora 10 noaptea, s’a abătut asupra comunei Mociu şi a sate­lor din împrejurimi, o puternică ploaie torenţială, care a d­ip­at 20 minute, urmată de descărcări e­­lectrice şi de grindină de mări­mea unui ou de găină. Toate semănăturile recoltate au fost distruse, câmpul având unul din cele mai jalnice aspecte. Au murit vite pe câmp şi din informaţii chiar şi oameni, sur­prinşi pe diferite drumuri, şi ne­­având unde a se adăposti. Pe şoseaua judeţeană Reghin- Săm­mşel-Cluj, stâlpii de telegraf au fost rupţi, şi aruncaţi de ura­gan în mijlocul şoselei, împiede­când circulaţia. Au suferit pagube enorme : ju­decătoria rurală Mociu jud. Cluj, căreia i s’a distrus 150 gea­muri duble de la parter şi etajul 1 ; spitalul judeţean Mociu, din localitate, 500 geamuri, primăria Mociu, 160 geamuri şi alte case din localitate şi din satele vecine care, multe au fost desvelite iar acoperişurile aruncate. Bisericile din localitatea Mociu ale diferitelor culte, de asemenea au suferit însemnate pagube, ale­­gându-se cu toate geamurile sparte şi acoperişurile desfăcute. ' S­­7 ' Târgo­vişte, 29 Iunie Ploile căzute în ultimele 2 zile au provocat ravagii în judeţul nostru. Astfel, pârâul Potopul, care trece pe lângă Găeşti, s'a re­vărsat inundând mii de hectare de recoltă şi livezi de fân. Poto­pul s’a revărsat şi peste şoseaua naţională Târgovişte-Găeşti. Râul Argeş s’a revărsat şi el, inundând o bună parte de luncă în dreptul comunei Ioneşti. Ialomiţa şi Dâmboviţa de ase­meni s’au revărsat pe alocuri. Din cauza ploilor şoselele s’au desfundat devenind impractica­bile. Linii ferate inundate in regiunea Braşovului Ploile torenţiale, căzute Sâmbătă şi Duminică în re­­­giunea Braşovului, au cauzat stricăciuni însemnate liniilor ferate. Linia Braşov-Făgăraş a fost spălată de balast între staţii­le Ghimbar şi Bartolomeu, întrerupând circulaţia mai multe ore, după care a fost reluată prin pilotare. Intre Braşov-Predeal a fost slăbit podeţul de la km. 149.900. Trenurile circulă la pas. Pârâul Apaţa, revărsându­­se a inundat staţia cu acelaş nume, de pe linia Braşov-Si­­ghişoara. Din această cauză trenurile au suferit întârzieri mari. Saţia Bod a fost de asemeni inundată de apele râului Ghimbăşel, care s‘au ridicat în triajul staţiei până la înăl­ţimea de o jumătate de me­tru. In punctele inundate, de pe linia Braşov-Sighişoara trenurile circulă cu viteza redusă de 20 km. pe oră. S‘au luat urgente măsuri pentru refacerea terasamen­­­tului şi consolidarea liniei­Intre Braşov şi întorsătura Buzăului linia s’a surpat în trei locuri între staţia Poiana Florilor şi Halta Teliu. Circulaţia trenurilor s‘a făcut regulat numai între Braşov şi Halta Teliu. Azi se va restabili circula­ţia șî pe această linie. Oggi Maitoresk­-ig-Sii S’a Inaugurat Hala aeriană care leagă Baltica de Mediterana -­Capitala noastră a devenit un important nod de legături aerie­ne. Unul din scopurile propuse de Arpa a fost deci atins. Datorită convenţiilor aeronau­tice Capitala este legată, printr’o singură zi de sbor, cu Paris, Var­şovia, Constantinopol, Belgrad, Viena, Budapesta, Praga. Duminică s-a inaugurat şi le­gătura cu Sofia şi Salonic, iar luna viitoare se va inaugura, o­­nouă linie care va lega mai multe oraşe cehoslovace cu Ro­mânia. Datorită polonezilor, avem prim­­ara noastră una din cele mai importante reţele de transporturi aeriene. Drumul spre orient s’a scurtat enorm. Sofia e la o depărtare de Bu­cureşti, cu trenul, de 36 ore. Tri­­motoarele poloneze vor face dru­mul Bucureşti-Sofia în două ore, iar până la Salonic in 5 ore. Ziua de Duminică marchează deci o nouă eră în dezvoltarea relaţiunilor­ cu ţările din sudul României. SOLEMNITATEA DESCHIDE­RII LINIEI La ora 8 dim., toate avioanele companiei poloneze „Lot“, thu­mo­­tours Fokker constructs în între­­gime în industria, poloneză, au fost puse în linie pe platforma de presentare. • D. GENERAL RUJINSKI, in numele d-lui ministru Manoiles­­cu, a salutat cu entusiasm şi bu­curie deschiderea acestei noui li­nii aeriene, care legând România de Bulgaria şi Grecia, face mai strânsă şi mai amicală uniunea lor economică. Polonia, sincera noastră aliată, a înţeles perfect importanţa legă­turilor aeriene între diversele na­ţiuni. Nu putem decât să-i exprimăm toată admiraţia pentru perseve­renţa cu care îşi realizează pro­gramul stabilit trecând peste toa­te greutăţile. «Linia Salonic care e de o im­portantă capitală,­ leaga 4 naţiuni între Baltică şi Egee şi da­torită Poloniei , este una dintre liniile aeriene cele mai bine or­ganizate. „In numele aviaţiei române, Jex-­ prim toate felicitările vecinei şi aliatei noastre Polonia, urând prosperitate nouei­ legături aerie­ne care va forma o trăsătură de unire între naţiunile ţărilor tra­versate, stabilind acorduri econo­mice care vor asigura o pace so­lidă, cinstită şi durabilă. Onoarea Poloniei !“ CUVÂNTAREA MINISTRULUI POLONIEI D. SZEMBEK a spus că se sim­te fericit să ia cuvântul cu acea­stă ocazie. Se înscrie o nouă şi binefăcă­toare etapă în relaţiile popoare­lor noastre şi în analele aeronau­ticei. Această linie, realizare, pa­cifică, de o necesitate imperioa­să în desvolt­area vieţii economi­ce, este un puternic agent de le­gătură între 4 mari naţiuni. Sbur rând peste câmpiile Poloniei, pe­ste munţii României şi Bulgariei, păsările metalice duc salutul re­giunilor baltice la picioarele Par­­tenonului, realizând astfel o le­gătură pacifică între ţările şi naţiunile peste care au sburat. Aviaţia poloneză consecventă de datoriile şi necesităţile vieţii moderne şi-a impus să realizeze această magnifică legătură fiind ajutată de propriul său guvern şi de colaborarea preţioasă a Ro­mâniei, Bulgariei şi Greciei. CUCANTAREA MINISTRULUI BULGARIEI D. POMENOF, ministrul Bul­gariei,­­într’o cuvântare avântată, a arătat importanţa legăturii ae­riene cu Bulgaria făcută de avia­ţia poloneză. Această legătură îi va da pri­lej Bulgariei să întreţină relaţii economice şi de prietenie mai strânse atât cu sora sa Polonia cât şi cu vecinele sale România şi Grecia.­­ CUVÂNTUL REPREZENTANTU­LUI GRECIEI însărcinatul de afaceri al Gre­ciei a arătat că importanţa ace­stei linii şi interesele chemate să se servească nu trebue să scape nimănui. E una din cele mai im­portante linii aeriene din Europa. Linia care se inaugurează azi şi care leagă Baltica de Medite­­rană, traversând Europa în toată lărgimea ei, este chemată să con­tribuie la desvoltarea legăturilor dintre popoare, stabilind între ele un contact mai strâns şi ra­porturi mai amicale, apropiind şi întărind sentimentele lor de soli­daritate. # După terminarea cuvântărilor, d­. g-'ral Rujinski a tăiat tradiţio­nala panglică ce bara trecerea a­­vionului,­­ lăsându-i calea liberă. Intr’unu­l din cele 2 avioane trimotoare au luat loc reprezen­tanţii Poloniei, Bulgariei, Greciei şi României. In urmă s’a servit un bogat bu­fet. Trimotorul Fokker, care face cursa Bucureşti-Sofia-Salonic D, general Rubinski tae tradiţionala panglică Vii si ni tiifiii ai Vaiiliii de prof. SILVIU DRAGOMIR Anul din urmă ne-a dat o re-­­ coltă bogată de cărţi cu privire­­ la trecutul şi la starea actuală­­ politică a Banatului. După judi­cioasele studii publicate de prie-­­ tenul Petre Nemoianu au apărut, rând pe rând, harnicii colabora­tori ai Analelor Banatului, cari au reînviat atâtea capitole uitate din viaţa fraţilor noştri de acolo. Golul ce-l resimţeam altădată, de câte ori ne apropiam de vreo pro­blemă bănuţes­că, începe să dis­pară, din fericire, graţie curentu­lui binefăcător inaugurat de con­­­­deiele băştinaşe, între care Seme- 2- uksul de la Lugoj ocupă un loc de­­ frunte, prin impresionantele în­­­­chinări aduse reprezentanţilor au­­­­tentici ai Banatului. Lor li se a­­­­daugă cercetările istorice şi etno­grafice ale d-lui Ştefan Manciu­­lea, publicate de Institutul de geografie al universităţii din A volul, care au meritul ele a rezu­­l­ma, cu o netăgăduită competenţă,­­ punctul de vedere românesc. Dar în şir cu aceste rezultate lăuda- I bile ale activităţii cărturarilor noştri trebue să aşezăm şi operele celorlalţi competitori ai Banatu­lui, care s’au scris pentru a a­­păra revendicările lor asupra te­ritoriului cuprins între cele trei ape mari. D. Kosta Hadjici a vorbit anul trecut la Novisad, într-o conferin­ţă cu mult răsunet de la univer­sitatea populară a Matiţei sâr­­beşti, despre „Continuitatea de drept pe teritoriile sârbeşti din Banat“, iar acum, nu de mult, profesorul de la Budapesta, Eugen Horváth a ţinut să informeze pu­blicul anglo-saxon despre Bana­tul car ar constitui „un capitol uitat de istorie europeană“ (The Banat, A forgotten chapter of eu­ropean history). Distinsul avocat din capitala Voivodinei este un vechiu oponent al cauzei noastre din Banat. A­­cum un sfert de veac a reprezen­tat mitropolia de la Carloviţ în procesul pornit de biserica româ­nă pentru distribuirea dreaptă a mănăstirilor ortodoxe d­in Banat şi acţiunea pentru separarea după naţionalitate a credincioşilor sârbi şi români. La congresul de pace a sprijinit printr’un memoriu pre­­tenţiunile ridicate de Pasici asu­pra acestui teritoriu, iar în repe­tatele conferinţe, ce s’au ţinut, între ţările aliate, pentru aranja­rea situaţiei minorităţilor sâr­beşti şi române, d-sa a fost un consilier permanent al delegaţii­lor iugoslave. Adversar al nostru în procesele, pe care le lichidăm, d. Hadfid, care este şi un exce­lent patriot al ţării sale, nu a de­păşit nici­odată o anume linie de curtoazie faţă de compatrioţii săi din Banat. Studiul amintit mai sus, rezumat din memoriul pre­zentat conferinţei de pace, com­bate însă în chip categoric teza românească, silindu-se a ne con­­ţ­­inge despre exclusiva justificare a aspiraţiilor sârbeşti. Argumen­tele utilizate sunt scoase, în cea mai mare parte, din domeniul is­toric, aşa încât, la dreptul vor­bind, d-sa discută numai „conti­nuitatea istorică“ şi­ nu cea „de drept“ aflătoare pe teritoriul Ba­natului. Aici însă expunerile sale nu sunt nici măcar originale. Ele se sprijină pe deducţiunile unor istoriografi maghiari, cari aveau tot interesul să ne prezinte nou veniţi în Banat, spre a slăbi im­plicit şi argumentul atât de eloc­vent şi cu neputinţă de tăgăduit­­ul masselor noastre compacte. De aceea teza „că poporul român s'a arătat în Banat, adică în terito­riul dintre Caraş şi Tisa, abia în­ jurul anilor 1740'­, trezeşte nu­mai zâmbete. In tot cazul, reedi­tarea unor asemenea naive încer­cări, lipsite de un temeiu solid face mai evidentă superioritatea punctului nostru de vedere, care se poate sprijini pe trecutul de atâtea ori secular al Banatului. Profesorul Eugen Horváth este un fervent aderent al tuturor legi­lor constituite în Ungaria pentru a reclama revizuirea tratatelor de pace. Cartea sa englezească des­pre Banat e tipărită de­ o aseme­nea întreprindere, care din capul locului nu poate fi considerată ca obiectivă. Şi totuşi d-sa afectează o atitudine imparţială în cursul escursiunilo­r istorice, pe care le face. Dar tot ce s’a debitat, în ul­tima sută de ani, împotriva ele­mentului românesc, se culege cu grije, se clasează şi­ se exploatea­ză. Ipotezele de atâtea ori prăbu­şite, iau din nou consistenţă şi pasiunea, ce întunecă mintea, di­formează iarăş paginile de istorie autentică a fraţilor bănăţeni. In mod firesc,­­ Horváth nu vede în evul mediu decât oraşe, cetăţi, sate şi proprietăţi ungureşti, pe toată întinderea Banatului, des­pre care afirmă „că nu a format niciodată o unitate politică sepa­rată, des, într’o oarecare măsură reprezintă o unitate naturală, fiind despărţit de ţările dimpre­jur prin munţi nelocuiţi la răsă­rit şi prin cele trei râuri la a­pus‘‘. Expunerile asupra istoriei mai nouă, dela ocupaţiunea tur­cească încoace, cu colonizările, ce au modificat aspectul etnic, a­­lungând şi pauperizând elemen­tul băştinaş a românilor, sunt tot pe atât de tendenţioase. In lipsă de populaţie ungurească în Banat, autorul ungur nu mai re­vendică posesiunea acestui teri­toriu, decât pe temeiul dreptului istoric şi sub cuvânt ,,că sub nouri săi stăpâni ţara celor trei râuri alunecă încetul cu încetul în întunericul zilelor de sub do­minaţia turcească“. In fine, imi­tând metodele vechi ale istorio­grafiei ungureşti încearcă să con­vingă pe cititorii englezi, pe baza unei lungi liste anexate, că îna­inte de cucerirea turcească în­treaga populaţie era maghiară. Nimic mai fals însă decât o ase­menea afimiaţiune, de­oarece din documentele, care apar în număr deosebit de mare în secolii XIV şi XV, e mai presus de orice îndoia­lă, că populaţia autentică a Ba­natului o forma elementul româ­nesc, care apare pretutindeni, la sate şi în preajma, cetăţilor, sub conducerea cnejilor şi voevozilor săi, ca poporul de baştină. Ungu­rii vin de se aşează în Banat, un număr mai mare, numai in epoca Angevinilor, sub care acest teri­toriu a jucat un rol politic deose­bit de important. Dar şi­­atunci ei, nu vin să colonizeze ţinutul bă­năţean, ci ca să-i exploateze pro­prietăţile nobilitare, distribuite de rege. Dar în afară de nouii pro­prietari cu acoliţii de la curţile lor, toată suflarea din Banat era ro­mânească. După izgonirea turci­lor, persistenţa elementului româ­nesc, deşi mai slăbit, apare totuş dovedită printr’o majoritate co­vârşitoare, pe toată întinderea te­ritoriului bănăţean, câtă vreme ungurii, cari nu aveau rădăcini, au dispărut cu desăvârşire, în aşa măsură, că până târziu în vea­cul al XVlII-lea nu mai găsim nici un­ sat unguresc în Banat, nici lângă Tisa, nici în preajma Cenadului şi nicăeri între Tisa şi Mureş. Insuş d. Horváth o recu­noaşte aceasta invocând mărturia cunoscută a lui Francisc Griseli­ni, după care pe la 1770 din 517.928 locuitori ai Banatului, ro­mâni erau 181.639, sârbi 78.780, germani 43.201, bulgari 8685, ţi­gani 5272 şi evrei 355 Fenomenul se va fi pretrecut ca şi in zilele noastre când elementul maghiar a dispărut fără de urmă, mai vârtos într-’un mare număr de lo­calităţi bănăţene după ce a în­cetat să dea pe deţinătorii exclu­sivi ai puterii de stat. D. Horváth relevă numai faptul, de altmin­teri necontrolat, că în ultimii zece ani de dominaţiune românească ungurii au dispărut cu desăvârşi­re în 100 de localităţi bănăţene, iar în alte 110 comune numărul lor s-a redus foarte considerabil. Pentru aceasta ne recomandă­m spre luarea aminte a celor res­ponsabili pentru protecţia mino­rităţilor“ Dar, de­sism­t, ei nu au fost de­voraţi, cum îşi închipuie propa­gandistul de la Budapesta, ci au plecat deodată cu dom­inaţiunea lor politică, ceea ce constitue, fără îndoială, un argument pu­ternic în favorul cauzei noastre.

Next