Universul, septembrie 1931 (Anul 49, nr. 234-263)

1931-09-01 / nr. 234

Anul XLIX /, FONDATORI § Pagînî EXEMPLARUL­­ IwaiSf. w In Austria s S. C.50­8 Pagînî Nr. 234 Marți 1 Septembrie 1931 • CELE DÎN URMÂ STÎRI DIN LUMEA ÎNTREAGA TEI­EGR­AFICE ŞI TELEFONICE MII 3 31­0A37AVILI­AN REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti, Str. Brezoianu No. 23-25 TELEFON: DIRECŢIA 313/72-364/64 ADMINISTRAŢIA 313/71 SECRETARIATU­L DE REDACŢIE 356/43 DIRECTOR: STELIAN POPESCU REDACŢIA: CORESF. CU PROVINCIA 302/98-335/31 cam rar . In curând se va serba centenarul inventiunii he­­licei. Privind cineva helicea u­­nui vas, n’ar putea să-şi dea seama ce revoluţie a săvârşit acest instrument, în aparenţă neînsemnat, în navigaţiune şi cum, graţie ei, s’a putut construi apoi vapoare din ce în ce mai mari şi rapide, până la transatlanticul gigantic de 70.000 tonaj, aflat astăzi în construcţie, sau super­­’dreaghnouth-ul, care e o fortăreaţă formidabilă plu­titoare. Până la invenţiunea mi­nunatului propulsor — he­licea — navigaţiunea pe fluvii, mări şi oceane, se făcea cu ajutorul roţilor , prevăzute cu rame turnante a vasele cu vapori şi cu ajutorul motorului-vânt, la Vasele cu pânze. Dar, nici roţile cu rame, propuse de englezul Huli, încă din 1737, nici helicea inventată de francezul Sau- Vage şi perfecţionată de su­edezul Ericson, abia în 1­831—1832, n’ar fi putut fi introduse, dacă n’ar fi in­tervenit minunata soluţie a aplicării forţei vaporului în navigaţiune, găsită de Ful­ton. Ni se pare ciudat fap­tul că a fost nevoe de atâ­tea proecte şi experienţe până când să se rezolve a­­ceastă problemă, cu toate că forţa-vapor era la dispo­ziţie şi ea funcţiona mai de mult şi în bune condiţii în uzinele şi fabricile din oc­cident. Totuş, problema nu era atât­ de uşor de rezolvat. Nu era chestiunea să pui în mişcare un arbore-mo­­tor, care avea în afara ma­şinii, punctul lui de spri­jin, ci trebuia să mişti deo­dată arborele, propulsorul vasului, vasul însuşi supra­încărcat de propria sa ma­şină şi toate acestea luând ca punct de sprijin, nu o materie fixă, ci un element mişcător, fluid,­­ apa. Odată introdusă forţa e­­lastică a vaporului pentru punerea în mişcare a vasu­lui prin roţile cu rame, s’au constatat inconvenientele acestui sistem, mai cu sea­mă în navigaţiunea pe mări şi oceane, prin pierderi în­semnate de forţă şi de vi­teză-Helicea, inventată în 1831 şi aplicată în 1838 pentru prima oară pe vasul „Ar­­chimede”, a înlăturat aceste inconveniente grave şi ea a contribuit la progresele uimitoare ce le-a făcut în ultimele decenii navigaţiu­nea. Helicea a permis spori­rea tonajului şi a vitezei şi tot ea a favorizat lărgi­rea spaţiului pe vasele co­merciale de pasageri şi de război. O altă invenţiune recen­tă — telegrafia fără fir — a îmbunătăţit mult sigu­ranţa navigaţiunii, prin sta­bilirea de relaţiuni repezi şi constante,­­ fie cu us­catul, fie cu alte vase. Aplicarea telegrafiei fă­ră fir a condus la descope­rirea „radiogoniometriei”, care permite vaselor să fi­xeze locul geometric unde se găsesc, fără ajutorul hărţii speciale şi a sextan­­tului. Această descoperire re­centă constitue o altă re­voluţie în navigaţiune, care va contribui la deplina si­guranţă a călătoriilor pe mări şi oceane. O lecţie şi pentru alţii — Socialismul experimentat in Anglia a dat rezul­tate negative — Demisia guvernului Macdo­nald şi formaţiunea unui gu­vern de colaborare naţională, a fost urmată de un eveni­ment politic interesant: scizi­unea gravă a marelui partid socialist — Labour party — şi declaraţia de război a majori­tăţii împotriva minorităţii ră­masă credincioasă d-lui Macdo­nald. Această declaraţie de război o găsim în rezoluţia vo­tată la meetingul convocat de organele de conducere ale par­tidului muncitoresc şi în care se spune : „Meetingul, după ce a exami­nat situaţia creiată de forma­rea noului guvern, este una­nim de părere că guvernul a­­cesta trebue să fie combătut viguros, atât în Parlament, cât şi în ţară...” Şi pentru ce guvernul naţio­nal de colaborare britanic, din care fac parte reprezentanţii celor trei partide politice tre­bue să fie combătut viguros, când misiunea sa este aceea de a salva finanţele şi econo­mia Imperiului, ameninţate de o criză prea mult prelungită şi când pentru atingerea, aces­tui scop patriotic o strângere a rândurilor era necesară sub forma unei coaliţii între cele trei partide ? Socialiştii ortodoxi răspund , pentru că d. Macdonald, accep­tând această soluţie politică, a nesocotit dogma socialistă şi a recunoscut indirect, rezultatele negative ale experienţei socia­liste în materie de guvernă­mânt. Aşa­dar, după păzitorii doc­trinei socialiste, d. Macdonald a păcătuit grav atunci când a acceptat programul noului gu­vern naţional, program care este în vădită şi formală con­tradicţie cu ideologia marxistă şi cu tactica de luptă a orga­nizaţiilor partidului. In adevăr, din punctul de vedere pur doctrinar, d. Mac­donald s’a pus în contradicţie cu ideologia socialistă, iar din punctul de vedere tactic, cola­borând cu celelalte partide zise burgheze, — chiar pe un timp scurt — a recunoscut inutili­tatea, ba chiar primejdia lup­telor de clasă. Ori tocmai prin faptul că d. MacDonald a trecut peste acea­stă ideologie şi tactică quasi­­revoluţionară şi a luat în sea­mă numai interesele generale şi permanente ale statului, a dovedit, nu numai un patrio­tism luminat, dar şi reale în­suşiri de bărbat de stat. Situaţia d-lui Mac Donald este, în adevăr, ciudată, de­oa­rece se găseşte astăzi în opo­ziţie cu majoritatea foştilor săi partizani, nu pe o chestie se­cundară, ci pe una principia­lă şi doctrinară. Dar, din mo­ment ce d-sa a fost un sincer adept al socialismului şi expe­rienţa ce-a făcut-o în anii cât a guvernat, s-a dovedit nega­tivă, era oare logic şi demn să urmeze acelaş drum greşit, să respecte aceiaş ideologie dove­dită în practică, nenorocită, numai spre a nu contrazice doctrina şi tactica marxistă ? Fireşte că nu. De aceea a tre­cut peste consideraţiile doctri­nare şi de partid şi a primit să colaboreze într’un guvern naţional pe baza unui program de refacere şi consolidare im­pus de nevoile generale. Indi­ferent, care va fi rezultatul ma­rei sciziuni din „Labour-par­ty” — gestul d-lui Mac Donald este semnificativ şi hotărîrea sa, dictată de un nobil patrio­tism, ar trebui să servească de lecţie şi altora.R. SEIŞANU Harta minorităților­­naționale publicată de „Bayerische Radio­­ateilung“, în sco­p de propagandă. PE DEALUL MITROPOLIEI T­ratativele comerciale ceho-ungare Praga, 29 (Ullstein). — Tratati­vele comerciale ceho-ungare din Lillafüred au fost întrerupte. Ambele delegaţii au plecat la Praga, respectiv la Budapesta, spre a lua noui instrucţiuni de la guvernele lor. Tratativele urmează să fie re­luate peste câteva zile, dar nu la Lillafüred, ci la Praga sau Buda­pesta. -------x S x------­ Austria renunţă , la Uniunea vamală? Paris, 29 (Ullstein).— La Paris s-a răspândit, ori seară, avonul că gu­vernul austriac ar fi de­cis să renunţe la proec­­tul unei uniuni vamale cu Germania. ,,Matin“ publică acest avon, dar arată că n’a putut primi până acum nicio confirmare. TRIBUNALUL DIN HAGA IŞI VA DECLINA COMPETINŢA Londra, 29. (Ullstein).—„Daily Telegraph” anunţă d­in Paris, că părere generală este că tribu­nalul internaţional din Haga îşi va declina compei­nia în proble­­ma Uniunii vamale austro-ger­­mane. xr j­j vr CUTREMUR IN BELUCISTAN ORAŞE DISPĂRUTE DE PE SU­PRAFAŢA PĂMÂNTULUI Londra, 29 (Ullstein). In Belucistan s’a produs un cutremur de o violen­ţă rară şi al cărui epicen­tru a fost în districtul Quetta, unde mai multe oraşe mici au dispărut de pe suprafaţa pământului. Pagubele sunt enorme. Circulaţia pe căile fe­rate este întreruptă şi li­niile telefonice sunt dis­truse. Până acum nu se cu­noaşte însă, numărul e­­xact al morţilor şi răniţi­lor. Moarte­a misterioasă , Nerw-York, 29 (Rador). — la Bailey Island a fost găsit azi înecat, în împrejurări misterioase, Alfred Dennis, vice-preşedintele comisiunii tarifelor vamale din Statele Unite. Plecat dimineaţa de acasă în pijama, nu s-a mai arătat până la ora prânzului. A­­micii săi alarmați, au pornit să-l caute și i-­au găsit cadavrul arun­cat pe plajă. Defunctul a ocupat posturi importante în administra­ția Statelor Unite. -------x y x------­ Echipa franceză la congresul pentru cupa Schneider Londra, 29. (Rador). — O co­municare a ministerului aviaţiei al Franţei anunţă că echipa fran­ceză, la comeptiţiunea cupei Schneider, va sosi la Calshot peste câteva zile. Această echipă se compune din trei avioane sub comanda căpitanului Amanriche, sub care s-au şi efectuat sboru­­rile de antrenament la Marsilia. Ministrul aviaţiei franceze, d. Dumesnil şi numeroase oficiali­tăţi franceze vor veni să asiste la competiţiune. Crucişătorul „Focii" a şi fost pregătit pentru transportul notabilităţilor fran­cezi la Calshrot Pactul de neagresiune — Acordul franco-rus nu se va încheia fără asigu­rarea Poloniei şi României împotriva oricărei ameninţări din partea Rusiei — Paris, 29 (Rador). — In legătură cu declaraţiile făcu­te de d. Litvinov la Berlin, presa germană pretinde că în conversaţiile franco-ruse nu ar fi fost vorba de poziţia specială a Franţei faţă de Polonia. „Le Temps“ pune astăsea­­ră lucrurile la punct, scriind următoarele: ,,Toate de­clara­ţiunile d-lui Litvinov nu vor îm­piedica faptul ca trata­tul de neagresiune între Franţa şi Uniunea Sovie­telor nu se va încheiia —— paralel bineînţeles cu un acord economic care să salvgardeze drepturile noastre în materia dato­riilor şi intereselor fran­ceze în schimburile co­merciale, — decât dacă şi Polonia şi România vor fi deasemenea ga­rantate de orice amenin­ţare de agresiune din partea Rusiei, fie prin­­tr-un acord direct, fie printr'un acord în trei. „Fără aceasta, nu va exista între Moscova și Paris nici un fel de pact“. Vast trafic de influenţa cu brevetele de spirtoase — Traficanţii au fost puşi sub urmărire penală — Afacerea e veche. Am scris despre ea pe larg şi la timp şi, într’o bună mă­sură, graţie campaniei noastre s’au sesizat şi cei în drept. Şi s’a produs pe vremea svârco­­lelilor de sfârşit de regim în­cheiată cu prăbuşirea partidu­lui naţional-ţărănist. Din nefericire însă, — şi din cauza dificultăţilor ce a a­­vut de întâmpinat ancheta ju­diciară desfăşurată la cab. 5 instrucţie al trib. Ilfov, de d­­nii judecători Papadopol şi Ho­­ria Bogdan, — deabia după a­­tâta amar de vreme s’a păşit la deslănţuirea rigorilor legii penale. TRAFICUL CU „BREVETELE” Traficul cu brevetele pentru debitul băuturilor spirtoase a fostul una dintre cele mai mă­noase întreprinderi sub prece­dentul regim. Patronii lui se încuibaseră solid în minister. Şi, folosind anumite relaţii, organizaseră o adevărată regie de spolierea publicului interesat. Nu s’au mulţumit Insă nu­mai cu atât. Nici nu le-ar fi fost de mare folos. Accesul in minister şi favoa­rea organelor de rezervă, spre a renta, trebuiau să fie comer­cializate şi cât mai răspândite. Conştienţi de avantagiile pu­blicităţii, traficanţii s-au încon­jurat şi de o întinsă reţea de samsari şi achizitori, ce a cu­prins toată Basarabia şi Ardea­lul. Ancheta judiciară a stabilit că „şeful” traficanţilor a fost d. I. Păltineanu, pe vremuri a­­vocat. Acesta trăia în Bucureşti, la sediul întreprinderii, unde pri­mea rapoartele şi afacerile şi de unde dirija operaţiile şi in­tervenţiile. Tot în seama sa era şi agenţia regională din Chi­şinău, menită să deservească Basarabia, şi care funcţiona într’o cameră luxoasă a hote­lului Londra. Iar agenţia regio­nală din Braşov, menită să de­servească Ardealul, era pusă sub conducerea „sub-şefului” Dimitrie Grigorescu, fost ofiţer, ieşit însă de mult din cadrele oştirii şi aşezat în preajma Braşovului. Întreprinderea a lucrat luni de-a rândul, traficând, şanta­jând, speculând pungile tutu­ror celor cari le cădeau în mână. PRIMUL DENUNŢ Cea dintâi reclamaţie a tre­buit s’o facă chiar ministerul de finanţe. Ea a fost determinată de in­­dicaţiunile tot mai precise ce le-am dat şi prin care semna­­­­lam nu numai traficul cuteză­tor, ci însăşi pistele de inves­tigaţie ce duceau de-a dreptul atât la patronii acestei afaceri cât şi la beneficiarii ei. Şi a făcut obiectul unor cer­cetări stăruitoare şi migăloa­se. Magistraţii instructori nu au cruţat nici o osteneală spre a fixa în cauză toate probele şi măsurile trebuitoare. Numai din ţinutul Lăpuşnei, în centrul căruia activa sucur­sala condusă chiar de „şef”,­ au fost audiaţi mai bine de 30 martori. ÎNCEPUTUL REPRESIUNII Instrucţia s-a terminat în fine. Sâmbătă. Dosarul voluminos a fost înaintat parchetului pentru concluziuni, iar d. procuror Naum a fost delegat să avizeze dacă este locul a se deschide urmărire penală. După un examen atent al actelor şi mărturiilor din do­sar, s-a fixat concluziile. D-sa a găsit că este locul a se des­chide acţiune publică. In consecinţă, a pus sub in­culpare — prin rechizitor in­troductiv, — atât pe „şeful” a­­facerii, d. Ion Păltineanu, cât şi pe subşeful ei, d. Dimitrie Grigorescu (pentru cumul de traficuri de influenţă, cf. art. 146 comb. cu art. 40 c. pen.). Totdeodată, — şi mulţumin­­du-se numai cu samsarii de di­verse tipuri şi calibre, trădaţi până acum de cercetările ur­mate, a cuprins în acelaş re­chizitor, suta inculparea de com­­plicitate necesară la isprăvile celor doi dintâi, şi pe Dumitru Golumbovici, samsar din Bra­şov, Gheorghe Taban, controlor financiar în jud. Trei­ Scaune, Niculae Neguţ, perceptor la Braşov, Silvestru Bularcă, a­­gent de urmăriri şi Ion Spe­­rea, impiegat financiar, ambii tot din Braşov. Toţi aceştia din urmă sunt învinuiţi că, prin reclamă, prin recomandaţii directe, prin in­gerinţe sau prin diverse alte manopere şi pentru copioasă parte de beneficii au ademenit şi furnizat capului întreprin­derii foarte numeroşi clienţi pentru traficul atât de vast organizat. Dosarul a fost restituit ma­gistratului instructor în vede­rea desăvârşirii cercetărilor. Ancheta continuă intens. De astădată, fără a „slăbi” urmărirea samsarilor complici, ea e îndrumată în deosebi con­tra complicilor din preajma mi­nisterului fără de cari traficul vastei tovărășii nu numai că n’ar fi luat? extinderea extra­ordinară pe care a luat-o, dar nici nu s’ar fi produs. J. 1 ■ ::* I Ex-impărăteasa Zitta in Franţa Paris, 29 (Ullstein). — Ex-îm­­părăteasa Zitta a plecat acum câteva zile din Bruxelles în Franţa. Ea călătoreşte în cel mai strict incognito şi este însoţită — după cum se afirmă — de arhiducele Otto. Ea locueşte acum în castelul Besson din Franţa centrală. Castelul aparține ducelui de Bourbon-Bosset. ------x a x------­ FILME — De ce, domnule ? — Cum de ce ? — De ce să fie aşa, domnule? De ce să fie lucrurile de-a’ndoa­­sele ? . — Care lucruri ? — Uite, domnule. Plăteşti pres­taţii, — nu una, ca înnainte, ci la toate impozitele; plăteşti bir pentru drumuri şi automobil; plăteşti benzina exagerat, şi vrei sâ ai o cât de mică contrava­loare a acestor neplăceri senti­mentale şi monetare. Pleci în călătorie cu maşina. Şoselele noastre au spinări şi gropi din cele mai penibile. E un canon de nedescris. Cum treci frontie­ra, ele devin tot mai bune. Şo­seaua spre Budapesta, de asfalt nisipos până la Solnoc şi de as­falt masiv până în Capitală ca şi cea de aci până aproape de Viena, par un parchet destinat pentru skating. O perfecţiune de neuitat. Cei cari merg în­tr’a­­colo rămân încântaţi. Cei cari vin încoace rămân cu gura căs­cată. De ce, domnule, de ce ? — Poate că la noi nu se poa­te lucra ca acolo, sau nu se poa­te păstra, din cauza mulţimei căruţelor goale. — Moft. De ce şoseaua Sibiu- Sebeş este bună ca o alee de parc ? De ce cea­ de la Jilău, lân­gă Cluj, până la frontieră, este satisfăcătoare ? E aceeaş circu­laţie pentru toate drumurile ! — Atunci ? — Oamenii sunt de vină. E permis ca drumul dela Turda la Cluj, oraşul de frunte al Ardea­lului, să fie mai prost de cât se poate închipui ? Se poate ca pri­mii 20 km. de aci spre Oradea să fie mai groasnici de cât în fundul Africei ? N’au fost pre­fecţi p’acolo­? Nu locuesc acolo foştii primiminiştri ? Se poate a­­tâta nesimţire ? — N’or fi parale. — De ce să nu fie ? Ungaria şi Austria sunt învinse, micşo­rate şi plătesc reparaţii de răz­boi pentru crima săvârşită con­tra umanităţii. România s-a în­tregit şi radiază prestigiul de mare putere. Este logic ca acolo să se lucreze şi aci să se per­siste în stări compromiţătoare ? — Care să fie explicaţia ? —Una singură. Ţara s’a mărit, dar cei cari o conduc au rămas mici, ba chiar s‘au micşorat fața de înnaintaşii lor. — Aşa e, domnule ? — Aşa e, domnule­­ Don José ----------X B X---------­ Preşedintele Letoniei la Paris Paris, 29 (Rador). — Zia­rele anunţă sosirea la Paris a preşedintelui Letoniei. In unele cercuri, această vi­zită, anunţată ca având un caracter privat, este pusă în legătură cu tratarea unui îm­prumut de 250 milioane franci şi cu negocierile ce se urmea­ză în vederea pactului de nea­gresiune cu sovietele. —-----x Q x------­ In căutarea soluţiilor Intr’o seară, pe când d. G. Mironescu era prim-ministru, l-am întâlnit la ministerul de externe şi l-am întrebat : — Cum ai să echilibrezi bu­getul ? — Am să tai în came vie, am să fac economii mari şi la material şi la personal. — N’are să te lase partidul, i-am răspuns. Şi aşa a fost. Pentru echilibrarea bugetu­lui, atât in ultimele luni ale guernului Maniu cât şi sub guvernul Mironescu, oamenii de geniu ai partidului, toţi mari specialişti în ale finanţelor, au fost mobilizaţi să găsească so­luţia salvatoare. Şi atunci a început cursa de întrecere , cine va brodi soluţia cea mai miraculoasă. Toate cărţile de economie politică au fost puse la contri­buţie, toate revistele de specia­litate, oamenii au citit şi au căutat. Dar nici unul n’a găsit ceva. Fiindcă toţi erau oameni legaţi de un interes de partid căptuşit cu un copios interes personal! Toţi căutau soluţia care să nu atingă, nici pe de­parte, prosperitatea lor în pro­­gresiune. Şi cu toate acestea, soluţia era sub nasul fiecăruia. Statul, or cât este el altceva de­cât un individ, nu poate face altceva de­cât face ori şi care ori când ajunge la strâm­toare. Când nu mai ai bani în buzunar, nu mai cheltueşti pe lucruri de prisos. Nevoia te în­vaţă. Să luăm doi oameni. Amân­doi, să zicem oameni cu stare, amândoi deprinşi cu traiul ro­mânesc care însemnează , chel­tueşte tot ce ai în buzunar fără a te gândi la ziua de mâine. Dar iată că se abate asupra a­­mândurora criza primejdioasă. Atunci ce fac oamenii noştri ? Unul îşi restrânge, deodată, toate cheltuelile. De unde plă­tea 150.000 lei chirie, ia casă cu 60 de mii. De unde avea auto­mobil, îl desfiinţează. De unde se ducea în toate verele în stră­inătate, nu se mai duce de­cât în Cişmigiu. De unde doamna îşi luă câte două pălării în fie­care lună şi-şi făcea câte 5 ro­chii pe sezon, nu-şi mai face de­cât 4 pălării pe an. Şi aşa mai departe. Omul nu se împrumută, nu-şi vinde nimic din casă, nu se duce în fiecare seară la specta­col, nu mai ia regulat aperiti­vul la una din scumpele bo­degi. Şi în loc de trei slugi a­­casă, ţine numai una. Celalt ia calea cealaltă. Cel dintâi lucru pe care îl face este să se împrumute, îşi ipotechează casa, iscăleşte po­liţa, nu îşi modifică nimic din­ viaţa de mare lux, moşia e gre­vată de mult. După doi ani, cel dintâi ar putut face faţă greutăţilor, a­ răbdat dar şi a salvat ce bru­ma de avere avea. Cel de-al doilea, ajuns pe marginea pră­­păstiei, aleargă la d. Iorgai să-l înveţe cum să nu-şi plă­tească datoriile. Politica acestuia din urmă a făcut-o Statul român în ulti­mii ani. Avem înaintea ochilor pilda­ celorlalte ţări. Iată Anglia, ia­tă Germania. In faţa crizei, cel fac aceste ţări, mai ales cea din urmă ? Fac economii. In Anglia cabinetul laburist a că­zut fiindcă laburiştii n’au voit să le facă , şi a venit cabine­tul naţional care poartă eco­nomiile severe în programul său. Economiile, care aduc foloa­se celor mulţi, lovesc în intere­sele unei minorităţi, de aceea ele sunt cu greu primite. Şi cu toate acestea, dacă încă din a­­nul 1929, s’ar fi tăiat în carne vie, dacă s’ar fi scăzut bugetul cu cel puţin 15 miliarde, nu ar fi fost nevoe de împrumu­tul făcut sub guvernul Miro­nescu, iar situaţia financiară a ţării nu ar fi cea de azi. Dar minţile se rătăcesc de multe ori în faţa marilor greu­tăţi ale vieţii, fie viaţa priva­tă, fie viaţa publică. Am citit chiar un articol al d-lui Andrei Corteanu în ziarul „Argus”, unde a spus că învăţământul nostru public este astfel aşe­zat, încât toţi absolvenţii şco­lilor nu pot trăi decât din bu­getul public. Această afirmare e provoca­tă, fiindcă d. Corteanu ia cau­za drept efect şi efectul drept cauză. Asupra acestui punct care e foarte important, voi reveni în alt articol. Incheerea acestor câteva rânduri este că greutăţile în­ ghiarele cărora se sbate astăzi Statul, sunt în bună parte da­torite lui Dumnezeu şi situaţii generale a lunii, însă la no­ în România, un mare procent deficitar îl dau, pe de o parte necinstea nepedepsită, parte spoliarea Statului şi năpăstui­­rea marei masse a contribua­bililor, pentru întreţinerea şi îmbogăţirea „a­lor noştri!” Când d. Titulescu a spus în­tr’un limbagiu figurat, că scă­parea stă în „pâinea cu ceapă”, a spus un mare adevăr. CONSTANTIN BACALBAŞA a­teLI al DEZASTRUL DIN CHINA După inundaţii taifunul distruge oraşe şi sate Londra, 29 (Ullstein).­­ După ultimele ştiri din Chi­na inundaţiile, provocate de revărsarea fluviului Yanksee, au costat viaţa a o sută mii persoane. In Hankeou au sosit peste zece mii sinistraţi, cari sunt complet lipsiţi de mijloace. RAVAGIILE TAIFUNULUI Afară de această ca­tastrofă China a fost bân­tuită de un taifun, care a distrus complet oraşe şi sate situate la câteva su­te de mile la est de Han­keou. Numărul răniţilor şi al morţilor este foarte mare. Oraşele Shanghai şi Nanking au fost dease­menea bântuite de taifun, care a provocat mari pa­gube, dar n’a făcut vic­time omeneşti. APELE FLUVIULUI YANK­SEE SUNT IN CREŞTERE Speranţele, că apele flu­viului Yanksee ar fi ajuns înălţimea cea mai mare, nu s’au adeverit. Fluviul este în continuă creştere şi apele au ajuns până acum o înălţime de 53,5 picioare. In ultima mare inundaţie din anul 1869 apele fluviu­lui Yanksee n’au atins decât o înălţime de 49 picioare. Lacurile Tungting şi Po­­yang au crescut deasemenea considerabil şi din cauza a­­ceasta n’au putut primi de data aceasta apele fluviului Yanksee. CAUZELE CATASTROFEI Comisia instituită de gu­vern, spre a ancheta cau­zele acestei catastrofe, a con­statat, că digurile au fost absolut insuficiente și negli­jent construite. In 1869 apele fluviului Yanksee revărsate s’au retras teabea după 4 luni. Sunt temeri că de data a­­ceasta se va întâmpla acelaş lucru. FOAMETE ŞI EPIDEMIE Afară de pagubele enor­me şi victimele omeneşti, pricinuite de inundaţii, a­­pele fluviului Yanksee au distrus toate terenurile cu grâu şi orez, astfel că mi­lioane de oameni sunt ame­ninţaţi să moară de foame. In baracele, unde se adă­postesc sinistraţii, au iz­bucnit epidemii grave. Cu toate că refugiaţii au fost vaccinaţi, totuş numă­­rul morţilor creşte din oră în oră, deoarece bolnavii, slăbiţi din cauza privaţiu­nilor şi căldurilor groazni­ce din ultimul timp, nu pot rezista boalei. O SUBSCRIPŢIE INTER­NAŢIONALA Spre a se veni în ajutorul sinistraţilor se va lansa o subscripţie internaţională, iar China va pune la dispoziţie toate resursele ei. Se speră, că se va aduna o sută mili­oane dolari. Se duc tratative cu Statele­ Unite pentru cumpărare­a, 500 mii tone grâu în valoare de 40 milioane dolari, plăti­­bili în 10 ani. -------x a x~— . Sultanul Marocului a părăsit Franţa Paris, 29 (Rador). — Sultanul Marocului s’a îmbarcat azi la Marsilia, înapoindu-ise în Maroc după o vizită de trei săptămâni la Paris şi în diferite oraşe din centrul, estul şi sud-estuil Fran­ţei. Sultanul călătoreşte pe bordul crucişătorului „Colibert”. ------x yn x----a»

Next