Universul, februarie 1932 (Anul 49, nr. 30-58)

1932-02-01 / nr. 30

Asigurarea „FRANCO-ROMÂNA Bucureşti, Griviţei 23, Fondată 1920 (M. O. 182/1920) Asigurarea A. M. „UNIVERSUL“ cu un­ul din bonurile A- B. G. vă dă posibilitatea de a vă asi­gura, fără vizită medicală, fără formalităţi, oricât de mică sau îndepărtată ar fi localitatea dv. luând parte la tragerii« speciale, la cari am achitat Sn 21 luni peste 1.400.004. Tragerea la 2? Februarie 1932 Când afară este rece «I umed FA luofi isgnfto&iws^T astile care vă feresc de răceală și infccjiune. RADICAL in mod Hi PH fjl I ffjk oafiB.'tivsítori dórera uindeca E91aG*«y Kj w1 Wi otliBiuo $1­ltra cu complicaţii vechi la bărbaţi şi femei prin ELECTRICITATE. Vinde­esren este absolut sigură şi se confirmă prin toate probele de laborator. TRATAMENTUL RADICAL PRIN ELECTRI­TATE PENTRU: IMPO­TENŢA HEMOROIZI VARICE- REUMATISM-SCIATICA - SIFILIS-BOLI DE FEMEI-OPERAŢIUNI-G1NECOLOGICE -­Institutul este Inzestrat cu sală specială de operaţii şi cu toate apara­tele moderne de elec­ricitate med­ială şi rare INgftTUTUL MEDICAL D­E CHIRURGIE §i ELECTROTERAPIE — BUCUREŞTI II — Str Basarabia 38 — Posta Occiden') Teref 314/64 — __________— Untre Pia'a Pur­ești ei Pista St­aii Vo vo/il — CEJHTR71L »» » „OLUTONAL PATHE“ Model 1932 40 cântece (20 plăci du­ble) după alegere PLATA H tate lunare l­a 500 lei Vinde fără aconto în toată țara PATHEFONUL“­I București—Calea Victoriei 93 • — sn»» a«I I DIRECȚIUNEA SERVICIULUI PORTURILOR MARITIME, CONSTANȚA PUBLICaŢiîil La 2 Martie 1932, orele 10 a. a­., se va ţine licitaţie publică, în localul Direcţiunii Serviciului Porturilor Maritime, Stenţa-Port, pentru: din Con-Furnizarea instalatîunilor me­canice şi moto-compresoare, ne­cesare funcţionării clopotului scufundător, ce va servi la lu­crările noului mol din portul Constanta­1) Instalatiuni mecanice. a) 4 vinciuri b) 2 macarale C) instala­tiu­nea completă vane, ventile, clape, d) dispozitiv pi convorbire sau semnalizare. e) canalizare și Instalația pt. iluminarea electrică. c) Moto-compresoare, electro­motoare, generatoare , grupuri moto-compresoare, compuse din motoare cu benzină sau motorină și compresoare de aer. Cartele de sarcini pot fi vă­zute In fiecare zi, dela 8—12 și 3—6, la Direcțiunea acestui ser­viciu. • Direcțiunea Nr. 405, din 26 Ianuarie 1952 1002? de Publicaţiune No. 2440—29 Ianuarie 1952. Se aduce la cunoştinţa gene­rală că în ziua de 29 Februarie Ort, orele 11 dimineaţa, se va ţine la Eforia Şniţelelor Civile din Bucureşti, B-dul Elisabeta No. 5, licitaţie publică pentru furnizarea făinei şi pastelor făinoase necesare spitalelor în anul 1932. Doritorii de a lua parte la a­­ceastă licitaţiune sunt invitaţi ca in sus citata zi şi oră să-şi prezinte ofertele sigilate, înso­ţite de o garanţie provizorie de 3 la sută, cunoscând că garanţia definitivă va fi de 10 la sută din valoarea furniturii. Licitaţia se va ţine în confor- mitate cu art. 88—111 din legea Comptabilităţii publice. Cactul de sa­rcine, precum şi orice alte informaţiuni se pot lua la Eforie — Direcţia Spita­lelor — în orice zi şi ore de lucru. 15122 Preţul abonamentului K­a­ni UNIVERSUL Lei 750 pe un an „ 380 pe 6 luni la este " - - 2 Comemorarea lui Ioan Vidu la Lugoj Lugoj, Ianuarie „Asociaţia profesorilor secun­dari din Lugoj aranjează in ziua de 6 Februarie, ora 4 d.a. un matineu, iar in ziua de 7 Fe­­bruarie a.c. ora 9 seara, un festival in care se va face co­memorarea festivă a regretatu­­lui maestru, Ioan Vidu. Cu a­­ceastă ocazie, va conferenţia la matineu d-ra prof. Olimpia Teo­doru, de la şcoala normală de fete din Lugoj, iar la festivalul din 7 Februarie d. profesor loan St. Paulian, din T.­Severin, despre „Opera şi sufletul lui loan Vidu". Programul muzical, compus numai din cântecele lui loan Vidu, va fi executat de corul „Ioan Vidu” din Lugoj, sub con­ducerea d-lui prof. Filaret Bar­bu, directorul conservatorului popular de muzică din Lugoj, (program pregătit pentru radio emisiune din Bucureşti). Venitul de la acest festival este destinat sporirii fondului pentru ridicarea unui bust in memoria comemoratului. „Asociaţia profesorilor” roagă pe această cale prietenii şi ad­miratorii marelui dispărut să ia parte la festivitate. ----------0*0---------­ Ml­ralor i In­ai după 1918 (Urmare din pag. 1-a) Ioace artificiale, iar a popula­ţiei rurale româneşti fiind con­­smarabilă în toate provinciile, cu excepţia Banatului, urmează că acestei populaţii prolifice trebue să i se acorde toată a­­tenţiunea ca unui rezervoriu de continuă regenerare şi Împros­pătare a populaţiunii urbane din viitor. Populaţiunea rurală aşa de viguroasă este garanţia de căpetenie a statului şi nea­mului românesc, cum a fost şi în trecut. Dacă prin vitalitatea ei extraordinară ne-a putut sal­va neamul din toa­te primejdii­le trecutului, cu atât mai bine va putea să ne asigure acum, in­­ împrejurările schimbate ale prezentului, continuitatea pro­gresului vieţii româneşti atât la­ sate, cât şi la oraşe. Nu t­re­­buesc însă forţate lucrurile. Căci transformarea etnică a popula­­­­ţiei urbane va urma succesiv şi in mod lent, prin un proces firesc, a cărui durată nu poate fi mai lungă de 2­8 genera­ţiuni. Majoritatea absolută a popu­laţiei rurale fiind românească, al ei va fi neapărat şi viitorul stăpânirii demografice Intr’un timp nu prea Îndepărtat. Statul are insă datoria să îngrijească de soarta ei, inlesnindu-i căile progresului prin o sistematică politică de protecţie. Numai in chipul acesta îşi va pu­tea consolida însăş temelia existen­ţei sale. Fără o astfel de politi­că îndrumată conştient şi sis­tematic, nu apare suficient ga­rantată nici desvoltarea lui in viitor. Să nădăjduim că factorii cu simț de răspundere pentru viitorul statului român întregit nu vor întârzia mult cu măsu­rile necesare pentru inaugura­rea unei politici demografice, care să poată contribui la o bună resolvare a problemei ora­șelor din provinciile alipite. ---------------------------­ — — II—■■ HI!!■■■!■UIMIIII—.....Ill linillFIHFHII Bill iiiiiiibh ■■!»— 11 m mmiiii II ' A apărut, revista «VIAŢA POLITICĂ» A ilustrată de cei mai de seamă Iw ■■ jr carica­tu­rişti. Polemică şi satiră ■pVi Wl mm politică. Cuprinde: Dispariţia d-lui Titulescu. — D. Maniu s'a în­tors. — Stafia Basarabiei. — Congresul Na­­ţional-Ţărănist. — Partidele politice, intre ele. Fiole otrăvite.»Băutei Mareşalii In groapa leilor.» Boarul de la Breasta. • . .■ I 4 IEI EXEMPLARUI. LEI4)j Apare In fiecare Sâmbătă. 1­0/ . V,_____________I BANCĂ FALITĂ LA PARCHET - CAZUL BĂNCII ASOCIATE DIN ARAD -Arad, 50 Ian. D, judecător de instrucţie Lu­­doşan a încheiat săptămâna acea­sta instrucţia deschisă contra conducerii fostei Bănci Asociata, din localitate, dată de deponenţi pe mâna justiţiei în turma fali­mentului ei de acum doi ani. Chestiunea va veni ast­fel foar­te curând în faţa instanţei de judecată. Th UNIVERSUL Cum trebue rezolvată problema servitorilor (Urmare din pagina l-a­ I Ia­şi n’au fost prinşi, se întorc l­m satul lor, cu bani. Este exact cazul celor doi a- I­sasini din Ştirbei-Vodă, cari au I plecat la Suceava cu geaman­­t­oanele încărcate cu lucrurile şi I hainele victimelor şi acolo a­­veau de gând să facă nuntă şi,­­ probabil, să dureze gospodărie. Ve zi, frumuşică, s’a dat în dul­ce vorbă cu un flăcău pe care deabia acum l-a cunoscut. El s-a recomandat Ion, ştie un loc undeva şi-o trimite pe fată. O învaţă cum să vorbeas­că şi să spue că 11 are de băr­bat pe dânsul. Stăpânii fără să le mai cea­ră acte, au angajat-o pe ea ser­vitoare şi l-au tolerat şi pe băr­bat. Dar, după trei zile, ei desco­peră un furt şi dispariţia lui Ion. Servitoarea plânge şi se apă­ră: — Sunt nevinovată.­ El o fu­rat şi-o fugit! — Păi, nu-ţi era bărbat cu cununie? — Nu, îmi era doar „amo­rez“... Şi-abia când hoţul e prins, coană căreia i-a fugit fata ori­ stăpânii află că pe „amorez“ mnită în serviciu deabia cu o zi­­ nici nu-l chema Ion, ci Gheor­­inainte, şterpelindu-i şi o gră­­j ghie şi că nu era un om de modă de lucruri, ele se tocmesc treabă ci un cunoscut client al şi-s mofturoase de nu­me încă- i poliţiei, pe pământul.­­ — Bine că am scăpat cu atât! O fetiţă scundă, cu ochii lim- —­ răsuflă uşuraţi păgubaşii. UN FOCAR DE­­FURTURI ŞI CREME Se ştie că vadul servitorimii fără lucru este la piaţa Mare, pe trotuarele dinspre cheiul Dâ­mboviţei-Acolo îşi fac veacul, din zori până seara, băeţi şi fete, hâr­­jonindu-se şi legând prietenii. Cocoţate pe câte o lădiţă, cu palmele adunate sub braţe, ser­vitoarele aşteaptă să fie anga­jate. Iar când s’a ivit vreo cu­ Ce ne spune d. colonel Gabriel Ma­rine­scu D. colonel Gabriel. Marinescp, r. ,L­ f, angajare,cel care caută prefectul Capitalei, rugat de nţii [ Serv/tori, ti păşeŞ *­e după preț xifi să-şi dea părerea asupra pro- j ce il oferă, fără săi mai fie toc­­b’emei servitpjrila f.,-~;.as&/.ouac- intgeetjunM --si -dlf#, se pune astaz­i"— ne declară.:) • — Vreau un rând­aș cu 500 de lei pe lună. — Poftim. Pent-TU această sumă îl avem trecut pe d~lui. Iar dacă unul dintre aceștia ar refuza trei angajamente la rând, el să fie trimis imediat la urmă. Isență,' următoarele: — In primul rând, treb­ue să menţionez că situaţia, de astăzi este creiată şi de o parte din public, care dovedeşte o uşu­rinţă condamnabilă la anga­jarea oamenilor de serviciu. Fără să le ceară­ acte seri­oase, fără să caute a afla tre­cutul oamenilor cărora le a­­cordă încredere, fără să cer­ceteze dacă aceştia nu sunt cumva nişte asasini sau hoţi cu activitate bogată, publicul li primeşte în serviciu. Cine e de vină dacă necu­noscutul refuzat de mine, pen­tru lipsă de acte, trece la ve­cin şi e primit in slujbă ? INSUFICIENŢA ACTUALULUI BIROU DE SERVITORI E drept că organizarea ac­tualului birou de servitori lasă de dorit. Biroul funcţionează pe lângă ministerul muncii şi controlul poliţiei asupra servitorilor este aproape inexistent. Noi nu a­­vem decât şapte agenţi pe toată Capitala. Ce am fi putut face numai cu atâţia oameni, când nici măcar viza la­ poliţie a condi­­cuţei de servitori nu era până acum obligatorie ? Sper Insă, că, odată cu mă­surile ce le voi lua in această direcţie şi cu înfiinţarea unui birou special de control al ser­vitorilor, care va funcţiona la prefectură sub conducerea d-lui maior Orăşanu, situaţia se va schimba. CUM AR TREBUI ÎMPĂRŢIŢI SERVITORII Socotim că, un birou de ser­vitori, aşa cum e cel de la mi­nisterul muncii, dar care ar ţinti să aducă foloase reale ce­lor interesaţi, ar trebui să cla­seze pe toţi cei înscrişi în con­troale, după specialităţi şi după grade. Adică, specialităţi: fată în casă, bucătăreasă, rândaș, por­tar, etc.; după grade : gradul I — bucătăreasă cu, să zicem, 1200 lei pe lună; gradul II — bucătăreasă cu 1000 lei și gra­dul III — bucătăreasă cu 800 lei. Condamnarea spionilor de la Comrat Chişinău, 29 Ian. Consiliul de război sub pre­­şedenţia d-lui colonel Maniu, a terminat azi judecarea pro­cesului organizaţiei de spionaj sovietic din Comrat, de sub conducerea lui Gheorghe Mum­­jiev. Acesta a fost general în ar­mata roşie şi a venit in ţară sub regimul naţional-ţărănist şi numit poliţai la Comrat, fapt pentru care ziarul nostru a protestat la timp, dar acest protest n’a fost luat în seamă de guvernul de atunci. Astfel s’a dat lui Mumjiev posibilitatea­­ să activeze ca jsm­on în favoarea sovietelor.___ , mitul a fost înlocuit şi deabea , cu ocazia rebeliune! din Cbir­sova din luna Octombrie, Mum­­jiev a fost demascat, descope­­rindu-se toată organizaţia, pe care o conducea. Au fost daţi in judecată 8 spioni dintre cari doi au reuşit să fugi. Unul din ei anume ing. Kişa face parte din grupul, care a încercat să fugă acum câteva zile în Rusia pe la Ti­­ghina. La ora 8 seara, consiliul a dat sentinţa, prin care Ion Colta a fost condamnat în lipsă la 15 ani închisoare, Gri­­gore Domişcan la 10 ani, Gh. Mumjiev la 7 ani, Petre Călin­­ la 6 ani, iar alţi trei acuzori au MASURILE CE SE VOR LUA DE PREFECTURA DE POLIŢIE Am spus că, pentru contro­lul poliţienesc al servitorilor,­­ voi înfiinţa un birou special la prefectură, pus sub conducerea­­ maiorului Orăşanu. „ Fiecare condicuţă va trebui i­­ să poarte viza poliţiei, care se­­ Va aplica numai după ce oa-­­­menii vor fi controlaţi la fişe i şi se vor cere relaţii asupra lor j la comuna de origină şi la jan- ' darmerie. Biroul va avea mai multe ghi- j şee pentru ca publicul să nu I piardă timpul in aşteptări za- i darnice şi enervante. Odată cu punerea în func­­ţiune a biroului nostru, voi a- j fişa 0 ordonanţă prin care , toată lumea, stăpâni şi servi- i tori, va fi invitată şi obligată­­ să-şi pue actele oamenilor de­­ serviciu în regulă, intr’un timp­­ anumit. La expirarea termenului,­ fixat prin ordonanţă, cu aju-­­ torul celor 1500 de gardieni pu- \ blici şi cu al regimentului de­­ jandarmi, voi face o revizie ge-­­ nerală a tuturor servitorilor din­­ Capitală. Acolo unde se vor găsi în­­ serviciu oameni fără condicuţe sau cu condicuţe fără viza bi­roului de la poliţie, stăpâna vor fi daţi judecăţii, iar servitorii trimişi la urmă. Natural, că, până atunci, se vor face razzii permanente in piaţă. Cred că numai astfel — a încheiat d. prefect al Capita­lei — vom putea împuţina ja­furile şi crimele din Capitală. Valeriu Mardare Discuţiile asupra legii conversiunii datoriilor agricole Comisie specială pentru cerce­tarea proeetului de lege el asa­nării datoriilor agricole s'a întru­nit Vineri la ministerul de domenii, sub preşedinţia d-lui profesor C. A. Stoen­­ovici. S’a luat în discuţie conversiu­nea prin Banca agriculturii. D. VASILE SASSU constată că proectul guvernului rezervă o concesiune, un tratament vitreg proprietarilor rurali, cari au o avere mai mare de 10 ha., con­versiunea fiind facultativă in ce privește pe creditori, iar hotarele între mica, mijlocia şi marea pro­prietate au fost menţinute, deşi plugărimea întreagă are aceeaş suferinţă. Socoteşte că pentru a fi con­vertite datoriile acestor proprie­tari rurali să se ceară numai două condiţii : 1) ca ei să fie proprie­tari agricoli cultivatori de pă­mânt, iar încurcătura datoriei pe ha., să nu depăşească un plafon ce se va stabili prin lege. Rezumă in numele partidului naţional-liberal, punctul de vede­re privitor la această chestie. Partidul naţional-liberal susţi­nând, în proectul său de conver­siune, principiul tratamentului egal şi uniform pentru întreaga plugărime — fără deosebire pe întinderea sau mărimea proprie­tăţii ratele­r debitorilor agri­coli — declară că este pentru o conversiune obligatorie, faţă de toţi creditorii mei sau mari şi in favoarea tuturor debitorilor agri­coli, cari îndeplinesc cele două condiţii esenţiale : 1) să fie pro­prietari rurali cari îşi cultivă sin­guri pământul ; 2) datoriile lor să nu întreacă pe hectar plafonul ce se va stabili prin lege. D. N. CONST­ANTINESCU­­BORDENI, în numele grupării georgiste, susţine că reforna con­versiunii datoriilor agricole tre­ime să fie radicală şi simplă. Îm­­părţirea debitorilor agricoli in trei categorii, după întinderea proprietăţii şi după cuantumul datoriei la hectar nu este justi­ficată prin nimic, deoarece cau­zele care au determinat nevoia conversiunii sunt aceleaşi pentru toţi agricultorii fără nici o deose­bire. Prin urmare nu trebue să se stabilească diferite plafoane la datoriile pe hectar şi nu tre­bue să tratăm în moduri diferite pe agricultori, după întinderea pro­­prietăţii lor. Sistemul aplicat pen­tru 10 hectare trebue extins peste tot şi conversiunea s-a terminat. Sistemul obligaţiunilor să fie înlăturat, iar statul să nu fie În­cărcat cu nici un ben, dată fiind situaţia grea a finanţelor sale. D. V. BULGARII: Chiar din textul proiectului, capitolul con­versiunii prin Banca agriculturii mi se pare inaplicabil. Sistemul proiectului face încă di­ifră cete­­gorii și așează două serii de pla­­fo­a­ne care prea mici în fant, la foane, care prea mici în fapt, lasă în afară, credem, cea mai mare perie a debitorilor din aceste ca­tegorii. Dacă guvernul ar veni cu corectivul concordatului obliga­tor, atunci răspundem : Preferăm conversiunea obligatorie. E mai simplă şi susceptibilă de o apli­caţie rapidă. D. TRAI­AN TINO este de pă­rere să se acorde conversiunea obligatorie pentru proprietatea peste 25 hectare. Propune să se introducă şi da­toriile pentru Insămânţări, nu însă pentru muncă agricole, de asemeni trebue să se admită ex­tinderea conversiunii datoriilor agricole când se poate aduce şi garanţiile terţilor de aceeaş na­tură Propune să intre fără restricţie datoriile provenite din cumpăra­rea unor terenuri existente ca ga­ranţie. Achizitori să se subroge în obligaţie de plată a debitorilor. Reducţia creanţelor să fie identică ca la mica proprietate. Să se eli­mine emiterea obligaţiilor şi a­­me­ricani Bănci agriculturii Este pentru concordatul obligator. D. N­ LAHOVARY, consideră că toţi agricultorii trebue trataţi în mod identic. Baza de conversiu­ne stabilită pentru mica agricul­­tera de tură să fie conversia ne şi pentru marea agricultură. Nu starul de este contre emiterii de obligaţii, dar aceasta să se facă fără ga­ranţia statului Plafonul este stabilit pe baze şubrede, du­pe calcule sigure şi practice. Plafonul să și-l stabi­lească ce-i convertit, pentru că el este în măsură să plătească sau nu anuitatea ce i se fixează. Nu poate achita anuitatea im­pusă de conversiune, este trecut de concordat să se r­e vadă ca toate dato­riile agricultorilor cu peste 10 hectare să­ intre în conversiunea obligatorie. Au mai luat cuvântul d-nii Tr. Dumitru-Şoimu, Pa­m­ful Şoicaru şi G. Ştefănescu-Goiceenu D. JEAN TH. FLORESCU se declară pentru o conversiune mult mai largă, mai umană, care să­ cuprindă pe toţi agricultorii oneşti, cari au paspecitatea de a plăti anuitatea şi dobânda. Este pentru emiterea de obligaţii, ga­jară rantate de stat, ca o condiţie că de cere creditorul nu a­r putea să accepte conversiunea, căci ar în­semna să nu i se dea nici o ga­ranţie serioasă ,şi cu care să poa­tă face şi el faţă nevoilor. Şedinţa viitoare azi, la ora 4 d. a. Bela Camera de comerţ din Arad — Negustorii protestează Arad, 30 ian. Consiliul Camerei locale de industrie şi comerţ a ţinut ieri adunarea lunară, ocupându-se de monopolul cărţilor poştale ilustrate, de doleanţele negus­torilor de lemne în legătură cu reducerea de 50 la sută pe C.F.R. ce s’a dat lemnarilor din Munţii Apuseni, şi In special de chestia impozitelor şi­ a pa­tentei fixe. MONOPOLUL CĂRŢILOR­ POŞ­TALE ILUSTRATE In privinţa monopolului căr­ţilor poştale ilustrate (prin care expedierea unei asemenea scri­sori s’a făcut tot atât de scum­pă ca a unei scrisori închise) s’a arătat că prin măsura a­­ceasta comerţul cu cărţi poş­tale ilustrate va fi total des­fiinţat, iar de altă parte va dispărea varietatea artistică de­­ astăzi a cărţilor poştale ilus- | trate, inlocuindu-se cu ilustra- ! te tip.­­ CHESTIA LEMNELOR ADUSE DE TARANI Camera s-a făcut ecoul ne­mulţumirilor negustorilor de lemne, pricinuite de faptul că s-au făcut înlesniri sătenilor cari aduc la oraş lemne spre vânzare. Nu e de mirare aceas­tă îmbrăţişare a unei chestii care este numai a câtorva co­mercianţi de lemne minoritari, deoarece e ştiut că la Camera aceasta de comerţ predomină­­ minoritarii. Trebuie de altă parte să ară-­­ tăm că aşa zisa înlesnire adu-­­­să ţăranilor vânzători de lem-­­ ne, nu e de aşa natură, ca să fie o adevărată înlesnire şi să pricinuiască îngrijorări negus­torilor de lemne din oraş. E un fapt anume, că dacă s’a dat ţăranilor cu pricina înlesnirea contra patentei fixe­­ de­ a transporta lemnele cu re­ducere de 50 la sută pe C.FR., sunt de altă parte expuşi fl­uor­­icane care desfiinţează to­tal beneficiul ce­ ar trebui să-l constituie înlesnirea aceasta. Ajunşi la oraş cu lemnele, ţă­ranii aceştia sunt luaţi de scurt, ca să facă dovada că lem­nele cu pricina sunt producţia lor, sau le-au cumpărat de la alţii. La ce şicane, amenzi, etc. duce acest control, este lesne de închipuit. In chipul acesta bine înţeles că aşa zisa înles­nire se dovedeşte mai degrabă o pacoste pentru vânzătorul de lemne de la ţară. IMPOZITELE Consiliul Camerei a luat in discuţie nouile sisteme de im­punere şi a decis ca o comisie în frunte cu preşedintele şi se­cretarul general al Camerei să se prezinte la Bucureşti, ca să ceară modificarea sistemului, pentru motivul că prin patenta fixă, luându-se ca bază de im­punere media ultimilor trei ani, care întrece venitul anului ultim, s’a făcut negustorilor şi industriaşilor cea mai mare nedreptate. ALTE CHESTI­UNI S’a dezbătut apoi chestia co­merţului ambulant, protestân­­du-se in contra lui ,deoarece — deşi la Arad acest fel de comerţ n’are extinderea ce-o are in vechiul regat — face o mare concurenţă negustorilor care plătesc impozite grele. La sfârşit, în locul celor doi membri din comitet mutaţi in Ungaria, s’au ales d-nii Henry Haralamb şi Henric Szenes, şi s’a cooptat ca membru de o­­noare d. Budeanu din ministe­rul de industrie iar ca membru corespondent d. Dumitrescu, din acelaș minister. Anul XLIX Nr. 30 Luni 1 Februarie 1932 I? LACRIMI DE IUBIRE — Adaptare in limba română după celebrul roman „East Lynne” de Mrs. Henry Wood — REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE Lady Isabelle, s'a căsătorit ctt un oarecare avocat îmbogăţit, Robert Carlyle, spre disperarea căpitanului Livison, care o iubea ca pasiune. La East Lynne, domeniul avocatului Carlyle, locuia și sora lui Cornelia, o fată bătrână și ursuză care nu vă­zuse cu­ ochi bani căsătoria fratelui. După trei ani de căsnicie, Isabelle era mama unui bacfas. m'cul Willy, pe care.l iubia mai presus de orice. Intr’una din zile sosi In vizită la East Lynne căpitanul Levison. Carlyle bănuind, că Isabelle îl înşe­lase cu Levison, o alungă. Ea pleacă din Anglia şi pe vapor se întâlneşte cu Levison. Amândoi pleacă la Viena. Căpitanul Levison făcea ce-i era în putinţă spre a alunga acest chip, fără să izbutească. In disperarea ei, Isabelle uită orice măsură. Noapte după noapte, la Dommeyer, faimosul local de petreceri al epocii, golea cupele în tovărăşia ofiţerilor şi a altor cheflii, cari îi cântau imnuri de dragoste şi de admiraţie. Dacă Levison n’ar fi fost lângă dânsa, fără îndoială, că și-ar fi pier­­dut cu totul busola. Dar căpi­tanul veghea și cu o energie de fier călăuzea pașii amantei sa­le. Uneori o mustra : — „Iar ai promis să te duci l« Dommeyer... Dacă vei face așa în fiecare noapte, în curând vei cădea extenuată de obo­seală“. Isabelle zâmbi și aruncându­­se la pieptul amantului ei, răs­punse : — „Nu pot dormi decât atunci când sunt extrem de obosită". Intr’una din zile se întâmplă rin eveniment, care îndrepta via­ța Isabellei pe o cale cu totul neașteptata. Căpitanul Levison fu chemat în biroul cancelarului,­ imperial al Austriei. Ambasa­dorul Angliei, şefu­l căpitanului, era de faţă. Ambasadorul îl stră­­fulgeră cu privirile : — „Căpitane Levison, cu in­finit regret am făcut constata­rea că d-ta, membru al corpu­lui diplomatic, ai abuzat de în­crederea ce ţi s'a acordat. Autorităţile austriece mi-au arătat dovezi prin care reese lă­murit, că ai legături cu servi­ciul de spionaj al Franţei... Ai procurat francezilor documente secrete ale Prusiei. Aşa fiind, trebue să demisio­nezi. Iţi este interzis să te în­torci în patrie. De azi înainte nu mai eşti sub protecţia amba­sadei engleze“. Căpitanul Levis nn suportă cu resemnare această cruntă lovi­tură. Cariera lui diplomatică era distrusă. Se întoarse acasă, calm în aparentă. Isabelle îl imbrățișă lung. Levison o întrebă : — „Ascultă-mă, Isabelle, dacă ceva neprevăzut m’ar împiedica să-ți ofer tot ce dorești, cum am făcut până acum, ce vei face cu mine ?“ — ..Nimic nu poate schimba recunoştinţa ce o am pentru tine“. — ..M-am jucat cu viitorul meu, cu viaţa şi cariera mea.... Am pierdut... Până acum am a­­vut posibilitatea să te fac­i feri­cită. De acum înainte însă nu mai pot garanta nici pentru exis­tenţa ta... Dar mai ai timp să te întorci în Anglia..“ — „Crezi că te voi părăsi fiind­că eşti în primejdie ? Raman alături de tine orice s’o întâm­pla şi oriunde te-ai duce’!“ — „Dar vei trebui să renunţi la viața de lux şi petreceri... Chiar astăzi plec la Paris !“ — „Sunt gata să te urmez !“ PARIS CAP. IX Parisul, la isbucnirea războiu­lui franco-german. Soldaţii por­nesc la front. Goarnele şi tobele răsună pe străzi. Marile bule­varde sunt pline de oameni. Oraşul e în fierbere. Pe un balcon al unei vechi clădiri, Isabelle şi Levison, în­conjuraţi de nouii lor prieteni, privesc trupele cari pleacă. Se bea în cinstea Franţei, pentru victoria ei, pentru înfrângerea Prusiei. Agitaţia aceasta o lasă însă rece pe Isabelle. Ce-i pasă ei de soldaţii Franţei, de Prusia şi de războiu­­.. Dorul de copil devenise tot mai puternic. Ar fi voit să plece în patrie, la East Lynne, să-l revadă cel puţin o sin­gură dată pe Willy . ..Să mergem şi noi pe bule­varde“ propuse una din nouile prietene ale Da­boției. Frumoasa englezoaică refuză. Prefera sa rămână singură cu amantul ei. Levison îi spuse: „Mi se pare Isabelle, că nu-ţi prea plac ami­cii noştri din Paris... Casetarii nu trebue să fie mofturoşi“. Isabelle rai, răspunse,....... ..Ei sunt o consolare.­.. ajuţită­ să uiţi.. Via­ţa, este destul de grea şi fără­­pesimismul tău. Aerele tale de superioritate şi me­lancolie sunt deplasate in mediul in care trăeşti acum“. Spunând acestea, căpitanul Le­vison se pregătea să plece. At­mosfera din cameră îl sufoca. Ii trebuia aer, viaţă, mişcare... Ani­maţia de pe bulevarde, pline de oameni care salutau vesel tru­pele ce plecau, îl trăgea. Se în­dreptă spre uşă. Isabelle îl opri: — „Te rog fii bun şi comandă o sticlă cu șampanie Căpitanul o privi cu un aer ciudat : — „Sunt femeii cari își îneacă necazurile în vinuri mai ieftine1“. Isabelle zâmbi cu amărăciune: — „M’ai înțeles greșit. Nu cer șampanie pentru mine. L’am­­in­vitat pe tata.' Astăzi sosește la Paris“. — „Vine tatăl tău pe aci? N'ar fi rău să-mi restitue banii pe care i-am împrumutat. Poate că se mai întâmplă minuni in lumea, asta". Levison plecă Nu trecu multă vrem și fordul de Mount Severn urcă scările de lemn putred, care duceau la camera Isabellei. Când îl văzu, nenorocita femee se a­­runcă la pieptul Iuii. El o mân­­gâe, apoi rigid îi spuse : (Va urma). Romanul „Esst Lynne“ al celebrei scriitoare SVIrs. Henry Wood a fost transpus pe ecran în marile studiouri „Fox-Fam“ din Movietone City (Cali­fornia), sub regia lui Frank Lloyd. Rolurile princi­pale sunt Interpretate de CLIVE BROOK (căpita­nul Levison), ANN HAR­DING (Lady Isabelle) și CONVRAD NAGEL (Robert Caryle). Decorurile: Joseph Urban. Muzica : Richard Fall. Filmiul rulează sub titlu­ : „LACRIMI DE IUBIRE“, la cinema „RIO“. „Sunt femei cari își îneacă necazurile în vinuri mai lemne Citiţi: „VESELIA ” 3­­0 TRAGEDIE Partea I FETELE NEBUNE — Nu știu dacă n-am făcut o greșeală venind cu d-ta. Ar fi mai bine să nu fim văzuți îm­preună. Și după o clipă : — Ași vrea să ne oprim la mal. Intr’un boschet natural, la marginea apei, cei doi tineri se așezară cuminți. Fata tăcea. Cly­de o privea lung și mut. Doar la un moment dat șopti cu glasul înfiorat: De mult am dorit să ne în­tâlnim odată. Apoi tăcură iarăși, mult — Ce frumoasă ești azi! în­gână Clyde într’o doară. — Lingușitorule ! Și iarăşi liniște. Numai clipa­dulce al frunzelor. Roberta se ridică . — Eu plec. Nu trebuie să fim văzuți. O idee fixă i se sfredelise in creer : teama de a nu păţi ceva, în cazul când el fi văzută cu șeful ei Dar Clyde nu avea a­­sem­enea scrupule. — De când ai intrat in fabrica, îi zise Robertei, am­ vrut să ti vorbesc... E regulă acolo ca șefii să nu stea de vorbă cu funcțio­narele lor, dar eu nu mă ţiu de astea... Roberta îi mulțumi cu o privi­re plină de suflet Porniră mai departe. Peisa­­giul era plin de poezie și mis­ter. — Asta e cea mai fericită zi din viața mea, grăi Clyde. Tânăra fată își­­simţi mâna­­co­lții Clyde, şi un fluid nespus de dulce o străbătu din creştet pâ­na în tălpi. — E desigur și cea mai ferici­­tă zi a vieței mele, șopti ea. Și de­odată fu cuprinsă din nou de teamă . — Ah Doamne! Numai de nu ne-ar vedea cineva ! — Nu ne vede nimeni, ripostă Clyde. Și afară de asta, într-o a­­semenea zi simt că trebuie să iubesc. Roberta îl mustră cu bunăta­te și cu un zâmbet viclean în colțul, gurii : — Pe orice fată ? Clyde avu răspunsul prompt și tot atât de șiret : — Da, dacă ar fi pe sfert atât de dulce ca tine ! Tânăra fată se întrista. Dar Clyde îi strânse mâna cu și mai multă căldură: — Nu vezi că glumesc, copila ce ești? Te iubesc din prima cli­pă! O senzație de dureroasa feri­cire o străbătu pe Roberta la auzul acestor cuvinte atât de simple şi totuşi atât de pline de conţinut. Clyde o iubea! O iubea din întâia clipă ! ___ prinde de pe buzele ei subit us­cate. — Mă iubeşti și tu ? Sensaţia de dureroasă ferici­re de adineaori, găsi de astă da­tă ecou în răspunsul Robertei: — Da, — dar la ce bun ? — La ce bun ? ■— Sigur ! Eu sunt o simplă lu­crătoare și tu ești nepotul d-lui Griffiths... — Ce legătură e tntre una și alta ? — Nu-ți dai seama In casa lui vei întâlni fete mai frumoase ca mine, fete bogate, iar eu... — Nici una nu e ca tine! ex­clamă Clyde intr’un elan de sin­ceră iubire. Şi o primă sărutare, pătimaşă, lungă, arzătoare, pecetlui isbuc­­nirea acestui frumos sentiment. Roberta era înfiorată toată. Iubirea pe care i-o oferea fru­mosul tânăr, o fericea, dar o şi neliniştea în acelaş timp. Icoana pe care şi-o făcuse despre Clyde în orele de slujbă, era aceea a unui om sever și serios. Acum nu mai înțelegea nimic.Ea își exprima cu timiditate această nedumerire . — Aci ești altfel decât în fa­— Altfel ? se miră Clyde. — Da... Acolo ești totdeauna bosumflat... Clyde isbucni tntr’un hohot de râs. II amuza caracterizarea pe care i-o făcea, cu atâta naivitate, tânăra fată. Roberta nu înțelese nici râsul acesta. — De ce-ți bați joc de mine, d-le Griffiths ? — Nu-mi bat joc de’ tine, pros­­­­tuțo ! Te iubesc! Și te rog foarte mult să nu-mi mai spui „d-le­­ Griffiths”. Poți să-mi spui Cly­de. — Clyde». — Doar în fabrică va trebui sa ne păzim. E mai prudent. As­ta nu însemnează însă că acolo­­ vom uita iubirea noastră Vom­­ întrebuinţa însă un limbaj se­­­­cret Aşa, când voiu voi să-ţi spun : „Te iubesc“, îţi voi spu­ne : „Dă-i zor, d-ră Alden !“ Şi atunci tu vei şti că mi-e dor de tine şi că mi-eşti mai dragă de­cât orice pe lumea asta... . Şi o nouă sărutare, şi tr.ni I fierbinte, acoperi buzele Rober­tei, şi tânăra fată răspunse din tot sufletul la acest strigăt dul­ce al iubirii... ___________ Film de Josephin AMERICA von Sternberg

Next