Universul, aprilie 1932 (Anul 49, nr. 90-119)
1932-04-01 / nr. 90
24319. 1XLK10 Pagini EXEMPLARUL FONDATOR: fIGI CAZZAVILLAN UNIVERSUL CELE DÍN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA telegrafice şi telefonice REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti, Str. Brezoianu No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI are numerele: 3-1370; 3-1371; 3-1372; 3-1373 ; 3-1374; 3-5643. TB Tara : 3 Lei V In Străinătate : 6 Lei In Austria ; S. 0,30v 10 Pagini Nr. 90 Vineri 1 Aprilie 1932 STELIAN POPESCU tru ce nu intervine vietatea Naţiunilor? lrga, preşedintele a declarat în Căiţă de ororile ce i Nistru tot ce puiste să prezentăm-protest, bine dole care să-i răstumnea civilizată, a împotriva aciearie săvârşite hmânilor din repuivenească sovietinit In Camera rot o intervenţie pe statea Naţiunilor, ele consiliului, în rău, a lăsat să se i o asemenea in’ar putea avea e, deoarece „Rusia de această instidine ciudată, mai culă şi propaganat nu recunoaşte itatea Naţiunilor“, nici adunarea de n’ar avea calitalilitatea să intermele principiilor şi generoase ce •,’a civilizaţiei, n însă că delegaţi ruseşti îşi fac când apariţia la •inţa dezarmării a Moscova a fost de d. Litvinov, facerilor străine, un ţat şi un distusia sovietică nu unească oficial STaţiunilor şi are astă instituţie ciudată, echivocă, /şmănoasă, pen. invitată să parcrările conferinrii din Geneva, lr face parte din ie a statelor di parte, aceeaş Naţiunilor, evită pe lângă guvernn numele primitare şi generebue să fie restrice stat civilifciv că Rusia nu intr’însa, este de ambele guvernele nu pot decât în anumite cazuri, pe baza elaţiunilor diplomatice stabilie, instituţia de la Geneva, prin însăşi organizaţia sa cu caracter internaţional modial şi prin misiunea ce şi-a asumat-o, ar fi indnpt să intervină, atunci cum sunt în joc interesele suprioare ale umanităţii şi ale uvilizaţiei. Intervenţia ei ar avea un puternic efect mora dacă nu politic şi oricât de cinic ar fi guvernul din Mosava, el nu poate suporta condamnarea unanimă a popoarelor civill lizate. Nu este ciudit faptul ca instituţia de la Geneva să se ocupe de plânierile minorităţilor, când mnorităţile din statele ce au acceptat pactul, se bucură e toate drepturile şi binefaerile civilizaţiei , dar nu îdrăzneşte să protesteze împoriva sovietelor ruseşti, cari practică sistemul asasinatior în massă cu scopul de a extermina populaţia romeascâ pacinică din republca moldovenească ? Formalismul sfâmt de care se îngrădeşte aunarea de la Geneva, ori d câte ori e vorba de ororile ce se petrec în Rusia sovietiă, nu este convingător, cari-------- Adunare nu se cnsideră dezonorată să aibă în mijlocul ei pe reprezentaţii U. R. S. S„ cari au ca sisem de guvernământ asasinatul, munca forţată, defortarea şi foametea organiată. Intr’un articol recent publicat în ziarul „Iordre” dr. Legendre constaţi alt fapt ciudat: trimişii societăţii Naţiunilor în Externul Orient, au făcut o achetă favorabilă guvernuli chinez din Nankin, care, după cum se ştie se află deâţiva ani sub influenţa bisericilor ruşi. Anchetatorii Societăţii Naţiunilor pretind că acest guvern „merge înacord cu democraţia“. Care e democraţie ? Democraţia !?i® ! Şi autorul articollui din „L’Ordre“ întreabă „Atunci unde mergem ? Unde ne duce Societatea Naţiunilor ?...“ Continuare In pag. 2-1 a devenit Ivar Kreiger îgele chibriturilor de dr. PAUL GRASSVONN holm, Martie 1932 anuale de sute de it în întreaga lume Concernul lui Ivar numără printre a. Numai cele două întreprinderi aledia înregistrau de de ani nu câștigă milioane coroane îi ca țară, Suedia, reuger plătea peste alitatea dărilor şi către Stat. Focul din Avenue Victor ivut răsunet în în. Pretutindeni, toţi îngroziţi, care erau, în acelaş timp, bau : cine e în de- Ivar Kreuger? Consacţii financiare chibriturilor le cune, dar aproape nimeştea personal pe ilar cei din Suedia. Fiindcă nu se ştia re viata sa particu, numit „omul fără ă“, iger a căutat sinîea să afle cât mai de dânsul. Aproape u s‘a lăsat interviea să împiedice ca fosă apară in ziare, mitoarei sale ascenăl mistic se ţesu în anei regelui chibriteri, el nici n’avea ■eciamă. Chibriturile deau şi fără propagandă. Pentru transcţiile sale financiare, era cu att mai avantajos ca să nu se vorbeascâ prea mult despre . Majoritatea nu ştia nici cel puţin numele să i-l pronunţ corect. El singur îşi zicea Kruger. Acum 200 de ani, când strămoşii săi emigrară din Germania, numele lor era Kroger. Din familia hanseatică origiara din Wismarer, care se labili în orăşelul suedez Kalma din faţa insulei Alandesiră mai mult negustori şi funcţioni. La 2 Martie 1880 se năsti Ivar Kreuger, ca fiu al unumic fabricant de chibrituri, ’ La şcoală, el nu fu pintre cei I mai buni şcolari; cel ptin, nu I printre cei mai silitorlDar abia avea 16 ani când işi dete „examenul de student"şi chiar diploma de inginer de şcoala superioară technică i-o luă cu trei ani mai curând decât elevii obişnuiţi. încă de atunci i se spunea „tacturnul“ şi vădea ori unde avea briletul, un neobişnuit simţ de organizaţie. Puţin timp după ceşi luă examenul, plecă în Anerica. N'avea în buzunar nici o sută de dolari. El îşi începu cariera în Statele Unite ca văzător de terenuri. După mulţi strâduinţă, izbuti intr’o zi şi vân- t dă un asemenea teren şi să câştige 50 de dolari. Dar începu să se plictisească de această meserie. Găsi un post de inginer la căile ferate, unde putea să-şi folosească cunoştinţele sale technice. In această calitate, fu trimis în Mexic, unde construi, mai ales, poduri de cale ferată. Cu ocazia une epidemii, toţi cari lucrau cu dânsul muriră de friguri galbene, ne scăpând decât el. De aci încolo soarta îl pictă pe tot globul. In Havana, făcu să se vorbească despre dânsul şi numele său apăru pentru prima oară în ziare, când să- Dă pe un copil de la înnec şi primi pentru această faptă o medalie de aur. La întoarcerea sa în țară, când una din sufile sale găsi medalia pe fundul cufărului, la întrebarea aerg.. teia, el răspunse: o amintire din Havana ! La începutul secolului el se înapoia la New-York unde se ocupă cu architecture. Deci, ei se duse la Londra, de un4’ KREUEGER ■ta _______ . , FOTO-TEHMNICA EDUCAȚIA RELIGIOASĂ A COPIILOR DIN CARTIERUL REGIEI (Manufactura de tutun Belvedere) Mari sporuri la impozite in Statele Unite Washington. 29 (Radar). — Nouile propuneri pentru echilibrarea bugetului și care au fost aprobate de comisiunea specială, se evaluiază la suma suplimentară de 1.293.000.000 dolari, în cursul anului fiscal 1933, în care deficitul se crede că va atinge suma de 1.241.000.000 dolari. Nouile propuneri prevăd sporirea tarifului poştal, diminuarea scutirilor de suprataxele corporaţiilor şi altor organizaţii, un impozit variind între 10 şi 2 la sută pe articolele cosmetice, blănuri, bijuterii, articole de spori, băuturi alcoolice, chibrituri, bomboane de gumă, aparate de telegrafie fără fir, refrigeratoare, automobile, camioane şi yachturi. Camera a prezentat pe ziua de azi un aspect deosebit, toate locurile din tribune fiind ocupate până la ultimul loc. Asistenta şi deputaţii au fost emoţionaţi în momentul când preşedintele Camerei a insistat pe lângă deputaţi pentru echilibrarea bugetului, pentru a se evita ameninţarea stabilităţii Statelor Unite. Apelul preşedintelui a fost primit cu numeroase aplauze de nevoaie băncile- Sfâşietoare dramă familiară Un pensionar işi ucide neva Tff. Iureş, 28 Martie Ein dimintiţă, o dramă sângeroasă s-a desfăşurat în locuinţa pensinarului Eugen Orescovici, din str. Lunei 6, fost căpitan de poliţie pe timpul vechei momrhii, (echivalent cu comisarii de azi), şi care în combinaţie cu un ziarist minoritar descrisese un birou de agentură, cumpărări şi vânzări de cute, birou care nu raporta nimic în criza actuală. D. Orşcovici, după ce şi-a luat cafaua împreună cu soţia sa în este de 45 de ani, numitul film de 52, şi cu fiică-sa, în etaj de 17 ani, şi-a trimis servitorea la biroul din piaţa Regele Ferdinand, spre a anunţa că fiind ocupat toată ziuă, va veni azi, spunând servitorei să încue poarta şi să ia cheia. Când servitoarea s-a mers acasă, aproape de 9 dim.,a găsit pe stăpânii săi morţi scăldaţi în sânge. A mirat poliţia şi Salvarea. Autotăţile n‘au putut constata acât moartea celor 3 victime şi cercetări şi deducţii, dram s‘a desfăşurat în modul urmtor : Orescovici profitând de un moment de distracţie al soţii şi fiicei sale, care citeau în iat o revistă ilustrată, cu 2 evolvere, le-a tras câte un catuş in cap. Prima a rămas martă pe loc, iar fata mai sta şi fiica, apoi se sinucide mişcând, el i-a dat o lovitură cu o baionetă, transformată în cuţit, tot în cap, alături de gloatele tras, aşa că de data asta, a ucis-o. După aceea, a trecut la bucătărie, unde şi-a tras un glonţ în cap, apoi a luat un briciu, cu care şi-a tăiat beregata, şi astfel în urma emoragiei, a căzut mort. Sinucigaşul şi asasinul a lăsat 3 scrisori, una poliţiei, alta parchetului, iar ultima cumnatului său. Din toate reese, că actul desperat se datoreşte pensiei mizerabile de 2000 delei lunar şi crizei. Stalin, grav bolnav Berlin, 29 (Ullstein). — Ştiri sosite aci prin Kovmo dela Moscova anunţă că Stalin e într’adevăr grav bolnav. Cu toate că ştirile acestea au fost desminţite în mod oficial dela Moscova, se reanoaşte, totuş, că a fost armat acolo profesorul berniez Herman Zondek. Se crede că Stalin suferă de o afecţiune a inimii şi mnichilor şi a fost tratat până acum de 16 medici uşi. Tragicul sfârșit al unui aviator japonez New-York, 29 (Radar). — Aviatorul japonez Agoya, unul dintre cei doi ofiţeri japonezi, cari intenţionau să sboare din Statele Unite la Tokio, a încetat din viață într’un accident de avion la Loydbennet Field, din apropiere de New-York. Pilotul japonez a încercat avionul pe care trebuia să execute raidul. După mai multe ore de sbor, avionul s-a prăbușit, iar aviatorul a sucombat imediat. Ciocnire intre greviştii din Boehnia şi jandarmi Fraga, 29 (Rador). — Din localitatea Chomutov se anunţă că minerii grevişti din bazinul din nord-estul Boemiei, încercând să meargă la un meeting, interzis de poliţie, au fost împrăştiaţi de jandarmi. După ce au fost răniţi un funcţionar al administraţiei politice şi un jandarm, jandarmii au tras în aer o salvă, fără să rănească pe nimeni. Ei au tras numai în momentul când manifestanţii au încercat să ia cu asalt pichetul de jandarmi sosit în ajutor. Greva este condusă de comunişti. Sunt în grevă peste 15.500 de lucrători. Sindicatele muncitoreşti însă, desaprobă greva aceasta. Praga, 29 (Ullstein).—Din cauza agitaţiilor puse la cale de comunişti, greva din regiunea minieră continuă să se întindă. Sunt în grevă până acum 21.000 lucrători de la ?1 mine. Guvernul a convocat pe mâine la ministerul muncii pe reprezentanţii patronilor şi ai lucrătorilor, în vederea începerii tratativelor pentru încetarea grevei. Lucrătorii cer reprimirea celor concediaţi şi menţinerea actualelor salarii, pe când patronii cer reducerea salariilor cu 10— 15 la sută. ---------mom----------. . . • * Dirijabilul „Zeppelin” s-a înapoiat Friedrichshafen, 29 (Rador).— Dirijabilul „Graf Zeppelin“ a aterizat la Friedrichshafen, azi, la ora 16:57, înapoindu-se din călătoria făcută în America de Sud. Scandalul cu închirierile Incapacitatea guvernamentală a aruncat Capitala intr'o nemaipomenită dezordine. La 10 Februarie 1932 s’a publicat legea care da dreptul chiriaşilor să notifice proprietarilor dorinţa lor de a rezilia contractul de locaţiune. La termen, un mare număr de chiriaşi au trimis notificarea. Atunci proprietarii au afişat biletele de închiriat. Măsura fusese o greşală. Fiindcă numărul mare de chiriaşi căutători de case a mărit cererea şi imediat chiriile s’au urcat. O mare parte dintre chiriaşi au voit atunci să revie asupra notificării şi au intervenit la ministerul de justiţie. Cu moravurile noastre cunoscute, amicii regimului au obţinut ceea ce au dorit. Şi astfel, în noul proect al chiriilor, s’a pus art. 18 care spune că chiriaşii cari au făcut notificarea pot reveni asupra ei notificând proprietarului dorinţa lor, în termen de 10 zile de la publicarea legii. Şi deodată haosul. Mai avem, până la 23 Aprilie, 24 zile şi nimeni nu ştie unde stă cu locuinţa. Proprietarii nu mai îndrăznesc să închirieze apartamentele pentru care au primit notificarea; chiriaşii căutători de case nu mai găsesc case de închiriat. Nimeni nu ştie dacă art. 18 va fi votat astfel de parlament. Dacă va fi votat, nimeni nu ştie când va fi votat. Toate tranzacţiile şi căutările de case sunt suspendate, aşa că, atât proprietarilor cât şi chiriaşilor nu le vor mai rămâne decât o săptămână sau vreo zece zile libere, unii spre a închiria casele lor, alţii spre a găsi un adăpost. Incapacitatea acestui guvern produce acest fapt nemaipomenit: la 10 Februarie se legiferează dreptul chiriaşilor de a-şi denunţa contractele. Or, după o lună şi jumătate se aduce altă lege care autoriză pe denunţători să-şi anuleze denunţarea!... Iar până ce legea va fi votată, nesiguranţa pentru toată lumea. Trăiască guvernul de technicieni! SCRISORI DIN LONDRAI Confederaţia dunăreană de AUGUR Londra, Martie 1932 Oricât de paradoxală ar putea părea aceasta, e probabil că chestiunea Irlandei e chemată să joace un rol in alcătuirea politicii Marei Britanii în Europa. Alegerile ce s-au făcut, au adus la putere, la Dublin, după cum se ştie, partidul De Valera, adică al republicanilor, care aspiră, la o independenţă completă. Acum zece ani Marea Britanie a acordat statului liber al Irlandei poziţia unui dominion al imperiului, asemănătoare în toate privinţele cu poziţia Canadei. Suveranitatea regelui George V e păstrată totuşi semnul ei exterior e în jurământul de credinţă pe care trebue să-l presteze aleşii parlamentului irlandez (Dail), înainte de a-şi lua în primire scaunele de deputaţi. De Valera şi partidul său vor să suprime imediat acest jurământ. Căci îl urăsc ca simbolul subjugării lor sub englezi. Opinia publică şi guvernul din Marea Britanie, nu se lasă impresionaţi de declamaţiile lui De Valera. Irlanda depinde absolut în ce priveşte comerţul ei extern de piaţa britanică, şi există o serie de alte motive economice şi financiare tot atât de probante spre a sili statul liber de a păstra un contact intim cu puternicul ei vecin. Jurământul, deci, nu are mare însemnătate prin el însuşi. Totuş e prescris formal de unul I din articolele aranjamentului I contractual semnat acum vreo zece ani, şi care defineşte ju- I ridiceşte relaţiunile între cele două ţări. Dacă De Valera poante să se scape de el printr‘o simplă hotărîre a parlamentului irlandez, aşa cum declară că are intenţia, prestigiul moral al Marei Britanii va fi micşorat în imperiu, şi aceasta tocmai in clipa când se deschide conferinţa de la Ottawa, al cărei scop mărturisit e de a consolida legăturile ce unesc patria-mumă cu dominionurile ei autonome. Trebue să mai notăm de asemeni, că tocmai guvernul irlandez s-a grăbit să înregistreze aranjamentul cu Marea Britanie la secretariatul Ligii Naţiunilor sub denumirea de tratat internaţional. Să mai notăm apoi că singurul din toate dominionurile britanice, Statul Liber a semnat clauza opţională, ceea ce îl pune fără nici o rezervă sub regimul juridic de la Haga. Guvernul britanic nu poate, deci, să consimtă ca, printr-un act unilateral dela Dublin, relaţiunile între cele două ţări să fie schimbate într'un chip atât de radical. Dar dacă Londra refuză să recunoască dreptul Statului Liber de a se sustrage dela o obligaţie contractuală printr'o hotărîre arbitrară, urmează că atitudinea britanică faţă de orice atentat la principiul menţinerii tratatelor internaţionale, trebue să devină mai fermă. Rezultă de aci că în cazul clauzelor financiare ale tratatului de la Versailles, guvernul britanic trebue să se opună mai mult ca oricând ideii pe care o au toţi la Berlin de a putea să le denunţe pur şi simplu fără să se fi obţinut prealabil consimţământul celorlalţi semnatari. Această, consideraţie aruncă multă lumină pe motivele ce-au silit deunăzi pe sir John Simon, secretarul nostru de stat la afacerile străine, să asigure pe d. Tardieu că Marea Britanie se alătură de Franţa spre a rezista oricărei revizuiri unilaterale a tratatelor existente. Însemnătatea acestei făgădueli, în vederea apropiatei conferinţe de la Lausanne pentru reparaţiile germane, e considerabilă. CONFEDERAŢIA DUNAREANA Sir John Simon, cu aceeaş ocazie, se ştie, s-a înţeles cu d. Tardieu ca iniţiativa invitaţiilor ţărilor dunărene de a se reuni, să discute problema apropierii economice, să fie luată în numele Marei Britanii şi al Franţei totodată. Punctul acesta este formal exprimat în proectul textului invitaţiei pe care cei doi miniştri au fixat-o cu prilejul ultimei lor întrevederi la Paris. Din nefericire, de atunci în loc de a se înainta repede, întreprinderea pare că s-a împotmolit în făgaşurile mlăştinoase ale diplomaţiei. Răspunsul oficial de la Londra către memorandul francez e amânat din necesiatea de consultare cu guvernele dominionurilor. Fiindcă e vorba de principiul tratamentului preferenţial, guvernul britanic, tocmai in preajma conferinţei de la Ottawa, îşi dă seama că trebue mai întâi să asculte şi dorinţele dominioanelor ce alcătuesc imperiul britanic. Eu personal nu sunt optimist. Spre a reuşi, sau cel puţin spre a ajunge la ceva practic, singurul mijloc era de a se proceda repede. Poziţia luată de Ger- Continuare în pag. 2_ Continuare la pag. 2 la „PARLAMENTI!! STUDENŢESC“ de G. BOGDAN-DUICA Mişcările din zilele trecute ale studenţimei au pus pe tapet o problemă foarte gravă din punct de vedere al suprafeţei culturale a ţării. Mişcările acestea se vor repeţi sau au fost cele din urmă pe care le-am trăit ? ; spiritul de revoltă, îndreptăţită, dar de forma barbară în a sa expresii, va dăinui încă ? Aceasta-i problema. Care va fi soluţia cea mai bună ? . ■ o Nu ştiu care , dar o i ,die am şieu, vechi er catorii dascăl în şcoalele statului rmân. Fondul isbucnit în regstabilele mişcări violente a fost Conştiinţa că o nedreptate s’a încercat — probă , grăbi ca care, după mişcări, nede Pteteă a fost corectată prin ; apoi încetinirea cu care guvernul s’a apropiat de legea satisfăcătoare, chiar şi după ce, ca nişte cerşetori umiliţi, studenţii au repeţit bătaia în porţile aliaţilor ; iîn fine sentimd că ceva ori cineva se jucâ viaţa unei generaţiuni, care te voeşte — şi bine face că muipeşte — să sufere anumite urmări ale unui trecut de tutelare. Uşor nu va fi ca acest spirit să fie potolit până’intr’atâta, în cât să adoarmă iarăşi, cu un ,,Nani-bani, puişor“, în leagănul promisiunilor unui primministru sever — cu alţii, uşor nu va fi să repezi înapoi, în patriarhalism sămănătorist, o tinerime, care nu mai visează, fiindcă alta-i viaţa de- acum , care nu mai cântă, ca pe la anul 1900—1910, fiindcă viaţa de-acum este grea, geroasă şi nemiloasă. De aceea, judecând biologiceşte, nu criticând eticeşte, tinerime! trebue să-i recunoaştem dreptul de a-şi gândi viaţa, de-a şi-o apăra, de-a-i căuta pentru viitor, perspective de resuflet uşor, de muncă sigură şi de câte un biet strop de veselie. Frumoasă nu a fost huiduiala d-lui profesor N. Iorga intr’o sală de curs; urât, foarte urât a fost acel fluerat, la adresa poliţiei, pe care l-am ascultat şi eu, în calea Victoriei; o greşeală mare a fost cantitatea de ură, pe care „creştinii“ studenţi, au sămănat-o, prin ciocniri, între fraţi. Insă viaţa îşi cere dreptul de-a se păstra; mai mult, îşi cere dreptul de-a ,se desvolta; de acest drept nici o autoritate nu are dreptul de-a se atinge. Ideea aceasta de umanitate mai ales modernă tinerimea o are ; şi trebue să fim mulţumiţi că o are. Idea aceasta tinerimea o va avea şi in alte împrejurări, mai naţionale decât cele concretizate în luptele din zilele trecute. Ideea aceasta este energie. Pentru ce am suprima-o ? In folosul cui am suprima-o ? De aceea scriam mai sus că uşor nu va fi ca acest spult să fie potolit până la „Nani-nani, puişor“. Altceva este de făcut, nu represiune, ci înţelegere. Formula mea, rostită în Cameră, a fost: „parlamentul studenţesc’''. Studenţimea noastră avea până acum congrese. In timpul din urmă eu am urmărit două: Craiova şi Sibiul. Şi am văzut ! mult eserciţiu retoric, puţin resultat practic ; multă cheltueală pentru c.. r. şi (aşa se spune) pentru fondurile de care nu se dă socoteală; accente de massă, cereri exagerate ; fantasie multă, realism redus. Deci svârcoliri bogate, fierberi efemere, cu resturi de ruşii,s fără temeiuri raţionabile. Aşa lucrează toate mulţimile. Să stingem din viaţa tinerimei aceste congrese ! Să le dăm altă formă ! Iat-o : In universităţile noastre funcţionează asociaţiuni admise şi de legea actuală, şi de cea pusă acum în discuţiune. Asoeiaţiunile sunt autorizate. Dar in caz de lipsă de înţelepciune sunt suprimabile. Să sperăm că toată tinerimea va înţelege că dreptul ei de asociare nu va fi compromis prin imprudenţe. Asociaţiunile studenţeşti pot deriva din ele un congres mai puţin numeros, dar mai roditor. Odată pe an, delegaţii acestor asociaţiuni — câte unul de fiecare asociaţiune — s’ar aduna la un sfat şi ar discuta despre sine, despre rostul universităţii, despre drumurile în viaţa naţională, despre viitorul naţiei, etc. S’ar discuta rostul profesoral şi ştiinţific; dar pentru ce ne-am sfii, să cerem ca o zi, una, dar plină, să fie închinată şi sentimentelor politice, şi ideilor politice ale tinerimei ? To spiritul tinerimei s’ar descoperi; direcţii de cugetare s’ar motiva intr’o atmosferă de toleranţă colegială a celor ma buni studenţi, care ar fi — ar trebui să fie — delegaţii asociaţiilor. Aşa, în 1932, aşa in 1936 şi tot aşa în 1934 şi în alţi ani Aceşti ani studenţimea i-ar străbate, formându-şi an de an, cărarea sa, prin desişul de chestiuni ce-o ating, o mişcă o încurcă şi cer desluşiri. Acestei lucrări de ani, de decenii i-am zis eu, în Cameră parlament studenţesc. Ei ar fi: linişte, nu sgomot; umanism, nu nesocotinţă şi primitivitate ; filosofic- socială şi oratorică, nu impresionism şi expresionism efemer-politic; ar fi o pregătire pentru viaţa postuniversitară progresistă, nu o batere pe loc a aceloraşi teme navariate, care s’aud acum Pentrucă vorba lui Iancu Vă-