Universul, aprilie 1932 (Anul 49, nr. 90-119)

1932-04-01 / nr. 90

24319. 1XLK10 Pagini EXEMPLARUL FONDATOR: fIGI CAZZAVILLAN UNIVERSUL CELE DÍN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA telegrafice şi telefonice REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti, Str. Brezoianu No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI are numerele: 3-1370; 3-1371; 3-1372; 3-1373 ; 3-1374; 3-5643. TB Tara : 3 Lei V In Străinătate : 6 Lei In Austria ; S. 0,30v 10 Pagini Nr. 90 Vineri 1 Aprilie 1932 STELIAN POPESCU tru ce nu intervine vietatea Naţiunilor? lrga, preşedintele a declarat în Că­iţă de ororile ce i Nistru tot ce pu­­iste să prezentăm­­-protest, bine do­le care să-i răs­­tumnea civilizată, a împotriva acie­­arie săvârşite hm­­­ânilor din repu­­ivenească sovieti­nit In Camera ro­­t o intervenţie pe statea Naţiunilor, ele consiliului, în rău, a lăsat să se i o asemenea in­­’ar putea avea e­­, deoarece „Rusia de această insti­­­dine ciudată, mai culă şi propagan­­at nu recunoaşte itatea Naţiunilor“, nici adunarea de n’ar avea calita­­lilitatea să inter­­m­ele principiilor şi generoase ce •,’a civilizaţiei, n însă că delega­­ţi ruseşti îşi fac când apariţia la •inţa dezarmării a Moscova a fost de d. Litvinov, facerilor străine, un ţat şi un dis­­tusia sovietică nu unească oficial STaţiunilor şi are astă instituţie c­iudată, echivocă, /­şmănoasă, pen­­. invitată să par­­crările conferin­­rii din Geneva, lr face parte din ie a statelor d­­i parte, aceeaş Naţiunilor, evită pe lângă guver­­nn numele prim­­­itare şi gene­­rebue să fie res­­trice stat civili­­fciv că Rusia nu intr’însa, este de ambele guvernele nu pot decât în anumi­te cazuri, pe baza elaţiunilor diplomatice stabilie, institu­ţia de la Geneva, prin însăşi organizaţia sa cu caracter internaţional modial şi prin misiunea ce şi-a asu­mat-o, ar fi in­dnpt să in­tervină, atunci cum­ sunt în joc interesele suprioare ale umanităţii şi ale uvilizaţiei. Intervenţia ei ar avea un pu­ternic efect mora dacă nu politic şi oricât de cinic ar fi guvernul din Mosava, el nu poate suporta condamnarea unanimă a popoarelor civil­l lizate. Nu este ciudit faptul ca instituţia de la Geneva să se ocupe de plânierile minori­tăţilor, când mnorităţile din statele ce au acceptat pac­tul, se bucură e toate drep­turile şi binefaerile civiliza­ţiei , dar nu îdrăzneşte să protesteze împoriva soviete­lor ruseşti, cari practică sis­temul asasinatior în massă cu scopul de a extermina populaţia rom­eascâ paci­­nică din republca moldove­nească ? Formalismul sfâmt de care se îngrădeşte aunarea de la Geneva, ori d câte ori e vorba de ororile ce se petrec în Rusia sovietiă, nu este convingător, cari-------- A­dunare nu se cnsideră de­zonorată să aibă în mijlocul ei pe reprezentaţii U. R. S. S„ cari au ca sisem de gu­vernământ asasinatul, mun­ca forţată, defortarea şi foametea organiată. Intr’un articol recent pu­blicat în ziarul „Iordre” dr. Legendre constaţi alt fapt ciudat: trimişii societăţii Naţiunilor în Externul O­­rient, au făcut o achetă fa­vorabilă guvernuli chinez din Nankin, care, după cum se ştie se află de­âţiva ani sub influenţa bisericilor ruşi. Anchetatorii Societăţii Naţiunilor pretind că acest guvern „merge în­­acord cu democraţia“. Care e democ­ra­­ţie ? Democraţia !?i® ! Şi autorul articollui din „L’Ordre“ întreabă „Atunci unde mergem ? Unde ne duce Societatea Naţiuni­lor ?...“ Continuare In pag. 2-1 a devenit Ivar Kreiger îgele chibriturilor de dr. PAUL GRASSVONN­ ­holm, Martie 1932 anuale de sute de it în întreaga lume Concernul lui Ivar numără printre a­­. Numai cele două întreprinderi ale­­dia înregistrau de de ani nu câștig­ă milioane coroane îi ca țară, Suedia, reuger plătea peste alitatea dărilor şi către Stat. Focul din Avenue Victor ivut răsunet în în­­. Pretutindeni, toţi îngroziţi, care era­u, în acelaş timp, bau : cine e în de- Ivar Kreuger? Co­­­nsacţii financiare chibriturilor le cu­ne, dar aproape ni­­meştea personal pe ilar cei din Suedia. Fiindcă nu se ştia re viata sa particu­­, numit „omul fără ă“, iger a căutat sin­­îea să afle cât mai de dânsul. Aproape u s‘a lăsat intervie­­a să împiedice ca fo­să apară in ziare, mitoarei sale ascen­­ăl mistic se ţesu în anei regelui chibri­teri, el nici n’avea ■eciamă. Chibriturile deau şi fără propa­gandă. Pentru transcţiile sale financiare, era cu att mai a­­vantajos ca să nu se vorbeascâ prea mult despre . Majori­­­­tatea nu ştia nici cel puţin nu­mele să i-l pronunţ corect. El singur îşi zicea Kruger. A­­cum 200 de ani, când strămoşii săi emigrară din Germania, nu­mele lor era Kroger. Din fa­milia hanseatică origiara din Wismarer, ca­re se labili în orăşelul suedez Kalma din fa­­­­ţa insulei Aland­esiră mai mult negustori şi funcţion­i. La 2 Martie 1880 se năsti Ivar­­ Kreuger, ca fiu al unumic fa­­­­bricant de chibrituri,­­ ’ La şcoală, el nu fu pintre cei I mai buni şcolari; cel ptin, nu I printre cei mai silitorlDar a­­­­bia avea 16 ani când işi dete „examenul de student"şi chiar diploma de inginer de­­ şcoa­la superioară technică i-o luă cu trei ani mai curând de­cât elevii obişnuiţi. încă d­­e a­­tunci i se spunea „tacturnul“ şi vădea ori unde avea briletul, un neobişnuit simţ de organi­­zaţie. Puţin timp după ceşi luă examenul, plecă în Anerica. N'avea în buzunar nici o sută de dolari. El îşi începu cariera în Statele­ Unite ca văzător de terenuri. După mulţi strâ­­duinţă, izbuti intr’o zi şi vân- t dă un asemenea teren şi să câştige 50 de dolari. Dar înce­pu să se plictisească de această meserie. Găsi un post de ingi­ner la căile ferate, unde­ putea­­ să-şi folosească cunoştinţele­­ sale technice. In această cali­tate, fu trimis în Mexic, unde construi, mai ales, poduri de cale ferată. Cu ocazia une e­­pidemii, toţi cari lucrau cu dânsul muriră de friguri gal­bene, ne scăpând decât el. De aci încolo soarta îl pictă pe tot globul. In Havana, făcu să se vorbească despre dânsul şi numele său apăru pentru prima oară în ziare, când s­ă- Dă pe un copil de la înnec şi primi pentru această faptă o medalie de aur. La întoarcerea sa în țară, când una din suf­ile sale găsi medalia pe fundul cufărului, la întrebarea aerg.. teia, el răspunse: o amintire din Havana ! La începutul secolului el se înapoia la New-York unde se ocupă cu architecture. De­ci, ei se duse la Londra, de un4’ KREUEGER ■ta _______ . , FOTO-TEHMNICA EDUCAȚIA RELIGIOASĂ A COPIILOR DIN CARTIERUL REGIEI (Manufactura de tutun Belvedere) Mari sporuri la impozite in Statele­ Unite Washington. 29 (Radar). — Nouile propuneri pentru e­­ch­ilibrarea bugetului și care au fost aprobate de comisiu­­nea specială, se evaluiază la suma suplimentară de 1.293.000.000 dolari, în cursul anului fiscal 1933, în care de­ficitul se crede că va atinge sum­a de 1.241.000.000 dolari. Nouile propuneri prevăd sporirea tarifului poştal, di­minuarea scutirilor de supra­taxele corporaţiilor şi altor organizaţii, un impozit va­riind între 10 şi 2 la sută pe articolele cosmetice, blănuri, bijuterii, articole de spori, băuturi alcoolice, chibrituri, bomboane de gumă,­­ aparate de telegrafie fără fir, refri­geratoare, automobile, cami­oane şi yachturi. Camera a prezentat pe ziua de azi un aspect deosebit, toate locurile din tribune fi­ind ocupate până la ultimul loc. Asistenta şi deputaţii au fost emoţionaţi în momentul când preşedintele Camerei a insistat pe lângă deputaţi pentru echilibrarea bugetului, pentru a se evita ameninţarea stabilităţii Statelor­ Unite. A­­­pelul preşedintelui a fost pri­mit cu numeroase aplauze de ne­voaie băncile- Sfâşietoare dramă familiară Un pensionar işi ucide neva Tff. Iureş, 28 Martie Ein dimintiţă, o dramă sân­geroasă s-a desfăşurat în lo­cuinţa pensinarului Eugen O­­rescovici, din str. Lunei 6, fost căpitan de poliţie pe timpul vechei momrhii, (echivalent cu comisarii de azi), şi care în combinaţie cu un ziarist mino­ritar descrisese un birou de a­­gentură,­­ cumpărări şi vân­zări de cute, birou care nu ra­porta nimic în criza actuală. D. Orşcovici, după ce şi-a luat cafaua împreună cu soţia sa în este de 45 de ani, numi­tul film de 52, şi cu fiică-sa, în etaj­ de 17 ani, şi-a trimis servitorea la biroul din piaţa Regele Ferdinand, spre a a­­nunţa că fiind ocupat toată ziuă,­­ va veni azi, spunând servitorei să încue poarta şi să ia cheia. Când servitoarea s-a mers acasă, aproape de 9 dim.,a găsit pe stăpânii săi morţ­i scăldaţi în sânge. A mirat poliţia şi Salvarea. Autotăţile n‘au putut consta­ta acât moartea celor 3 vic­­time şi cercetări şi deducţii, dram s‘a desfăşurat în modul urm­tor : Orescovici profitând de un moment de distracţie al soţii şi fiicei sale, care citeau în iat o revistă ilustrată, cu 2 evolvere, le-a tras câte un catuş in cap. Prima a rămas martă pe loc, iar fata mai sta şi fiica, apoi se sinucide mişcând, el i-a dat o lovitură­­ cu o baionetă, transformată în cuţit, tot în cap, alături de gloatele tras, aşa că de data asta, a ucis-o. După aceea, a trecut la bu­cătărie, unde şi-a tras un glonţ în cap, apoi a luat un briciu, cu care şi-a tăiat beregata, şi astfel în urma emoragiei, a căzut mort. Sinucigaşul şi asasinul a lă­sat 3 scrisori, una poliţiei, alta parchetului, iar ultima cumna­tului său. Din toate reese, că actul desperat se datoreşte pensiei mizerabile de 2000 de­lei lunar şi crizei. Stalin, gr­av bolnav Berlin, 29 (Ullstein). —­ Ştiri sosite aci prin Kovmo dela Moscova anunţă că Stalin e într’adevăr grav bolnav. Cu toate că ştirile acestea au fost desminţite în mod oficial dela Moscova, se re­anoaşte, totuş, că a fost armat acolo profesorul ber­­niez Herman Zondek. Se crede că Stalin suferă de o afecţiune a inimii şi mnichilor şi a fost tratat până acum de 16 medici uşi. Tragicul sfârșit al unui aviator japonez New-York, 29 (Radar). — A­­viatorul japonez Agoya, unul dintre cei doi ofiţeri japonezi, cari intenţionau să sboare din Statele Unite la Tokio, a înce­tat din viață într’un accident de avion la Loydbennet Field, din apropiere de New-York. Pilotul japonez a încercat a­­vionul pe care trebuia să exe­­cute raidul. După mai multe ore de sbor, avionul s-a prăbu­șit, iar aviatorul a sucombat i­­mediat. Ciocnire intre greviştii din Boehnia şi jandarmi Fraga, 29 (Rador). — Din lo­calitatea Chomutov se anunţă că minerii grevişti din bazinul din nord-estul Boemiei, încer­când să meargă la un meeting, interzis de poliţie, au fost îm­prăştiaţi de jandarmi. După ce au fost răniţi un funcţionar al administraţiei politice şi un jandarm, jandar­mii au tras în aer o salvă, fără să rănească pe nimeni. Ei au tras numai în momentul când­ manifestanţii au încercat să ia cu asalt pichetul de jan­darmi sosit în ajutor. Greva este condusă de comu­nişti. Sunt în grevă peste 15.500 de lucrători. Sindicatele mun­citoreşti însă, desaprobă greva aceasta. Praga, 29 (Ullstein).—Din cau­za agitaţiilor puse la cale de co­munişti, greva din regiunea mi­nieră continuă să se întindă. Sunt în grevă până acum 21.000 lucrători de la ?1 mine. Guvernul a convocat pe mâine la ministerul muncii pe repre­zentanţii patronilor şi ai lucrăto­rilor, în vederea începerii trata­tivelor pentru încetarea grevei. Lucrătorii cer reprimirea celor concediaţi şi menţinerea actua­lelor salarii, pe când patronii cer reducerea salariilor cu 10— 15 la sută. ---------mom----------­. . . • * Dirijabilul „Zeppelin” s-a înapoiat Friedrichshafen, 29 (Rador).— Dirijabilul „Graf Zeppelin“ a aterizat la Friedrichshafen, azi, la ora 16:57, înapoindu-se din călătoria făcută în America de Sud. Scandalul cu închirierile Incapacitatea g­uvernamenta­­l­­ă a aruncat Capitala intr'o­­ nemaipomenită dezordine. La 10 Februarie 1932 s’a pu­blicat legea care da dreptul chiriaşilor să notifice proprieta­rilor dorinţa lor de a rezilia contractul de locaţiune. La ter­men, un mare număr de chi­riaşi au trimis notificarea. Atunci proprietarii au afişat biletele de închiriat. Măsura fusese o greşală. Fiindcă numărul mare de chi­riaşi căutători de case a mă­rit cererea şi imediat chiriile s’au urcat. O mare parte dintre chiriaşi au voit atunci să revie asupra notificării şi au intervenit la ministerul de justiţie. Cu mo­ravurile noastre cunoscute, a­­micii regimului au obţinut ceea ce au dorit. Şi astfel, în noul proect al chiriilor, s’a pus art. 18 care spune că chiriaşii cari au făcut notificarea pot reveni asupra ei notificând proprieta­rului dorinţa lor, în termen de 10 zile de la publicarea legii. Şi deodată haosul. Mai avem, până la 23 Apri­lie, 24 zile şi nimeni nu ştie­ unde stă cu locuinţa. Proprie­tarii nu mai îndrăznesc să în­chirieze apartamentele pentru care au primit notificarea; chi­riaşii căutători de case nu mai găsesc case de închiriat. Nimeni nu ştie dacă art. 18 va fi votat astfel de parlament. Dacă va fi votat, nimeni nu ştie când va fi votat. Toate tranzacţiile şi căutările de ca­se sunt suspendate, aşa că, a­­tât proprietarilor cât şi chiria­­­­şilor nu le vor mai rămâne de­cât o săptămână sau vreo zece zile libere, unii spre a închiria casele lor, alţii spre a găsi un adăpost. Incapacitatea acestui guvern produce acest fapt nemaipome­nit: la 10 Februarie se legife­rează dreptul chiriaşilor de a-şi denunţa contractele. Or, după o lună şi jumătate se aduce al­tă lege care autoriză pe de­nunţători să-şi anuleze denun­ţarea!... Iar până ce legea va fi vo­tată, nesiguranţa pentru toată lumea. Trăiască guvernul de techni­­cieni! SCRISORI DIN LONDRAI Confederaţia dunăreană de AUGUR Londra, Martie 1932 Ori­cât de paradoxală ar pu­tea părea aceasta, e probabil că chestiunea Irlandei e che­mată să joace un rol in alcătu­irea politicii Marei Britanii în Europa. Alegerile ce s-au făcut, au adus la putere, la Dublin, după cum se ştie, partidul De Valera, adică al republicanilor, care aspiră, la o independenţă completă. Acum zece ani Ma­rea Britanie a acordat statului liber al Irlandei poziţia unui dominion al imperiului, ase­mănătoare în toate privinţele cu poziţia Canadei. Suverani­tatea regelui George V e păs­trată totuş­­i semnul ei exte­rior e în jurământul de cre­dinţă pe care trebue să-l pres­teze aleşii parlamentului irlan­dez (Dail), înainte de a-şi lua în primire scaunele de depu­taţi. De Valera şi partidul său vor să suprime imediat acest jurământ. Căci îl urăsc ca sim­bolul subjugării lor sub en­glezi. Opinia publică şi guvernul d­in Marea Britanie, nu se lasă impresionaţi de declamaţiile lui De Valera. Irlanda depinde absolut în ce priveşte comerţul ei extern de piaţa britanică, şi există o serie de alte motive e­­conomice şi financiare tot atât de probante spre a sili statul liber de a păstra un contact intim cu puternicul ei vecin. Jurământul, deci, nu are mare însemnătate prin el însuşi. To­tuş e prescris formal de unul I din articolele aranjamentului I contractual semnat acum vreo­­ zece ani, şi care defineşte ju- I ridiceşte relaţiunile între cele­­ două ţări. Dacă De Valera poa­nte să se scape de el printr‘o sim­plă hotărîre a parlamentu­lui irlandez, aşa cum declară că are intenţia, prestigiul mo­ral al Marei Britanii va fi mic­şorat în imperiu, şi aceasta tocmai in clipa când­ se des­chide conferinţa de la Ottawa, al cărei scop mărturisit e de a consolida legăturile ce unesc patria-mumă cu dominionurile ei autonome. Trebue să mai notăm de asemeni, că tocmai guvernul irlandez s-a grăbit să înregistreze aranjamentul cu Marea Britanie la secretariatul Ligii Naţiunilor sub denumirea de tratat internaţional. Să mai notăm apoi că singurul din toate dominionurile britanice, Statul Liber a semnat clauza opţională, ceea ce îl pune fără nici o rezervă sub regimul ju­ridic de la Haga. Guvernul bri­­tanic nu poate, deci, să con­simtă ca, printr-un act unila­teral dela Dublin, relaţiunile între cele două­ ţări să fie schimbate într'un chip atât de radical. Dar dacă Londra refuză să recunoască dreptul Statului Liber de a se sustrage dela o obligaţie contractuală printr'o hotărîre arbitrară, urmează că atitudinea britanică faţă de orice atentat la principiul men­ţinerii tratatelor internaţiona­le, trebue să devină mai fer­mă. Rezultă de aci că în cazul clauzelor financiare ale trata­tului de la Versailles, guvernul britanic trebue să se opună mai mult ca oricând ideii pe care o au toţi la Berlin de a putea să le denunţe pur şi simplu fără să se fi obţinut prealabil con­simţământul celorlalţi semna­tari. Această, consideraţie a­­runcă multă lumină pe moti­vele ce-au silit deunăzi pe sir John Simon, secretarul nostru de stat la afacerile străine, să asigure pe d. Tardieu că Marea Britanie se alătură de Franţa spre a rezista oricărei revizu­iri unilaterale a tratatelor existente. Însemnătatea acestei făgădueli, în vederea apropia­tei conferinţe de la Lausanne pentru reparaţiile germane, e considerabilă. CONFEDERAŢIA DUNAREANA Sir John Simon, cu aceeaş ocazie, se ştie, s-a înţeles cu d. Tardieu ca iniţiativa invi­taţiilor ţărilor dunărene de a se reuni, să discute proble­ma apropierii economice, să fie luată în numele Marei Britanii şi al Franţei totoda­tă. Punctul acesta este for­mal exprimat în p­roectul textului invitaţiei pe care cei doi miniştri au fixat-o cu prilejul ultimei lor în­trevederi la Paris. Din nefe­­­ricire, de atunci în loc de a se înainta repede, întreprin­derea pare că s-a împotmolit în făgaşurile mlăştinoase ale diplomaţiei. Răspunsul ofi­cial de la Londra către me­morandul francez e amânat din necesiatea de consulta­re cu guvernele dominionu­­rilor. Fiindcă e vorba de principiul tratamentului pre­ferenţial, guvernul britanic, tocmai in preajma conferin­ţei de la Ottawa, îşi dă sea­ma că trebue mai întâi să asculte şi dorinţele domini­­oanelor ce alcătuesc imperiul britanic. Eu personal nu sunt optimist. Spre a reuşi, sau cel puţin spre a ajunge la ceva practic, singurul mij­loc era de a se proceda re­pede. Poziţia luată de Ger- Continuare în pag. 2­_ Continuare la pag. 2 la „PARLAMENTI!! STUDENŢESC“ de G. BOGDAN-DUICA Mişcările din zilele trecute ale studenţimei au pus pe ta­pet o problemă foarte gravă din punct de vedere al supra­feţei culturale a ţării. Mişcări­le acestea se vor repeţi sau au fost cele din urmă pe care le-am trăit ? ; spiritul de re­voltă, îndreptăţită, dar de for­­ma barbară în a sa expresii, va dăinui încă ? Aceasta-i pro­blema. Care va fi soluţia cea m­ai bună ? . ■ o Nu ştiu care , dar o i ,­die am şi­­eu, vechi er cator­ii das­căl în şcoalele statului rm­ân. Fondul isbucnit în reg­­stabi­lele mişcări violente a fost­ Con­ştiinţa că o nedreptate s’a în­cercat — probă , grăbi ca ca­re, după mişcări, nede Pteteă a fost corectată prin ; a­poi încetinirea cu care gu­vernul s’a apropiat de legea sa­tisfăcătoare, chiar şi după ce, ca nişte cerşetori umiliţi, stu­denţii au repeţit bătaia în por­ţile ali­­aţilor ; iîn fine sen­tim­d că ceva ori cineva se jucâ­­ viaţa unei generaţiuni, care te voeşte — şi bine face că mu­­ipeşte — să sufere anu­mite urmări ale unui trecut de tutelare. Uşor nu va fi ca acest spirit să fie potolit până’intr’atâta, în cât să adoarmă iarăşi, cu un ,,Nani-b­ani,­­ puişor“, în l­eagă­­nul promisiunilor unui prim­­ministru sever — cu alţii, uşor nu va fi să repezi înapoi, în patriarhalism sămănătorist, o tinerime, care nu mai visează, fiindcă alta-i viaţa de- acum , care nu mai cântă, ca pe l­a a­nul 1900—1910, fiindcă viaţa de-acum este grea, geroasă şi nemiloasă. De aceea, judecând biologi­­ceşte, nu criticând eticeşte, ti­nerime! trebue să-i recunoaş­tem dreptul de a-şi gândi via­ţa, de-a şi-o apăra, de-a-i cău­ta pentru viitor, perspective de resuflet uşor, de muncă sigură şi de câte un biet strop de ve­selie. Frumoasă nu a fost hui­­duiala d-lui profesor N. Iorga intr’o sală de curs; urât, foarte urât a fost acel fluerat, la a­­dresa poliţiei, pe care l-am as­cultat şi eu, în calea Victoriei; o greşeală mare a fost cantita­tea de ură, pe care „creştinii“ studenţi, au sămănat-o, prin ciocniri, între fraţi. Insă viaţa îşi­ cere dreptul de-a se păstra; mai mult, îşi cere dreptul de-a ,se­ desvolta; de­­ acest drept nici o autoritate nu are dreptul de-a se atinge. Ideea aceasta de umanitate mai ales modernă tinerimea o are ; şi trebue să fim mulţumiţi că o are. Idea aceasta tinerimea o va avea şi in alte împrejurări, mai naţionale decât cele concreti­­zate în luptele din zilele tre­cute. Ideea aceasta este energie. Pentru ce am suprima-o ? In folosul cui am suprima-o ? De aceea scriam mai sus că uşor nu va fi ca acest spult să fie potolit până la „Nani-nani, puişor“. Altceva este de făcut, nu re­presiune, ci înţelegere. Formula mea, rostită în Ca­meră, a fost: „parlamentul stu­denţesc’''.­­ Studenţimea noastră avea­­ până acum congrese. In timpul­­ din urmă eu am urmărit două:­­ Craiova şi Sibiul. Şi am văzut ! mult eserciţiu retoric, puţin re­­­­sultat practic ; multă cheltuea­­­­lă pentru c.­­. r. şi (aşa se spu­­ne) pentru fondurile de care­­ nu se dă socoteală; accente de massă, cereri exagerate ; fan­tasie multă, realism redus. Deci svârcoliri bogate, fierberi efe­mere, cu resturi de ruşii,­s­ fără temeiuri raţionabile. Aşa lu­crează toate mulţimile. Să stingem din viaţa tineri­­mei aceste congrese ! Să le dăm altă formă ! Iat-o : In universităţile noa­stre funcţionează asociaţiuni admise şi de legea actuală, şi de cea pusă acum în discuţiu­­ne. Asoeiaţiunile sunt autori­­zate. Dar in caz de lipsă de în­ţelepciune sunt suprimabile. Să sperăm că toată tinerimea va înţelege că dreptul ei de aso­­ciare nu va fi compromis prin imprudenţe. Asociaţiunile stu­denţeşti pot deriva din ele un congres mai puţin numeros, dar mai roditor. Odată pe an, delegaţii acestor asocia­ţiuni — câte unul de fiecare a­­sociaţiune —­ s’ar aduna la un sfat şi ar discuta despre sine, despre rostul universităţii, des­pre drumurile în viaţa naţio­nală, despre viitorul naţiei, etc. S’ar discuta rostul profesoral şi ştiinţific; dar pentru ce ne-am sfii, să cerem ca o zi, una, dar plină, să fie închinată şi sentimentelor politice, şi ide­ilor politice ale tinerimei ? To spiritul tinerimei s’ar desco­peri; direcţii de cugetare s’ar motiva intr’o atmosferă de to­leranţă colegială a celor ma buni studenţi, care ar fi — ar trebui să fie — delegaţii asoci­aţiilor. Aşa, în 1932, aşa in 1936 şi tot aşa în 1934 şi în alţi ani Aceşti ani studenţimea i-ar străbate, formându-şi an de an, cărarea sa, prin desişul de chestiuni ce-o ating, o mişcă o încurcă şi cer desluşiri. A­­cestei lucrări de ani, de dece­nii i-am zis eu, în Cameră parlament studenţesc. Ei ar fi: linişte, nu sgomot; umanism, nu nesocotinţă şi primitivitate ; filosofic- socială şi oratorică, nu impresionism şi expresionism efemer-politic; ar fi o pregătire pentru viaţa pos­­tuniversitară­ progresistă, nu o batere pe loc a aceloraşi te­me navariate, care s’aud acum Pentrucă vorba lui Iancu Vă-

Next