Universul, august 1932 (Anul 49, nr. 209-239)

1932-08-01 / nr. 209

REFORMA IMPOZITELOR Peste toată pleava născo­­cocirilor şi promisiunilor răs­colite de demagogii din toate partidele, alegerile generale au prilej­it totuş punerea în discuţie publică şi a câtorva idei serioase ce ar putea servi de bază unui program de guvernământ de imediată realizare. Printre aceste idei, e de semnalat şi revizuirea impo­zitelor. E adevărat că toate partidele s’au pronunţat pen­tru revizuirea impozitelor, în sensul adaptării lor la nouile condiţiuni­­economice şi fi­nanciare dictate de criză, adică în primul rând, la ac­tuala capacitate scăzută de plată a contribuabilului. In definitiv, n’ar fi decât o jus­tă reparaţie, care trebuia dată de mult massei contri­buabililor. Şi e locul să men­ţionăm aci că tocmai întâr­zierea acestei reparaţiuni a contribuit la agravarea si­tuaţiei contribuabililor, din ce în ce mai neapţi de a face faţă unor îndatoriri fiscale excesive şi prin aceasta, în­clinaţi forţamente să recurgă la fraudă şi la evaziune fis­cală. Or, tocmai aceste îm­prejurări n’au întârziat să provoace şi agravarea situa­ţiei tezaurului, ale cărui in­trări n’au mai putut atinge decât jumătate din prevede­rile bugetare. Niciunul din miniştri de finanţe dela 1928 încoace n’a sesizat acest cerc viţios în care erau prinse in­teresele cetăţenilor pe de o­parte şi interesele fiscului pe de altă parte, sau, chiar dacă l-au sesizat, ei s-au lăsat co­pleşiţi de nevoia imediată a echilibrării contabile a buge­tului şi n’au avut curajul să privească realităţile în­ faţă, pentru ca, sacrificând pen­tru moment — şi numai în aparenţă — interesele fiscu­lui, să fi venit cu măsuri ge­nerale de uşurare a sarcine­­lor contribuabilului. Dând timp acestuia să respire, prin ajustarea contribuţiilor la cote rezonabile, este sigur că încasările statului s’ar fi a­­meliorat, iar beneficiarii fraudei n’ar fi atins propor­ţiile înspăimântătoare de azi. Actualul ministru de fi­nanţe a făgăduit, că va re­para această eroare funda­mentală, care, adăugată la celelalte grave erori săvârşi­te de ultimele guverne în po­litica noastră bugetară şi fi­nanciară, a imprimat o a­­cuitate catastrofală efectelor crizei mondiale asupra ţării noastre. Ne temem însă, că toată reparaţia promisă se va limi­ta la câteva retuşeri de cote, când împrejurările impun o reformă radicală a înseşi ba­zelor întregului nostru sis­tem de impunere. După o experienţă de aproape 12 ani, edificiul fiscal al României — extrem de complicat, ex­trem de biurocratic şi mai ales greu de stăpânit şi de controlat — s’a dovedit foar­te nepotrivit pentru stările şi mijloacele unei ţări abia intrate în faza desvoltării capitaliste şi cu o populaţie încă neadaptată la rigorile unui sistem de impunere, ba­zat în bună parte şi pe edu­caţia, pe sinceritatea, pe dis­ciplina şi buna credinţă a corpului contribuabil. Cât timp inflaţia a întreţinut iluzia belşugului, contribua­bilul a putut răspunde, de bine de rău, obligaţiilor le­gate de un sistem fiscal în­temeiat în bună parte pe principiul impozitelor supra­puse şi al impozitelor adia­cente, care urmăresc de a­­proape şi prind ca în braţe de caracatiţă — cu infinite tentacule — orice act şi orice întreprindere a cetăţeanului, chiar dacă de pe urma lor el n’ar avea de tras nici un fo­los material. Acum, însă, că procesul deflaţiei, în plin marş, ne-a readus pe toţi la realitate, adică la ceea ce sun­tem şi la ceea ce putem noi prin noi înşine, actualul sis­tem de impunere a devenit complet deplasat, căci numai menţinerea lui ne-a dus la uzura de azi. Intr’adevăr, ce raţiune mai poate avea im­pozitul progresiv pe venit în­­tr’o ţară în care puţinul ca­pital existent a devenit fie improductiv fie deficitar? Apoi, nu-i o adevărată abe­raţie economică să loveşti acelaş capital cu trei sau mai multe impozite deodată, chiar când e vorba de unul şi acelaş venit, cum este ca­­zul fondurilor învestite în comerţ şi industrie, care su­portă pe lângă impozitul e­­lementar, pe cel complimen­­tar, adiţionalele, drumurile, plus cifra de afaceri, etc., etc.? Marele păcat al sistemului nostru fiscal este tocmai a­­cela de a fi antieconomic, adică de a nu da putinţă în­treprinderilor să trăiască şi să se desvolte. Din această cauză impozitele la noi au căpătat în ultimii ani carac­terul unei veritabile confis­cări, iar perceperea lor for­me de represiune inchizito­rială. Şi în acest caz, dacă im­pozitele sunt rău stabilite, dacă nu sunt proporţionale pentru toată lumea, dacă im­pozitul progresiv nu dă rezul­tate şi nu corespunde situa­ţiei unei ţări fără rezerve de capitaluri şi fără dever­sare, dacă, pe de altă parte, impozitul global şi cifra de afaceri, ca să nu mai vorbim de vasta reţea a impozitelor speciale şi­ locale, nu fac de­cât să înrăutăţească situaţia, adeverind afirmaţia d-­lui Argetoianu că de un an şi jumătate impozitele pe venit au devenit adevărate impo­zite pe capital, e uşor de vă­zut, că a merge mai departe, închişi în această armură blestemată, este a merge la pauperizarea matematică a ţării, la uciderea capitalului, adică a surselor de venit, care dau statului materia impozabilă legală. Din această sumară expu­nere, oricine poate deduce necesitatea unei revizuiri de fond a întregului nostru sis­tem impozitar, cum și direc­țiile generale, în care ea tre­bue urmărită. --------tot-------­H. I. Maxime şi cugetări Nu aştepta, nu cere de la alţii decât ceva mai puţin decât ai face tu pentru dânşii. (Condorcet) Vasul-şcoală german „Niobe“, carie, unor exerciţii, cu de & bwd CĂLIMĂNEȘTI. — SCHITUL OSTROV BMwaaBsmanMiiMMirrr, mm? «maagj^as:!^ mm Proectele cancelarului von Papen '""" :0................—­ ­ Germania cere restituirea coloniilor și dreptul de a-și creia o armată de apărare­­— Textul interviewului acordat presei americane ~ Iată în extenso declarațiile făcute de cancelarul Germaniei von Papen, corespondentului lui „United Press“ cu privire la proectele politice şi economi­ce ale guvernului său. Guvernul meu socoteşte că cea mai înaltă misiune a sa este să recâştige Ger­maniei situaţi­unea politică şi economică la care are dreptul în viaţa popoare­lor. Aceasta nu numai că ar majora capacitatea de viaţă a Europei, dar ar con­tribui în mare măsură ln­ rezolvarea crizei mondiale. In legătură cu aceasta, neapărat că am în vedere, ca în interesul lumii, tre­­bue să se sfârşească odată cu monstruoasele incrimi­nări, făcute Germaniei prin tratatul de la Versailles. Proscrierea morală a Ger­maniei, care stă sub povara eronată a vinovăţiei războ­iului şi ese în evidenţă prin răpirea coloniilor, sub motivul că suntem cei mai răi colonizatori ai lumii, trebue desfiinţată. Lupta contra acestor nedreptăţi va continua neînduplecată. STABILITATEA GUVER­NULUI întrebat asupra stabilităţii guvernului, cancelarul obiectă, că din cauza nesiguranţei re­zultatului alegerilor de Dumi­nică nu se poate face nici un pronostic pentru soarta­ guver­nului său. El pomeni însă de posibilitatea, ca naţional-so­­cialiştii să obţină în Reichstag împreună cu germanii naţio­nali o majoritate şi ca aceste partide să formeze noul gu­vern împreună cu partidul centrului, sau să se unească cu scopul de a sprijini actualul guvern. Von Papen a lăsat să se înţeleagă, că după părerea sa, cu toate exagerările lup­tei electorale, celelalte par­tide nu au închis in mod de­finitiv calea unui compromis cu partizanii lui Hitler sau a sprijinirii actu^yNpE-ci DEZARMĂRII ESTE LAMENTABIL întrebat dacă celelalte state ale Emopei ar fi acum dispuse. 1 să urmeze imboldul d-lui Hoo­ver de a reduce înarmările, d. von Papen a răspuns: „După toate aparenţele, nu. Rezultatul de până acum al conferinţei dezarmării este la­mentabil. VREM O ARMATA PEN­TRU SIGURANŢA NOA­STRĂ La întrebarea, dacă cererea Germaniei de a avea drepturi egale în chestiunea înarmării, ar însemna, că Germania vrea să se înarmeze, cancelarul de­clară : , . „Nu. Noi vrem o armată numai pentru propria noa­stră siguranţă şi pentru a­­părarea graniţelor noastre, care nu sunt tot aşa de bi­ne apărate ca acele ale Franţei. Aceasta nu în­seamnă, ca noi cerem o ar­mată, care trebuie să fie­­ tot aşa de tare, numerice- i­ste, ca aceia a Franţei, ci că noi persistăm în egali­tatea morală şi in dreptul nostru de a avea un echi­pament militar modern”. CONVORBIRI DIRECTE FRANCO-GERMANE Referitor la relaţiunile germa­­no-franceze, cancelarul accen­tua : „Eu n’am­ propus nici­o­­dată o alianţă militară în­tre Germania şi Franţa. Am propus însă d-lui Her­­riot convorbiri ocazionale Continuare în pag.2-a VON PAPEN cancelarul Germaniei" Moartea generalului Moşoiu La locuinţa sa din str. Dr. V. Babeş, s-a stins Vineri, subit, din viaţă, generalul Moşoiiu, fost ministru al comunicaţii­lor. „ Trecerea Tisei, ocupa­rea Budapestei şi alte fapte militare de seamă, rămân strâns legate de numele generalului Mo­­şoiu. Senator de drept, cava­ler al ordinului „Mihai­ Viteazu“, decorat cu nu­meroase ordine romane şi străine, defunctul s-a bucurat de numeroase şi trainice simpatii şi mai a­­les de elogioase aprecieri ale tuturor celor cari l-au cunoscut. Generalul Moşoiu era înscris în partidul liberal şi era şeful­­unei organi­zaţii judeţene din Ardeal. Defunctul era preşedin­tele „Legiunii române“ a foştilor combatanţi din Ardeal. ROLUL GENERALULUI MO­ŞOIU IN CAMPANIA DIN UNGARIA In ziua de 11 Decembrie 1918, generalului Traian Moşoiu, pe atunci­ comandant al diviziei VII, i s-a încredinţat funcţiu­nea de comandant al grupului de forţe din Transilvania, cu reşedinţa la Sibiu. In primăvara anului 1919, ge­neralului Moşoiu, după respin­gerea bandelor şi trupelor re­gulate ungare din Transilvania, i s’a încredinţat comanda gru­pului de Nord al armatei ro­mâne. In Iulie 1919, grupul de ma­nevră care a contraatacat pe unguri după ce trecuseră Tisa, a fost comandat da generalul Moșoiu. Generalul Moșoiu a luat par­te și la ocuparea­ Budapestei, la 4 August 1919. ^ Cum a murit generalul Traian Moşoiu Vineri după amiază, regreta­tul a stat de vorbă, la locuinţa d-lui Duca, până la ora 5, când a venit acasă, în str. Dr. Vi­­cenţiu Babeş­­. Simţindu-se puţin cam in­dispus — o răceală mi-a­ cerut şi obosit de nişte ventuze şi a n­ avut câteva seaiuri. Luase aceste măsuri mai a­­ies din dorinţa ce şi-o expri­mase de a putea participa a doua zi la şedinţa dela clubul partidului liberal. Apoi a luat masa şi, obosit, s’a culcat. Mai erau acasă d-na general Moşoiu şi fiica regretatului împreună cu soţul eUflis­cră- Mihail Pom—- - acelaş cl. Se pare că pe la ora 11 şi un sfert seara, generalul Moşoiu s’a simţit rău şi, ridicându-se din pat, a trecut în camera de bac. Aci, însă, generalul a suferit o congestie cerebrală şi s’a pră-Continuare in pag.2-a Balenă rătăcită din Atlantic şi prinsă de pescari pe nisipurile gol­fului Patras Patras, 19 Iulie De pe urma groaznicelor fur­tuni ce de mai multe zile au bântuit pe toată coasta noas­tră din W.-N.-W., au apărut numeroase cârduri de delfini şi rechini. Aceştia din urmă au adus spaimă şi ruină în pescari, ale căror unelte au fost complet distruse. Numeroşi sezonişti so­siţi şi din străinătate spre a face băi de mare, s-au retras în alte localităţi, îngroziţi de apariţia acestor monştri. Cu apariţia delfinilor şi rechinilor, au apărut şi au fost pescuite enorme cantităţi de alte spe­cii de peşti ne mai văzute în apele noastre nici de cei mai bătrâni pescari. Intre aceste specii, pescarii de pe plajă au capturat şi o balenă, care cân­tăreşte peste 4.000 kg. De la ex­tremitatea capului la acea a cozii are o lungime de 8 metri şi o circonferenţă de 7. Pescarii, după ce au jupuit-o, au împă­­cat-o, transportând-o prin sa­tele din vecinătate spre a o ex­pune lumii curioase contra unei plăţi de cincizeci lepra. Pes­carii spun că acest cetaceu ar fi fost gonit din apele Nord­­oceanice de furtuni ce au bân­tuit şi că împinsă de foame a pătruns în Mediterană, în cău­tare de hrană unde s’a­ și ră­tăcit îndată ce a pătruns în apele Adriaticei. ------------xox ■­ Armatele chineze vor contra ataca pe japonezi Peking, 29. (Rador) .­­­Agenţia „Indo-Pacific” anunţă că şefii armate­lor chineze au ţinut azi o consfătuire importantă. S-a hotărît ca imediat ce japonezii vor ataca trupele chineze din Man­ciuria, chinezii să ripos­teze. PROTESTUL CHINEI LA NAŢIUNILOR SOC Geneva, 29 (Rador). — Gu­vernul chinez a trimis azi un protest Societăţii Naţiunilor, îm­potriva faptului că guvernul ja­ponez a numit un ambasador pe lângă guvernul manciurian. Prin această numire se calcă drepturile Chinei în Manciuria care, în conformitate cu conven­țiile existente, este un teritoriu aparținând Chinei. DERAEREA UNUI TREN IN POLONIA Varşovia, 29 (Rador). — In­tre staţiunile Subkowy şi Nar­­kowy din Pomerania polonă, a deraiat trenul de persoane, ca­re mergea de la Poznan la Gdy­nia. Patru pasageri .»•„■»/de foarte grav ianiţi mai a­­pa«”'-------ODDO-------­ Convenţia dintre Ro­mânia şi Austria _ Viena. 29. (Rador). — Com­i­siunea de comerţ a consiliului naţional a adoptat, azi, modus vevendi încheiat cu România. Deasemeni a fost adoptat şi tra­tatul referitor la reşedinţă, la navigaţie şi convenţia veterina­ră între Austria şi România. CRIZA NAŢIONALĂ Nu criză de guvern ! Frământările spasmodice la­­ care este martoră ţara nu pot­­ primi numele de „criză de gu-­­ vern“, fiindcă este ceva mai mult şi ceva mai grav. In joc nu este numai un partid, un om sau un regim, dar este în joc o ţară. Cei mai neiertători biciuitori ai lucrurilor ce se petrec astăzi, sunt tocmai aceia cari au în­curajat şi au ajutat zămislirea lor: d-nii Nicolae Iorga, Gr. Filipescu şi M. Manoilescu. Şi mai sunt şi alţii ! Ce se petrece în dosul para­vanului care ascunde laborato­­riul lucrurilor diabolice ? Când ministerul Vaida a fost hirotonisit, în toată ţara a iz­bucnit tunetul dezaprobării. Tot ce are o judecată şi o pricepere politică, a strigat : Cum e cu putinţă ? Şi cu toate acestea,­­ în timp de doi ani se petrec în­­ această ţară numai lucruri cari­­ sunt peste fire. Atunci am întrebat şi noi Coroana, cu respectul care ţine capul sus . Cum a fost cu pu­tinţă să se acorde guvernul unui partid abia de un an în opoziţie, căzut din cauza crimi­nalei sale gestiuni financiare, acuzat deschis în faţa întregii lumi prin raportul Rist, ruinat de neînţelegeri dinăuntrul său şi decapitat prin lipsa şefului? Era vădit că ţara este împin­să la anarhie. Răspunsul l-a dat întreaga ţară ! Toate oraşele, cu Capita­la—mai­ categoric decât toate, au votat contra. Numai satele terorizate şi împiedecate de a vota liber, au adus majorităţi naţional-ţărăniste. Şi acum ?... încrederea Coroanei există, majorităţi sdrobitoare în am­bele Camere sunt, dar... parti­dul cel biruitor nu poate da un guvern. Să se bucure aceia cari vor ca, în această ţară, să nu mai rămâie piatră peste piatră ! De doi ani de zile în ţara a­­ceasta este un colcot ! Se dis­locă vechile stânci, iar pietrele rostogolite din sfărâmarea lor nu pot forma blocuri. Cei cari duc lupta împotriva partidelor, înmulţesc, a doua zi, numărul lor. Numele regelui este ames­tecat în acest proces de sfărâ­mare a lucrurilor aşezate. D. Nicolae Iorga, în broşura d-sale din urmă spune că, şeful gu­vernului în România nu mai poate avea autoritate asupra poliţiei, siguranţei, armatei, căi­lor ferate, legaţiilor, etc. etc. Iar d. Filipescu semnează de câte­va zile, articole în care pome­neşte neîncetat de „Amicii re­gelui!“ Apoi vine tragedia Maniu. D. Iuliu Maniu este invitat de rege la un dejun şi acolo i se propune să ia şefia guvernului. Aşa se zice. Dar d. Maniu, — care de­sigur a citit broşura d-lui Iorga — ese de la palat otrăvit. Şi refuză hotărît şi şe­fia partidului şi şefia guver­nului. De ce ? D. Maniu este dator să vorbească pe faţă poporului ro­mân ! Fuge timpul care nu se mai reîntoarce, precum a spus poe­tul, dar el nu fuge niciodată singur. Timpul în goana lui că­tre eternitate şi neant, târăşte în vâltoare neînfrânată, toate făpturile şi toate faptele. Ceea­ce rămâne statornic şi etern este numai „adevărul“. Mâine vom avea un guvern, fireşte. Căci vorba românească: „Lac să fie, căci broaşte des­tule !“ Onorurile şi întâietăţile atrag, iar bugetul, oricât de costeliv, tot mai are rămăşiţi de îmbuibare pentru favoriţi. Dar, un astfel de guvern îi tre­buia ţării în vremurile de faţă? Prăpădul vine de peste tot. Străinătatea ne-a judecat şi ne refuză orice ajutor. In ţă­­rire—apusene,—pretutindeni, a­vem o presă spăimântătoare ! Creditul ne este tăiat peste tot ! In politica externă şo­­văim. Polonia, văzând nesigu­ranţa noastră, încheie pactul de neagresiune cu Rusia. înă­untru, sărăcia ne rânjeşte si­nistru, numărul flămânzilor creşte, iar regimurile respinse de ţară se succed unul după altul. O îndatorire patriotică mă împiedică să vorbesc aci şi de alte mizerii care ameninţă sta­tul român, dar e destul şi cât am spus şi este aproape lim­pede ceea ce aş mai fi vrut să spun. Conştiinţa românească mur­mură astăzi, iar mâine va striga ca un tunet, vechea deşteptare a Senatului Romei: Caveant consules !... CONSTANTIN BACALBAŞA Vapor sovietic capturat de grănicerii noştri Cetatea-Albă, 29 iulie Astă noapte, pe la ora 12, căpitanul Alexianu, comandantul companiei de grăniceri din Cetatea- Albă, împreună cu gră­nicerii de la punctul Bu­gas, au capturat, în drep­tul insulei Carolina, va­porul sovietic „Maxim Gorki“. Vasul capturat are un echipaj de 20 per­soane. Comandantul lui a declarat grănicerilor no­ştri, că venind din portul Cerei, din Asia spre O­­desa, din cauza defectării busolei, a pierdut direc­ţia, ajungând în apropie­rea litoralului românesc. Se crede, că prezenţa vaporului rus în apropie­rea ţărmului nostru este în legătură cu intenţia sovietelor de a debarca câţiva curieri sau de a face recunoaşteri pe li­toralul nostru. Membrii comisiei mixte româno-ruse de frontieră au plecat, azi din C.­Albă la Bugas spre a stabili cauzele adevărate pentru care vaporul sovietic a navigat noaptea în apele noastre. Scrisori din Londra de Awgiss, Londra, .Iulie CONFERINŢA DELA OTTAWA Conferinţa imperială dela Ot­tawa s’a deschis. E urmărită cu atenţie la Londra. Publicul, contrariu cazului dela Lausan­ne şi Geneva, se interesează mult de discuţiile între delega­ţia britanică şi aceea a domi­­nioanelor. Faptul nu-i de loc surprinzător, deoarece, de data aceasta, e vorba de im lucru real care priveşte însăşi exis­tenţa ţării. Partida care se joacă la Ot­tawa e de mare interes pentru Marea Britanie. Se va reuşi oare să se consolideze legătura economică între Metropola şi vechile ei colonii, devenite azi state pe cât de puternice pe a­­tăt de independente ? Aceasta este întrebarea care se pune, și desbaterile nu procură până a­­cum elementele unui^*tffîmi_ precis. Totuş aksenează spre a m­oarefrarii Britanii un regim privilegiat și chiar exclusiv pen­tru importul lor de produse a­­limentare. Canada, Australia, Noua Zeelanda şi Africa de Sud cer ca producţia lor să profite de un tratament de favoare. Pentru aceasta oferă un tarif preferenţial pentru anumite produse ale industriei britanice. Aceasta înseamnă că Marea Britanie trebue să spună, dacă e gata să perceapă drepturi de ■. ir.aare destul de urcate pentru unt, ouă, carne, lână şi atâtea alte produse cari mai vin din străinătate. Aceasta ar fi con­trariu principiului menţinerii la un nivel cât mai scăzut a preţului vieţii in Marea Brita­­nie, şi un atare sacrificiu n’ar putea fi îndreptăţit decât dacă avantagiile oferite industriei­­britanice ar fi destul de impor­tante. Tocmai aceasta rămâne , de demonstrat. Canada, în spe­cial, e o ţară sortită unui sis­tem de protecţiune riguroasă a propriei sale industrii. Dar şi Australia şi Africa de Sud vor să-şi desvolte producţia indus­trială. Aceste dominioane pot să-şi deschidă porţile manufac­turilor britanice, ca o scumpire a vieţii masselor muncitoreşti să fie permisă? Fireşte, delega­ţia britanică se găseşte în faţa unei probleme nespus de greu de rezolvat, şi multă lume se îndoeşte chiar că «­ soluţie practică va . *- putinţă. Se ved­ pentru ce, tot ce e spune la Ottawa trezeşte aci cel mai mare interes. La deschiderea conferinţei, d Baldwin, fruntaşul delega­ţiei britanice, a insistat asupra principiului care a mai fost e­­m discursul prinţului de Galles acum câtva timp: Marea Bntoinie caută să strănăm­ga legătură cu dominioanele ei, dar nu se poate izola de restul lumii civilizate. Trebue să rea­mintim cititorilor noştri că la conferinţa aceasta, Marea Bri­­tanie, poate pentru prima oară a venit să-şi apere propriile p.'i interese. Atâta timp cât colo­niile depindeau de Metropolă din punctul de vedere politic ca Continuare in pag.2

Next