Universul, august 1932 (Anul 49, nr. 209-239)
1932-08-01 / nr. 209
REFORMA IMPOZITELOR Peste toată pleava născococirilor şi promisiunilor răscolite de demagogii din toate partidele, alegerile generale au prilejit totuş punerea în discuţie publică şi a câtorva idei serioase ce ar putea servi de bază unui program de guvernământ de imediată realizare. Printre aceste idei, e de semnalat şi revizuirea impozitelor. E adevărat că toate partidele s’au pronunţat pentru revizuirea impozitelor, în sensul adaptării lor la nouile condiţiunieconomice şi financiare dictate de criză, adică în primul rând, la actuala capacitate scăzută de plată a contribuabilului. In definitiv, n’ar fi decât o justă reparaţie, care trebuia dată de mult massei contribuabililor. Şi e locul să menţionăm aci că tocmai întârzierea acestei reparaţiuni a contribuit la agravarea situaţiei contribuabililor, din ce în ce mai neapţi de a face faţă unor îndatoriri fiscale excesive şi prin aceasta, înclinaţi forţamente să recurgă la fraudă şi la evaziune fiscală. Or, tocmai aceste împrejurări n’au întârziat să provoace şi agravarea situaţiei tezaurului, ale cărui intrări n’au mai putut atinge decât jumătate din prevederile bugetare. Niciunul din miniştri de finanţe dela 1928 încoace n’a sesizat acest cerc viţios în care erau prinse interesele cetăţenilor pe de oparte şi interesele fiscului pe de altă parte, sau, chiar dacă l-au sesizat, ei s-au lăsat copleşiţi de nevoia imediată a echilibrării contabile a bugetului şi n’au avut curajul să privească realităţile în faţă, pentru ca, sacrificând pentru moment — şi numai în aparenţă — interesele fiscului, să fi venit cu măsuri generale de uşurare a sarcinelor contribuabilului. Dând timp acestuia să respire, prin ajustarea contribuţiilor la cote rezonabile, este sigur că încasările statului s’ar fi ameliorat, iar beneficiarii fraudei n’ar fi atins proporţiile înspăimântătoare de azi. Actualul ministru de finanţe a făgăduit, că va repara această eroare fundamentală, care, adăugată la celelalte grave erori săvârşite de ultimele guverne în politica noastră bugetară şi financiară, a imprimat o acuitate catastrofală efectelor crizei mondiale asupra ţării noastre. Ne temem însă, că toată reparaţia promisă se va limita la câteva retuşeri de cote, când împrejurările impun o reformă radicală a înseşi bazelor întregului nostru sistem de impunere. După o experienţă de aproape 12 ani, edificiul fiscal al României — extrem de complicat, extrem de biurocratic şi mai ales greu de stăpânit şi de controlat — s’a dovedit foarte nepotrivit pentru stările şi mijloacele unei ţări abia intrate în faza desvoltării capitaliste şi cu o populaţie încă neadaptată la rigorile unui sistem de impunere, bazat în bună parte şi pe educaţia, pe sinceritatea, pe disciplina şi buna credinţă a corpului contribuabil. Cât timp inflaţia a întreţinut iluzia belşugului, contribuabilul a putut răspunde, de bine de rău, obligaţiilor legate de un sistem fiscal întemeiat în bună parte pe principiul impozitelor suprapuse şi al impozitelor adiacente, care urmăresc de aproape şi prind ca în braţe de caracatiţă — cu infinite tentacule — orice act şi orice întreprindere a cetăţeanului, chiar dacă de pe urma lor el n’ar avea de tras nici un folos material. Acum, însă, că procesul deflaţiei, în plin marş, ne-a readus pe toţi la realitate, adică la ceea ce suntem şi la ceea ce putem noi prin noi înşine, actualul sistem de impunere a devenit complet deplasat, căci numai menţinerea lui ne-a dus la uzura de azi. Intr’adevăr, ce raţiune mai poate avea impozitul progresiv pe venit într’o ţară în care puţinul capital existent a devenit fie improductiv fie deficitar? Apoi, nu-i o adevărată aberaţie economică să loveşti acelaş capital cu trei sau mai multe impozite deodată, chiar când e vorba de unul şi acelaş venit, cum este cazul fondurilor învestite în comerţ şi industrie, care suportă pe lângă impozitul elementar, pe cel complimentar, adiţionalele, drumurile, plus cifra de afaceri, etc., etc.? Marele păcat al sistemului nostru fiscal este tocmai acela de a fi antieconomic, adică de a nu da putinţă întreprinderilor să trăiască şi să se desvolte. Din această cauză impozitele la noi au căpătat în ultimii ani caracterul unei veritabile confiscări, iar perceperea lor forme de represiune inchizitorială. Şi în acest caz, dacă impozitele sunt rău stabilite, dacă nu sunt proporţionale pentru toată lumea, dacă impozitul progresiv nu dă rezultate şi nu corespunde situaţiei unei ţări fără rezerve de capitaluri şi fără deversare, dacă, pe de altă parte, impozitul global şi cifra de afaceri, ca să nu mai vorbim de vasta reţea a impozitelor speciale şi locale, nu fac decât să înrăutăţească situaţia, adeverind afirmaţia d-lui Argetoianu că de un an şi jumătate impozitele pe venit au devenit adevărate impozite pe capital, e uşor de văzut, că a merge mai departe, închişi în această armură blestemată, este a merge la pauperizarea matematică a ţării, la uciderea capitalului, adică a surselor de venit, care dau statului materia impozabilă legală. Din această sumară expunere, oricine poate deduce necesitatea unei revizuiri de fond a întregului nostru sistem impozitar, cum și direcțiile generale, în care ea trebue urmărită. --------tot-------H. I. Maxime şi cugetări Nu aştepta, nu cere de la alţii decât ceva mai puţin decât ai face tu pentru dânşii. (Condorcet) Vasul-şcoală german „Niobe“, carie, unor exerciţii, cu de & bwd CĂLIMĂNEȘTI. — SCHITUL OSTROV BMwaaBsmanMiiMMirrr, mm? «maagj^as:!^ mm Proectele cancelarului von Papen '""" :0................— Germania cere restituirea coloniilor și dreptul de a-și creia o armată de apărare— Textul interviewului acordat presei americane ~ Iată în extenso declarațiile făcute de cancelarul Germaniei von Papen, corespondentului lui „United Press“ cu privire la proectele politice şi economice ale guvernului său. Guvernul meu socoteşte că cea mai înaltă misiune a sa este să recâştige Germaniei situaţiunea politică şi economică la care are dreptul în viaţa popoarelor. Aceasta nu numai că ar majora capacitatea de viaţă a Europei, dar ar contribui în mare măsură ln rezolvarea crizei mondiale. In legătură cu aceasta, neapărat că am în vedere, ca în interesul lumii, trebue să se sfârşească odată cu monstruoasele incriminări, făcute Germaniei prin tratatul de la Versailles. Proscrierea morală a Germaniei, care stă sub povara eronată a vinovăţiei războiului şi ese în evidenţă prin răpirea coloniilor, sub motivul că suntem cei mai răi colonizatori ai lumii, trebue desfiinţată. Lupta contra acestor nedreptăţi va continua neînduplecată. STABILITATEA GUVERNULUI întrebat asupra stabilităţii guvernului, cancelarul obiectă, că din cauza nesiguranţei rezultatului alegerilor de Duminică nu se poate face nici un pronostic pentru soarta guvernului său. El pomeni însă de posibilitatea, ca naţional-socialiştii să obţină în Reichstag împreună cu germanii naţionali o majoritate şi ca aceste partide să formeze noul guvern împreună cu partidul centrului, sau să se unească cu scopul de a sprijini actualul guvern. Von Papen a lăsat să se înţeleagă, că după părerea sa, cu toate exagerările luptei electorale, celelalte partide nu au închis in mod definitiv calea unui compromis cu partizanii lui Hitler sau a sprijinirii actu^yNpE-ci DEZARMĂRII ESTE LAMENTABIL întrebat dacă celelalte state ale Emopei ar fi acum dispuse. 1 să urmeze imboldul d-lui Hoover de a reduce înarmările, d. von Papen a răspuns: „După toate aparenţele, nu. Rezultatul de până acum al conferinţei dezarmării este lamentabil. VREM O ARMATA PENTRU SIGURANŢA NOASTRĂ La întrebarea, dacă cererea Germaniei de a avea drepturi egale în chestiunea înarmării, ar însemna, că Germania vrea să se înarmeze, cancelarul declară : , . „Nu. Noi vrem o armată numai pentru propria noastră siguranţă şi pentru apărarea graniţelor noastre, care nu sunt tot aşa de bine apărate ca acele ale Franţei. Aceasta nu înseamnă, ca noi cerem o armată, care trebuie să fie tot aşa de tare, numerice- iste, ca aceia a Franţei, ci că noi persistăm în egalitatea morală şi in dreptul nostru de a avea un echipament militar modern”. CONVORBIRI DIRECTE FRANCO-GERMANE Referitor la relaţiunile germano-franceze, cancelarul accentua : „Eu n’am propus niciodată o alianţă militară între Germania şi Franţa. Am propus însă d-lui Herriot convorbiri ocazionale Continuare în pag.2-a VON PAPEN cancelarul Germaniei" Moartea generalului Moşoiu La locuinţa sa din str. Dr. V. Babeş, s-a stins Vineri, subit, din viaţă, generalul Moşoiiu, fost ministru al comunicaţiilor. „ Trecerea Tisei, ocuparea Budapestei şi alte fapte militare de seamă, rămân strâns legate de numele generalului Moşoiu. Senator de drept, cavaler al ordinului „Mihai Viteazu“, decorat cu numeroase ordine romane şi străine, defunctul s-a bucurat de numeroase şi trainice simpatii şi mai ales de elogioase aprecieri ale tuturor celor cari l-au cunoscut. Generalul Moşoiu era înscris în partidul liberal şi era şefulunei organizaţii judeţene din Ardeal. Defunctul era preşedintele „Legiunii române“ a foştilor combatanţi din Ardeal. ROLUL GENERALULUI MOŞOIU IN CAMPANIA DIN UNGARIA In ziua de 11 Decembrie 1918, generalului Traian Moşoiu, pe atunci comandant al diviziei VII, i s-a încredinţat funcţiunea de comandant al grupului de forţe din Transilvania, cu reşedinţa la Sibiu. In primăvara anului 1919, generalului Moşoiu, după respingerea bandelor şi trupelor regulate ungare din Transilvania, i s’a încredinţat comanda grupului de Nord al armatei române. In Iulie 1919, grupul de manevră care a contraatacat pe unguri după ce trecuseră Tisa, a fost comandat da generalul Moșoiu. Generalul Moșoiu a luat parte și la ocuparea Budapestei, la 4 August 1919. ^ Cum a murit generalul Traian Moşoiu Vineri după amiază, regretatul a stat de vorbă, la locuinţa d-lui Duca, până la ora 5, când a venit acasă, în str. Dr. Vicenţiu Babeş. Simţindu-se puţin cam indispus — o răceală mi-a cerut şi obosit de nişte ventuze şi a n avut câteva seaiuri. Luase aceste măsuri mai aies din dorinţa ce şi-o exprimase de a putea participa a doua zi la şedinţa dela clubul partidului liberal. Apoi a luat masa şi, obosit, s’a culcat. Mai erau acasă d-na general Moşoiu şi fiica regretatului împreună cu soţul eUfliscră- Mihail Pom—- - acelaş cl. Se pare că pe la ora 11 şi un sfert seara, generalul Moşoiu s’a simţit rău şi, ridicându-se din pat, a trecut în camera de bac. Aci, însă, generalul a suferit o congestie cerebrală şi s’a pră-Continuare in pag.2-a Balenă rătăcită din Atlantic şi prinsă de pescari pe nisipurile golfului Patras Patras, 19 Iulie De pe urma groaznicelor furtuni ce de mai multe zile au bântuit pe toată coasta noastră din W.-N.-W., au apărut numeroase cârduri de delfini şi rechini. Aceştia din urmă au adus spaimă şi ruină în pescari, ale căror unelte au fost complet distruse. Numeroşi sezonişti sosiţi şi din străinătate spre a face băi de mare, s-au retras în alte localităţi, îngroziţi de apariţia acestor monştri. Cu apariţia delfinilor şi rechinilor, au apărut şi au fost pescuite enorme cantităţi de alte specii de peşti ne mai văzute în apele noastre nici de cei mai bătrâni pescari. Intre aceste specii, pescarii de pe plajă au capturat şi o balenă, care cântăreşte peste 4.000 kg. De la extremitatea capului la acea a cozii are o lungime de 8 metri şi o circonferenţă de 7. Pescarii, după ce au jupuit-o, au împăcat-o, transportând-o prin satele din vecinătate spre a o expune lumii curioase contra unei plăţi de cincizeci lepra. Pescarii spun că acest cetaceu ar fi fost gonit din apele Nordoceanice de furtuni ce au bântuit şi că împinsă de foame a pătruns în Mediterană, în căutare de hrană unde s’a și rătăcit îndată ce a pătruns în apele Adriaticei. ------------xox ■ Armatele chineze vor contra ataca pe japonezi Peking, 29. (Rador) .Agenţia „Indo-Pacific” anunţă că şefii armatelor chineze au ţinut azi o consfătuire importantă. S-a hotărît ca imediat ce japonezii vor ataca trupele chineze din Manciuria, chinezii să riposteze. PROTESTUL CHINEI LA NAŢIUNILOR SOC Geneva, 29 (Rador). — Guvernul chinez a trimis azi un protest Societăţii Naţiunilor, împotriva faptului că guvernul japonez a numit un ambasador pe lângă guvernul manciurian. Prin această numire se calcă drepturile Chinei în Manciuria care, în conformitate cu convențiile existente, este un teritoriu aparținând Chinei. DERAEREA UNUI TREN IN POLONIA Varşovia, 29 (Rador). — Intre staţiunile Subkowy şi Narkowy din Pomerania polonă, a deraiat trenul de persoane, care mergea de la Poznan la Gdynia. Patru pasageri .»•„■»/de foarte grav ianiţi mai apa«”'-------ODDO------- Convenţia dintre România şi Austria _ Viena. 29. (Rador). — Comisiunea de comerţ a consiliului naţional a adoptat, azi, modus vevendi încheiat cu România. Deasemeni a fost adoptat şi tratatul referitor la reşedinţă, la navigaţie şi convenţia veterinară între Austria şi România. CRIZA NAŢIONALĂ Nu criză de guvern ! Frământările spasmodice la care este martoră ţara nu pot primi numele de „criză de gu- vern“, fiindcă este ceva mai mult şi ceva mai grav. In joc nu este numai un partid, un om sau un regim, dar este în joc o ţară. Cei mai neiertători biciuitori ai lucrurilor ce se petrec astăzi, sunt tocmai aceia cari au încurajat şi au ajutat zămislirea lor: d-nii Nicolae Iorga, Gr. Filipescu şi M. Manoilescu. Şi mai sunt şi alţii ! Ce se petrece în dosul paravanului care ascunde laboratoriul lucrurilor diabolice ? Când ministerul Vaida a fost hirotonisit, în toată ţara a izbucnit tunetul dezaprobării. Tot ce are o judecată şi o pricepere politică, a strigat : Cum e cu putinţă ? Şi cu toate acestea, în timp de doi ani se petrec în această ţară numai lucruri cari sunt peste fire. Atunci am întrebat şi noi Coroana, cu respectul care ţine capul sus . Cum a fost cu putinţă să se acorde guvernul unui partid abia de un an în opoziţie, căzut din cauza criminalei sale gestiuni financiare, acuzat deschis în faţa întregii lumi prin raportul Rist, ruinat de neînţelegeri dinăuntrul său şi decapitat prin lipsa şefului? Era vădit că ţara este împinsă la anarhie. Răspunsul l-a dat întreaga ţară ! Toate oraşele, cu Capitala—mai categoric decât toate, au votat contra. Numai satele terorizate şi împiedecate de a vota liber, au adus majorităţi naţional-ţărăniste. Şi acum ?... încrederea Coroanei există, majorităţi sdrobitoare în ambele Camere sunt, dar... partidul cel biruitor nu poate da un guvern. Să se bucure aceia cari vor ca, în această ţară, să nu mai rămâie piatră peste piatră ! De doi ani de zile în ţara aceasta este un colcot ! Se dislocă vechile stânci, iar pietrele rostogolite din sfărâmarea lor nu pot forma blocuri. Cei cari duc lupta împotriva partidelor, înmulţesc, a doua zi, numărul lor. Numele regelui este amestecat în acest proces de sfărâmare a lucrurilor aşezate. D. Nicolae Iorga, în broşura d-sale din urmă spune că, şeful guvernului în România nu mai poate avea autoritate asupra poliţiei, siguranţei, armatei, căilor ferate, legaţiilor, etc. etc. Iar d. Filipescu semnează de câteva zile, articole în care pomeneşte neîncetat de „Amicii regelui!“ Apoi vine tragedia Maniu. D. Iuliu Maniu este invitat de rege la un dejun şi acolo i se propune să ia şefia guvernului. Aşa se zice. Dar d. Maniu, — care desigur a citit broşura d-lui Iorga — ese de la palat otrăvit. Şi refuză hotărît şi şefia partidului şi şefia guvernului. De ce ? D. Maniu este dator să vorbească pe faţă poporului român ! Fuge timpul care nu se mai reîntoarce, precum a spus poetul, dar el nu fuge niciodată singur. Timpul în goana lui către eternitate şi neant, târăşte în vâltoare neînfrânată, toate făpturile şi toate faptele. Ceeace rămâne statornic şi etern este numai „adevărul“. Mâine vom avea un guvern, fireşte. Căci vorba românească: „Lac să fie, căci broaşte destule !“ Onorurile şi întâietăţile atrag, iar bugetul, oricât de costeliv, tot mai are rămăşiţi de îmbuibare pentru favoriţi. Dar, un astfel de guvern îi trebuia ţării în vremurile de faţă? Prăpădul vine de peste tot. Străinătatea ne-a judecat şi ne refuză orice ajutor. In ţărire—apusene,—pretutindeni, avem o presă spăimântătoare ! Creditul ne este tăiat peste tot ! In politica externă şovăim. Polonia, văzând nesiguranţa noastră, încheie pactul de neagresiune cu Rusia. înăuntru, sărăcia ne rânjeşte sinistru, numărul flămânzilor creşte, iar regimurile respinse de ţară se succed unul după altul. O îndatorire patriotică mă împiedică să vorbesc aci şi de alte mizerii care ameninţă statul român, dar e destul şi cât am spus şi este aproape limpede ceea ce aş mai fi vrut să spun. Conştiinţa românească murmură astăzi, iar mâine va striga ca un tunet, vechea deşteptare a Senatului Romei: Caveant consules !... CONSTANTIN BACALBAŞA Vapor sovietic capturat de grănicerii noştri Cetatea-Albă, 29 iulie Astă noapte, pe la ora 12, căpitanul Alexianu, comandantul companiei de grăniceri din Cetatea- Albă, împreună cu grănicerii de la punctul Bugas, au capturat, în dreptul insulei Carolina, vaporul sovietic „Maxim Gorki“. Vasul capturat are un echipaj de 20 persoane. Comandantul lui a declarat grănicerilor noştri, că venind din portul Cerei, din Asia spre Odesa, din cauza defectării busolei, a pierdut direcţia, ajungând în apropierea litoralului românesc. Se crede, că prezenţa vaporului rus în apropierea ţărmului nostru este în legătură cu intenţia sovietelor de a debarca câţiva curieri sau de a face recunoaşteri pe litoralul nostru. Membrii comisiei mixte româno-ruse de frontieră au plecat, azi din C.Albă la Bugas spre a stabili cauzele adevărate pentru care vaporul sovietic a navigat noaptea în apele noastre. Scrisori din Londra de Awgiss, Londra, .Iulie CONFERINŢA DELA OTTAWA Conferinţa imperială dela Ottawa s’a deschis. E urmărită cu atenţie la Londra. Publicul, contrariu cazului dela Lausanne şi Geneva, se interesează mult de discuţiile între delegaţia britanică şi aceea a dominioanelor. Faptul nu-i de loc surprinzător, deoarece, de data aceasta, e vorba de im lucru real care priveşte însăşi existenţa ţării. Partida care se joacă la Ottawa e de mare interes pentru Marea Britanie. Se va reuşi oare să se consolideze legătura economică între Metropola şi vechile ei colonii, devenite azi state pe cât de puternice pe atăt de independente ? Aceasta este întrebarea care se pune, și desbaterile nu procură până acum elementele unui^*tffîmi_ precis. Totuş aksenează spre a moarefrarii Britanii un regim privilegiat și chiar exclusiv pentru importul lor de produse alimentare. Canada, Australia, Noua Zeelanda şi Africa de Sud cer ca producţia lor să profite de un tratament de favoare. Pentru aceasta oferă un tarif preferenţial pentru anumite produse ale industriei britanice. Aceasta înseamnă că Marea Britanie trebue să spună, dacă e gata să perceapă drepturi de ■. ir.aare destul de urcate pentru unt, ouă, carne, lână şi atâtea alte produse cari mai vin din străinătate. Aceasta ar fi contrariu principiului menţinerii la un nivel cât mai scăzut a preţului vieţii in Marea Britanie, şi un atare sacrificiu n’ar putea fi îndreptăţit decât dacă avantagiile oferite industrieibritanice ar fi destul de importante. Tocmai aceasta rămâne , de demonstrat. Canada, în special, e o ţară sortită unui sistem de protecţiune riguroasă a propriei sale industrii. Dar şi Australia şi Africa de Sud vor să-şi desvolte producţia industrială. Aceste dominioane pot să-şi deschidă porţile manufacturilor britanice, ca o scumpire a vieţii masselor muncitoreşti să fie permisă? Fireşte, delegaţia britanică se găseşte în faţa unei probleme nespus de greu de rezolvat, şi multă lume se îndoeşte chiar că « soluţie practică va . *- putinţă. Se ved pentru ce, tot ce e spune la Ottawa trezeşte aci cel mai mare interes. La deschiderea conferinţei, d Baldwin, fruntaşul delegaţiei britanice, a insistat asupra principiului care a mai fost em discursul prinţului de Galles acum câtva timp: Marea Bntoinie caută să strănămga legătură cu dominioanele ei, dar nu se poate izola de restul lumii civilizate. Trebue să reamintim cititorilor noştri că la conferinţa aceasta, Marea Britanie, poate pentru prima oară a venit să-şi apere propriile p.'i interese. Atâta timp cât coloniile depindeau de Metropolă din punctul de vedere politic ca Continuare in pag.2