Universul, noiembrie 1932 (Anul 49, nr. 301-330)

1932-11-01 / nr. 301

. AMUL XLIX6 Pagini EXEMPLARUL In Țara: 3 Lei FONDATORI LUIGI CAZZAVILLAN In Străinătate: 6 Lei6 Pagini N*. 301 Marți 1 Hoembrie 1932 »IKSITOESI STELIAN POPESCU Dezbaterile din Camera franceză . In şedinţa Camerei fran­ceze dela 28 c., s-a pus în discuţie chestiunea dezar­mării, în legătură cu pre­tenţiile Germaniei de a i se recunoaşte egalitatea de drepturi în materie de înar­mări şi cu interesele Fran­ţei şi a aliaţilor săi, de a apăra tratatele. Cu prilejul acestei dis­cuţii, un deputat comunist, d. Chaseigne, a criticat a­­lianţele încheiate de Fran­ţa cu statele din Europa centrală şi a atacat, în deo­sebi, România şi Polonia, pe care le-a calificat drept puteri „militariste“ şi de „pradă“... De fapt d. Chaseigne nu a făcut decât oficiul de fono­graf, reproducând fidel punctul de vedere cunoscut al Sovietelor ruseşti. Guvernul din Moscova şi resa sovietică pretind că ranţa, Polonia şi România ar fi statele cele mai mili­tariste de pe glob, iar alian­ţele ce le leagă ar fi îndrep­tate împotriva Rusiei... „pa­cifice“, care oricând e dis­pusă să dezarmeze integral, dacă n’ar fi ameninţată de înarmările acestor state !... D. Chaseigne, ca și cele­lalte elemente extremiste comuniste - socialiste, sau socialiste-comuniste din Ca­mera franceză, a uitat însă să pomenească de actuala organizare a armatei roşii, care dispune de un aparat ofensiv formidabil, ca şi de înarmările continue ale în­vinşilor, prin nesocotirea clauzelor militare ale trata­telor de la Versailles, Tria­non şi Neuilly. România e o ţară milita­rista şi de pradă,­­ a afir­mat comunistul Chaseigne, în aplauzele tovarăşilor săi roşii din Camera franceză. Or, România nu dispune încă de forţele şi mijloacele indispensabile siguranţei sale, faţă de ameninţările duşmanilor săi. Pe când Un­garia cere revizuirea trata­tului de la Trianon, cu sco­pul de a reintra în posesiu­nea teritoriilor româneşti , Rusia sovietică priveşte cu ochi de pasăre răpitoare spre Basarabia. In cazul a­­cesta cine practică o politi­că de pradă şi cine amenin­ţă pacea prin punerea în discuţie a statutului terito­rial european ? D. Herriot, preşedintele consiliului francez, răspun­zând deputatului comunist, a declarat că România a suferit cele mai mari greu­tăţi şi a făcut cele mai mari jertfe, în războiul mondial, luptând alăturea de Franţa, pentru asigurarea indepen­denţii sale şi liberarea fii­lor ei subjugaţi , după cum Polonia, care de trei ori a fost împărţită, căzând victi­ma celui mai feroce impe­rialism, a fost reînviată de aceia, cari recunosc drep­turile naţiunilor de a trai în deplină libertate, în per­fect acord cu principiile de­mocratice. Vibranta cuvântare a şe­fului guvernului francez a avut efectul aşteptat. Ma­jorităţile au primit cu acla­maţii declaraţiile d-lui Her­riot şi au subliniat cu a­­plauze îndelung susţinute protestul formulat în ter­meni fermi şi categorici de primul ministru, împotriva atacurilor absolut neîndrep­tăţite şi a epitetelor nepo­trivite ce s-au adus celor două ţări, — Polonia şi Ro­mânia, — amb­ele şi aliatele F­ranţei. In realitate se desemnea­ză ofensiva puterilor învin­se şi a Rusiei sovietice, în contra actualului aşezământ european. Dezbaterile din Camera franceză în chestia planului de dezarmare, prezintă apoi o importanţă covârşitoare, de­oarece s’a accentuat de către diferiţi oratori, că pacea Europei poate să fie ameninţată de înarmările Germaniei şi ale celorlalte state învinse. Preşedintele consiliului, d. Herriot, a spus că situa­ţia e gravă, că cererea Ger­maniei de a i se recunoaşte egalitatea de drepturi nu este decât o cerere de reîn­­narmare — corespunzând concepţiilor generalului von Seeckt şi a statului major german şi dacă conferinţa dezarmării nu va avea re­zultatul dorit de Franţa, cursa înarmărilor va reîn­cepe în Europa. Iată pentru ce problema siguranței se pune înaintea tuturor celorlalte probleme de ordin internațional. njutorarea statelor din răsăritul Europei Geneva, 29 (tel. part.) — Co­misia specială, instituită de con­siliul Ligii Naţiunilor în vede­rea elaborări unui proect pen­tru crearea unui fond pentru va­lorificarea cerealelor şi procu­rarea de valute statelor din ră­săritul Europei, conform hotărîrii de la Stresa, îşi continuă lucră­rile într'um tempo foarte încet. Şedinţele acestei comisii se vor încheia deabia în cursul săp­tămânii viitoare, şi nu va putea să precizeze decât bazele acestui proect, căci crearea fondului nu se va putea realiza, decât după îndeplinirea unor anumite condiţii ale acestor state, aflate actualmente în jenă financiară şi economică. Printre aceste condiţii sunt, in primul rând, echilibrarea buge­tului, stabilizarea valutelor şi alte măsuri de ordin financiar ce nu pot fi îndeplinite fără un a­­jutor din afară. Acest ajutor din afară nu le va putea fi acordat de­cât după ţinerea conferinței economice mondiale. VIAȚĂ LUNGĂ Strehaia, 2? Oct. In suburbia Comanda, a înce­tat din viață bătrânul Gheorghe Gegean, de 105 ani. El a fost născut la 23 Ianuarie 1827 în com. Valea Ursului și s’a căsătorit în com. Strehaia, suburbia Comanda. După minciună, falsul Partidul naţional - ţărănist, după ce a fost bătut în alege­rile pentru Cameră, a dobân­dit dela lege o însemnată majo­ritate. Deci minciună. Pe bună dreptate, n’a avut dreptul la majoritate nici mă­car dela lege, fiindcă cele 40 la sută ce i s’au deferit dela cal­culele comisiei de socoteli, nu le-a obţinut decât adunându-se şi voturile partidelor minoritare cu care a fost în cartel. Deci un partid care n’a putut întruni nici măcar 40 la sută din voturi, cârmueşte ţara care l-a respins h­otărit. Acum, după minciună, ur­mează falsul. Minciuna singură nu era de ajuns. Ii trebuia regimului să-şi intregească opera. Şi iată cum: In alegerile pentru Cameră şi Senat, oraşele au respins cu mari majorităţi pe candidaţii guvernului. Dacă n’ar fi fost urnele rurale — nu spun „vo­turile“ — guvernul nici chiar cu ajutorul voturilor minorita­re n’ar fi putut dobândi cota legală. In primul moment, a fost în tabăra învinsă aiureală, apoi a venit îndârjirea şi o propunere infamă. S’a propus şi s’a sus­ţinut infamia şi în oarecari zia­re vecinie guvernamentale, cum că Statul român, fiind compus în mare majoritate din ţărani, să­­ devie stat ţărănesc. Adică strivirea desăvârşită a oraşelor. Dar, pe semne, atât nu a fost de-ajuns şi iată de ce: pentru alegerile legislative urnele ru­rale pot falsifica, cu numărul lor masiv, rezultatul general, dar ce te faci cu alegerile co­munale ? Stat ţărănesc, foarte bine, strivirea oraşelor şi înlăturarea lor dela conducerea politică, hai să spunem că s’ar putea, dar cum să cucereşti consiliile co­munale orăşeneşti, cu lefurile grase, cu diurnele acumulate, cu furniturile bogate şi cu res­t­d ? Atunci dela minciuni s’a tre­cut la fals. Trebuia neapărat să fie falsificate listele electorale. Pe scară întinsă s’a falsificat. Opozanţii şterşi pe capete, oa­menii regimului şi mai ales a­­genţii electorali înscrişi de mai multe ori în toate culorile Ca­pitalei. Vorbesc de Bucureşti. Un confrate, d. N. Baţaria, s’a plâns că a fost şters fără nici un motiv din liste, apoi, fiindcă legea cere, i s’a făcut cunoscut ştergerea. Fericit muritor!.. Zic „fericit“, fiindcă în cazul meu s’a petrecut lucrurile alt­fel. Am fost şters de naţional­­ţărănişti din toate listele, însă ştergerea nu mi-a fost notifi­cată. Motivul: Adresantul necu­noscut! Şi cu toate acestea, per­cepţia acelei culori a ştiut să mă găsească peste trei ani spre a-mi reclama aşa zisele restan­ţe. Noroc că eram în regulă la noua mea percepţie. Sunt ani de zile de când eu am pierdut dreptul de a fi ale­gător şi în cazul meu simt a­­tâţi. Partidul naţional - ţărănesc are nevoe să dovedească cum că oraşele i-au revenit. De aceea listele electorale sunt falsificate din două puncte de vedere şi în stil mare: pe de o parte sunt şterşi toţi cei cunoscuţi că ar fi din opoziţie; de altă parte sunt înscrişi cu miile, fie per­soane fictive, fie partizani, de mai multe ori. Dar, la urma urmelor, la ce ar sluji o victorie electorală a opoziţiei în alegerile comunale? Ar putea oare să funcţioneze un consiliu comunal opozant sub un guvern naţional-ţără­­nist ? Niciodată. Fiindcă, dacă minciuna nu este de ajuns, in­tervine falsul şi dacă nici fal­sul nu ajunge, apare escroche­ria. Se inventează şurupuri, se repetă dizolvările, se permanen­tizează comisiile interimare, se repun în funcţie consiliile deja dizolvate. Minciună, fals, escro­cherie!... Totul este întrebuin­ţat, totul este iertat, dar ţara merge încet dar sigur, înainte, tot înainte... către prăpastie! Intr’o ţară în care se cârmu­eşte cu legi fără legalitate şi cu capete fără obraz, totul este cu putinţă !­ CONSTANTIN BACALBAŞA ­8911 Graţiat, condamnat din nou la moarte şi executat Varşovia, 29 (Telegr. piaort.).— Acum, cătva timp, a fost con­damnat la moarte ofiţerul de rezervă Plitt, pentru spionaj în favoarea unui stat vecin. Pedeapsa cu moarte a ofiţe­­rului a fost comutată de pre­şedintele republicii în 10 ani carceră. Pe când își executa pedeapsa, Plitt a fost surprins întro zi în momentul când in­­cerca să transmită din închi­­­soare o notiţă în legătură cu spionajul în favoarea aceluiaşi stat. A fost dat din nou în jude­cata consiliului de război, con­­damnat la moarte şi executat. ---------exo--------­ Situaţia economică in Statele-Unite New-York, 29 (Rador). — De­partamentul comerţului publică un raport asupra situaţiei eco­nomice generale în Statele-Uni­­te. Raportul afirmă că în mai multe ramuri industriale se con­stată o ameliorare considerabilă a situaţiei. Şomajul este în des­creştere. Deasemenea se remarcă o a­­meliorare pe piaţa bumbacului, în urma cererilor din Extremul Orient. „Reconstruction Finance Cor­poration“ anunţă că va finanţa vânzarea unor mari stocuri de grâu în China. — * 3 *------­ Expoziţia revoluţiei fasciste Roma, 29 (Rador). — D. Mus­solini a inaugurat astăzi cu deosebită solemnitate, expoziţia revoluţiei fasciste. ---------OlO---------­ Călătoriile d-lui Herriot Paris, 29 (Telegr. part). — D. Herriot va lipsi 8 zile­ de la Paris. Duminică va fi la Poitiers, unde va ţine un discurs politic. Luni va sosi la Madrid, de unde se va întoarce joi, spre a asis­ta la Toulouse, la congresul partidului radical. Congresul ace­sta e foarte important, de­oarece va lua hotărâri în legătură cu politica externă și internă a Franței. Eli®­ea de vară Pronosticul că vom avea o toamnă frumoasă se confirmă, luna octombrie ne-a prezen­tat un timp admirabil, în care zilele de vară deşi au alternat cu câteva zile ploioase, au pre­dominat. Bazaţi pe un bogat material de observaţii, meteoro­logii francezi având în vedere şi anumite fenomene de core­laţie evidenţiate­­? ei, r­a­tat pentru anul acesta o toam­nă lungă şi frumoasă. încă de luna trecută, noi am spus că prognoza aceasta va fi valabilă­­ şi pentru latitudinile noastre şi precizam că până către jumă- t tatea lui Noembrie, timpul îşi va păstra în linii generale, un caracter frumos. In cursul ultimei săptămâni situaţia atmosferică a prilejuit şi în ţara noastră ploi parţiale. Cantităţile de apă căzute n’au fost prea abundente, cele mai mari atingând cel mult 12 litri / metru pătrat. In câmpia ţării, timpul s’a menţinut insa frumos. Eri am avut în Capitală o zi ca de va­ră. Termometrul s’a ridicat la ora prânzului şi la umbră până la 25 de grade. In judeţele ve­cine, Ialomiţa şi Vlaşca,­ tempe­raturile au atins cu 1—2 grade mai mult. La staţiunea meteo­rologică dela Seceleanu s’au în- Yzil 27kă3 grade. Totuşi vremea nu are un ca­racter prea stâlpit. Eri ploua în Moldova şi prin Ardeal. In Polonia barem, precipita­­ţiunile au avut un caracter ge­neral şi tot ăşa în Iugoslavia şi Ungaria. De altfel chiar si­tuaţia atmosferică este prielni­că ploilor. Numai sudul ţării se găseşte la adăpost, aşa încât aci timpul se va menține cu un caracter variabil, pe când în nord va fi ploios. Pentru prima decadă a lui Noembrie temperaturile se pre­văd staționare. Un incident in Camera grecească Deputaţii comunişti au ref­uzat să depună jurământul In ziua de 24 Octombrie c., rostit de preşedinte, s’a deschis Camera elenă in prezenţa membrilor sfântului Sinod şi a miniştrilor. După binecuvântarea dată de arhi­episcopul primat din Atena, d. Venizelos, preşedintele consi­liului, s-a urcat la tribună şi a citit decretul de convocare a adunării şi apoi preşedintele Camerei, d. Alavanos, a invitat pe deputaţi să depună jură­mântul. Preşedintele: D-nii deputaţi sunt rugaţi să se înfăţişeze şi să depună jurământul. Creş­tinii sunt rugaţi să ridice mâi­nile. Toţi deputaţii creştini pre­zenţi ridică mâna dreaptă şi prestează următorul jurământ: „Jur în numele Trinităţii sfinte consubstanţială şi indi­vizibilă de a fi credincios Pa­triei, să dau ascultare Consti­tuţiei republicane şi legilor sta­tului şi de a-mi îndeplini în conştiinţă datoriile“. Preşedintele : Deputaţii mu­sulmani sunt invitaţi să depu­nă jurământul. Deputaţii musulmani fiind absenţi sunt chemaţi evreii. D-nii Alaluf şi Cazes înaintează spre tribună. Primul (din par­tidul poporului) pune mâna pe Biblie şi repetă jurământul D. Cazes rămâne, deoparte. Un deputat: Unul din cei doi deputaţi n’a jurat. D. E. Venizelos: Ce-are a face, e prezent şi afirmă. S’a observat atunci că depu­tatul, care nu pusese mâna pe Biblie, era comunist. D. Alavanos (preşedinte) : înaintaţi domnule şi juraţi. D. Cazes înaintează fără să pună mâna pe Biblie, spune : „Jur pe conştiinţa mea“... D. Venizelos: Jurământul nu are valoare. Deputaţii comu­nişti trebue să depună şi ei ju­rământul, altminteri nu-şi pot îndeplini funcţiile. D. Cariotachis: Nu toţi au jurat. D. Venizelos: Dacă nu sem­nează procesul verbal al pres­tării jurământului, nu sunt de­putaţi. D. Alavanos : Pentru ultima oară invit pe deputaţii comu­nişti să presteze jurământul altminteri nu sunt deputaţi. D. Sclavenas (comunist) : Considerăm în ce ne priveşte jurământul ca o simplă forma­litate şi declarăm că am venit aci să ne susţinem concepţiile. In urma acesui incident şe­dinţa s’a amânat peste câteva zile. I Aniversarea naşterii M. S. Reginei Maria Membrii guvernului după tedeum enind de la Patr­arhie. Vreţi să cunoaşteţi unul din aspectele luptei, pentru prezi­denţia Statelor­ Unite ? Iată-l, cules din corespondenţele pri­mite din America de un ziar parizian despre frenezia publi­cităţii­­ electorale : „Sute de mii de cinematografe fac să se vadă şi să se audă în toate zilele, în acelaşi moment, de milioane de oameni şi de femei, un Roosevelt, un Hoover, cari le vorbesc în chip familiar. Note prin radio nenumărate, împrăştiate în toată ţara şi care se leagă unele de altele, duc, până în fundul celei mai umile ca­se de lemn, până la al sutei'7', etaj al ■■gârle­..orilor, vocea lui Roosevelt sau a lui Hoover. Peste 20.000 ziare i­­nundă ţara cu literatura elec­torală („New­ York Times“ ii consacră zilnic 20 din cele 72 pagini). Nu ignorăm nimic des­pre Roosevelt şi Hoover. Ni se istorisesc cele mai mărunte dintre faptele şi gesturile lor. Nu-şi suflă nasul fără să nu ştim dacă batista este albă ori albastră. Şi trebue să ştim to­tul şi despre nevestele şi copiii lor, şi să înregistrăm de câte ori pe zi căţelul lor a ridicat laba. Un funcţionar din partidul republican mi-a spus grav: „La noi publicitatea este marele motor“. Ea duce pe om de vâr­ful nasului, în politică şi în toate. Ce nu-ar trebui în acest moment, în partidul­ nostru, ca să împiedice curentul dificil, este omul de geniu care a lansat Listerina. ,,Şi ce-a făcut acest om de geniu?“ „A găsit pur şi simplu asta: „Listerina vin­decă suflul urât. Fetele cari nu se mărită o datoresc in gene­ral suflului lor urât. Gospodă­riile cari o duc prost o datoresc foarte des suflului urât al u­­nuia sau celuilalt. Nimeni nu îndrăsneşte să vă prevină că aveţi un suflu urât. Luaţi deci listerină“. Ideea absolut ge­nială a fost pur şi simplu de a fi găsit acest „nimeni nu in­­drăsneşte se vă prevină“. Apu­caţi de îngrijorare, 30 milioane de americani şi americane au luat listerină“. ...E curios că, deşi importăm lucruri din America — ridico­lul electoral în primul rând — nu ne-am gândit încă la noul medicament, atât de tămădui­tor acolo. Poate că numai lis­terina i-ar vindeca şi pe ai noştri de duhoarea incapaci­tăţii şi incur­ei politice. Don José ­oXo- Maxime şi cugetări Două excese condamnabile : să excluzi raţiunea, să nu ad­­miţi decât raţiunea. (Pascal) s» F­IL­MEI Scrisori din Londra de AUGUR Londra, Octombrie O PRIMEJDIE SOCIALA: ŞOMA­JUL Cu toamna care înaintează cu paşi maţi, guvernul se în­grijeşte din nou de problema şomajului Reîntoarcerea la belşug neînfăptuindu-se atât de repede pe cât se sperase, a­­jungem în­­iarnă cu un număr de şomeri egal, sau aproape, cu acela de acum un an. Se poate spune că, fără regimul de pro­tecţie vamală introdus de gu­vernul naţional, situaţia ar fi fost azi mult mai rea, dar a­­cest argument negativ nu a­­junge spre a înlătura d-lui Macdonald şi colegilor săi griji ce devin tot mai grave. Gravitatea situaţiei a crescut în mare măsură şi din cauza comuniştilor cari profită de şomaj spre a face un instru­ment de propagandă socială. După ordine venite din Mosco­va, organizează massele fără lucru silindu-le să tulbure li­niştea stabilită. De către timp şi aproape pretutindeni, agita­torii încearcă, nu fără succes, să provoace demonstraţii poli­tice cu grupuri de şomeri. Pre­textul acestei mişcări constă în dorinţa oamenilor nevoiaşi de a obţine măsuri de asistenţă publică pe o scară mai largă. Dar instigatorii profită de fie­care ocazie spre a transforma demonstraţiile de acest fel în a­­devărate conflicte cu poliţia. La Londra, ca şi în centrele in­dustriale din provincie, am vă­zut recent coloane de şomeri intrând hotărît în conflict cu poliţia, care spre a se apăra şi a împrăştia atrupamentele, a fost nevoită să facă uz de bas­tonul de cauciuc, care în timp normal constitue singura ei armă. In Camera Comunelor, răs­punzând interpelărilor de pe băncile socialiste, guvernul a menţinut dreptul poliţiei de a interveni viguros pentru men­ţinerea ordinei pe stradă ame­ninţată de o râsvrătire organi­zată. In răstimp, rămânând în buna tradiţie britanică, guver­nul nu se mărgineşte la apăra­rea acţiunii agenţilor săi. Cau­tă să curme răul de la rădăcină, şi pentru aceasta dă toată a­­tenţia măsurilor de asistenţă publică, socotite să reducă in­fluenţa pe care instigatorii co­munişti pot s-o aibă asupra masselor, atinse de criza eco­nomică. Se studiază deci refor­ma legii ajutoarelor pentru şo­­meuri şi doreşte mai ales să se unifice activităţile în întrea­ga ţară a comitetelor, însărci­nate cu darea ajutoarelor. U­­nul din defectele sistemului actual în vigoare e că s’a lăsat multă latitudine comitetelor regionale in administrarea lor, de unde rezultă că şomerii nu sunt trataţi deopotrivă pretu­tindeni. In anumite localităţi, legea e aplicată cu o severitate care nu e imitată aiurea. Noul proect al guvernului e destinat să remedieze această situaţie decretând pentru ţara întreagă un sistem uniform de ajutor. Ultimile şedinţe ale guvernului, despre care se credea că e ocu­pat cu chestiuni de politică­­ străină, au fost dimpotrivă în- I chinate acestei probleme inter­ne a şomajului. ORGANIZAREA POŞTEI, TE­LEGRAFULUI ŞI TELEFO­NULUI Altă reformă, care e pe punc­tul de a fi săvârşită, e reorga­nizarea serviciului poştelor, te­legrafului şi telefoanelor. Gu­vernul e hotărît să dea acestui serviciu caracterul unei între­prinderi comerciale şi autono­me. Vrea să ajungă la o exten­siune considerabilă■ a tuturor ramurilor acestei administraţii. Mai ales e vorba de o exploa­tare mai intensă a reţelei tele­fonice care trebue să pătrun­dă până în colţurile cele mai izolate ale ţării. S’a pornit chiar o campanie de propagan­dă spre a se arăta publicului foloasele multiple ale telefonu­lui. Avantagiile, ce se oferă a­­bonaţilor, sunt mărite continuu şi o organizaţie specială a fost creată de curând spre a obţine noul adeziuni. De asemeni, ser­viciul telegrafului va fi şi el modernizat. De câtva timp s’au făcut numeroase plângeri în privinţa administraţiei prea biurocratice care nu făcea ni­mic spre a uşura publicului în­trebuinţarea acestui mijloc de comunicaţie. Reţeaua telefoni­că desvoltându-se in mod in­dependent, în loc să complete­ze telegraful, îi făcea o concu­renţă dezastruoasă şi, ca atare venitul suferea. Acum princi­piul adoptat e că toate servi­ciile fac parte dintr-o singură întreprindere, cu scopul de a sluji publicul prin toate mij­loacele. Trebue să se prevadă că o parte a veniturilor poştale va fi întrebuinţat pentru des­­voltarea sistemului comunica­ţiilor şi va înceta de a fi consi­derat pur şi simplu ca o com­pletare a bugetului naţional. Se vorbeşte chiar de necesita­tea de a se reveni neîntârziat la tariful poştal de­­ penny pen­tru o scrisoare obişnuită in in­teriorul ţării, adică de a rapor­ta sporirile impuse in timpul războiului şi păstrate de atunci din motive bugetare. CoMnstare in pag. 2 Gol şi vid, două cuvinte care ar trebi să exprime aceiaş no­ţiune, adică un spaţiu din care s’a scos materia care se gă­sea sub una din cele trei for­me : solidă, lichidă sau ga­zoasă. In vorbirea curentă" insă cu­vântul gol reprezintă scoaterea materiei sub, forma solidă sau lichidă, pe când cuvântul vid se întrebuinţează mai mult la scoterea unui gaz dintr’un spa­ţiu oarecare. Până astăzi, vorbind riguros ştiinţific, nu s’a putut obţine vidul, adică să se scoată tot ga­zul care umple spaţiul din in­teriorul unui vas. S’a ajuns, prin mijloacele perfecţionate de care dispune astăzi fizica, să se scoată „aproape tot“ gazul dintr’un vas, insă nu tot, adi­că nu se obţine un vid perfect. Ca să ne dăm seama mai bine de ceiace s’a făcut până a- I cum în această direcţie, să ve­dem mai Întâi cum este aerul pe care il respirăm, căci ceiace vom spune despre aer se aplică şi la celelalte gaze. Din cerce­tările făcute şi din rezultatele obţinute până acum, s’a stabi­lit că moleculele care formea­ză aerul au un diametru, fiind considerate sferice, de circa a zecea milioana parte dintr’un milimetru şi că se găsesc in­tr’o mişcare continuă, ciocnin­­du-se mereu între ele. S-a sta­bilit, că în fiecare centimetru cub de aer pe care-l respirăm se găsesc 30 miliarde de miliar­de de molecule. Dacă cuiva i-ar trece prin minte să se pună să numere moleculele care popu­lează un centimetru cub, admi­ţând că ar număra ziua şi noaptea câte 100 pe minut, i-ar trebui 500.000 de milioane de ani. Mişcarea acestui imens număr de molecule de care noi nici nu ne dăm seama, se face cu o iuţeală de 1800 kilometri pe oră. Iar în ceia ce priveşte numărul de ciocniri, s-a calcu­lat că o moleculă se ciocneşte cu vecina ei după ce parcurge un drum de a zecea mia par­te dintr’un milimetru, ceiace ar veni la intervale de timp de a cincea miliarda parte dintr’o secundă. Drumul parcurs de o mole­culă de gaz până ce se ciocneşte cu molecula vecină, numit şi „liberul parcurs mediu“, ne­de­rată atât gradul de rarefiere cât şi cel de comprimare al unui gaz într’un vas. De obicei pentru a exprima rarefierea sau comprimarea unui gaz, se foloseşte înălţimea unei coloane de mercur care face echilibrul presiunii gazului din vas şi se ştie că presiunea sau apăsarea pe care o exercită ga­zul nu este altceva decât cioc­nirea moleculelor de pereţii va­sului sau de obiectele pe care le întâlneşte în cale. Din cercetările făcute s-a sta-­ bilit că moleculele care formea­ză aerul, ciocnesc o suprafaţă de un centimetru patrat atât de puternic încât produc o a­păsare egală cu apăsarea pe care o produce 1 kilogram şi 33 de grame pe aceiaşi supra­faţă de un cm­ patrat şi că a­­ceastă apăsare face ca să se menţină mercurul în tubul ba­rometric la înălţimea 760 mili­metri. Un om suportă fără să-şi dea seama, pe suprafaţa corpului său ciocniri din partea molecu­lelor atât de numeroase încât produc asupra lui o apăsare de aproape 17000 kilograme (apă­sarea depinde de mărimea omu­lui şi de presiunea atmosferi­că, care, variază). Dacă mărim numărul ciocni­rilor pe suprafaţa de un centi­metru patrat în timp de o se­cundă, presiunea va creşte, iar când îl micşorăm, presiunea scade. Prin urmare, presiunea creşte, când gazul se comprimă, şi scade când gazul se rarefiază. Cea mai mare comprimare la care s’a putut ajunge este corespunzătoare la presiunea u­­nei coloane de mercur de 24 kilometri. Ţinând seamă că presiunea atmosferică obişnui­tă corespunde la o înălţime de 760 de milimetri de mercur, ur­mează că această presiune este egală cu 30 de mii atmosfere. S’a calculat, că numărul de molecule într’un centimetru cub, la presiunea de 30 de mii atm. este de 10.000 miliarde de miliarde, iar drumul liber par­curs este de 2 zece milionimi dintr’un milimetru, adică un mi­limetru se împarte în zece mi­lioane de părţi egale, iar două din aceste lungimi puse cap la cap reprezintă drumul parcurs de o moleculă până când se ciocneşte cu molecula vecină. Se foloseşte gazul comprimat la presiuni atât de mari pentru lucrările sub apă, ca frâne la motoare, etc. In ceiace priveşte rarefierea aerului, până acum câţiva ani se ajunsese la o presiune care reprezintă 0,000013 parte din­tr’o atmosferă adică o coloană de mercur înaltă de circa o miime dintr’un milimetru, sau un micron. Ei bine, la această presiune care pare atât de mică se mai găseşte într’un centimetru cub încă aproape 40 de milioane de milioane de molecule. In ultimul timp, cu pompe perfecţionate s’a ajuns la o ra­refiere mult mai înaintată, la o ultra-rarefiere. Limita până la care s’a putut merge, numi­tă şi limita „vidului molecu­lar“ este de 0.0000000013 din­tr’o atmosferă sau presiunea corespunzătoare la o coloană de mercur de a zecea milioana parte dintr’un milimetru. La a­­ceastă presiune atât de scăzu­tă tot se mai găsesc într’un centimetru cub patru­ milioane de molecule. Toate eforturile făcute de om ca să treacă dincolo de a­­­ceastă limită, până astăzi au rămas fără efect. Dacă un laborator nu s’a pu­tut obţine incă vidul perfect, în natură există însă spaţiul dintre corpurile cereşti care este vid, precum şi spaţiul dintre atomii şi moleculele care formează un corp, sau spaţiul dintre nucleu şi electronii din interiorul unui atom. In volu­mul ocupat de un atom, spaţiul ocupat de nucleu şi electroni este extrem de mic faţă de spa­ţiul vid în care se produc miş­cările din interiorul lui, pen­tru că dacă ne închipuim că ato­mul s’ar mări a­tât de mult In cât raza lui ar deveni de 50 metri, e­­lectronii şi nucleul abea ar avea raza de 1 milimetru. Chiar pen­tru atomul de uxan, care are cei mai mulţi electroni (92), încă spaţiul ocupat de nucleu şi e­­lectronii lui este extrem de mic. Iar raportul dintre spaţiul ocu­pat de materie şi spaţiul vid in univers este cu mult mic de­cât la atom şi molecule. In acest imens spaţiu vid se mişcă corpurile cereşti după legi eterne. Cercetările din ultimii ani au stabilit că este o mare ase­mănare între legile eterne care guvernează mişcarea corpurilor cereşti in spaţiu vid şi cele după care se face mişcarea electroni­lor şi nucleului in interiorul atomilor. Legea grravitaţiunii universale şi legile lui Toeplet, se aplică atât mişcării corpu­rilor cereşti cât şi mişcării e­­lectronilor şi nucleului care formează atomul. î­­nXn- CRONICA ŞTIINŢIFICĂ V­IDUL de prof. de. CHR. MUSCELEANU MARTIN KNUDSEN, fizician danez. S-a ocupat în spe­cial cu obţinerea vidului mole­cular

Next