Universul, decembrie 1932 (Anul 49, nr. 331-359)

1932-12-01 / nr. 331

ANUI KUX FONDATORI L^JiGS CAZZAVILLAN DIRECTORI STELIAN POPESCU BBgggagEBBSSgggggW X 12 ?agini EXEMPLARUL In Țară: 3 Lei In Străinătate: 6 Lei 12 Pagini Nr. 351 Joi 1 Decembrie 1932 De la impunătoarea manifestaţie naţională de la Oradea Viaţa universitară S’a deschis noul an uni­versitar, profesorii şi-au re­luat cursurile şi studenţii frecvenţa în măsura îngă­duită de ocupaţiunile nece­sare pentru greaua exis­tenţă a celor din urmă şi de spaţiul disponibil din localurile facultăţilor. S’au ţinut cuvântări, s’au schiţat p­rograme, s’a manifestat o otarîre serioasă de muncă intensă. Faptul nu poate decât să bucure, fiindcă unele agi­taţiuni datorite lipsei de a­­bilitate a cercurilor condu­cătoare în materie de învă­ţământ au ştirbit o parte din activitatea universitară a anului precedent în pa­guba pregătirii cât mai com­plete a tinerimii studioase. Pentru prevenirea unor eventualităţi similare, se cere înlăturarea defectelor de la origina lor, şi anume atenuarea cât­ mai simţi­toare a lipsei de contact permanent şi profund între maeştri şi discipoli. Cursu­rile şi seminariile nu ajung spre a se asigura acel tot sufletesc ce face din învă­ţământul universitar nu nu­mai un laborator imens de cultură superioară, ci şi un puternic instrument de edu­­caţiune naţională. Este ne­­voe de o înrâurire strânsă şi permanentă între cei doi factori, pentru ca studenţii să aibă în magiştrii lor nu numai savanţi şi erudiţi, ci şi adevăraţi mentori sufle­teşti fără cari, mai ales în vremuri aşa de grele, chiar şi unele încli­naţiuni bune pot să ia direcţiunii greşite, — şi pentru ca pro­fesorii să­ aibă în elemen­tele ce urmează cursurile lor adevăraţi colaboratori şi eventuali continuatori în opera de ştiinţă, educaţiune, progres, pe care generaţiile şi-o trec din mână în mână cu speranţe de mai mult şi de mai bine. Viaţa universitară nu tre­­bue să prezinte o demarca­ţie prea vizibilă între as­pectul profesoral şi cel stu­denţesc. Activităţile respec­tive, ori cât de serioase şi de efective, sunt, ar putea să dea­, şi mai mult societăţii de astăzi şi de mâine dacă s’ar integra într’un ansam­blu impunător şi continuu de sforţări comune şi lău­dabile, vinde autoritatea şi experienţa unora, tinereţea şi dorinţa de instrucţiune a celorlalţi ar constitui o a­­devarată şi valoroasă func­ţiune socială, urmărită de­sigur, cu admiraţie, simpatie şi încredere de ♦■"ca în­treagă. . Vânătoare sau întâlnire monarhistă secretă? Viena, 28 (Radar). — Un star vienez îs dimineaţă a pu. Micuţ o ştire, după care ori ar fi fost, la Maria Tzell, în Styria, o întâlnire monarhistă secretă; că la această întâlnire ar fi participat mai mulţi oameni politici, printre cari prinţul Stahremberg, şeful organizaţiei austriece Heimwehr şi d. Kal­ian, ministru de agricultură al Ungariei. Biroul de presă austriac des­­m­tnte formal participarea prin­­ţului Stahremberg la o întreve­dere de acest fel. Pe de altă parte cercurile autorizate un­­gare arată că e vorba de o sim­plă partidă de vânătoare la ca­­re a fost invitat d. Kabay. A­­celeaşi cercuri declară că nici o întrevedere politică n'a fost cu această ocazie la Maria Zell şi observă că nici prinţul Stah­­remberg şi nici vreun alt om politic austriac n'a luat parte la această vânătoare. Se de­­clară de asemenea că d- Kak­ay nu cunoaște pe prințul Stah­remberg și nu s'a întâlnit nici­odată cu el. -0X0-Ponton plutitor intre Anglia şi Franţa Londra, 28 (Rador). — Com­pania de cale ferată din sudul Angliei a hotărît să introducă în serviciul dintre Anglia şi Franţa un ponton plutitor, care va face călătoria de la Dover la Dunkerque. Pontonul va fi întrebuinţat, în primul rând, pentru trans­portul de mărfuri, dar se vor rezerva posibilităţi şi pentru un număr de vagoane de persoane, astfel încât călătoria dintre Londra şi Paris va putea fi fă­cută direct în vagoane de dor­ „Jurământul sângelui şi hărţile revizioniste din Budapesta Toate vitrin­­e librăriilor din Budapesta — scrie ziarul „Nem­zeti Ujs&g“ din 24 Noem­bri.et­c. — sunt pline de hărţi revizio­niste, care arată frontierele Un­gariei după modificarea trata­tului de la Trianon. Ziarul budapestan constată că din ancheta făcută, rezultă ur­mătoarele: autorităţile maghia­re nu au nic­­iun amestec în a­­ceastă afacere, iar hărţile re­vizioniste au fost puse in vân­zare de librari în scop comer­cial „exploatând buna credinţă a cetăţenilor“. Fapt c că guvernul Goemboes încurajează această propagan­dă revizionistă şi de aceea au­torităţile maghiare au lăsat hărţile ca „nouile frontiere“ să fie expuse în verurile tuturor librăriilor din Budapesta, când le-ar fi fost atât de uşor să le înlăture de-acolo... Ştim că toată literatura di­dactică maghiară este otrăvită de revizionism. Până şi în căr­ţile de aritmetică şi în cele de religie, aprobate de ministerul instrucţiei publice, se vorbeşte de Ardealul „ocupat provizoriu de români şi care tabue să re- i intre în teritoriul Ungariei mi­lenare“. In toate clasele atârnă­m în pereţi hărţi revizioniste.­­ Cine a pus la dispoziţia di­recţiunii şcolilor asemenea harţi, dacă nu ministerul in­strucţiei publice maghiar? însuşi amiralul Miklós Hor­thy, regentul Horthy, a prestat jurământul, in 1920, pe un dra­pel în care erau aşezate stemele celor 63 comitate ale fostei Un­­i­tării, — aşa­dar şi fostele co­mitate dia­ Transilvania, Banat,­­ Crişana şi Maramureş!­­ Mai este apoi şi un tablou cunoscut sub numele de „jură­mântul sângelui“, care a fost donat statului maghiar de liga revizionistă „Rumanczy“, în 1923.­­ Tabloul acesta, „simbolic“ şi­­ „istoric“, imortalizează scena când regentul Horty depune ju­rământul în „câmpia sângelui“ , pe drapelul maghiar cu stemele „comitatelor“ din Ardeal, Ba­nat, Crişana şi Maramureş!­­ In ziua ceremoniei predării­­ lui statului maghiar, — 14 Mai I 1923 — s’a aşezat, de­asupra tabloului „jurământul sânge­lui“, o hartă a Ungariei „mile­nare“ cu deviza următoare: „Aşa este şi aşa va fi!“, iar­­ episcopul Zadravecz, in prezen­­­­ţa miniştrilor, a pronunţat o cuvântare foarte însufleţită şi­­ des aplaudată, în care a spus,­­ I că jurământul depus în „Câm-­­ pia sângelui“ de regentul Ml- 1 ! klos Horthy este... „simbolul I Ungariei milenare, una şi indi­vizibilă“! In cazul acesta presa ma­ghiară, zadarnic încearcă să a­­­­pere guvernul Goemboes, afir­mând că el n’ar fi autorizat­­ expunerea în toate librăriile din Budapesta a hărţilor revizîonis- | j te, în care Ardealul este încor-­­ porat în Ungaria, când el în- j suşi propagă ideea revizuirii , tratatelor şi când capul statu- , lui — regentul Horthy — a de- | pus jurământul iredentist din 1920! Problema dezarmării — întrevederea Davis-Herriot — Paris, 28 (Rador). — întreve­derea dintre d-nii Herriot şi Norman Davis, acesta din urmă fiină însoţit de d. Dulles, expert naval american, a durat de la ora 10 şi 30 până la 12 şi 25. întrebat la plecare de zia­rişti, d. Norman Davis a de­clarat : „Sunt foarte fericit ori de câte ori am prilejul să stau de vorbă cu un prieten ca d. Her­riot. Convorbirea pe care am avut-o a decurs intr’un mod foarte satisfăcător“. La o întrebare asupra pro­blemei navale, d. Norman Da­vis, a răspuns : „Experţii îşi continuă lucră­rile. In convorbirea noastră nu a fost vorba de chestiunea da­toriilor, căci nu am nici o au­toritate să mă ocup de această problemă. Ceea ce trebue să spun însă, este că chestiunile de bani nu trebue să altereze in nici un fel, vechea prietenie franco-amencană". Delegatul american la confe­rinţa dezarmării a adăugat că, contrar celor anunţate Sâm­bătă, d-sa nu va pleca astă­­seară la Geneva. D. Herriot, întrebat la rândul său de ziarişti, a declarat­ ,om personal, multă stimă pentru d. Norman Davis. Este un om cu care poţi vorbi des­chis, un om perfect loial şi foarte priceput în afacerile eu­ropene. Convorbirea pe care am­­ avut-o cu d-sa m’a interesat în­­ gradul cel mai înalt. Unicul ei obiect a fost problema dezar- r mării“. Spionaj la uzinele Skoda Praga, 29 (tel. part.). — Ofi­cial se arată că la uzinele Skoda din Pilsen s’a descoperit o mare afacere de spionaj. •Au fost arestaţi constructorul Franz Kabala, în vârstă de 36 ani şi mecanicul Svoboda, în vârstă de 26 ani Kabala, care se bucura de toată încrederea şefilor săi, lu­cra la recţia tunurilor şi fusese inainte angajat la uzinele de arme ale statului din Brno. El era în legătură cu organi­zaţia de spionaj din Praga de sub conducerea lui Vogelsinger alias Richter, care era în servi­ciul Sovietelor şi care se inte­resa mai ales pentru construcția tunurilor antiaeriene. -xox- D. Beck la Paris Geneva, 28 (Rador). — D. Beck, ministrul de externe al Poloniei, va pleca, în cursul se­rii de azi, la Paris. Pentru monumentul părintelui Vasile Lucaci Ziarul „Universul“ Lei 5.000 D. Al. D. Florescu, Loco­l 1.000 Total Lei 6.000 Femee condamnată la moar­te Praga, 28 (tel. part.). — Curtea cu juri a condamnat, azi, la moarte prin spânzurătoare pe femeia Ana Valek, acuzată că şi-ar fi ucis al doilea soţ într’un mod bestial. Condamnata a negat faptul tot timpul, chiar şi după pronun­ţarea sentinţei. Publicul a primit sentința cu aplauze. --OXO­ Moartea fostului ambasador rus Giers Paris, 28. (Rador). — Astăzi a încetat din viaţă Michel de Giers, coborîtor dintr'o veche familie suedeză, fost ministru al Rusiei la Bucureşti, fost amba­sador la Constantinopol şi Roma Înainte de revoluţia rusa ----------xox---------­ CUTREMUR Bruxelles, 28 (Rador). — As­tăzi au fost înregistrate două zguduiri sismice puternice, ca­re s’au produs in Brabantul o­­landez. Cu acestea, numărul cutremurelor ce s’au produs în ultimul timp, în acest centru, se ridică la nouă. Ancheta crimei din str. Militari .......... O O ... — Nicolaescu se recunoaște autor moral al crimelor — Ancheta judiciară a crimei Înfiorătoare din str. Militari — care prin împrejurările în cari s’a comis ține încordată de a­­tâta vreme opinia publică — a continuat Intens. Deacum însă, și începând de Vineri seara, investigaţiile se fac numai de magistratul Ins­tructor şi de membrii parchetu­lui local, cu concursul organe­lor siguranţei poliţiei, acestea din urmă fiind desinvestite. S-a procedat la audierea tu­turor martorilor şi informato­rilor ascultaţi până acum doar in cercetarea rapidă prelimi­nară. Instrucţia a durat fără între­rupere Duminică şi Luni până noaptea târziu. Mărturiile şi lămuririle depu­se — adâncind şi precizând pe cele precedente — au fixat de­finitiv şi fără posibilitate de în­doială răspunderea lui Virgil Nicolaescu şi dovezile însuşiri­lor lui de criminal pervers pâ­nă la perfecţiune şi crud până la bestialitate. UNELTIRILE Virgil Nicolaescu şi-a scris singur mărturisirile. Liniştit şi metodic n'a omis nici un detaliu. Stăpân pe el şi vădind un calm extraordinar, el a însem­nat — In declaraţiuni lungi şi stilate — toate detaliile în cari organizase atât prima plănuire a suprimării, prin accidentul cu automobilul, cât şi pe cea dea­ două plănuire a asasină­rii celor două femei, prin in­cendiu. E adevărat că se izbeşte uneori de contradicţii. Bunăoară nu e perfect de a­­cord cu el însuşi — dacă pla­nul accidentului de pe pod şi cel al­ omorului prin foc — îi apar­ţine exclusiv ca iniţiativă, — dacă i l-a sugerat şoferul (aşa cum a afirmat la confirmarea arestării)—sau dacă, prin per­fecţionările ce le-a adus siste­mului, se poate socoti autorul lui ? Recunoaşte insă că a ştiut de aceste planuri, că a lucrat la realizarea lor , şi că numai din cauza şovăelii şoferului nu le-a putut împlini. Se declară astfel, ori de câte ori e strâns cu uşa şi prins in propriile lui mărturisirii, CA E AUTORUL MORAL AL CRIMEI. CONFRUNTAREA CU ŞOFE­RUL Luni s’a făcut o confruntare a deţinutului cu şoferul Dumitru Teodor. S’au verificat astfel toate a­­mănuntele scenelor urmate In­tre cei doi şi s’a stabilit per­fecta exactitate a relaţiilor da­te de­­ şofer asupra, operaţiilor şi­ cugetului asasin al lui Nico­laescu. CUM A PUS LA CALE ASASI­NATUL Ultima declaraţie făcută de Dumitru Teodor a adus chiar o revelaţie semnificativă. Intr’adevăr, el a desluşit că deşi reuşise să zădărnicească primele două tentative şi să se ferească din calea criminalului, acesta a izbutit totuş să-l prin­dă din nou In seara ce a pre­mers crima şi i-a cerut să se decidă. Toad­er Dumitru pretinde că Nicolaescu i-a spus că a doua zi dimineaţa va termina (adică va ucide pe cele două femei). A adăugat însă că e absolut necesar ca servitoarea şi şome­rul Niculescu —­ ce şedeau în preajma casei — să fie înde­părtaţi dis-de-dimineaţă. Nicolaescu a îndeplinit rigu­ros această recomandaţie, înde­părtând pe cei doi. Şoferul afirmă că n’a venit dimineaţa ci şi-a văzut de tre­­­­buri. Dar crima s’a comis totuşi e­­xact în ceasul când fusese pro­­ectată ! „SA AVETI GRIJA DE CASELE MELE !“ Intre timp, Nicolaescu a ce­rut magistratului instructor să fie primit în cabinet spre a fa­ce un demers. Cererea i-a fost satisfăcută. Numitul a pretins textual: — „Să aveţi, vă rog, grijă de casele mele“. — Ce case ? — Averea ce mi s’a lăsat de bătrâna Boteanu prin testa­ment­­ . E lesne de închipuit câtă sur­priză a stârnit insolita declara­ţie a asasinului. Totuş­i s’a atras atenţia că rolul de fericit moştenitor tes­tamentar nu i se mai potriveş­te, câtă vreme e dovedit că a pus la cale uciderea testatoarei şi chiar a suprimat-o. — „Ba n’are nimic de-a­ face, a adăogat el. Mai întâi fiindcă chiar dacă am fost autor mo­ral al primelor două încercări neizbutite de omor, Încă n’am făcut-o eu pe a treia. Aşa că nu se poate spune că am pierdut dreptul la moştenire. Şi pe ur­mă, testamentul e în picioare şi nimeni nu mi-l dispută..." Fireşte că convorbirea nu avea sens să urmeze. Prevenitul a fost recondus în arest. AVEREA VICTIMEI BOTEANU Tot Luni s’a făcut o inventa­riere sumară a succesiunii de­functei Ecaterina Boteanu. S’a constatat că posedă: circa 5 milioane lei în numerar, imo­bile in București, str. Militari nr. 1, str. Schitu Maicilor 22 A, str. Lânăriei 21 bis si 118, str. Banat nr. 17, str. căpitan P. Carp 37 şi jumătate din tere­nul din str. P. Carp 35, in Plo­eşti, casele din str. Despina Doamna 2 iar la Carmen-Sylva un vast teren, apoi bijuterii şi mobilier. Evaluarea aproximativă a a­­verii însumează vreo zece mi­lioane lei. Cercetările continuă. Hotărlrea America cu privi­re la plata dela 15 Decembrie a surprins pe mulţi ani. Ceea­, ce se ştia despre starea de spi- I cilor săi intimi, permitea să se I cilor săi inimii, permitea să se spere că lucrul se va aranja uşor. Altminteri, nimeni nu s’ar fi riscat, aşa cum s’a făcut, pre­­zentându-se o notă oficială i­­mediat după alegerile prezi­denţiale. Guvernul britanic se află acum intri o poziţie destul de încurcată. Căci in nota in chestiune nu se spunea, nici că nu se poate plăti şi nici că nu vrea să se plătească. Dim­potrivă, sensul comunicării era următorul: „iată motivele ce se opun la plată, dar dacă totuşi insistaţi, suntem gata să ne îm­plinim obligaţii contractuale". Tradiţia acestei ţări cere res­pectul absolut al unui contract financiar. Amorul propriu al naţiunii o opreşte să ceară un tratament de favoare. Resurse­le britanice sunt departe de a fi epuizate. Aceste motive, a­­runcate in balanţă, adaogă ma­rea lor greutate la celelalte multiple greutăţi, cari cu toate apasă împotriva ideii de a nu se plăti la Decembrie. Mai mul­te curente de opinii există în guvern asupra acestui punct. Nici o hotărîre n’a fost luată până acum. Ea va fi luată în ultimul moment. De altfel, multă lume credea că moratoriul care se cerea la Washington, era prea mult în avantajul americanilor. Căci dacă era acordat, el punea Ma­rea Britanie intri o poziţie de inferioritate la viitoarea confe­rinţă a problemelor datoriilor. Pe imperialiştii, adică pe acei cari cred în viitorul Marei Brita­nii printr’o uniune economică cu dominioanele ei, ştirea proba­bilităţii unui refuz din partea Washington-ului îi făcea să scoată un suspin de uşurare. Oamenii aceştia spun, că ame­ricanii, cu preţul lumânării câ­torva biete milioane, pot sili oMitSffl'wape în pag.2 la SCRISORI DIN LONDRA Răspunsul Americei gets «Asia lela ÎS Mii de AUGUR

Next