Universul, mai 1933 (Anul 50, nr. 116-145)

1933-05-01 / nr. 116

­f y «MtMfcaa mu ■ “in Stroinaiaie î • LeiI M­S IP Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G-le P. T. T. No. 126228/932. U­NIVERSUL LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $I TELEFONICE REDACTIA $1 ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI are numeri!® : 3-1370, 3-1371, 3-1372, 3-1373, 3-1374, 3-5643. mm S'a dus domnia aurului? Alipirea statelor­ Unite la convoiul ţărilor care au pă­răsit etalonul aur a făcut pe mulţi să se întrebe, dacă nu asistăm de fapt la încheie­rea carierii regelui metalelor preţioase, după ce mii de ani a stat în slujba bogăţiei şi prosperităţii popoarelor. Poate lumea să se dispen­seze azi de serviciile lui, când ştiut este că pe el s’a înte­meiat până acum tot edifi­ciul schimbului şi al creditu­lui înnăuntrul ţărilor şi dela ţară la ţară? Şi ce se va pune în loc? La aceste întrebări răspun­de unul din colaboratorii zia­rului „L’Information” cu da­ta de 25 Aprilie, d. René Se­­dillot. După ce atrage atenţia că Marea Britanie şi Statele­ Unite au renunţat la etalo­nul aur, dar nu şi­ la aurul însuşi, arătând, că cea din­tâi, după devalorizarea lirei, a avut grija să-şi întărească constant şi cu perseverenţă rezerva metalică, sporind-o dela 120 milioane lire (înce­putul lui 1932) la 184 milioa­ne, acum, în afară de plata scadenţei americane dela 15 Dec., iar băncile federale a­­mericane continuă să păstre­ze rezervele aur, în timp ce guvernul Statelor­ Unite lua­se măsuri pentru împiedeca­rea ieşirii aurului din ţară, colaboratorul lui Information scrie: „Dacă deci toate naţiunile lumii ar renunţa la etalonul aur, ele nu vor renunţa pen­tru asta şi la aur. Ar putea fi vorba de redistribuţia me­talului, chiar dacă Anglia, acum îmbogăţită, nu mai re­clamă această distribuţie cu aceeaşi vehemenţă ca mai înainte. Dar atât timp cât toate popoarele nu vor fi hotărîte să-şi arunce toate stocurile lor în mare, aşa zisa mistică a aurului va rămânea puter­nică. Chiar dacă s’ar săvârşi gestul, am vedea îndată co­răbii încrucişându-se pe de­asupra locului sacrificiului şi lucrând la salvarea como­rilor înecate. De altfel in zadar am vorbi de părăsirea etalonului aur. Nu s’ar putea niciodată vo®n decât de o părăsire provizo­rie: Anglia, Statele­ Unite şi sateliţii lor pot momentan să adopte cursul forţat, ale cărui avantagii vremelnice sunt întâmplător considera­bile. In câteva luni, în câţi­va ani, în atâta răstimp, vor trebui mai­­ curând sau mai târziu să stabilizeze. Bine­înţeles, devizele lor se vor stabili la o nouă parita­te; ele vor fi definite prin­­tr’o mai mică greutate de metal ca înainte de criza monetară. Şi acest nou sta­tut nu va fi el însuşi defini­tiv, fiindcă nimic n’ar putea fi. Dar baza aurului îşi va păstra atracţiile ei. Ce metal, ce mineral am prefera aurului? Argintul? El nu este decât un subpro­dus. Diamantul? Valoarea lui nu e proporţională cu volu­mul lui, şi ei nu se pretează nici la topire nici la aliaj. Platina? Producţia ei este mai capriţioasă decât aceea a aurului. Arama, staniul? Astea sunt metale proaste. Aurul are incontestabile calităţi fizice şi chimice: este neoxidabil, nealterabil; este maleabil şi zdravăn. Este destul de rar ca să fie pre­ţios, destul de răspândit ca să satisfacă necesităţile celor două miliarde de fiinţe uma­ne. Multiplicat prin emisiu­nile fiduciare pe care le ga­rantează, el joacă rolul de etalon monetar ce se poate­­ aştepta de la el. Au fost te-­­­meri ca producţia sa anuală să nu devie neîndestulătoare pentru a răspunde necesită­ţilor unei activităţi economi­ce în progres pretins con­stant? Statisticile de extrac­ţie au venit să infirme aceste prevederi pesimiste. Nu vom conveni totuş să facem aci o apologie fără re­zerve metalului galben: dom­nia lui nu este fără cusururi, meritele lui au drept contra­partidă imperfecţiuni. Cu prilejul descoperirilor, cursurile aurului au variat în chip primejdios. Cu pri­lejul mişcărilor de capitaluri, repartiţia internaţională a aurului a putut fi nedreaptă. Dar acestea sunt riscuri care ţin mai mult de legea natu­rii decât de metalul însuşi, iresponsabil din principiu, moronului aur nu i s’ar putea substitui decât o ab­senţă de etalon. Monede di­rijată poate, in teorie, să se conceapă. In practică, ea presupune, cel puţin o înţe­legere internaţională pe care n’o vedem încă posibilă şi pe care condiţia umană nu per­mite de fel s’o judecăm imi­nentă. Astfel, nu pare de loc ca destinul metalului-aur să fie actualmente ameninţat. Ori­cât de departe s’ar duce is­toria şi legenda oamenilor,­­ aurul a jucat un rol şi acesta­­ a fost totdeauna primul. Pen-­­ tru ce s’ar găsi el în preziua­­ pieirii sale?­­ El are poate inamici, dar n’are rival“. Monedele de 20 lei cu efigia Voevodului Mihai se primesc în contul impozitelor Termenul de preschimbare a monedelor de 20 lei cu efigia Marelui Voevod Mihai, expiră pe ziua de mâine 30 Aprilie. ‘Ministerul de finanţe, pentru înlesnirea detentorilor acestei monede, cari din diferite împre­jurări nu au putut să o pre­schimbe până la d­ata de mai sus, a aprobat primirea ei în contul impozitelor datorate că­tre stat. Prin urmare, începând de la 1 Mai a. c. monedele de 20 lei cu efigia Marelui Voevod Mihai nu se vor mai preschimba de către Banca Naţională şi de adminis­traţiile de încasări şi plăţi, ci se vor primi de către percepţie şi administraţiile de încasări şi plăţi în contul impozitelor da­torate către stat. Monedee de 20 lei cu efigia Marelui Voevod Mihai se vor vărsa la Banca Naţională, în condiţiile stabilite prin ordine­le anterioare. Nu se va admite preschimba­rea acestei monede de către percepțiile de încasări și servi­ciul de casierie al administra­țiilor financiare ci numai înca­sarea lor în contul impozitelor. ---------xpx---------­ Un urs smulge braţul unui conil Berlin, 28 (Rador). — Un co­pil, urcându-se pe gardul dins­pre cuşca unui urs din grădina­­zoologică, a întins animalului o bucată de pâine printre gratii. Ursul a muşcat mâna copilului, smulgându-i antebraţul. Copi­lul a fost transportat la spiţa în stare gravă ■w O noua Austro-Ungarie ? Se anunţă, că în Austria se prepară o lovitură de stat, care va modifica profund situaţia din Europa centrală. Despre ce ar fi vorba? Ce lo­vitură se prepară la Viena? Unii pretind, că se pregăteşte o uniune vamală între Austria şi Ungaria, care ar fi urmată de proclamarea „Anschluss-ului“ în­­tr-un viitor nu prea îndepărtat, pe când alţii anunţă apropiata restaurare a Habsburgilor. După „Narodni Listi”, oficiosul naţional-democraţilor din Ceho­slovacia, ar fi o strânsă legătu­ră între uniunea vamală austro­­ungară şi „uniunea personală“ între cele două state în persoa­na unui membru al casei de Habsburg. Austria şi Ungaria ar reveni la sistemul dualist dina­inte de 1918, cu singura deose­bire că viitorul suveran, va a­­vea, în timpul cât va rezida la Viena, un locţiitor la Budapesta, — un „prinţ palatin“ — care ar fi actualul regent, amiralul Hor­thy , iar în timpul cât va rezida la Budapesta, locţiitorul său la Viena va fi un alt regent pala­tin,­­ prinţul Starhemberg. După informaţiile ziarului ce­hoslovac, proectul acesta ar ur­ma să fie realizat în aşa condi­­ţiuni, în­cât să aibă aparenţa u­­nei lovituri de stat, ca Europa să fie pusă în faţa faptelor în­deplinite. Nu putem şti întru cât aceste zvonuri, ce au fost puse în circulaţie în ultimul timp, corespund intenţiunilor condu­cătorilor responsabili ai Austriei şi ai Ungariei. Fapt e, că de câtva timp se vorbeşte prea mult de strângerea raporturilor între Austria şi Un­garia sub forma unei „uniuni vamale“, care ar putea fi un pas spre dualismul de odinioară. Se mai poate repeta, astăzi, în Europa centrală, compromisul din 186?? Are libertatea Austria, a cărei independenţă i-a fost asigurată prin tratatul de la Saint Ger­main, să închee acorduri cu alte state, ce ar putea aduce o atin­gere actu­alului statut din Euro­pa centrală? Nu. Austria are o situaţie specială. Numai Societatea Naţiunilor — după dispoziţiile tratatului — are dreptul să ia h­otărîrile ce le va crede folositoare păcii, privitoare la statutul ei. In cazul opus, Austria se va angaja într’o aventură. Reamintim, că statutul Austri­ei exclude uniuni personale şi vamale şi orice alte combina­­ţiuni, compromisuri şi aranja­mente, cari ar putea să modifice caracterul său de stat indepen­dent Nici „Anschluss“; nici uni­une vamală cu Austria sau Ger­mania; nici convertirea republi­cii în monarhie habsburgică. Membrii casei de Habsburg au fost şi sunt decăzuţi din toate drepturile lor la tronurile Aus­triei şi Ungariei şi nici un mem­bru al fostei dinastii nu poate să domnească, în nici un stat eu­ropean, în urma demisiunii luată acum câţiva ani de Conferinţa ambasadorilor. Relativ la pro­­ectul unui dualism austro-ungar, au­striacii au ceva de învăţat dacă ar citi memoriile adresate de delegaţiunea maghiară, con-­­ ferinţei păcii !... PE STRĂZILE FEZ­ULUI ----------xpx---------­ Note de drum in Italia Arzignano Din trenul special, format din opt vagoane pe cari erau ar­borate deo parte şi de alta, dra­pelul românesc şi cel italian, excursioniştii „Universului“, în număr de aproape 500, au des­cins pe pământul Italiei la Vi­cenza, oraş interesant prin pei­sajul său bogat şi amintirile istorice cu care e presărat. Vremea e minunată. Un soa­re cald de primăvară, scaldă grădinile înflorite ale Vicenzei. Lumea e voioasă, că după 30 de ore de drum cu trenul, a ajuns in primul oraş din iti­­nerariul excursiei noastre. Piaţa din faţa gării e inun­dată de mulţimea sgrobie, care schimbă spontan primele salutri cu localnicii, veniţi să primească grupul românesc impresionant ca număr. E de altfel unica excursie ce s‘a fă­cut vreodată de români în Ita­lia, cu un număr atât de im­punător. De la gară, excursioniştii în grupuri de 20-30 de persoane, s’au urcat în autobuze elegante, care aşteptau din vreme, sosi­rea noastră, îndreptându-se pe strada principală, populată la acea oră, spre cele trei restau­rante, unde s’a luat dejunul, copios, cu nelipsitele macaroa­­i­ne cu sos milanez şi parmezan. Glumele se încrucişează la­­ masă, lumea ocupându-și locu-­­ rile după cercul de prietenii vechi, sau după tovărășii create în tren. După masă s’au vizitat mo­numentele Vicenzei, ale cărei DIN MAROCRevizuiri necesare Cavalerii revizionismului po­litic, în loc să alarmeze şi ne­liniştească opinia publică eu­ropeană cu spectrul sângeros al mutării graniţelor fixate în textul tratatelor de pace, cu prilejul încheierii războiului mondial, ar săvârşi cu certitu­dine operă mai folositoare uma­nităţii şi propriului lor popor, îndreptându-şi atenţiunea şi întreagă puterea de agitaţie şi de persuasiune asupra unor stări de politică internă cu totul in­suportabile şi in domeniul că­rora necesitatea unei revizuiri se impune mai mult decât în domeniul politicii externe, unde orice clătinare a temeliilor ac­tuale poate să provoace des­­lănţuirea unui nou potop de sânge, mai catastrofal chiar decât cel din 1914—1918 Astfel de­ revizuieri necesare vor putea găsi, fără îndoială, şi aderenţii lui Hitler, orbiţi de tradiţionalul „furor teutonicus” în aşa măsură, încât studenţi­mea universităţii din Berlin a pregătit proectul de a purifica bibliotecile publice de toate cărţile, cari nu ar corespunde teoriilor rasiste şi cărora nu­­ le-ar mai putea fi rezervată altă soartă, sub regimul hitle- t­rist, decât flacăra autodafeu­­rilor de odinioară. Dar le vor găsi, în imediata lor atingere cu realităţile poli­ticii interne, şi partizanii lui Gömbös, ale cărui declama­­ţiuni patetice privitoare la res­tituirea integrală a Ungariei „milenare“ nu vor mai putea amăgi multă vreme pe bieţii cetăţeni istoviţi de foamea pri­cinuită prin nefastul regim feudal, de care e bântuită ţara lui Horthy şi acum în secolul al XX-lea aproape în aceeaş măsură ca şi la în­ceputul se­colului XVI, când ţărănimea năpăstuită a pornit răscoala împotriva latifundiarilor, ur­mând pe secuiul Gheorghe Doja, cel ars pe rug în Timi­şoara după neizbânda riscatei sale întreprinderi. In ce­ stare de necrezut îşi tânjesc viaţa ţăranii de pe pu­sta roditoare a Ungariei, se poate vedea şi din cifrele publi­cate de curând cu privire la repartizarea proprietăţii foncia­­t­­e din satul Gyulavár. Din­­ 11.000 de jughere cuprinse în­­ hotarul acestui sat, 9.200 fer­ii moare proprietatea Utifundia­­rului conte Almássy, 300 apar­ţin comunei, mai rămân deci 1.500 jughere pentru 4.500 lo­cuitori plugari. Nu este deci mi­rare, că la începutul iernei se aflau aci 300 familii fără lu­cru şi fără pâine, iar în pri­măvara aceasta numărul fami­liilor înfometate s’a urcat până la 70% din totalul populaţiei. Iată un domeniu, în care în­­flăcăratul Gömbös ar putea să îşi astâmpere patima revizio­nistă, spre mâhnirea contelui Almássy, dar spre salvarea mii­lor de țărani, cari l-ar binecu­vânta pentru hotărîrea de a proceda la această revizuire ne­cesară. V. Bolivia va declara război Paraguaiului Buenos­ Aires, 28 (Rador). — Bolivia a respins propunerile făcute de Argentina şi Chile pentru soluţionarea conflictului regiunii Chaco. Se afirmă că preşedintele Bo­­liviei ar avea intenţia de a de­clara război Paraguaiului. ----------xpx---------­ Mare incendiu la Potsdam Berlin, 28 (Rador). — Un violent incendiu a isbucnit la Potsdam într’o moară cu a­­buri, distrugând două mii chintale grâu. Treizeci de posturi de pom­pieri au combătut incendiul și nu au isbutit a-l stinge de­cât după mai multe ore de muncă. Doi pompieri au suferit un început de asfixiere. Tifos exantematic in Siberia Carbin, 28 (tel. part.). — In regiunea Baikal s’a deslănţuit epidemia de tifos exantematic. Până acum s’au înregistrat 400 cazuri mortale. Guvernul statu­lui Manciuco a înfiinţat caran­tină pentru toţi călătorii cari s sosesc din Rusia. SARBATOAREA MUNCII E sărbătoarea muncii... Pe văi şi pe ogoare Nădejdi înfiorate renasc în orice floare... Superbi, în feeria luminii şi-a culorii Potire lungi de flăcări întind spre cer bujorii... E sărbătoarea muncii... Pe văi şi pe coline Se ’nalţă simfonia de zumzet viu de-albine ; Şi ’n adâncimi pământul cu tainice izvoare Îşi plămădeşte forţa şi pâinea viitoare... Tot sufletul se umple de bucuria vieţii, Pădurea îşi resfiră prin ramuri cântăreţii ; Din luncile umbrite de salcia bătrână Răsare tinereţea cu ramuri verzi în mână ! Durerile trecute, uitate sunt o clipă, Iar sufletul de-a valma cu-a florilor risipă Trăieşte-o viaţă nouă de visuri şi extaze... Şi plouă flori de aur din ramuri largi de raze ! MIRCEA DEM. RADULESCU Oaspeţii români la recepţia oferită de primarul din Arzignano, in sala „Casei de o­dihnă” Scalabrin CUTREMURE IN CALCIDICA Atena, 28 (Rador). — In peninsula Calcidica s’au produs noui cutre­mure destul de violente. Mai multe sate, printre care Stareira și Waristote au fost evacuate. —----——XOX--------­ Conflict in Sinodul patriarhal dela Istambul Istambul, 28 (Rador).­­ Ziarele anunţă că mai mulţi episcopi din Grecia au ma­nifestat o mişcare de indis­­­­ciplină împotriva Sf. Sinod, I în cursul uneia din şedinţele I Sinodului. I Patriarhul a suspendat şe­dinţa Sinodului, după care s’au luat măsuri severe împo­triva episcopilor rebeli, fără prejudiciul altor eventuale măsuri ulterioare. Fabrică germană de avioane in Estonia Tallinn, 28 (Rador). — Pre­sa estoniană anunţă că o fir­mă germană, constructoare de avioane, va deschide cu­rând, la Tallinn, o uzină spre a construi avioane militare pentru China. Această firmă ar fi primit o comandă de 30 de aparate și neputându-le executa în Germania din ca­uza tratatului din Versailles, ar fi ales Estonia, din cauza estinătatea mâinii de lucru. -xox- FILME Zilele trecute, gâştele au ţinut o adunare generală extraordi­nară pe un maidan de la margi­nea Capitalei. Preşedinta, delicată şi simpa­tică, onoră auditoriul cu urmă­torul discurs : — Doamnelor şi domnilor ,gâ­turile gâştelor mulţumesc gra­ţios şi ciocurile gâscanilor se îndreaptă ferm spre oratoare), propun să constituim o „Societa­te pentru protecţiunea oameni­lor”. Este adevărat că şi ei au o „Societate pentru protecţia ani­malelor". Dar, cu toate sforţările ei, este în neputinţă să facă ce­va, pentru că şi membrii săi mănâncă gâşte pe varză, ori la frigare, şi deci oamenii ne a­­pără... de viaţă, nu de moarte. Noi să-i servim pe ei mai sincer şi mai efectiv. Aţi văzut o evo­luţie bizară. Când a apărut au­tomobilul, zilnic piereau păsări, câini, porci, vaci şi boi, pisici şi epuri, surprinşi pe şosele şi străzi de roatele vertiginoase. Printre oameni erau victime mai puţine. Astăzi, nu se mai pomenesc animale cu fulgi sau cu păr, cu patru sau două pi­cioare, moarte sub automobil. Aţi văzut ce frumos şi elegant ne ridicăm la timp din mijlocul drumurilor şi cum ne fofilăm printre toate când totuş ne­ ajung automobilele de fer. Confraţii noştri porcii, boii, caii, câinii, etc. fac la fel. Consolele noastre, găinile şi raţele, aşişderea. Nu­mai oamenii sunt din ce în ce mai căscăunzi şi rubricele zilni­ce sunt pline de victime ale pro­priei lor invenţiuni. Nu vreau să stărui asupra chestiei, cine apa­re din aceste comparaţii cu mai multă inteligenţă şi prevedere : gâştele omenoase­­ sau oame­­nii-gâşte ? Esenţialul este să-i compătimim şi să-i protejăm. Adunarea aclamă propunerea, şi în curând toţi societarii de ambe sexe vor pornii pe străzi, ca să tragă de haine la timp pe tre­­cătorii cari se uită în sus şi în jos când cobo­ară de pe trotuare­­şi-şi pun capul sub ghilotina vi- Itezei mecanice, cu care se întrec­e în imprudenţe. Gâştele au scăpat Capitoliul. Ele vor scăpa şi Capitala I Don Jose S. ?**» DIRECTORI STELIAN POPESCU Apelul M. S. Regina Maria Copiii, Copiii !... Câţi se nasc şi câţi pier văduvind sufletul mamelor şi ţara de floarea vieţii lor, de rodul muncii lor, de bărbăţia şi de talentele lor ! Pruncii trebuiesc căutaţi. In oraşe şi orăşele, în satele cele mai depărtate, avem nevoie de dispensare, de surori de ocrotire. Traiul s’a schimbat, bolile sunt mai crâncene, moar­tea mai nemiloasă, mai secerătoare. Deschideţi-vă sufletele, voi cei sănătoşi şi fericiţi daţi ce vă lasă inima. Dela fiecare puţin dela toţi mult, rezulta­tul va fi în raport cu darul... şi fiecare se va putea bucura că a scăpat viaţa unui copil, care la rândul lui, când va fi mare va ajuta. Copiii, Copiii !... Acest apel a fost semnat de M. S. Regina Maria cu prilejul cheiei ce Societatea „Principele Mircea“ a organizat-o pentru eri. Sâmbătă şi azi. Duminică, în vederea strângerii fondu­rilor necesare acestei instituţiuni. f /K O descindere poliţienească la Berlin Un reporter fotografic a putut urmări operaţiile poliţiei în timpul unei descinderi într-un cartier berlinez, în care se spu­ne că se ascundeau câţiva peri­culoşi „suspecţi”. Toate casele au fost răvăşite, toţi locuitorii au trebuit să se supună interoga­torului poliţiştilor, toate armele au fost confiscate. Câţiva poli­ţişti au pătruns într’o casă prin acoperiş.________ Scrisori din Londra de AUGUR Londra, Aprilie JAPONEZII INAINTEAZA MEREU . In vreme ce atenţia genera­lă este îndreptată aiurea, Ja­ponia îşi continuă în linişte marşul său în China. Am no­tat deunăzi o declaraţie a pri­mului ministru al guvernului chinez din Nankin, că ocupa­ţia Peking-ului de trupele ja­poneze nu e probabilă. Expe­rienţa noastră despre diploma­ţia chineză ne face să credem că semnificarea acestei decla­raţii e că trebue să ne aştep­tăm de la o zi la alta, la intra­rea armatei japoneze în vechea capitaă a imperiului Soarelui. Cu tot respectul faţă de augus­­ta adunare de la Geneva, ja­ponezii procedează în linişte, pas cu pas. Guvernul sovietic, ale cărui interese în Manciuria sunt totuşi grav atinse, îi lasă să acţioneze în voe, fără să în­drăznească să ia alte măsuri decât protestări diplomatice cu privire la unele incidente prea flagrante. Manciuria în­treagă a părut să scapă defi­nitiv de influenţa rusă. Pro­prietatea căii ferate din răsă­ritul Chinei e încă în cauză. Dar concurenţa reţelei cons­truite de japonezi se simte din ce în ce mai mult mai ales de­­când a fost terminată con­strucţia liniei importante care leagă orașul Kiril cu coasta Pacificului, nu departe de punc­tul unde Coreea se învecinează cu provincia maritimă a Vla­­divostokului. Moscova, dacă nu e în stare să-și apere interesele în chestia căii ferate, n’are de­cât să caute să o vândă japo­nezilor atâta timp cât valoa­rea ei nu va fi cu totul depre­ciată. E drept că la Londra a­­vem informaţii, cari dau de gândit că Sovietele încearcă să-şi ia revanşa în Turches­­tanul chinez. Consulul nostru la Kashgar, capitala acestei provincii, ne raportează des­pre o puternică mişcare revo­luţionară „ţărănească" având o tendinţă hotărît antichineză şi avăndu-şi sursa în terito­riul sovietic învecinat. Fireşte, există proeetul de a smulge provincia dominaţiei chineze, aşa cum s’a mai făcut pentru Mongolia, care a trecut azi în întregime sub Influenţa Sovie­telor. Toate acestea nu sunt decât urmarea logică a lipsei unui guvern central în China. Căci acest guvern n’a existat Continuu?® în pag.2-a aspecte le voi schiţa întriun viitor articol, deoarece ţin de data aceasta să fixez cadrul impunător, în care s’a desfă­şurat pelerinajul celor 500 de intelectuali români, la Arzig­nano, locul natal al lui Luigi Cazzavillan, fondatorul ziarului „Universul”, cu prilejul împli­nirii a 50 de ani de rodnică activitate pe care acest ziar o desfăşoară zi de zi La ora 3 d. a., excursioniştii pornesc din Vicenza cu autobu­zele spre Arzignano, pe o şosea admirabilă cum sunt dealtfel toate şosetele în Italia, graţie energiei Ducelui, care a refă­cut căile de comunicaţii, nu­mai în câţiva ani. E una din multiplele reali­zări ale Ducelui, care a pus Ita­lia în situaţia de a fi cerce­tată de turişti, în ceia ce pri­veşte drumul, în condiţiuni ex­celente. După trei sferturi de oră, cu maşina, lăsând în urmă dea­­lungul şoselei, sate curate, cu o populaţie vioae, cu micii şcolari în uniformă fascistă, care ne salutau cu impresionantul sa­lut fascist şi cărora li se răs­pundea la fel, — ajungem la Arzignano, aşezat într-o regiu­ne fertilă, între munţii Lessini şi Piccole Dolomit! Această regiune a fost nu­mită în vechime de Pigafetta „foarte populată şi animată’’. *~E una din cele mai caracte­ristice din ţinutul Vicentino. Are un peisaj fermecător. în­treg ţinutul e străbătut de a­­mintirea unor lupte sângeroase,­ de umbra cavalerilor ce-au mâ­nuit spada cu iscusinţă, de trâ- j nători, de^osnătjfri bogate, dar ' şi de dagiEB^naturale,­­prij^ape­­le-i tămăduitoare, «marmura albă mediul f­avo­rbil des­­voltării unei puternice indus­trii.. v.V1 -Cenyul aMtei regiuni este Citta di Arzignano, care amin­tește pe Arxî Iani, dela care .pare că și-a luat numele. Din frec­hi­ul oraș n'&u rămas decât vestigiile­­istoriei. Arzig­nano de astăzi a devenit un o­­raş modern,­cu apeducte, cu lu­mină electrică, asfaltat, canali­zat şi­ cu străzi largi. Uzinele electromecanice Pel­­lizzari au o reputaţie naţională; numeroase ţesătorii dintre cele mai­­vestite în toată Italia se iau le întrecere cu fabricile de pielărie. Şi ca să se men­­ţ­ină tradiţia antică, oraşul e iestrat cu o fabrică de pas­­iv. Rodnicia terenurilor irigate ale colinelor bogate, fac din a­­ceastă localitate un centru a­­gricol renumit prin bâlciurile sale anuale şi săptămânale. In domeniul igienei sociale, Arzignano nu stă mai prejos. Are instalaţii de băi, duşuri şi băi de soare. Noul abator co­respunde tuturor cerinţelor mo­derne. Spitalul „Luigi Cazzavillan“ . Continuare în pag. 2-a

Next