Universul, iunie 1933 (Anul 50, nr. 146-160)

1933-06-10 / nr. 155

Assisi ai 504ea 'M FOND­ATO Al LUIGI CAZZAVILLAN Pagini EXEMPLARUL £ Ut «Pagini Mr. 155 S&mtoale IO Iunie ma * Taxa petals plătită în num­erar conform aprobarfi Du, u fe P. C. T. No. 120228/952. UNIVERSUL CELE DIN URNA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE fl TELEFONICE REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA: BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI K­* Mimării*­­ 3-1370, 3-1371, 3-1372, 3-1373, 3-1374, 3-3643. Legiferarea unei stări de fapt Deprinsă să-şi vadă pre­tenţiile satisfăcute cel pu­ţin în parte, Germania con­tinuă sportul diplomatic în­ceput a doua zi după război. In aceste momente, ea lupta din răsputeri să ob­ţină egalitatea armării, şi crede că Pactul de Patru ar putea să i-o admită. Chestiunea dacă sorții păcii ar spori sau ar scădea prin realizarea acestui de­ziderat temerar, nu se dis­cută. Numai cine a uitat ce-a însemnat o Germanie prea înarmată în 1914 ar putea să mai stea la îndo­ială. Ceea ce interesează este altceva. Pretinzând egali­zarea armată, Germania nu cere ceva nou, ci numai le­galizarea unei stări actuale. Este o glumă sinistră afir­marea sa că-i lipsesc mij­loacele ca să-şi apere ordi­nea interioară şi că numai în scopul acesta vrea să aibă armată impunătoare. In re­alitate, o are, grafie pasivi­tăţii întâmpinate de viola­rea clauzelor de interzicere din tratatul de pace. Astăzi se ştie precis — printre altele, ,,Weltbahn“, din Praga, şi „Rempart“, din Franţa, au afirmat re­cent, fără desmintiri auto­rizate, — că Germania dis­pune de următoarele forma­ţiuni militare sau militari­zate: 100.000 armată activa. 13.000 marină. 150.000 supo (polifie). 35.000 polifie auxiliară. 400.000 hitleriști (în parte nu încă complet instruifi). 50.000 hitlerişti, complet instruifi. 150.000 căşti de oţel (in­struiţi). 200.000 formatiuni de câmp. 60.000 rezervişti din Rei­chswehr. In total, 1.160.000. Deci, chestiunea nu este dacă Germania poate sau nu să-și facă armata voită. Ea este alta, și anume, dacă se poate îngădui Germaniei armata ce are în disprețul tratatelor și al păcii. Iată ce ar trebui să se pună la ordinea zilei în a­­reopagul de la Geneva, unde confirmarea autentică a a­­cestei situațiuni ar recuza implicit pretențiunile agi­tate cu atâta cinism. Explozii la un centru de aviaţie japonez *— Morţi şi răniţi Tokio, r (Rador). — La centrul de aviaţie din localitatea Hama­matsu, au fost astăzi trei explo­­zii in magaziile de pulbere. Din primele cercetări reiese r.& numărul morţilor si răniţi­lor ar fi de zece Deoarece însă exploziile au dărâmat mai multe clădiri care n’au putut fi încă cercetate cu amănutul, se crede că numărul victimelor ar fi mai mare. Cum se falsifică istoria la Budapesta... Ziarul „Pester Lloyd" din Bu­­dapesta publică un articol sub titlul: „Un cuvânt sincer asu­pra revizuirii“, în care spune următoarele: In timpul când s’au fixat definitiv frontierele, Ungaria s’a aflat încă sub stăpânirea comunistă. Țara noastră nedis­­punănd pe-atunci, de o repre­zentantă exterioară şi ne­fiind obstacole, s’a mers atât de de­parte cu nedreptăţile, în cât a devenit imposibilă o colaborare în adevăr pacinicâ a popoare­lor din această parte a Eu­ropei". Cu alte cuvinte, Ungaria a fost nedreptafita și sacrificată la conferinţa păcii din cauza... regimului comunist şi a absenţei unei reprezentaţiuni exterioare capabilă să apere interesele ma­ghiare ! Cum e posibil să se falsifice in mod atât de grosolan istoria contimporană ? Regimul comunist al lui Bela Kun a fost desfiinţat în August 1919, în urma ocupaţiunii teri­toriului Ungariei şi a Budapes­tei de către armata noastră. Tratatul dela Trianon, prin care s’au fixat noile frontiere ale acestui stat, s’a încheiat în ziua de 20 Iunie 1920, — aşa dar, după aproape un an de la pră­buşirea regimului comunist. In timpul negocierilor de pace, de­legaţia maghiară, foarte nume­roasă, a fost prezidată de con­tele Apponyi, care a desfăşurat o întinsă activitate. Această delegaţie a prezin­­tat preşedintelui conferinţei pă­cii, un număr considerabil de­­ memorii, note, observa­ţiuni, cri­tici, propuneri, date statistice, expuneri de ordin istoric, geo­grafic, etnografic, economic, fi­nanciar, politic, etc. relative la toate problemele interesând no­ua situaţie din Europa centrală şi în special asupra frontierelor actuale ale Ungariei. Acest imens material a fost publicat de ministerul afacerilor străine din Budapesta, în trei volume format mare, în limbile franceză, engleză, italiană şi an­­gară,­­ fiecare volum cuprin­zând aproape 1000 de pagini. In prefaţa volumului I se spune, că această colosală publicaţiune prin numărul memoriilor, acte­lor diplomatice, studiilor istori­ce, etnografice etc. şi al tabelelor statistice, constitue cea mai im- j pozantă operă „standard" ce s’a­­ făcut pentru apărarea cauzei­­ Ungariei în faţa unui for inter-­­ naţional ca şi a lumii întregi.­­ In asemenea condiţii, cum pot pretinde astăzi vecinii noştri de peste Tisa, în presa lor, că Un­garia n’a avut reprezentanţă ex­terioară în timpul negocierilor păcii, fiind atunci sub stăpânirea comuniştilor şi frontierele actua­le s’ar fi fixat în deplină necu­­noştinţă a situaţiei, de oarece in­teresele şi drepturilor maghiari­lor, n'au avut cine să Ie susţină şi să le apere ? Dacă nu pentru respectul ade­­văului istoric, cel puţin pentru respectul memoriei lui Apponyi, ungurii ar trebui să renunţe la asemenea grosolane falsificări. R. SEIŞANU parafarea După şedinţa Senatului, ambasadorii Fran­ţei, Angliei şi Germaniei s'au dus la palatul Ve­nezia, unde împreună cu d. Mussolini au parafat pactul celor patru puteri. Parafarea s’a făcut la ora 19 şi 30 minute în biroul particular al Du­celui. O mulţime imensă, care Intre timp se adu­nase in fața palatului, a aclamat îndelung pe cei trei ambasadori și pe Duce. Pactul celor patru Puteri a fost parafat la Roma — Discursul d-lui Mussolini la Senat — Paris, 7 (Rador).—A­­genţia „Havas” anunţă din Roma: Germania a notificat că acceptă să semneze textul pactului în patru, retrăgând cererea de a se mai admite vre-o modifi­care în textul proectului. Ambasadorul german a comunicat această ho­­tărîre la ora 18. « Roma, 7 (Rador). — îndată ce hotărîrea guvernului ger­man de a parafa pactul celor patru a fost cunoscută la Roma, d. Mussolini a hotărit să vorbească la Senat despre pact. Un public imens ocupa tri­bunele. In tribuna diploma­tică au luat loc ambasadorii Statelor Unite, Poloniei şi Belgiei, apoi miniştrii Ceho­slovaciei, Austriei, Letoniei, Cubei, Elveţiei, etc. La ora 18 şi 5 minute şi-a făcut apariţia d. de Jouvenel, ambasadorul Franţei la Roma. D. Mussolini a fost primit cu ovaţii călduroase. D-sa şi-a început discursul, rezumând geneza ideii sale per­sonale asupra unui pact în pa­tru, care i-a fost sugerata în special de complicaţiile politi­cei europene. A declarat apoi, că pactul în patru se leagă cu acordurile de la Locarno şi vrea să fie o continuare şi o desvol­­tare a acestor acorduri In de­cursul anilor viitori. Ducele a amintit discuţiunile duse în jurul proiectului primi­tiv al pactului, care nu era de­cât o schemă. Opoziţia ce s’a făcut pactului a fost, după pă­rerea sa, izvorîtă mai mult din consideraţii de ordin sentimen­tal decât dintr’o examinare re­ce a realităţii­ „Nu este vorba— declară d. Mussolini — să se consacre prin pact o ierarhie între state; pentru cele patru mari puteri ale Europei occi­dentale această ierarhie este de mult stabilită; ea a fost re­cunoscută chiar prin pactul So­cietăţii Naţiunilor, care se acor­dă câte un loc permanent în Consiliu. Aceste state, adaugă Ducele, au o răspundere mai directă, mai constantă şi mai mare faţă de ele înseşi şi faţă de lumea întreagă. Desvoltarea pacifică a celorlalte state de­pinde de gradul de cordialita­te al relaţiunilor dintre cele patru. Totuşi, continuă d. Mus­solini, ierarhie nu înseamnă su­premaţie şi nici nu înseamnă un directorat care să-şi impu­nă voinţa şi celorlalţi“. REVIZUIREA Mai departe, şeful guvernului italian a arătat că articolele po­litice ale pactului sunt în nu­măr de trei: primul priveşte co­laborarea dintre cele patru pu­teri; al doilea este in legătură cu art. 19 al pactului Societăţii Naţiunilor; al treilea este pri­vitor la desarmare. In ceea ce priveşte revizuirea, pactul celor patru ţine seamă de art. 19 din pactul Societăţii Naţiunilor şi de ceea ce au stabilit în această faa­­terie pactele ce au mai urmat. PARITATEA DE DREPTURI PENTRU GERMANIA D. Mussolini crede că adapta­rea la dispoziţiile tratatelor s’ar face cu mai mare uşurinţă da­că ar exista in lume o atmosfe­ră de largă comprehensiune. Pactul celor patru tinde să cre­eze această atmosferă. Tot pen­tru asigurarea acestei atmosfe­re, declaraţia asupra parităţii de drepturi pentru Germania ------------------------------------­ 1 trebuie să capete o valoare efec­­­­tivă. Germania, declară d. Mus­­­­solini, nu poate fi constrânsă să­­ rămână mereu desar­ită în­­ mijlocul unei Europe înarmate.­ ­ RAPORTURILE FRANC­­­CO-ITALIENE I.« sfârşit, d. Mussolini a adus omagii guvernelor care au colaborat cu d-sa la elaborarea pactului și în special guvernului Da­ladier, a cărui atitudine loială și curagioasă a lău­dat-o. Ducele a încheiat asigu­rând Adunarea că norii, cari se adunaseră pe ce­rul relaţiilor franco-italie­ne, s’au împrăştiat. Ulti­mele cuvinte ale Ducelui au deslănţuit o adevărată furtună de ovaţii entuzi­aste. Kie HR lîn­gf van Imvunstf Cuprinsul pactului Paris, 7 (Rador). — A­­gentia „Havas” publica un rezumat al pactului în pa­tru. Pactul este compus dîn­­tr’un preambul şi 6 arti­cole. PREAMBULUL declara că scopul principal al pac­tul­ui este de a face mai eficace metodele de proce­dură stabilite de pactul So­cietăţii Naţiunilor, fără ca­­ hotărîrile celor patru puteri­­ să poată vătăma drepturile vre-unui alt stat, de care­­ ele n’ar putea să dispună fără asentimentul acestuia. Art. 1. prevede că Anglia, Franţa, Italia şi Germania s’au înţeles pentru a prac­tica o politică efectivă de colaborare. Alt 2 stipulează că se vor face schimburi de vederi mai cu seamă în vederea a­­plicării dispoziţiilor pactu­lui Societăţii Naţiunilor şi în special a prevederilor art. 10, relative la menţi­nerea actualului statut te­ritorial, ale art. 16, relati­ve la sancţiuni în caz de con­flict şi ale art. 19, relative la revizuirea tratatelor. Art. 3 prevede că în ca­zul unui eşec al conferinţei dezarmării, cele patru pu­teri se vor înţelege pentru a găsi sol­u­ţi­uni la proble­mele rămase încă insolu­bile. Art. 4 precizează că Ma­rile Puteri pot de asemenea să examineze împreună che­stiunile economice care pre­zintă pentru ele un interes comun în Europa. Art. 3 fixează durata pac­tului la 10 ani şi prevede prelungirea lui automată pe o perioadă egală dacă nu se produce un preaviz în anul al optulea. Art. 6 stabileşte că orice contestaţie cu privire la în­ţelesul pactului va fi tran­şată de textul francez. (Amănunte la Ultima Oră). Cuvântul României Acum câând pactul celor pa­tru a fost parafat şi o mare în­grijorare s’a ridicat de pe piep­tul popoarelor, nu trebue să uităm faptele ce au precedat deznodământul. Cine şi-ar fi închipuit atunci când, înainte de marele război, România era o ţară mică, gla­sul ei ar fi putut fi auzit, as­cultat, şi chiar în parte hotă­rî­tor, pentru deslegarea mari­lor probleme internaţionale ! Atunci ţările cele mici erau mimai satelite cu importanţă mărginită; ele stăteau umile la uşa congreselor celor mari, — precum s’a întâmplat la 1878, la congresul din Berlin. Româ­nia cea cu 7 jumătate milioane locuitori n’avea pe atunci glas la Capitol. Dar lumea a mers înainte. Un mare război se încinge, iar du­pă încheerea lui, România ră­sare Stat cu peste 18 milioane populaţie şi cu întindere terito­rială peste îndoit. Deodată România este alta. Ultimele două luni au fost vreme de mare frământare în politica internaţională. S’au dez­bătut chestiuni de mare înăl­ţime vitală pentru unele popoa­re, s’au prevăzut izbucniri vio­lente şi parcă reînceperea si­nei noiii tragedii la fel cu a­­ceea încheiată la 1918, dacă, nu una încă şi mai primejdioasă. Pe linia întâia a acţiunii, am întâlnit pe acei diplomaţi şi oameni de stat cari conduc de­stinele omenirii şi, ■— fapt demn de păstrat în mintea şi inima noastră, — printre aceştia a fost de rândul acesta, — pentru întâia oară în istoria Româ­­niei, — şi reprezentantul ţării noastre. România a stat pe planul în­tâia. România n'a mai stat la portiţa de din dos a măreţului palat unde cei mari hotărau de soarta celor mici. România a fost la egalitate şi a apărat in­teresele de la egal la egal şi nu numai atât, dar a luat parte la desbaterea cea mare care pri­vea interesele întregii omeniri. Acesta este un fapt istoric ! El trebue însemnat fiindcă e­­ste pentru România, începutul unui nou capitol în Istoria sa. Fireşte, la acest fapt, istoric de aci înainte, a contribuit şi valoarea recunoscută a noului însărcinat să apere cauza ţării noastre, dar ce-ar fi putut face omul cel mai genial dacă ar fi trebuit să fie purtătorul de cu­vânt al unei Românii mici, cu 7 jumătate milioane locuitori ? Glasul României s’a ridicat de astă dată cu îndrăzneală şi a ta»­m băgat­ de sea­mă, fiindcă este glasul unei ţări care reprezintă în lume o putere. Dacă în ochii noştri nu pare această ţară nouă a ceea ce este, evenimentele din urmă ar trebui să ne spună că ne-am înălţat în lume până acolo în­cât stăm de vorbă cu cei mai mari pe acelaş picior, dreptu­rile noastre nu mai sunt ame­ninţate de călcâile celor puter­nici. Puterea este, ca şi bogăţia, a­­părătoarea demnităţii om­eneşti. Precum cel sărac este umil prin sărăcia lui, tot la fel cel slab poartă capul plecat fiindcă-i lipseşte mijlocul de a-şi susţine dreptatea. E bine să avem în­credere în spiritul de dreptate şi înaltele simţiri ale omenirii, dar ceea ce este mai bine încă, este să ai puterea care dă tot­deauna independenţa. Să luăm aminte la tot ceea ce se petrece in Istoria omenirii. România este o ţară desti­nată să înainteze, aşa că, de azi până peste un secol să poată îi vecina apropiată a marilor pu­teri. Puterile ei de viaţă, bogă­ţia, întinderea teritorială, băr­băţia prolifică a românului vor impune înălţarea care dă de gândit celor cari luptă spre a ne revizui graniţele. De aceea avem o mare dato­rie să ne încordăm toate pu­terile spre a menţine România în cuprinsul ei de astăzi, pen­tru ca să zboare neîncetat că­tre culmile care-i sunt ursite de istorie. La desnodământul marilor controverse politice, care s-au desbătut şi se desbat încă, Ro­mânia a participat cu stăruin­ţă şi cu sârguinţă, reprezentan­tul ei, în­deobşte apreciat, şi-a îndeplinit datoria pe de o par­te fiindcă dreptatea era cu noi, pe de alta, fiindcă la spatele acestei dreptăţi ştia că are o forţă. România Mare nu este numai o vorbă goală. Dar această situaţie a creiat îndatoriri mari şi mai tuturor acelor români cari, fie în orice fel, au misiunea de a sta pe li­nia întâia a cârmuirii româ­niei. Această mare datorie revine şi presei şi tuturor celor cari sunt însărcinaţi să exercite în­râuriri asupra sufletului , şi a cugetării românilor. Căci nimic nu face pe om mai tare decât credinţa că este tare. Să înrădăcinăm această cre­dinţă mai ales în generaţiile care încep să vie, şi România va fi in curând o mare putere. CONSTANTIN HACALRAŞA 8 MAI 1866—6 IUNIE 1930 La 8 Mai 1868,' fniemeidtomî dinastiei române, Principele Carol de Hohensollern, a pus pentru prima oară piciorul pe pământul românesc, debarcând la ora 4 la Turnu Severin. La ora 8 punct prințul se urcă iar'o trăsură deschisă, înhă­mată cu opt cai mici şi „trăsura pomi prin noapte str- o iuţeală turbată". După două zile, la 10 Mai 1866, principele Carol îşi face intrarea triumfală în Bu­cureşti, iar în după amiaza a­­celeiaşi zile, depune jurământul de credinţă către ţară. După 64 de ani, la 6 Iunie 1930, coboară din văzduhuri la Vadut Cu­şuhii, principéte­ Carol., Exact după două zile, intoc­­­mai ca si marele său ■predece­sor, in după amiaza zilei de 1 Iunie 1930, principele Carol ‘de a-' pune jurământul de credinţă către ţară şi este proclamat Re­gele tuturor Românilor. Cum a Intrat in ţară Domnitorul Carol Avionul cu care a sosit in ţară M. S. Regele, defileului Ciucea (Cluj) sburând deasupra Raidul aviatorului Mattem Nem-York, ? (Rador). — O telegrama din­­Novosibirsk a­­nunta ca aviatorul Mattem a fost văzut azi dimineaţă la 10, după ora locală, eburând în direcţiunea oraşului Tolta, cu o viteză de aproximativ 300 km., pe oră. —— XOX— AVIATORUL MATTERN Pedeapsa cerută pentru Gereke Berlin, 7 (Radar). — In pro­cesul intentat fostului comisar al Reichului, Gereke,­ministe­rul public a cerut o pedeapsă de șase ani închisoare, 100.000 mărci amendă și ridicarea drepturilor civile pentru in­culpat. Gereke este inculpat de de­turnări de fonduri în prejudi­ciul fondului de propagandă al statului afectat realegerii președintelui Hindenburg în demnitatea pe care o ocupă. Deasemeni, i se mai impută deturnări de fonduri, în defa- I­­uarea­ asociațiunilor comunale­­ rurale germane. Rasturnarea unui autocamion cu ex­cursionişti Berlin, 7 (Rador). — Un acci­dent de automobil cu urmări grave s’a petrecut astăzi, între localităţile Ohlau şi Gruentanne (Silezia). Un mare autocamion care transporta optzeci de membrii ai organizaţiei tineretului din Scharnhorst, revenind dela o întrunire, s’a răsturnat de pe un pod In vid. , m­­ama acestei nenorociri, se­­ înregistrează un mort, şi 47 de­­ răniţi, dintre cari mai mulţi i gr»*. înfrânaţi snecula! Economiştii noştri cari conduc destinele ţării sunt preocupaţi de­ înaltele teorii internaţionale pentru rezolvirea crizei mon­diale, dezinteresându-se insă de micile lucruri ce sunt în imedia­­ta lor apropiere şi în măsură de a le soluţiona. Ziarul economic „Argus“ pu­blică tabela preţurilor genera­lă pe luna trecută, tabelă din care c reese că cele mai urcate cifre sunt ale mărfurilor — pro­duse româneşti — cari se găsesc în cea mai mare abundenţă pe piaţă. Preţurile medii ale tuturor mărfurilor ar fi cam de 37 de ori mai mare decât în 1916. So­cotiţi, că la 1916 viaţa începuse a se scumpi la noi din cauza răs­­boiului care dura de doi ani pe alte fronturi Ei bine, în ţara grâului şî a porumbului; in ţara cu hamba­­rele pline, în ţara petrolului « mii de sonde în plină producţie; în ţara în care Marea, Dunărea, lacurile şi râurile pot hrăni mi­lioane de oameni, — mălaiul e de 40 de ori mai scump ca în 1916, sarea de 41 de ori, pâinea de 40 de ori, cartofii de 66 de ori, brânza de 51 de ori, peştele de 50 de ori, gazul de 50 de ori, jimbla de 64 de ori. Ne aflăm, fără discuţie, în faţa unui sistem condamnabil de spe­culă ce înfloreşte sub ochii în­­chişi ai autorităţilor. Am înţelege să câştige produ­cătorii, căci pe ei apasă greuta­tea impozitelor, dar speculanţii de ce? Mulţimea asuprită de atâtea nevoi pretinde guvernului şi Ca­merei de comerţ să intervină fără întârziere spre a pune­ ca­­păt jafului inadmisibil al specu­latorilor. Perioada de timp rece şi plo­ios care a caracterizat luna Mai anul acesta, continuă să se menţie, deşi­ au trecut aproape sece­sile şi din iunie, şi unele regiuni de munte încă se mai semnalează ninsoare, în altele focul mai pâlpâie în sobe şi pretutindeni frigul opreşte un loc mersul vegetaţiei. Numai arare­ori câte o rază de soare, puţină căldură şi pe alocuri câte un crâmpei de cer senin, amintesc de primăvară; ele nu reuşesc însă să schimbe impre­sia lăsată de un timp prea rece şi prea umed, pentru epoca la care ne aflăm. O SITUAŢIE EXCEPŢIONALA Incontestabil, perioada aceasta marchează o situaţie cu totul ex­cepţională. De multă vreme n’am mai avut o lună mai atât de rece şi atât de ploioasă. Ceea­ ce formează Insa caracteristica ei este o frecvenţă cu totul ne­obişnuită a zilelor acoperite. A­­ceasta şi explică de altfel de ce în cursul zilei temperaturile maxime n’au răuşit să se ridice prea mult şi de ce impresia de­­ rece s’a resimţit atât de mult, deşi minimele nonpea n'au fost prea coborâte. . 1 Nebulozitatea atât de mare a lunii trecute a făcut ca soa­rele să strălucească prea puţină vreme şi implicit a produs un deficit termic. Aşteptam închee­rea tuturor calculelor ce se fac de Institutul meteorologic pen­tru ce la lumina cifrelor să po­tens da­u n­ou mai multe amă­­nunte. Pentru un moment însă pu­­t­­em preciza că creşterea neo­bişnuită a nebulozităţii se dato­reşte unei invazii puternice şi continue a masselor de aer oceanic bogate in vapori de apă, care pe măsură ce înaintau spre interiorul continentului se condensau, dând naştere la di­ferite forme de nori. Invazia aceasta la­ rândul ei trebue pusă In legătură cu o distribuţie a presiunei care în­că nu a hiat caracteristica de vară. TIMPUL PROBABIL In momentul în care comanda situaţiei atmosferice va fi luată de regimul de mare presiun® din Azore, vom putea anunţa o­­ îndreptare definitivă a v­remei.­­ Până atunci timpul încă se vo­­ menţine variabil, cu ploi locale,­­ dar cu tendinţa de a se îndrepte­­ tot mai mult şi de a se întălri I cu câteva grade. _— ----sos-—-----­STAREA TIMPULUI Ploi şi averse fără de sfârşit Cauzele asasinării ministrului afgan la Berlin Berlin, 7 (Rador). — Asasina­rea ministrului Afganistanul») pare sa fie o crimă politică, dar în acelaș timp are aerul unei răsbunări dictate de „legea sân­gelui4". După unele informaţîuni, sin­­dentul asasin era rudă cu Gu­lám Nadir Sah, fost ministru al Afganistanului la Moscova, cand a fost asasinat acum câteva luni, întrucât crima a fost săvârşi­­tă la localul legației, se presupu­ne că asasinul va fi extrădat pentru a fi judecat de iritaim lele­ttev țara ."•

Next