Universul, iunie 1933 (Anul 50, nr. 161-175)

1933-06-16 / nr. 161

Anul al 50-lea POND­ATORI LUIGI CAZZAVILLAN Une tie autoire Accidentele de automobile şi autobuze se înregistrează aproape zilnic, mai cu seamă în timpul verii când numărul celor ce vizitează regiunile pitoreşti şi staţiunile balneo­­climatice este mai mare. Cauzele acestor accidente sunt datorite, imprudenţei, absenţei de experienţă şi de stăpânire de sine a condu­cătorilor, excesului de viteză, ca şi frânelor defectuoase ale automobilelor şi autobuzelor supraîncărcate de pasageri. La noi se dă cu prea mare uşurinţă certificate şi permi­se de conducător de automo­bile. Nu este de-ajuns ca ci­neva să cunoască regulamen­tele circulaţiei; să conducă un automobil; să manevreze frâna, în condiţiuni normale. Sunt alte însuşiri ce se cer şi care nu se manifestă decât în împrejurări excepţionale, anormale. O manevră făcută precipi­tat, nervos, sub impulsul fri­ed şi al teroarei, mai mult instinctivă şi reflexă, poate provoca un accident cu ur­mări fatale, pe când cea fă­cută la momentul oportun, precugetată, implică o stăpâ­nire de sine, simţul răspun­derii şi al experienţei. E o chestiune de temperament şi de educaţiune profesională, de echilibru fizic şi moral, de comandament raţional, de un ansamblu de însuşiri şi de dispoziţiuni sufleteşti. Cei mai mulţi conducători de automobile, cari nu sunt profesionali ai volanulu­i, cred că prin faptul că sunt proprietarii acestor vehicule şi dispun de un permis, pe baza examenului ce l-au dat în faţa unor funcţionari bi­nevoitori, pot, fără nicio grijă, să parcurgă şoselele cu 80-100 km. pe oră, con­vinşi că automobilul lor răs­punde tuturor comenzilor şi ei sunt excelenţi şoferi. Lăsând la o parte acciden­tele provocate de împrejurări excepţionale, în care nu este angajată direct răspunderea conducătorului, cele mai multe accidente sunt dato­rite — după cum o dovedesc anchetele făcute de autori­tăţi — imprudenţei, lipsei de experienţe şi greşelilor să­vârşite de conducătorii aces­tor vehicule. Asemenea elemente pun în primejdie şi viaţa altor oa­meni, cari circulă pe şosele. De aceea se impune o revi­zuire a permiselor acordate conducătorilor de automobile şi autobuze, examene serioa­se şi de ordin medical, pre­cum şi scoaterea din circula­ţie a vehiculelor ce nu întru­nesc condiţiile cerute de si­guranţa circulaţiei. Intre două mentalităţi Revizioniştii au umplut capi­talele europene de vaetele lor. Au invocat umanitarismul, sim­­ţul de dreptate, respectul şi independenţa naţiilor. Au ex­ploatat sentimentalismul mul­tor cancelarii europene, reu­şind să obţină anularea unora din condiţiiinile tratatelor de paace. Prin persistenţa lor, au găsit oameni de bună credinţă cari să se înduioşeze de „ne­dreptatea“ ce s’a făcut învin­şilor şi cari să se alăture coru­lui celor ce urmăreau revizui­rea teritorială stabilită la Ver­sailles. Iată de ce scriam ori că sunt bine- venite destăinuirile d-lui Noulens, fostul ambasador al Franţei la Petrograd, în legă­tură cu condiţiile impuse Ro­mâniei de puterile centrale în pacea de la Bucureşti. Se poate deduce din aceste destăinuiri, cari ar fi fost con­diţiile pe cari le-ar fi impus a­­ustro-maghiarii-germanii, alia­­ţilor, dacă n’ar fi învins aceş­tia din urmă. Ni se lua prin pacea dela Bu­cureşti nu numai teritorii, nu numai independenţa noastră ca stat, nu numai un tribut per­petuu, dar eram reduşi la foa­mete şi sărăcie prin faptul că ni se luau roadele câmpului şi petrolul. Muncă forţată in slujba în­vingătorilor, poşta şi calea fera­tă în mâna lor şi alte zeci de prevederi toate menite să dis­trugă pe veci o ţară ! Comparaţi acum condiţiile pe care aliaţii învingători le-au im­pus puterilor centrale şi vedeţi dacă acestea mai pot invoca u­­manitarismul, simţul de drep­tate, respectul şi independenţa naţiilor! Nemiloasele condiţiuni impu­se României pot să lumineze şi pe acei dintre aliaţii noştri cari din sentimentalism compăti­­meau ieri, pe cei cari ar fi vrut să ţină sub călcâiul cismei lor toate popoarele europene. —«---------XOY---------------­ Comitetul de acţiune pentru Soc. Naţiunilor şi pactul celor patru Paris, 13 (Rador). — Comitetul de acţiune pentru Societatea Na­ţiunilor, a adoptat o rezoluţie privitoare la pactul celor patru puteri, în care felicită guvernul pentru încheierea pactului menit a garanta Europei 10 ani de pace. Comitetul a luat cunoştinţă cu o deosebită satisfacţie de destin­derea intervenită în relaţiile franco-italiene şi-şi exprimă spe­ranţa că voinţa paşnică afirmată de semnatarii noului pact, se va traduce prin rezultate efective atât la Londra cât şi la Geneva. Cronica ştiinţifică Pagini EXEMPLARUL :12 _ Pagini Nr. 161 Vineri 16 Iunie 1939 /// Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. U-le P. T. T. No. 120228/932. Austria cere sprijinul celor trei mari Puteri împotriva Germaniei —­ Prin telefon de la corespondentul nostru special —­Londra, 13. — Senza­ţionalul zilei de astăzi, la Londra, este solicitarea canc­elan­ţiul a­ustriac *CoH­­fuss, pentru o Intervenţie anglo - franco - italiană In Germania cu scopul de a opri imediat atacurile îm­potriva Vienei. Guvernul Angliei dore­şte să sprijine pe Dollfuss. Presa londoneză a pri­mit indicaţiuni că se va produce intervenţia soli­citată. PROPUNEREA ANGLIEI PENTRU PLATA DATO­RIILOR D. Roosevelt, preşedin-­­ tele Statelor Unite, perso­nal a acceptat propune­rea Angliei de a plăti no­minal 10 la sută din dato­rie. Se crede însă că acea­stă propunere va creia gu­vernului englez serioase dificultăţi în şedinţa de mâine a Camerei Comune­ lor. AUGURD. N. Titulescu în drum spre Londra — Defectarea vagonului cu care călătorea ministrul de externe — — Convorbirea cu reprezentantul ziarului nostru — Timișoara, 13 Iunie In drum spre Londra, unde ' merge spre a participa la con-­­ ferința mondială economică, d. ' ministru Titulescu a avut de suferit o întârziere de 2 ore, din cauza defectării vagonului special care a trebuit să fie s­eparat in staţia T.­Severin. Vagonul d-lui ministru de ex­terne a fost ataşat Luni seara , in gara de Nord la un tren personal, cu care urma să meargă până la Băile Her­­culane şi să aştepte câteva ore sosirea Simplonului. Din cauza unei puternice tamponări in staţia Kalinderu, s’a rupt cârligul de tracţiune al vagonului, fapt care putea duce la o nenorocire, fiindcă n’a fost observat de cât la re­vizia trenului in gara T.­Se­verin. Aci, s’au luat imediat măsuri pentru înlocuirea pie­sei defecte, iar d. Titulescu cu d-na şi insoţitorii au renunţat la vizita proectată la Băile Herculane, rămânând pentru câteva ore oaspeţii d-lor sena­tor Gr. Constantinescu, prof. Th. Costescu, Petre Burileanu, Danciu, prefectul de Mehedinţi şi Virgil Netta, primarul Se­­verinului, cu care au luat masa la restaurantul teatrului. Repararea vagonului a în­târziat plecarea Simplonului cu două ore, după care d. Titu­lescu şi-a continuat călătoria spre graniţă, întâmpinat şi salutat in sta­ţia Caransebeş de reprezentan­tul ziarului nostru, d. Titu­lescu a binevoit, ca in timpul unei convorbiri până la Timi­şoara, să facă unele precizări in legătură cu conferinţa eco­nomică mondială ce s’a des­chis la Londra. tulescu a menţionat că d-sa crede că conferinţa dela Lon­dra va dura mai multe luni. ■ Ministrul nostru “ de externe a plecat însoţit de d-nii Save­ Rădulescu, Gh. Crişan, Neni­­şor şi Buzdugan. In gara Timişoara, d-na şi d. Titulescu au fost întâmpinaţi şi salutaţi de prefectul judeţu­lui d-rul Băran, col. Dragalina, Gritta, chestorul poliţiei şi un grup de ziarişti. La ora 20, trenul s’a îndreptat spre fron­tieră. S. Ghiţulescu D. Titulescu despre : — Ce chestiuni se vor aduce in discuţie cu acest prilej ? am întrebat pe d. ministru de ex­terne. — Chestiile monetare, in pri­mul rând, tarifele vamale, ur­carea preţurilor materiilor pri­me, in care se cuprind mai ales cerealele şi probabil, în afară de conferinţă, chestiunea dato­riilor interguvemnamentale. — Ce credeţi că va eşi din a­­ceastă conferinţă? — Nimeni nu poate să facă o profeţie asupra rezultatului u­­nei conferinţe în care sunt în inferinţa de la Londra joc interesele unui număr aşa de mare de state. Ceea ce e cert, dacă se voeşte in mod hotărît a se eşi din criza economică generală, trebue să se adopte cel puţin soluţii internaţionale acceptabile pentru toţi, sau să se adopte acordu­ri regionale, care să permită statelor de a alcătui o unitate economică mai largă de­cât aceea pe care o reprezintă teritoriul fiecăruia din ele. Altminteri, fiecare stat se va considera îndrituit la li­bertatea lui de acţiune. . După aceste declaraţii, d. Ti­ D. Titulescu — purtătorul de cuvânt al lumii Londra, 13 (Rador).— Sub titlul „Purtătorul de cuvânt al lumii —— d. Ti­tulescu“ ---- ziarul „Daily Mirror“ publică un arti­col în care scrie intre al­tele : „Când d. Nicolae Titu­lescu, ministrul de externe al României, va sosi la Londra pentru conferinţa economică mondială, el se va afla pe un teren bine­­ cunoscut, deoarece a fost până acum câtva timp mi­nistrul ţării sale pe lângă Curtea St. James.­ „Primul delegat al Ro­mâniei este un bărbat cu mare farmec personal şi numără foarte mulţi prie­teni în Anglia. D-sa este renumit pentru marea sa sinceritate şi curajul său. Plin de prestanţă, d. Ti­tulescu este o autoritate în domeniul dreptului in­ternaţional şi privat şi şi-a servit ţara cu bravură şi iscusinţă“. —— X O X-----­ Interzicerea manifestaţiilor în Bavaria Muenchen, 13 (Rador).—Gu­vernul bavarez a interzis cu în­cepere de astăzi pe întregul te­ritoriu al Bavariei, orice de­monstraţie de stradă. Nu se va face excepţie decât pentru procesiunile religioase. UN OMAGIU ADUS UNUI SAVANT ROMAN — SĂRBĂTORIREA D-LUI PROF. DR. G. MARINESCU — D. Charles Richet, într’un in­teresant studiu asupra progre­sului civilizaţiei în epoca mo­dernă, stărue asupra importan­ţei lucrărilor şi cercetărilor şti­inţifice, în toate domeniile, ca şi asupra invenţiunilor şi des­coperirilor, ce au modificat, ba chiar revoluţionar, organizarea vieţii noastre sociale şi econo­­mice. Cui se datoreşte acest progres al civilizaţiei, aceste minunate invenţiuni şi desco­periri ? Câtorva savanţi cari, în mo­destele lor laboratorii, însufle­ţiţi de dorinţa de a afla ade­vărul şi de a zmulge secretele naturii, s’au devotat ştiinţei şi prin concepţiile lor originale, prin puterea viziunei lor, prin experienţe repetate şi studii a­­profundate şi îndelungate, au contribuit să lărgească cercul cunoştinţelor noastre şi să ofe­re omenirii noi posibilităţi de dezvoltare şi de progres. D. prof. Gh. Marinescu, săr­­bătoritul de om­ cu prilejul ani­versării celor 70 de ani ai săi, este unul din aceşti savanţi, care onorează nu numai ţara noastră, dar lumea civilizată şi ştiinţa universală. El nu s’a mărginit să profeseze de pe ca­tedră cunoştinţe metodice ex­puse, ci s’a consacrat cercetări­­lor şi studiilor, în domeniul a­­tât de întins şi complicat al neurologiei şi a reuşit, graţie concepţiilor sale originale, spi­ritului său metodic, pozitivist şi clar­văzător, muncii sale stă­ruitoare şi rodnice, pasiunii sa­le nobile pentru adevăr şi ştiin­ţă, să săvârşească o operă de savant, fecundă şi multiplă. In volumul dedicat d-lui prof. dr. Gh. Marinescu, cu prilejul aniversării celor 70 de ani ai săi, cei mai reputaţi savanţi din lume aduc nu numai preţi­oasa lor colaborare ştiinţifică, dar şi omagiul lor acestui sa­vant român pentru importanta sa contribuţie ştiinţifică. Profesorul S. Ramon I. Cajal — el însuşi un mare savant —, reaminteşte studiile sale asu­pra patologiei neuronului, a funcţiunilor sistemului nervos, a mecanismului regenerării nervilor şi altele, recunoscând cât de întinsă şi însemnată es­te opera sa ştiinţifică. Savantul francez, d. Georges Bourguignon, spune, că în toa­te domeniile neurologiei, d. prof. G. Marinescu a dovedit con­cepţiile sale originale, iar va­loarea tuturor studiilor şi cer­cetărilor sale este de mult re­cunoscută în lumea specialişti­lor. Fireşte, că toate aceste oma­gii aduse de atâtea personali­tăţi ştiinţifice, din străinătate şi din ţară, celui sărbătorit în Bucureşti, sunt bine meritate şi ele contribue să ne înalţe şi să ne îndemne să facem sfor­ţări pentru dezvoltarea noastră pe terenul cultural. După cum este şi datoria gu­vernului nostru să dea atenţiu­nea cuvenită cercetărilor de or­din ştiinţific prin organizarea modernă a laboratoarelor şi cli­nicilor. Ar fi cel mai nimerit omagiu adus prof. G. Marinescu, dacă i-am pune la dispoziţie clinica de care are nevoe pentru stu­diile şi cercetările sale. Graţierea lui M. Gh. Bujor — Un act nejustificat şi condamnabil — Guvernul a găsit de cuviin­ţă să graţieze de restul pe­depsei pe condamnatul Mi­hail Gheorghiu, zis Bujor, fără să poată justifica acest act de clemenţă, în împreju­rările de azi şi date fiind faptele grave şi crimele o­­dioase săvârşite de osânditul din 1920. Nu suntem împotriva acte­lor de clemenţă, atunci când ele sunt dictate de considera­­ţiuni umanitare şi generoase şi când nu pot fi puse în dis­cuţie şi in pericol interesele superioare ale statului. Nu acesta este cazul lui M. Gh. Bujor, condamnat în 1920 de Curtea Marţială la muncă silnică pe viaţă pen­tru următoarele crime săvâr­şite în Rusia sovietică, in cursul anilor 1917-1918, ca şi pentru organizarea, în ţară, în anul 1920, a unui complot revoluţionar: 1) Fiind mobilizat în ar­mata română, ca locotenent de rezervă, M. Gh. Bujor a dezertat în 1917, In Rusia, In timp de război; 2) In calitate de membru al „colegiului militar revolu­ţionar anti-român“ din O­­desa, el a făcut parte din statul-major al colonelului rus Muraviev, comandantul armatei roşii din sudul Ru­siei, care a fost organizată cu scopul de a ataca armata noastră pe linia Nistrului şi de a ocupa Basarabia; 3) M. Gh. Bujor a semnat un apel în ianuarie 1918, a­­dresat soldaţilor şi muncito­rilor români, prin care ii in­vita să ridice armele împo­triva ofiţerilor noştri şi să se ralieze la mişcarea revoluţio­nară rusă; 4) Un alt apel a adresat M. Gh. Bujor, in aceeaş e­­pocă, marinarilor români de pe vasele noastre din Marea Neagră, prin care îi invita să proclame revoluţia pe bord, să aresteze pe ofiţeri şi să înlocuiască pavilionul român cu steagul roşu. Ca să realizeze proectele sale, în Înţelegere cu guver­nul sovietic din Moscova şi având la dispoziţie fondurile băneşti necesare, M. Gh. Bu­jor a organizat un batalion revoluţionar zis românesc, format din dezertori din ar­mata noastră, CARE A PAR­TICIPAT LA LUPTA DE LA TIGHINA, CÂND TRUPELE COMANDATE DE MURA­VIEV AU ATACAT ARMATA NOASTRA DE AFARA LINIA NISTRULUI. La 3 Februarie 1918, el a dat ordin să fie atacate cu forţa armată şi capturate va­sele româneşti din Marea Neagră. Ordinul acesta a fost executat. După o salvă de focuri, vasele noastre, aflate în apele ruseşti şi pe care se găseau ofiţerii şi echipagiile române, au fost capturate, jefuite de întregul lor avut, iar pavilionul naţional a fost înlocuit cu flamura roşie so­vietică. Bandele comandate de Bu­jor au terorizat şi jefuit pe toţi românii refugiaţi în O­­dessa. Din ordinul lui Bujor, par­lamentarii noştri din acest oraş au fost arestaţi, consu­latul general român a fost atacat şi devastat şi toate depozitele de alimente apar­ţinând comisiunii române de aprovizionare, au fost jefuite. In complicitate cu agentul terorist sovietic, Spiru, M. Gh. Bujor a săvârşit opera­ţiunea de piraterie din portul Sebastopol, de pe vasul ro­mân „Durostor“ şi în urma instrucţiilor şi măsurilor luate de aceşti criminali, 14 marinari români au fost împuşcaţi în portul Feodosia. In cursul anilor 1919-1920, M. Gh. Bujor, ca împuterni­cit al guvernului sovietic din Moscova şi în înţelegere cu organizaţiile comuniste din ţară, a încercat SA­PRO­Continuare in pag. 2-a Cincizeci de ani de popularizare a ştiinţei de prof. dr. CHR. MUSCELEANU Cincizeci de ani de când de la apariţia primelor numere, zia­rul „Universul“ publică artico­le prin care aduce la cunoştin­ţa marelui public descoperirile şi invenţiunile savanţilor în la­borator sau aplicaţiunile prac­tice care se fac pentru îndru­marea spre mai bine a ome­nirii. Pentru gândul nostru, de­si­gur că cincizeci de ani este pu­ţin, căci el merge cu o iuţeală care întrece uneori iuţeala lu­minii, amintindu-ne evenimen­­te peste care au trecut dece­nii, dar care parcă s’au întâm­plat ori. Este însă mult, foarte mult când cercetezi mai de a­­proape opera realizată în aces­te cinci decenii. Spre a vedea cum a evoluat popularizarea ştiinţei la noi, am răsfoit întreaga colec­ţie a ziarului, de la primele numere până astăzi. Deşi lucrarea ar părea obositoare fiind cuprin­să în sute de volume formatul ziarului, trebue să mărturisesc că din primul moment am fost atras de atâtea fapte şi lucruri noui pe care le întâlneam a­­cum ca nişte vechi cunoştinţe. Cum citesc de mai bine de trei decenii „Universul“, am regă­sit cu o deosebită plăcere prin această revedere a foilor care mi-au fixat atenţia zi de zi, o bună parte din viaţa mea, atâ­tea evenimente care au preocu­pat lumea care, deşi pare că ră­mâne mereu aceiaşi, se schim­bă totuşi mereu, începând chiar cu primul nu­măr care a apărut la 20 Sep­tembrie 1881, cu titlul „Frater­nitatea Italo - Română" (Ziar politic-literar, săptămânal. A­­pare Duminica la ora 9). Di­rector şi administrator Luigi Cazzavillan, şi cu motto : „Daci o sortă fatală a despărţit pe România de Italia, o iubire fră­ţească le-a unit", publica un articol ştiinţific. Geologul Gre­­goriu Ştefănescu fost profesor la Facultatea de ştiinţe din Bu­cureşti. fost multă vreme de­can şi fost membru al Comi­siunii internaţionale pentru u­­nificarea nomenclaturii geolo­gice a publicat o dare de sea­mă asupra nomenclaturii în geologie şi un apel în numele­­ celui de al doilea congres in- I ternaţional ţinut la Florenţa, pentru ca şi românii să contri­bue la ridicarea unui monu­ment geologului Stenon care a trăit in secolul al XVII-lea. începând cu anul 1882 (titlul ziarului s’a schimbat in acela de „Frăţia Româno-Italiană“), s’a consacrat o rubrică specia­lă chestiunilor de populariza­re a ştiinţei, intitulată „Revista ştiinţifică“ în care multă vre­me a publicat articole foarte interesante ing. Ernesto Man­cini de la Roma. Chiar in pri­mul număr Mancini publică următoarele articole: 1) între­buinţarea apei de mare în pa­nificare. 2) Despre vitalitatea insectelor în frig şi 3) Un nou higrometru. In primul articol expune rezultatele obţinute de doctorul spaniol Serra Gimeno, întrebuinţând contra rachitis­­mului şi scrofulozei, apa de mare pentru facerea pâinii. El susţine că in modul acesta se pune la dispoziţia populaţiei­­ sărace un remediu continu şi i­eftin. In articolul al doilea, a­­rată cum un cercetător, dr. Co­lasanti, a stabilit că la frig re­zistă mult mai bine insectele tinere. In al treilea articol, de­scrie higrometrul lui Crova, arătând superioritatea acestuia faţă de cel construit de Reg­­nault. Intr’un alt număr, tot din 1882 (No. 59), ing. Mancini ex­pune aparatul lui Carré pen­tru obţinerea frigului artificial şi folosirea lui la transportarea cârnurilor congelate. Intre ar­ticolele publicate de ing Man­cini sunt unele care prezintă o deosebită importanţă pentru noi astăzi. Spre exemplu ches­tiunea somnului la plante, ar­ticol intitulat „Cum dorm plantele". In studiile făcute s’a arătat că plantele trec în starea lor de re­­paos, prin închiderea florilor şi o strângere sau îndoire a frun­zelor Sunt însă unele plante la care nu se observă somnul spre ex. Gramineele nu mani­festă prin nici o formă exteri­oară că dorm, iar la altele somnu^^manifest^iurnaW^ frunzele tinere, frunzele bătrâ­ne rămânând neschimbate. La 1884, ziarul își schimbă din nou titlul luându-l pe cel pe care îl poartă astăzi Ziarul „Universul“, care în noua fac­tură apare în fiecare zi la ora 7 dimineaţa, consacra pentru chestiunile ştiinţifice un spa­ţiu ceva mai mare publicând articolele sub titlul de „Con­vorbiri ştiinţifice" Primul ar­ticol apare un No­u de Sâmbă­tă 25 Aprilie 1884, intitulat ,,Steaua polară“ şi este semnat de Salvatore Ravenglio In anul 1887, in locul „Con­vorbirilor ştiinţifice" ziarul pu­blica mici articole sub titlul de „Varietăţi ştiinţifice“ mai mult cu titlul de informaţie. Probabil că acest mod de a informa publicul n’a fost prea bine primit căci după scurtă vreme dispare cu totul această rubrică şi apar articole separa­te mai lungi şi mai cu seamă, traduceri după Flammarion. In anul următor, apare însă fierul ştiinţific“. Sub această rubrică s’a publicat articole despre: Farurile plutitoare. Te­lefonul. O nouă invenţie a lui Edison, in care se caută să se înlocuiască firele telefonice cu apa mării, etc. In „Curierul şti­inţific“ s’au publicat articole până în 1890 când apare „Cro­nica ştiinţifică“. In cronicele ştiinţifice care incep să se publice, se da o deosebită atenţie invenţiunilor lui Edison, care interesa pe a­­tunci lumea in gradul cel mai înalt Se mai publicau articole ca: Sfârşitul lumii, Căderea pământului în soare, Ciocnirea pământului cu o cometă sau cu o planetă, Veninul broaştelor O formă ciudată a aurorelor boreale Telepatia, Despre tem­peraturi, o plantă electrică. Cu privire la planta electri­că, se arată că există o plantă in pădurile Indiei care, când este atinsă cu mâna, dă o co­­moţiune ca şi o bobină de in­ducţie, iar dacă se apropie un cui magnetic începe să se mişte neregulat. Influenţa aceasta se constată mai cu seamă pe la orele două după amiază şi se anulează în timpul nopţii. Un articol intitulat „Insectele luminoase“ prezintă deasemeni un interes deosebit. Se enu­­meră câteva din insectele care emit lumină în timpul nopţii insistând în special asupra in­sectei „Pyropharus noctilucus“ care dă o lumină ca şi o cande­lă. Şase gândaci de aceştia puşi la un loc dau o lumină ca şi o lumânare. Pentru aceasta sunt folosiţi de locuitorii din regiu­nile unde se găsesc, ca să lumi­neze camerele în timpul nopţii. S-au putut face chiar fotogra­fii destul de bune la lumina lor, formată în special din ra­­diaţiuni galbene. Un articol de asemenea, de o deosebită actualitate, este în le­gătură cu trăsnetul și moartea Pftwrimian­otwnao­­.­«»

Next