Universul, iulie 1933 (Anul 50, nr. 176-206)

1933-07-01 / nr. 176

­ 2 ASia ORADEA „FRANSO-ROMANĂ" Bucureşti, Gri­viţei 23. —­ Fondată 1920 (M.0.182-1920 Cu 16 Numere participă la Tragerea din 4 Iulie 1933 abonaţii, cari au primit, cu ocazia jubileului „Universului", poliţele -ite lei 50.000 şi lei 20.000, dacă vor achita Societăţii lei 436 până în seara zilei de 3 Iulie. Acei car­ menţin In vigoare numai poliţa de lei 50.000, vor trimite lei 295 şi dacă menţin pe cea de 20.000 lei, vor trimite numai lei 140. In cazul dintâiu, ei participă cu 9 numere, in cazul al doilea cu 7. Ambele poliţe sunt emise cu restituirea a lei 8200 de fiecare poliţă pentru costul ziarului pe 4 ani şi pentru 40 optimi lez. Asemenea, la achitarea ratei Iulie 1933 la asigurarea de 60.000 lei, abonatul va primi o mică casetă de bani, iar la Februarie 1934, un frumos ceasornic de biurou, masiv şi de precizie. Idem, respectiv la Oct. 1933 şi Aprilie 1934 pentru asigurarea de 20.000 lei. Cetiţi cu atenţiune poliţele şi anexele primite şi veţi vedea că după poliţa de 20.000 puteţi realiza încasări totale de 48.200 lei lei după cea de 50.000 lei, încasări totale de 108.200 lei. Accelerarea judecăţilor! " înregistrăm mai jos că pro­cesul fostului sindic al bursei din Bucureşti, d. Victor Fi­lot­ti, ce urma să se judece Mercuri la înălta Curte de casaţie s. III, s-a amânat la 23 Ianuarie 1934. Tot Mercuri, înalta Curte a a­­mânat la 29 Ian. 1934 desba­­terea recursurilor de grabnică soluţie , in materie de rerere, al recurentei Tudora Stan in pro­ces cu „Crâşmarii asociaţi din Iaşi" şi în materie de conten­cios administrativ, al recuren­tului ministerului industriei cu succesorii Damalide ; şi doar la 26 Ianuarie 1934, recursul în materie comercială, al negus­torului Iancu Gottfried in pro­ces cu firma germană Köni­gliche Shoneshinen Fabrik, şi pe acela în materie de mine al ministerului industriei şi co­merţului în proces cu intimatul S. Rauch. Condicile supremei instanţe fiind încărcate, nu s-au putut fixa termene mai apropiate. Curator de massă falimentară Curatorul massei falimentare a soc. anon. de gaz metan din jud. Târnava Mică, Ioseff Bocilă, din Diciosânimartin, obţinuse la trib. Târnava Mică drept ono­rar pentru acest oficiu pres­tat massei falimentului şi pen­tru operaţiile falimentare ur­mate timp de 14 luni, s­uma de lei 2.706.936. Sentinţa tribunalului a fost­­afişată în ziua de 4 Mai 1931, iar societatea a introdus apel la 18 Mai. Curtea a redus onorariul la 1.910.041 lei. Ambele părţi atacând cu re­curs decizia, în faţa înaltei Cu­rţi de casaţie s. n s-a ivit di­vergenţă as­upra chestiunii de a se şti dacă potrivit disp. art. 103, 76 şi 79 din legea falimen­tului din Ardeal, hotărîrile tribunalului prin cari se fi­xează onorariul curatorului de massă falimentară au a se co­munica şi creditorului falitului, aşa cum se comunică curatoru­lui de massă şi consiliului de faliment ? sau dacă se aduce la cunoştinţă numai prin afi­şare ? De asemenea s-a pus în discu­ţie dacă în speţa termenul de apel contra fixării onorariului curge pentru creditori, dela da­ta afişării (4 Mai), sau numai dela comunicare ? Deci dacă apelul declarat de societate contra sentinţei de stabilire a onorariului este în termen sau nu si, in fine, dacă­ legea din 1929 de accelerare a adus sau nu vreo modificare textelor a­­ratarte din legea falimentului­­din Ardeal ? .... Mercuri, înalta Curte, sub pre­şedinţia d-lui prim-preşedinte Dim.­Volanschi, în complet de divergenţă, a judecat recursul, care a fost admis şi deriziunea Curţii casată fără trimitere, considerându-se apelul ca tar­­div. D. Boila a câştigat astfel de­finitiv, drept onorariu... lei 2.706.936. !• America ne dă 12 milioane lei pentru scopuri sanitare D. ministru Ioaniţescu a fost înştiinţat de fundaţia america­nă Rockefeller că aceasta a ho­­tărît să trimită ministerului să­nătăţii 12 milioane şi jumătate de lei, din care 10 milioane să fie repartizate pentru construi­rea institului de igienă din Bu­cureşti, 1 milion şi jumătae pen­tru înfiinţarea celor două plăşi sanitare model, la Bucureşti şi Cluj, ce vor începe să funcţio­neze la Ianuarie viitor şi 1 mi­lion se va hotărî ulterior între­buinţarea. Tratativele cu fundaţia Ro­ckefeller se duc de câţiva ani prin intermediul d-lui dr. Ma­­nuilă, fost bursier al acestei fundații în America. Acum se trece la înfăptuire. Curier judiciar ------------------------------------­ In materia vânzării imobilelor faliţilor înalta Curte de casație, s. II, urma să judece Mercuri recursul făcut de sindicul falimentului G. Sandu şi de falit (ca inter­venim­t) contra ordonanţei de adjudecare a tribunalului nota­rial prin care se vând­use sin­gurul imobil din activul fali­mentului. înainte de a se păşi în dez­bateri, intervenientul a semna­lat Curţii că creanţa ipotecară ce stăruie asupra imobilului săra­c‘a contractat anterior da­tei de când a început comerţul şi că fiind astfel o creanţă ci­vilă, nu este exceptată conform de legea pentru reglementarea datoriilor, iar­ execuția­­ între­prinsă împotriva sa cată a fi suspendată de drept conform acestei legi. Recurentul a adău­­gat că această excepție pri­mând, trebuie să fie tranşată înaintea oricărei discuții asupra fondului. Intimatul în proces (adjude­­catarul) a obiectat că cererea de suspendare fiind admisibilă numai dacă recursul însuși e admisibil și în termen, este lo­cul a se examina în prealabil a­­ceast­a situație. Or sub acest raport a învederat că recursul purtat contra unei Ordonanţe de a judecare dată conf. art. 180, 6ât şi 687 cod comercial, nu exista calea de recurs. D-sa a precizat anume că vânzările de imobile aflate în activul fali­mentelor, cerute de judecătorul sindic respectiv, încuviinţate de tribunalul de resort­ şi efectua­te prin tribunalul notarial, nu sunt susceptibile de nici o cale de atăt , deci "nici ordonanţele de adjudecare nu pot fi "atacate cu recurs, ci sunt executorii prin ele înşile, aceste vânzări fiind asimilate în totul actelor de vânzare voluntare. - înalta Curte, sub preşedinţia d-lui cons. Procopiu, a admis fl­iest fel de a vedea şi a respins recursul, de plano, ca inadmisi­bil. Procesul Victor Filotti Tot pentru Mercuri înalta Curte de casaţie (s. și însă) sorocise judecarea unui recurs de excepţional interes fiindcă evocă pe unul dintre cele mai cu răsunet procese ale vreunei: procesul fostului sindic al bur­sei, d. Victor Filotti. Era pendinte anume recursul făcut de direcţia P. T. T. (azi Casa autonomă a poştelor) con­tra deciziei Curţii de apel din Bucureşti s. m, ce a respins ca inadmisibil apelul făcut con­tra sentinţei trib. Ilfov s. a co­mercială prin care, primindu­­se cererea de reabilitare a fostu­lui sindic, petiţionarul a fost­­ declarat reabilitat de sub efec­tul sentinţei de declarare în stare de faliment, pe temeiul legii lichidării judiciare. Precum se știe, d. Victor Fi­lotti invocând disp. art. 22 din legea de lichidare judiciară a datoriilor comercial© (abrogată in Octombrie 1932) ,şi susţinând in faţa, tribunalului că nu mai are nici o creanţă, dintre cele verificate la miasaa credală a fa­limentului său, ne­achitată, de­oarece obţinuse chitanţe de a­­chitare din partea tuturor cre­ditorilor (cu excepţia numai a poştelor a cărei creanţă o con­testase), a obţinut printre cei dintâi, beneficiul legii în ches­tiune şi a fost, ca urmare, de­clarat reabilitat. Contra acestei sentinţe, poşta însă făcuse apel, susţinând că petiţionarul nu poate invoca teoria achitării integrale a cre­ditorilor săi atâta vreme cât nu a îndestulat şi creanţa sta­tului, de lei 4.749.463 aur (adică circa lei 300 milioane hârtie). Curtea însă, având in vedere disp. art. 827—829 cod­ comer­cial prin care se deschide calea de apel în această materie nu­mai în favoarea falitului peti­ţionar iar pe de altă­­parte con­statând că textul nu îngăduie creditorilor cari s'ar împtrivi reabilitării decât doar posibili­tatea unei opuneri scrise depu­să la dosarul tribunalului, fără a se da şi dreptul la concluziuni orale şi de a figura ca parte în proces, considerând in fine că chiar aceste norme ale codului de comerţ au fost înlocuite prin art. 22 al legii in chestiune, ce organiza un sistem special, în această materie, a respins ape­lul poştelor ca inadmisibil. Recursul poştelor aducea în­­naintea înaltei Curţi două che­stiuni de excepţional Interes juridic, osebit de aceia deopo­trivă de interesantă a readuce­rii în discuţie a procesului În­suşi. Cerea adică , in prim rând să se sta­tornic­easc­ă şi precizeze situaţia reabilităţilor prin efec­tul legii din 1932, abrogată, fa­ţă de normele din condica de comerţ cuprinse în art. 82?-829 repuse în vigoare. Şi reclama apoi tranşarea controversei ce stăruie de multă vreme asupra chestiunei de a se şti dacă a­­pelul în materie de reabilitare fiind deschis expres numai de­bitorului cel puţin recursul (de­venind constituţional prin art. 103 din legea noastră funda­mentală) este la Îndemâna cre­ditorilor oponenţi ? Deşi direcţia P. T. T. a ce­rut formal adresa de la dosar, judecarea recursului şi tranşa­rea acestui proces, care sub diverse forme stăruie pe condi­ca instanţelor. Încă dinainte de război, totuş, din cauze proce­durale, dezbaterea s-a amânat din nou în Ianuarie , 1934. In materie fiscală S. T. B. a atacat deunăzi cu apel impunerea sa la Impozitul comercial pe anul 1932. Şi cum prin noua împărţire a Capitalei nu cunoştea precis de care ad­ministraţie de se­ctor depinde, a introdus două apeluri la două comisiuni. Totodată însă a apelat şi fis­cal impunerea. In faţa primei comisiuni de judecată, societatea a arătat că împotriva aceluiaş proces­­verbal a făcut un apel regulat introdus în faţa administraţiei financiare competente, astfel că e cazul să se trimită ambele apeluri in faţa aceleiaş comisii, sau în cazul când comisia se declară competentă, retrage a­­cest apel. Comisia a pășit la judecarea doar a apelului fiscului, pe care l-a admis. In fața celeilalte comisiuni, când a venit spre judecare ape­lul regulat introdus de S. T. B.,­­ a fost respins pe motiv că in speță ar exista­ autoritate de lucru judecat asupra impune­rii. Ambele hotăriri fiind atacate cu recurs înaintea Curții de apel si­mţ­a, aceasta a conside­rat că nu poate exista autorita­te de lucru judecat în această materie, a casat deci ambele hotăriri și a trimis procesul spre o nouă judecare. S’a admis concordatul soc. „Urania” D. Antone Petrescu, preşedin­tele trib. Ilfov s.­­ com., după cercetarea actelor depuse, a ad­mis Mercuri în principiu cererea de concordat preventiv făcută de societatea de asigurare „U­­raniă”, fixând ter­men pentru verificarea creanțelor la 23 Au­gust a. g. Escrocherie D. jude in str. Krupenski a lansat mandat de arestare îm­potriva lui Heinrich Weissel­­berg zis Vesel, cu ultim domi­ciliu în str. Brazilei 14, pretins gazetar, pentru escrocherie. Catastrofa din gara de Nord înaintea trib.­ Ilfov s. IV, a continuat Mercuri judecarea procesului autorilor accidentu­lui de cale ferată din gara de Nord, produs prin ciocnirea ac­celeratului cu personalul din ziua de 10 Ianuarie a. C. Au fost audiaţi cinci martori, şi spre a se audia şi restul, ju­decata s’a amânat la 27 Iulie. Totdeodată tribunalul a admis punerea în libertate a ultimu­lui deţinut preventiv în acea­stă afacere, Eugen Febri, func­ţionarul de la postul de reavl­­eare. Fraudele de la „Moni­torul Oficial” D. Jude instr. Ion Stănescu al cab. 7 Instrucţie a semnat ordonanţa definitivă de trimi­tere în judecată a lui Traian Brătăşeanu, pentru delapidare, fals şi scrocherie. Numitul, precum se ştie, e pus sub in­­culpaţie pentru că, în calitate de subdirector la Casa de Credit a funcţionarilor „Monitorului Oficial”, prin falsificări groso­lane, încasări de mandate, plăsmuiri de registre, recipise şi rezoluţii de aprobare ale di­rectorului general, a reuşit în curs de un an să fraudeze 1.149.000 lei. Curierul Curţii de Conturi DEFICITUL DELA MANUTAN­ŢA BRAILA In gestiunea de bani a manu­tanţei Brăila, pe anul 1925, pro­­ducându-se un deficit de lei 420.018,95 din cauză că delegatul manutanţei cu aprovizionările de făină, grâu şi porumb, subit. Georgescu Calistrat, a­­ avansat suma furnizorului, care nu a pre­dat subzistenţe mapulanţei, „ ministerul apărării “naţionale a condamnat pe moştenitorii csubbt. Calistrat Georgescu, sinucis, fost gestionar de fapt, şi solidar cu ei, pe d-nii: g-ral Macri, fost co­mandant al dviziei a X-a, care pe baza referatelor şefului serviciu­lui intendenţii, dăduse ordin să se plătească furnizorilor aconturi, pe locot. col. C. Popilian, care fiind delegat să se intereseze de mersul aprovizionării, a dispus să se cumpere 2 vagoane porumb, fără a avea calitatea sau vreun ordin, anticipând astfel asupra unei noui angajări a manutanţei, — şi pe gestionarii de drept, ad­tor căpt. Ilie Niculescu şi­­căpt. Ni­culae Paşolescu, acestuia din urmă imputându-i-se şi suma de lei 144.018,90, plătită în plus pe­ste preţul contractat. Curtea, secţia 3-a, pronunţân­­du-se ori asupra apelurilor intro­duse contra deciziei ministerului apărării naţionale, a condamnat pe moştenitori defunctului sublo­cotenent Calistrat Georgescu, la plata sumei de lei 420.018,95, şi a admis apelurile d-lor: ad-tor căpt. Paşolescu N., ad-tor căpt. Niculescu Iile, locot. col. C. Popi­­lian și general Maori, apărându-i de plata sumelor imputate. CALCULAREA MEDIEI TRIE­NALE D-na Natalia Ionăsescu, fostă impiegată superioară p. t. 1., ce­rând înscrierea la pensie, comisiu­­nea de pensii i-a recunoscut un quantum de lei 1.012 lunar, re­prezentând 100 la sută din media salariilor primite in ultimii 3 ani de serviciu, şi acordându-i la tim­pul servit un spor de 5 ani, con­form art 8 din legea generală de pensii. Nemulţumită, a declarat apel, cerând ca sporul de 5 ani a­­cordat, să fie considerat ca dat In ultimul grad, cu care a eşit la pensie, adică media salariilor pe ultimii 3 ani să se considere e­­gală cu ultimul salariu ce a pri­mit. Curtea, secţia l-a, judecând ori apelul l-a respins, considerând ca sporul de timp acordat funcţio­narilor cari îndeplinesc funcţiuni ce prin natura lor, le pun viaţa in primejdie, sau le istoveşte mai devreme puterile, nu constitue decât o majoritate a timpului util în raport de care se stabileşte pensia, media trienală, socotin­­du-se, conform art. 9 din lege, pe baza salariilor efective primite de funcţionari. UNIVERSUL Scrisori din Italia — Urmare din pag. I - prin asanarea regiunilor mala­­rice din câmpia romană şi în Sardinia, s’a sfârşit în realita­te prin a se creia provincii noul- Simultan, s’a procedat la un în­treg ansamblu de sforţări spre a reţine la ele populaţiile să­teşti. Li s’a dat mai mult con­fort, mai multă higiena, o ener­gie electrică îmbelşugată, dar s’a mai avut grijă să li se dea distracţii sportive, de a organi­za plăcut orele de odihnă şi de a se avea grijă de nevoile spiri­tului; s’au instituit săli de lec­tură şi biblioteci ambulante, catedre ambulante de agricul­tură, teatre ce se deplasează din sat în sat, adevărate coruri ale poetului grec Thespis... Adăugaţi că autorităţile ve­ghează şi că toţi acela şi toate acelea cari găsesc cu cale să pă­răsească satul fără ca prezenţa lor să fie un adevăr necesară la oraşe sfârşesc mai curând sau mai târziu să fie aduşi la că­min.* In mare parte acestea sunt desigur măsuri de circumstan­ţă. Nu ştiu ce poet a cântat fe­ricirea de a se naşte, de a trăi şi de a muri în acelaş sat, dar acesta nu e desigur scopul pe care şi-l propune Italia, cu atât mai mult cu cât într’o ţară cu formă lunguiaţă cum e penin­sula italică ar echivala în a face străin cu timpul între ei pe lo­cuitorii regiunilor îndepărtate. Tocmai spre a para de pe acum la un atare inconvenient s’a în­treprins o acţiune paralelă con­tra regionalismului, acţiune ce ar putea părea să contrazică pe aceea de care am vorbit, dacă n’ar fi urmărită pe alt plan. Prea multă vreme, in adevăr, a fost nu numai o Italie de nord ci o Italie de sud, dar, din re­giune în regiune, se puteau constata neînţelegeri, ignoranţe, uneori ostilităţi. Se înţelege deci că regimul fascist care, după însuşi sensul definiţiei sale, e unificator, caută şi, la nevoe, impune afară de unitatea poli­tică, unitatea morală şi spiri­tuală şi-a luat grijă de a opu­ne regionalismului sub toate formele sale, o concepţie uni­form italiană. Această operă de unificare se face prin toate mijloacele şi, dacă începe la şcoală, se urmează la adulţi pâ­nă a favoriza, între altele, o for­mă de turism interior care, cu puţine cheltueli, permite schim­bul de vizite între cetăţenii o­­raşelor cele mai îndepărtate din regat. Spre a da pildă ultimul consiliu naţional, în loc să se ţină la Roma ca de obiceiu, s’a ţinut la Palermo şi e probabil că, de aci înainte, viitoarele se­siuni se vor ţine când într’un oraş, când într’altul. Războiul din 1914 a făcut mult spre a lipi puternic între ele provincii cari, timp de veacuri, formase tot atâtea mici state. Aceasta a fost un bine, dar mai erau încă multe de făcut, lucru la care se muncește azi. Verax Mişcarea minerilor Delegaţia minerilor din Banat la ministerul muncii Tendinţa direcţiunii generale c. f. r. de a întrebuinţa din ce în ce mai mult păcură decât căr­buni, a produs mare pertur­bare în toate bazinele carboni­fere din ţară. Aproape toate minele noastre de cărbuni au început exploata­rea având aproape Unic client căile ferate. Dar, prin noua politică a com­bustibilului exploatările petroli­fere au isbutit să determine sfe­rele conducătoare c. f. r. să pă­răsească combustibilul solid pen­tru cel lichid. Argumentele invo­cate au apăsat greu, căci la c. f. r. s’a admis punctul lor de ve­dere. Dar chestiunea, dacă aparent se poate rezolva pe hârtie echi­tabil, în fond, perturbările pro­vocate dela trecerea unui regim de combustibil la altul, sunt atât de mari, încât se creează situaţii în care se angajează liniştea so­cială. Aşa s’a întâmplat acum. „Faptul că ministerul comani- Citţiil­or­u’a rezolvat până în pre­zent repartizarea cotelor de com­bustibil minelor de cărbuni, so­cietăţile carbonifere neavând pe ce conta, au început să dea pre­aviz de licenţierea lucrătorilor. Cum numărul lor e foarte mare, formând localităţi întregi, situa­ţia din regiunile carbonifere a devenit gravă. Nesiguranţa zilei de mâine agită masse de lucră­tori din ce în ce mai mari. De mai bine de o săptămână numeroase delegaţii de mineri s-au prezentat ministerelor de co­municaţii şi muncă cerând să li se rezolve favorabil cererile lor. Muncitorul miner Gherman, deputat, s’a prezentat Miercuri la ministerul munci cu o nume­roasă delegaţie de mineri din Banat. El a spus d-lui ministru Ioaniţescu că situaţia şomerilor s’a agravat. E vorba ,a spus d­-sa, ca la 1 Iulie să se închidă cele mai multe mine din Banat. Situaţia e la fel în toate bazinele carbonifere. Suntem mereu purtaţi cu vorba de ministerul comunicaţiilor. Din această cauză muncitori­mea a perdut toată încrederea. Toate promisiile d-lui ministru Mirto nu erau realizat. Ceva mai mult, a opus d. de­putat Ghenian, în această situa­ţie gravă s-au ivit alţi speculanţi cari profitând de slăbiciunea unor anumite persoane, sau poate chiar în bună înţelegere, au in­trodus cereri din partea unor mine de cărbuni închise de mai multă vreme, cerând să li se re­partizeze cote de cărbuni. Or, aceasta tulbură şi complică mai mult situaţia. Problema fiind de excepţională ,importantă, cerem d-le ministru, a încheiat capul delegaţiei mi­nerilor, să participaţi şi d-stră la consfătuirea ce se va ţine mâine, raifleft, la ministerul Comunica­ţii­lor. D. mi­nistru­ Ioaniţescu a ru­gat pe delegaţi să nu­ se alar­meze, căci guvernul se îngrijeşte de această problemă. Rezolvarea chestiunii combusti­bilului se va face ţinând seama, mai întâi de interesele muncito­rilor. Vrem să le asiguram cu orice chip existenţa şi liniştea. E adevărat, patronii de mine, voese fiecare, o cotă cât mai mare de cărbuni, dar la înche­­erea contractelor, se va ţine seamă în primul rând de situa­ţia muncitorilor. Consfătuirea a ţinut până la ora 3. a. a. Construire și unui dig pe malurile râurilor Buzău şi Siret Brăila, 28 Iunie Ravagiile făcute­­ de revărsa­rea râurilor Buzău şi Siret, au fost considerabile, fiindcă cinci ani consecutivi, sătenii de pe malurile acestor râuri au ră­mas săraci, dat fiind că gospo­dăriile lor şi numeroase tere­nuri semănate au fost distruse. Anul acesta, ţăranii de prin partea acestor locuri au redus din semănături, fiindcă acum câtva timp se anunţase­­că pe­ricolul inundaţiilor e apropiat şi nu va putea fi înlăturat. Printr-o împrejurare fericită, până în prezent sătenii de pe malurile acestor râuri au scă­pat de inundaţii, deşi erau in perspectivă să evacueze satele, fiindcă apele creşteau şi ajun­seseră până la ma­rginea şose­lei, iar câteva hectare de­ păşu­ne au fost chiar acoperite de apă. Faţă de situaţia critică pe de o parte şi protestul sătenilor pe de altă parte, s’a înfiinţat pe lângă prefetura judeţului o a­­sociaţie de amelioraţiuni funci­are, având ca membri pe sinis­traţii, cari au suferit de pe ur­ma inundaţiilor. Preşedintele consiliului de ministraţie al acestei asociaţii, a fost ales d. Ionel Marinescu, prefectul judeţului. Asociaţia are de scop de a ocroti in viitor pe locuitorii de pe malurile râurilor Buzău şi Siret, împotriva inundaţiilor. Noua asociaţie a adunat fon­durile necesare pentru constru­irea unui dig pe malurile celor două râuri, cari se revarsă in judeţul Brăila. „­­n vederea acestor importan­­­­te lucrări, consiliul de adminis­­t­­raţie al asociaţiei a ţinut şe- I dinţă sub preşedinţia d-lui Io­­­­nel Marinescu, prefectul jude­ţului. I S’a hotărlt ca în toamnă să se înceapă construcţia digului, sau irevocabil în primăvara a­ LUlUi 1934. Digul se va ridica pe malul drept al râurilor Buzău şi Siret, pe o lungime de circa 30 km., având un volum total de 233 mii metri cubi. Terasamentul va începe de la podul de peste râul Buzău, pe­­ unde trece şoseaua Brăila-Foc­­şani şi va continua pe malul drept al Siretului, până la po­dul de cale ferată Brăila-Bar­­boşi. Îndată ce lucrările vor ajun­ge la acest punct, cele două iis Iducte cari servesc pentru scur­gerea apelor în Dunăre, vor fi astupate. Această lucrare importantă, va fi împărţită în două : un dig va avea o lungime de 11 km., şi un volum de 118 mii m. c., cuprinzând malul drept al râurilor, pe lângă comunele Latinu şi Iuliu Maniu, iar altul va începe de la km. 11 (corn. Iu­­liu Maniu) şi va continua până la terasamentul linie ferate (Brăila-Barboşi) km. 28, cu un volum de 111 mii m. c. Dacă acest proect va deveni un fapt îndeplinit, atunci mari întinderi de terenuri arabile, cari deveniseră băltoace, din cauza deselor inundaţii, vor putea fi semănate, iar proprie­tarii respectivi îşi vor putea ve­dea de gospodării. -——xox----— BIBLIOGRAFII — A apărut „Gazeta Medicală” nr. 27, cu următorul sumar: Vă îmbujoraţi la faţă din orice ni­mic? — O nouă metodă de vin­decare a viciului morfinei. — Deşi suntem în anotimpul verii ne putem îmbolnăvi de broncho­­pneu­imonie. Atenţie, când luaţi iod. — Ma­rile progrese ale chirurgiei. Când vrem să distrugem insectele din casă. — Băuturi bune şi băuturi rele. Regimul în bolile de stomac.— Sifilisul şi geniile. — Infecţiunea puerperală. — Braţe frumoase, coate frumoase. — Pieptul nedes­­voltat. — Femeia fidelă. — Hrana copilului. — Bolile de piele ale copiilor. — Sfaturi pentru pă­rinţi. — Tran­sfu­zie de sânge în tratamentul bolilor intestinale. —­­Schimbarea climei calmează cri­zele de astm. „Memoriile lui Casanova”, vol. V. Editura „Cugetarea“. — REVISTA SOCIETATEA DE MAINE, anul X, n-rul 6. — O româncă spre polul Nord de d-na Smara Gheorghiu, c­e descrieri sugestive din Dane­marca, Suedia şi Norvegia. Car­te minunată pentru premii şco­lare, ca şi Mătuşica Oiţa, de a­­ceiaş autoare, carte de poveşti folositoare şi instructive pentru tineret. ---------xox---------­ Anul al 50-lea Nr. 176 Sâmbătă 1 Iulie 1933 „Naţionalismul“ confiscării conductelor de petrol Acţiunea etatizării conduc­telor aparţinând întreprinde­rilor particulare petrolifere nu poate interesa opinia publică pe care o socotim deplin edifi­cată asupra miracolelor econo­­­miei dirijate şi etatismului, în urma experienţelor de până acum. Ziarul „Universul“ publicând in numărul său de ori explica­­ţiunile cu care d. Pascal Ton­cescu, preşedintele Regiei Con­ductelor Statului, încearcă să justifice această măsură de e­­tatizare forţată, mă obligă să clarific întreaga chestiune, pre­cum urmează: NAŢIONALISM ŞI CONSTITU­ŢIONALISM ? După săptămâni de lucru în umbră şi­ cu dosarul sub chee, d. Pascal Toncescu, onorabilul preşedinte al Regiei Conducte­lor Statului, binevoeşte să ex­plice pentru ce împreună cu d. inginer Mărdărescu, director al aceloraşi conducte, a pornit o acţiune violentă pentru expro­prierea conductelor societăţii Concordia din regiunea Gura Ocniţei-Moreni-Băicoi-Ploeşti. Toată lumea — şi aceea care cunoaşte şi aceea care nu cu­noaşte pe d. Pascal Toncescu— a aflat în fine, după propriile sale afirmaţii, că a pornit să înfăptuiască printr’o expro­priere arbitrară o operă con­stituţională şi naţională. Nu mă voi ocupa mult de noua pasiune după opere con­stituţionale şi naţionale a ono­rabilului domn Pascal Tonces­cu. Este în­deobşte cunoscut că, cu cât o marfă este mai proastă, cu atât eticheta ce se pune deasupra este mai impre­sionantă, şi cu cât un act este mai abuziv cu atât i se aplică la toate gradele de comparaţie calificativul de „naţional“, „constituţional“ sau la nevoe şi amândouă împreună, cum este cazul aci. Dar d. Pascal Toncescu a în­cercat să aducă în sprijinul penibilei sale acţiuni adesiunea prezumată a soc. Concordia prin răstălmăcirea diferitelor sale caete de sarcini şi, mai ales, să solidarizeze cu d-sa pe un fost ministru de industrie, stăruind să probeze cu o abili­tate care nu poate păcăli pe nimeni, că există un drept pre­cis de expropriere pentru Stat, în loc să justifice că ar fi ca­zul ca d-sa să-l aplice și în special cu privire la conductele soc. Concordia din suszisa re­giune. GENIALA DESCOPERIRE Atât Constituţia cât şi Legea Minelor care prevede, prin art. 70, dreptul de expropriere nu­mai „când Statul va crede că e necesar pentru interesul pu­blic" şi prin art. 197 numai „după o justă şi prealabilă des­păgubire şi condiţionat ca a­­ceste conducte să poată servi pentru mai mulţi producători şi exproprierea lor să nu împe­­dice bunul mers al transpoar­­telor întreprinderii expropriate“, precum şi „Concordia“ cu con­ductele ei, cu caracterul şi ac­tivitatea notoriu comerciale, nu sportive sau filarmonice, au existat şi sunt in funcţie de a­­tâta amar de vreme, dar nici Regia Conductelor Statului, nici vre­unul din miniştrii de industrie — începând cu auto­rul legii minelor citat de d. Pascal Toncescu — nu au gă­sit până acum că ar fi fost ca­zul să aplice dreptul de expro­priere nimănui şi mai puţin societăţii Concordia. Să fie la mijloc ignorarea Constituţiei ? Trădarea intere­selor naţionale ? Incapacitatea tuturor predecesorilor ce s-au perindat la conducerea Regiei conductelor şi în parte şi a ac­tualilor ei conducători, onora­bilii domni Pascal Toncescu şi Ing. Mărdărescu, întru cât nu se găsesc în capul regiei doar numai de azi ? Sâ ne găsim de data asta in faţa unora din exploatările petrolifere des­fiinţate din cauză că conduc­tele Concordiei nu sunt sub patriotica şi înţeleaptă câr­muire a d-lor Toncescu şi Măl­­dărescu ? Să-şi fi manifestat Statul o anume politică în ma­terie de petrol şi să, nu o fi pu­tut înfăptui din cauza conduc­telor soc. Concordia? Sau ce a­­nume fapte grave preci­se şi de interes general să se fi petre­cut? Iată ce eram în drept să aşteptăm ca să ni se lămu­rească de către actualul pre­şedintele al conductelor Sta­tului, care vrea „să elibe­reze ţara românească şi cu această măsură să o pună — după cum rezultă din articolul său — in rândul tuturor ţări­lor libere şi care se admini­strează prin legile lor (? !). OROAREA DE REALITĂŢI Cu simplitatea şi oroarea de realităţi şi de cifre exacte a marilor iluminaţi, onorabilul preşedinte al regiei­­conducte­lor Statului, insistând în ex­proprierea conductelor soc­­ii Concordia din regiunea Gura I Ocniţei-Moreni-Băicoi - Ploeşti, afirmă că este vorba de mai nimic, de patru conducte de ţiţei; de faptul că numai Con­cordia ar transporta ţiţei pen­tru terţi în regiune, în timp ce celelalte societăţi se servesc de conductele lor numai pentru transporturi proprii; că Con­cordia transportă pentru terţi 150.000 vagoane cu 600 lei şi sfârşeşte decisiv şi fără posi­bilitate de răspuns că Statul percepe pentru utilizarea con­ductelor sale numai jumătate din taxa de lei 600 de mai sus EXPROPRIERE CU TOPTANUL Cu tot regretul de a eviden­ţia ignoranţa şi falsitatea ra­ţionamentului pe care se rea­­zămă aventuroasa acţiune a d-lui Pascal Toncescu & Comp. sunt nevoit să declar că nu­­ este vorba numai de expro­prierea a 4 condu­cte, ci de o cerere de expropriere a între­­gei organizaţii de transport, fă­cută cu multă trudă şi mari jertfe de soc. Concordia în 25 ani, pentru a-şi putea trans­porta ţiţeiul său şi al altor în­treprinzători, atâta timp cât Statul nu s-a gândit sau nu a vrut să facă această lucrare. Şi adaug că este vorba lămurit, de toate conductele principale, de cele de legătură cu toate şantierele şi­­cu toate rafine­­riile, în lungimea indicată de regia conductelor de 288 km., de toate rezervoarele societăţii din regiune insumând o capa­citate de peste 70.000 tone, de toate terenurile, casele, biu­­rourile şi instalaţiile, deşi toate acestea — în afară de con­ducte —, nu sunt menţionate ca expropriabile în niciunul din textele de mai sus. Sunt nevoit să mai declar— şi desfid pe d. Pascal Tonces­cu să fa­că proba contrarie — că şi celelalte societăţi fac transporturi pentru terţi in re­giune. CAT SE TRANSPORTA De asemenea sunt nevoit să declar inexactă afirmaţiunea d-sale cu privire la transpor­tul de 150.000 vagoane pentru terţi în 1932 şi ţin la dispoziţia tuturor oamenilor de bună cre­dinţă registrele de primire şi de cupoane ,eliberate, din care se constată că este vorba de circa 76.000 vagoane, din care numai 49.000 transportate până la rafinerii la Ploeşti şi Târgovişte, iar restul de 27.000 transportate la rafineriile late­rale, la societăţile Astra Ro­mână şi Steaua Română cu ta­rife scăzute. TARIFUL REGIEI In fine, mai declar ca abso­lut inexactă afirmaţiunea ono­­ratului d. Pascal Toncescu, că statul ar face transporturile sale de ţiţei pentru jumătate preţ, adică pentru 300 lei — şi subliniez calificarea de ine­xactă, pentru a feri pe viitor pe oamenii cu poziţia şi răs­punderea preşedintelui regiei conductelor de a se pune în a­­semenea situaţiuni. In adevăr pentru transportul de ţiţei Băicoi-Bucureşti, Regia Conductelor Statului percepe 1000 sau 1100 lei de vagon, a­dlică 30% din valoarea medie a ţiţeiului, iar societăţii Titan dela Bucureşti, care şi-a făcut aci, în 1929, rafinerie de cca. 50.000 tone anual şi pe care Re­gia conductelor şi-a asigurat-o ca client permanent, îi mai im­pune — Peste taxa de 1100 de vagon— şi plata unei chirii de 250.000 lei anual pentru legarea rafineriei de conducta principa­lă Băicoi-Bucureşti, chirie ce nu se plăteşte la soc. Concordia şi o mai obligă la plata unui minim anual de 2.000 vagoane, chiar dacă ar transporta mai puţin. (Contract aut. Ilfov Not. 31.017 din 22 Oct. 1929). Pentru petrolul rafinat pe care societăţile îl exportă prin Constanţa situaţia este şi mai tristă. La fiecare vagon expor­tat prin regia conductelor Sta­tului, rămâne întreprinderii producătoare cca. 6.000 lei de vagon pentru materie primă, transportul ei la fabrică, dis­tilarea şi rafinarea, amortizări, dobânda capitalului şi riscul comercial, în timp ce regia con­ductelor statului încasează pen­tru transport şi accesori lei 2812—2840 de vagon (2407 transport-1-l % perdere de con­ductă -F diverse) adică peste 40%, cu sarcina pentru între­prinderile petrolifere de a a­­coperi tot ele pierderile mai mari de 1%, până la 1­4%, in­dependent de cauzele care le-ar fi produs. FOLOASELE REGIEI SI PO­NOASELE INDUSTRIILOR In timp ce industria petro­liferă luptă cu vitregia vremu­rilor, cu un potop de taxe şi impozite, cu concurenţa supra produ­cţiei mondiale, cu greu­tăţile plasărei măriei şi inca­­sărei preţului ei, regia conduc­telor statului, scutită de impo­zite, la adăpostul oricărui risc şi cu conducători îns­ufleţiţi de devotamentul d-lor Pascal Ton­cescu şi inginer Mărdărescu pentru interesul general al in­dustriei petrolifere şi pentru degrevarea ei, nu se jenează să perceapă taxele prohibitive menţionate şi să acuze pe spi­narea industriei petrolifere un beneficiu net de 205.378.780 lei le 31 Martie 1933 (15 luni) după amortismente de 62.823.982 cheltueli de producţie de 68.283.020 lei şi cheltueli gene­rale de 32.987.100 lei. Dacă adăugăm la cele două exemple de tarifare de mai sus, 36 taxe diferite ce se plă­tesc regiei statului, după cum te mişti într'un sens sau în­­traltul în portul Constanţa, inclusiv taxele pentru servicii neprestate, cum este pomparea produselor cu mijloacele socie­tăţilor din depozitele lor la vapoare diversele lucră­ri de in­teres general menite să reducă cheltuelile de expediţii, inclusiv conducta de benzină, petrol brut sau păcură Băicoi-Con­­stanţa din raza de monopol a regiei conductelor statului, şi alte multe lucrări reclamate de petrolişti dar neexecutate ni­ci până azi în portul Con­stanţa, precum şi sistemul re­giei conductelor statului de a declara formal că nu are bani pentru anume lucrări şi a cere industriei de petrol să-i avan­seze (adresa regiei conductelor No. 7454 din 23 Mai şi răspun­sul Asociaţiei industriaşilor de petrol din 20 Iunie a. c.), toată lumea obiectivă şi de bună cre­dinţă — exceptând pe cei de principiul economiei confis­­cante — înţelege de ce la pre­tinsa expropriere pentru iefti­nirea tarifelor şi realizarea de economii particularilor, în­treaga lume petroliferă — îm­preună cu exploatatorii fără conducte şi fără rafinerii — a răspuns cu petiţia trimisă Con­siliului de mine şi intervenţia la ministerul de Industrie, opu­­nându-se formal la expropriere şi declarându-se mulţumită ca regia conductelor statului să scadă tarifele la conductele sale proprii actuale. SPOR DE VENITURI? . Onoratul domn Pascal Ton­cescu sfârşeşte abila sa expu­nere întrebându-se: „Ce în­semnează exproprierea conduc­telor Concordiei ?“ Şi ca om cuminte, naţional şi constitu­ţional cum este, îşi răspunde­­cu singurul motiv real al aces­tei nechibzuite­­ iniţiative : „Crearea unui spor de venituri pentru regia conductelor Sta­tului“. De altfel nici nu ar fi putut să fie vorba de altceva, întru­cât viaţa industriei de petrol şi neînţelegerile care s-ar ivi între societăţi cu privire la tarifele de transport sunt cu totul sub controlul statului, începând cu intrarea în po­sesia a terenurilor şi conti­nuând cu săparea sondelor, punerea lor în exploatare, to­tul este supus controlului şi ra­portului către min. de indu­strie, iar cartele de sarcini pentru perimetrele acordate prevăd clauza tip că întreprin­derea, în limita capacităţii dis­ponibile, este obligată să trans­porte ţiţei pentru terţi şi in caz de neînţelegere asupra pre­ţului de transport, consiliul mi­nelor decide cu putere execu­torie. Pentru redevenţele statului taxa este fixată la un procent din ţiţeiu­l transportat. ? justificarea condiţiunilor din textele invocate de însuşi ono­rabilul domn Pascal Toncescu, nu-1 preocupă cum nu-1 preo­cupă nici consecinţele expro­­prierei — confiscare proectată cu privire la conductele soc. Concordia, conducte care­ sunt foarte aproape de limita ei de producţie actuală şi de posibi­lităţile de mărire ale acestei producţii, în urma terenurilor luate anul acesta de la Stat şi pentru­ care a plătit statului circa 100.000.000 lei, din care o parte cu anticipaţie, după în­săşi cererea Statului. Onoratul preşedinte al regiei conductelor statului şi Comp., cu tariful şi avantajele men­ţionate, arată pentru ultimele 15 luni un beneficiu de circa 200.000.000 lei, din care nu cu­noaştem partea atribuită Sta­tului — în timp ce soc. C**K­­cordia, a cărei desorganizare şi paralizare se urmăreşte, a dat ea singură Statului sub dife­rite forme într’un singur an— anul 1932 — de două ori atât, adică 500.000.000 lei, iar acţio­narilor săi, tuturor la un loc, numai 30,000 000 lei. Este oare în interesul econo­miei naţionale ca o asemenea întreprindere care munceşte a­­proape exclusiv pentru Stat, să fie lovită, penalizată şi să i se ia conductele, rezervoarele biu­­rourile, casele, terenurile, pen­tru ridicola sumă de 45.000.000 lei, propusă de onorabilul domn Pascal Tonces­cu, numai pentru faptul că ea s’a organizat mai bine in materie de petrol pen­tru ea şi pentru alţii ? Domnii, a căror activitate li­niştită dela regia conductelor Statului, le îngăduie citirea ro­manelor de senzaţie şi lansa­rea oricărei idei fanteziste, pot să aibă orice părere. Cred însă, că d. prim ministru, d. ministru de industrie şi d. sub­secretar de Stat de la industrie, cari au atâta dragoste pentru industria ţârii şi pentru menţinerea ei la un nivel de propăşire în în­suşi interesul Statului, au altă părere şi vor interveni ca să curme, cu o zi mai Înainte, a­­cest scandal. ION MARINESCU Directorul general al Concordia ■ 6 In „VESELIA. De Joi 29 Iunie ! Noua îmbrăcăminte a bărbaţilor (catifea, plută, celuloid, sticlă, piele, burete şi tuburi cu neon.—­­Arcul de triumf şi d. Mironescu.—Americanii... telefoniei (lupta contra scumpir t­elefonului).— Pavajul Capitalei. — D. Ghelmegeanu, Banciu, Costache (care Costache?) inspectează percep­țiile. — Faceți să fie bani, că de plătit plătim noi! Scrisoare sf. Petru.­Contribuția „Veseliei“. Soacrele lui Marion.—Niță Pitpalac al lui Cosco. Sistem infailibil.—Glume despre Jean Jaures.— Scenă de menaj.—Nae Siminoc în Parades, etc. Cea mai distractivă carte în vacanță : *€ DOAMNA E GELOASA de C. COSCO

Next