Universul, iulie 1933 (Anul 50, nr. 176-206)
1933-07-01 / nr. 176
2 ASia ORADEA „FRANSO-ROMANĂ" Bucureşti, Griviţei 23. — Fondată 1920 (M.0.182-1920 Cu 16 Numere participă la Tragerea din 4 Iulie 1933 abonaţii, cari au primit, cu ocazia jubileului „Universului", poliţele -ite lei 50.000 şi lei 20.000, dacă vor achita Societăţii lei 436 până în seara zilei de 3 Iulie. Acei car menţin In vigoare numai poliţa de lei 50.000, vor trimite lei 295 şi dacă menţin pe cea de 20.000 lei, vor trimite numai lei 140. In cazul dintâiu, ei participă cu 9 numere, in cazul al doilea cu 7. Ambele poliţe sunt emise cu restituirea a lei 8200 de fiecare poliţă pentru costul ziarului pe 4 ani şi pentru 40 optimi lez. Asemenea, la achitarea ratei Iulie 1933 la asigurarea de 60.000 lei, abonatul va primi o mică casetă de bani, iar la Februarie 1934, un frumos ceasornic de biurou, masiv şi de precizie. Idem, respectiv la Oct. 1933 şi Aprilie 1934 pentru asigurarea de 20.000 lei. Cetiţi cu atenţiune poliţele şi anexele primite şi veţi vedea că după poliţa de 20.000 puteţi realiza încasări totale de 48.200 lei lei după cea de 50.000 lei, încasări totale de 108.200 lei. Accelerarea judecăţilor! " înregistrăm mai jos că procesul fostului sindic al bursei din Bucureşti, d. Victor Filotti, ce urma să se judece Mercuri la înălta Curte de casaţie s. III, s-a amânat la 23 Ianuarie 1934. Tot Mercuri, înalta Curte a amânat la 29 Ian. 1934 desbaterea recursurilor de grabnică soluţie , in materie de rerere, al recurentei Tudora Stan in proces cu „Crâşmarii asociaţi din Iaşi" şi în materie de contencios administrativ, al recurentului ministerului industriei cu succesorii Damalide ; şi doar la 26 Ianuarie 1934, recursul în materie comercială, al negustorului Iancu Gottfried in proces cu firma germană Königliche Shoneshinen Fabrik, şi pe acela în materie de mine al ministerului industriei şi comerţului în proces cu intimatul S. Rauch. Condicile supremei instanţe fiind încărcate, nu s-au putut fixa termene mai apropiate. Curator de massă falimentară Curatorul massei falimentare a soc. anon. de gaz metan din jud. Târnava Mică, Ioseff Bocilă, din Diciosânimartin, obţinuse la trib. Târnava Mică drept onorar pentru acest oficiu prestat massei falimentului şi pentru operaţiile falimentare urmate timp de 14 luni, suma de lei 2.706.936. Sentinţa tribunalului a fostafişată în ziua de 4 Mai 1931, iar societatea a introdus apel la 18 Mai. Curtea a redus onorariul la 1.910.041 lei. Ambele părţi atacând cu recurs decizia, în faţa înaltei Curţi de casaţie s. n s-a ivit divergenţă asupra chestiunii de a se şti dacă potrivit disp. art. 103, 76 şi 79 din legea falimentului din Ardeal, hotărîrile tribunalului prin cari se fixează onorariul curatorului de massă falimentară au a se comunica şi creditorului falitului, aşa cum se comunică curatorului de massă şi consiliului de faliment ? sau dacă se aduce la cunoştinţă numai prin afişare ? De asemenea s-a pus în discuţie dacă în speţa termenul de apel contra fixării onorariului curge pentru creditori, dela data afişării (4 Mai), sau numai dela comunicare ? Deci dacă apelul declarat de societate contra sentinţei de stabilire a onorariului este în termen sau nu si, in fine, dacă legea din 1929 de accelerare a adus sau nu vreo modificare textelor aratarte din legea falimentuluidin Ardeal ? .... Mercuri, înalta Curte, sub preşedinţia d-lui prim-preşedinte Dim.Volanschi, în complet de divergenţă, a judecat recursul, care a fost admis şi deriziunea Curţii casată fără trimitere, considerându-se apelul ca tardiv. D. Boila a câştigat astfel definitiv, drept onorariu... lei 2.706.936. !• America ne dă 12 milioane lei pentru scopuri sanitare D. ministru Ioaniţescu a fost înştiinţat de fundaţia americană Rockefeller că aceasta a hotărît să trimită ministerului sănătăţii 12 milioane şi jumătate de lei, din care 10 milioane să fie repartizate pentru construirea institului de igienă din Bucureşti, 1 milion şi jumătae pentru înfiinţarea celor două plăşi sanitare model, la Bucureşti şi Cluj, ce vor începe să funcţioneze la Ianuarie viitor şi 1 milion se va hotărî ulterior întrebuinţarea. Tratativele cu fundaţia Rockefeller se duc de câţiva ani prin intermediul d-lui dr. Manuilă, fost bursier al acestei fundații în America. Acum se trece la înfăptuire. Curier judiciar ------------------------------------ In materia vânzării imobilelor faliţilor înalta Curte de casație, s. II, urma să judece Mercuri recursul făcut de sindicul falimentului G. Sandu şi de falit (ca intervenimt) contra ordonanţei de adjudecare a tribunalului notarial prin care se vânduse singurul imobil din activul falimentului. înainte de a se păşi în dezbateri, intervenientul a semnalat Curţii că creanţa ipotecară ce stăruie asupra imobilului sărac‘a contractat anterior datei de când a început comerţul şi că fiind astfel o creanţă civilă, nu este exceptată conform de legea pentru reglementarea datoriilor, iar execuția întreprinsă împotriva sa cată a fi suspendată de drept conform acestei legi. Recurentul a adăugat că această excepție primând, trebuie să fie tranşată înaintea oricărei discuții asupra fondului. Intimatul în proces (adjudecatarul) a obiectat că cererea de suspendare fiind admisibilă numai dacă recursul însuși e admisibil și în termen, este locul a se examina în prealabil aceasta situație. Or sub acest raport a învederat că recursul purtat contra unei Ordonanţe de a judecare dată conf. art. 180, 6ât şi 687 cod comercial, nu exista calea de recurs. D-sa a precizat anume că vânzările de imobile aflate în activul falimentelor, cerute de judecătorul sindic respectiv, încuviinţate de tribunalul de resort şi efectuate prin tribunalul notarial, nu sunt susceptibile de nici o cale de atăt , deci "nici ordonanţele de adjudecare nu pot fi "atacate cu recurs, ci sunt executorii prin ele înşile, aceste vânzări fiind asimilate în totul actelor de vânzare voluntare. - înalta Curte, sub preşedinţia d-lui cons. Procopiu, a admis fliest fel de a vedea şi a respins recursul, de plano, ca inadmisibil. Procesul Victor Filotti Tot pentru Mercuri înalta Curte de casaţie (s. și însă) sorocise judecarea unui recurs de excepţional interes fiindcă evocă pe unul dintre cele mai cu răsunet procese ale vreunei: procesul fostului sindic al bursei, d. Victor Filotti. Era pendinte anume recursul făcut de direcţia P. T. T. (azi Casa autonomă a poştelor) contra deciziei Curţii de apel din Bucureşti s. m, ce a respins ca inadmisibil apelul făcut contra sentinţei trib. Ilfov s. a comercială prin care, priminduse cererea de reabilitare a fostului sindic, petiţionarul a fost declarat reabilitat de sub efectul sentinţei de declarare în stare de faliment, pe temeiul legii lichidării judiciare. Precum se știe, d. Victor Filotti invocând disp. art. 22 din legea de lichidare judiciară a datoriilor comercial© (abrogată in Octombrie 1932) ,şi susţinând in faţa, tribunalului că nu mai are nici o creanţă, dintre cele verificate la miasaa credală a falimentului său, neachitată, deoarece obţinuse chitanţe de achitare din partea tuturor creditorilor (cu excepţia numai a poştelor a cărei creanţă o contestase), a obţinut printre cei dintâi, beneficiul legii în chestiune şi a fost, ca urmare, declarat reabilitat. Contra acestei sentinţe, poşta însă făcuse apel, susţinând că petiţionarul nu poate invoca teoria achitării integrale a creditorilor săi atâta vreme cât nu a îndestulat şi creanţa statului, de lei 4.749.463 aur (adică circa lei 300 milioane hârtie). Curtea însă, având in vedere disp. art. 827—829 cod comercial prin care se deschide calea de apel în această materie numai în favoarea falitului petiţionar iar pe de altăparte constatând că textul nu îngăduie creditorilor cari s'ar împtrivi reabilitării decât doar posibilitatea unei opuneri scrise depusă la dosarul tribunalului, fără a se da şi dreptul la concluziuni orale şi de a figura ca parte în proces, considerând in fine că chiar aceste norme ale codului de comerţ au fost înlocuite prin art. 22 al legii in chestiune, ce organiza un sistem special, în această materie, a respins apelul poştelor ca inadmisibil. Recursul poştelor aducea înnaintea înaltei Curţi două chestiuni de excepţional Interes juridic, osebit de aceia deopotrivă de interesantă a readucerii în discuţie a procesului Însuşi. Cerea adică , in prim rând să se statornicească şi precizeze situaţia reabilităţilor prin efectul legii din 1932, abrogată, faţă de normele din condica de comerţ cuprinse în art. 82?-829 repuse în vigoare. Şi reclama apoi tranşarea controversei ce stăruie de multă vreme asupra chestiunei de a se şti dacă apelul în materie de reabilitare fiind deschis expres numai debitorului cel puţin recursul (devenind constituţional prin art. 103 din legea noastră fundamentală) este la Îndemâna creditorilor oponenţi ? Deşi direcţia P. T. T. a cerut formal adresa de la dosar, judecarea recursului şi tranşarea acestui proces, care sub diverse forme stăruie pe condica instanţelor. Încă dinainte de război, totuş, din cauze procedurale, dezbaterea s-a amânat din nou în Ianuarie , 1934. In materie fiscală S. T. B. a atacat deunăzi cu apel impunerea sa la Impozitul comercial pe anul 1932. Şi cum prin noua împărţire a Capitalei nu cunoştea precis de care administraţie de sector depinde, a introdus două apeluri la două comisiuni. Totodată însă a apelat şi fiscal impunerea. In faţa primei comisiuni de judecată, societatea a arătat că împotriva aceluiaş procesverbal a făcut un apel regulat introdus în faţa administraţiei financiare competente, astfel că e cazul să se trimită ambele apeluri in faţa aceleiaş comisii, sau în cazul când comisia se declară competentă, retrage acest apel. Comisia a pășit la judecarea doar a apelului fiscului, pe care l-a admis. In fața celeilalte comisiuni, când a venit spre judecare apelul regulat introdus de S. T. B., a fost respins pe motiv că in speță ar exista autoritate de lucru judecat asupra impunerii. Ambele hotăriri fiind atacate cu recurs înaintea Curții de apel simţa, aceasta a considerat că nu poate exista autoritate de lucru judecat în această materie, a casat deci ambele hotăriri și a trimis procesul spre o nouă judecare. S’a admis concordatul soc. „Urania” D. Antone Petrescu, preşedintele trib. Ilfov s. com., după cercetarea actelor depuse, a admis Mercuri în principiu cererea de concordat preventiv făcută de societatea de asigurare „Uraniă”, fixând termen pentru verificarea creanțelor la 23 August a. g. Escrocherie D. jude in str. Krupenski a lansat mandat de arestare împotriva lui Heinrich Weisselberg zis Vesel, cu ultim domiciliu în str. Brazilei 14, pretins gazetar, pentru escrocherie. Catastrofa din gara de Nord înaintea trib. Ilfov s. IV, a continuat Mercuri judecarea procesului autorilor accidentului de cale ferată din gara de Nord, produs prin ciocnirea acceleratului cu personalul din ziua de 10 Ianuarie a. C. Au fost audiaţi cinci martori, şi spre a se audia şi restul, judecata s’a amânat la 27 Iulie. Totdeodată tribunalul a admis punerea în libertate a ultimului deţinut preventiv în această afacere, Eugen Febri, funcţionarul de la postul de reavleare. Fraudele de la „Monitorul Oficial” D. Jude instr. Ion Stănescu al cab. 7 Instrucţie a semnat ordonanţa definitivă de trimitere în judecată a lui Traian Brătăşeanu, pentru delapidare, fals şi scrocherie. Numitul, precum se ştie, e pus sub inculpaţie pentru că, în calitate de subdirector la Casa de Credit a funcţionarilor „Monitorului Oficial”, prin falsificări grosolane, încasări de mandate, plăsmuiri de registre, recipise şi rezoluţii de aprobare ale directorului general, a reuşit în curs de un an să fraudeze 1.149.000 lei. Curierul Curţii de Conturi DEFICITUL DELA MANUTANŢA BRAILA In gestiunea de bani a manutanţei Brăila, pe anul 1925, producându-se un deficit de lei 420.018,95 din cauză că delegatul manutanţei cu aprovizionările de făină, grâu şi porumb, subit. Georgescu Calistrat, a avansat suma furnizorului, care nu a predat subzistenţe mapulanţei, „ ministerul apărării “naţionale a condamnat pe moştenitorii csubbt. Calistrat Georgescu, sinucis, fost gestionar de fapt, şi solidar cu ei, pe d-nii: g-ral Macri, fost comandant al dviziei a X-a, care pe baza referatelor şefului serviciului intendenţii, dăduse ordin să se plătească furnizorilor aconturi, pe locot. col. C. Popilian, care fiind delegat să se intereseze de mersul aprovizionării, a dispus să se cumpere 2 vagoane porumb, fără a avea calitatea sau vreun ordin, anticipând astfel asupra unei noui angajări a manutanţei, — şi pe gestionarii de drept, adtor căpt. Ilie Niculescu şicăpt. Niculae Paşolescu, acestuia din urmă imputându-i-se şi suma de lei 144.018,90, plătită în plus peste preţul contractat. Curtea, secţia 3-a, pronunţându-se ori asupra apelurilor introduse contra deciziei ministerului apărării naţionale, a condamnat pe moştenitori defunctului sublocotenent Calistrat Georgescu, la plata sumei de lei 420.018,95, şi a admis apelurile d-lor: ad-tor căpt. Paşolescu N., ad-tor căpt. Niculescu Iile, locot. col. C. Popilian și general Maori, apărându-i de plata sumelor imputate. CALCULAREA MEDIEI TRIENALE D-na Natalia Ionăsescu, fostă impiegată superioară p. t. 1., cerând înscrierea la pensie, comisiunea de pensii i-a recunoscut un quantum de lei 1.012 lunar, reprezentând 100 la sută din media salariilor primite in ultimii 3 ani de serviciu, şi acordându-i la timpul servit un spor de 5 ani, conform art 8 din legea generală de pensii. Nemulţumită, a declarat apel, cerând ca sporul de 5 ani acordat, să fie considerat ca dat In ultimul grad, cu care a eşit la pensie, adică media salariilor pe ultimii 3 ani să se considere egală cu ultimul salariu ce a primit. Curtea, secţia l-a, judecând ori apelul l-a respins, considerând ca sporul de timp acordat funcţionarilor cari îndeplinesc funcţiuni ce prin natura lor, le pun viaţa in primejdie, sau le istoveşte mai devreme puterile, nu constitue decât o majoritate a timpului util în raport de care se stabileşte pensia, media trienală, socotindu-se, conform art. 9 din lege, pe baza salariilor efective primite de funcţionari. UNIVERSUL Scrisori din Italia — Urmare din pag. I - prin asanarea regiunilor malarice din câmpia romană şi în Sardinia, s’a sfârşit în realitate prin a se creia provincii noul- Simultan, s’a procedat la un întreg ansamblu de sforţări spre a reţine la ele populaţiile săteşti. Li s’a dat mai mult confort, mai multă higiena, o energie electrică îmbelşugată, dar s’a mai avut grijă să li se dea distracţii sportive, de a organiza plăcut orele de odihnă şi de a se avea grijă de nevoile spiritului; s’au instituit săli de lectură şi biblioteci ambulante, catedre ambulante de agricultură, teatre ce se deplasează din sat în sat, adevărate coruri ale poetului grec Thespis... Adăugaţi că autorităţile veghează şi că toţi acela şi toate acelea cari găsesc cu cale să părăsească satul fără ca prezenţa lor să fie un adevăr necesară la oraşe sfârşesc mai curând sau mai târziu să fie aduşi la cămin.* In mare parte acestea sunt desigur măsuri de circumstanţă. Nu ştiu ce poet a cântat fericirea de a se naşte, de a trăi şi de a muri în acelaş sat, dar acesta nu e desigur scopul pe care şi-l propune Italia, cu atât mai mult cu cât într’o ţară cu formă lunguiaţă cum e peninsula italică ar echivala în a face străin cu timpul între ei pe locuitorii regiunilor îndepărtate. Tocmai spre a para de pe acum la un atare inconvenient s’a întreprins o acţiune paralelă contra regionalismului, acţiune ce ar putea părea să contrazică pe aceea de care am vorbit, dacă n’ar fi urmărită pe alt plan. Prea multă vreme, in adevăr, a fost nu numai o Italie de nord ci o Italie de sud, dar, din regiune în regiune, se puteau constata neînţelegeri, ignoranţe, uneori ostilităţi. Se înţelege deci că regimul fascist care, după însuşi sensul definiţiei sale, e unificator, caută şi, la nevoe, impune afară de unitatea politică, unitatea morală şi spirituală şi-a luat grijă de a opune regionalismului sub toate formele sale, o concepţie uniform italiană. Această operă de unificare se face prin toate mijloacele şi, dacă începe la şcoală, se urmează la adulţi până a favoriza, între altele, o formă de turism interior care, cu puţine cheltueli, permite schimbul de vizite între cetăţenii oraşelor cele mai îndepărtate din regat. Spre a da pildă ultimul consiliu naţional, în loc să se ţină la Roma ca de obiceiu, s’a ţinut la Palermo şi e probabil că, de aci înainte, viitoarele sesiuni se vor ţine când într’un oraş, când într’altul. Războiul din 1914 a făcut mult spre a lipi puternic între ele provincii cari, timp de veacuri, formase tot atâtea mici state. Aceasta a fost un bine, dar mai erau încă multe de făcut, lucru la care se muncește azi. Verax Mişcarea minerilor Delegaţia minerilor din Banat la ministerul muncii Tendinţa direcţiunii generale c. f. r. de a întrebuinţa din ce în ce mai mult păcură decât cărbuni, a produs mare perturbare în toate bazinele carbonifere din ţară. Aproape toate minele noastre de cărbuni au început exploatarea având aproape Unic client căile ferate. Dar, prin noua politică a combustibilului exploatările petrolifere au isbutit să determine sferele conducătoare c. f. r. să părăsească combustibilul solid pentru cel lichid. Argumentele invocate au apăsat greu, căci la c. f. r. s’a admis punctul lor de vedere. Dar chestiunea, dacă aparent se poate rezolva pe hârtie echitabil, în fond, perturbările provocate dela trecerea unui regim de combustibil la altul, sunt atât de mari, încât se creează situaţii în care se angajează liniştea socială. Aşa s’a întâmplat acum. „Faptul că ministerul comani- Citţiiloru’a rezolvat până în prezent repartizarea cotelor de combustibil minelor de cărbuni, societăţile carbonifere neavând pe ce conta, au început să dea preaviz de licenţierea lucrătorilor. Cum numărul lor e foarte mare, formând localităţi întregi, situaţia din regiunile carbonifere a devenit gravă. Nesiguranţa zilei de mâine agită masse de lucrători din ce în ce mai mari. De mai bine de o săptămână numeroase delegaţii de mineri s-au prezentat ministerelor de comunicaţii şi muncă cerând să li se rezolve favorabil cererile lor. Muncitorul miner Gherman, deputat, s’a prezentat Miercuri la ministerul munci cu o numeroasă delegaţie de mineri din Banat. El a spus d-lui ministru Ioaniţescu că situaţia şomerilor s’a agravat. E vorba ,a spus d-sa, ca la 1 Iulie să se închidă cele mai multe mine din Banat. Situaţia e la fel în toate bazinele carbonifere. Suntem mereu purtaţi cu vorba de ministerul comunicaţiilor. Din această cauză muncitorimea a perdut toată încrederea. Toate promisiile d-lui ministru Mirto nu erau realizat. Ceva mai mult, a opus d. deputat Ghenian, în această situaţie gravă s-au ivit alţi speculanţi cari profitând de slăbiciunea unor anumite persoane, sau poate chiar în bună înţelegere, au introdus cereri din partea unor mine de cărbuni închise de mai multă vreme, cerând să li se repartizeze cote de cărbuni. Or, aceasta tulbură şi complică mai mult situaţia. Problema fiind de excepţională ,importantă, cerem d-le ministru, a încheiat capul delegaţiei minerilor, să participaţi şi d-stră la consfătuirea ce se va ţine mâine, raifleft, la ministerul Comunicaţiilor. D. ministru Ioaniţescu a rugat pe delegaţi să nu se alarmeze, căci guvernul se îngrijeşte de această problemă. Rezolvarea chestiunii combustibilului se va face ţinând seama, mai întâi de interesele muncitorilor. Vrem să le asiguram cu orice chip existenţa şi liniştea. E adevărat, patronii de mine, voese fiecare, o cotă cât mai mare de cărbuni, dar la încheerea contractelor, se va ţine seamă în primul rând de situaţia muncitorilor. Consfătuirea a ţinut până la ora 3. a. a. Construire și unui dig pe malurile râurilor Buzău şi Siret Brăila, 28 Iunie Ravagiile făcute de revărsarea râurilor Buzău şi Siret, au fost considerabile, fiindcă cinci ani consecutivi, sătenii de pe malurile acestor râuri au rămas săraci, dat fiind că gospodăriile lor şi numeroase terenuri semănate au fost distruse. Anul acesta, ţăranii de prin partea acestor locuri au redus din semănături, fiindcă acum câtva timp se anunţasecă pericolul inundaţiilor e apropiat şi nu va putea fi înlăturat. Printr-o împrejurare fericită, până în prezent sătenii de pe malurile acestor râuri au scăpat de inundaţii, deşi erau in perspectivă să evacueze satele, fiindcă apele creşteau şi ajunseseră până la marginea şoselei, iar câteva hectare de păşune au fost chiar acoperite de apă. Faţă de situaţia critică pe de o parte şi protestul sătenilor pe de altă parte, s’a înfiinţat pe lângă prefetura judeţului o asociaţie de amelioraţiuni funciare, având ca membri pe sinistraţii, cari au suferit de pe urma inundaţiilor. Preşedintele consiliului de ministraţie al acestei asociaţii, a fost ales d. Ionel Marinescu, prefectul judeţului. Asociaţia are de scop de a ocroti in viitor pe locuitorii de pe malurile râurilor Buzău şi Siret, împotriva inundaţiilor. Noua asociaţie a adunat fondurile necesare pentru construirea unui dig pe malurile celor două râuri, cari se revarsă in judeţul Brăila. „n vederea acestor importante lucrări, consiliul de administraţie al asociaţiei a ţinut şe- I dinţă sub preşedinţia d-lui Ionel Marinescu, prefectul judeţului. I S’a hotărlt ca în toamnă să se înceapă construcţia digului, sau irevocabil în primăvara a LUlUi 1934. Digul se va ridica pe malul drept al râurilor Buzău şi Siret, pe o lungime de circa 30 km., având un volum total de 233 mii metri cubi. Terasamentul va începe de la podul de peste râul Buzău, pe unde trece şoseaua Brăila-Focşani şi va continua pe malul drept al Siretului, până la podul de cale ferată Brăila-Barboşi. Îndată ce lucrările vor ajunge la acest punct, cele două iis Iducte cari servesc pentru scurgerea apelor în Dunăre, vor fi astupate. Această lucrare importantă, va fi împărţită în două : un dig va avea o lungime de 11 km., şi un volum de 118 mii m. c., cuprinzând malul drept al râurilor, pe lângă comunele Latinu şi Iuliu Maniu, iar altul va începe de la km. 11 (corn. Iuliu Maniu) şi va continua până la terasamentul linie ferate (Brăila-Barboşi) km. 28, cu un volum de 111 mii m. c. Dacă acest proect va deveni un fapt îndeplinit, atunci mari întinderi de terenuri arabile, cari deveniseră băltoace, din cauza deselor inundaţii, vor putea fi semănate, iar proprietarii respectivi îşi vor putea vedea de gospodării. -——xox----— BIBLIOGRAFII — A apărut „Gazeta Medicală” nr. 27, cu următorul sumar: Vă îmbujoraţi la faţă din orice nimic? — O nouă metodă de vindecare a viciului morfinei. — Deşi suntem în anotimpul verii ne putem îmbolnăvi de bronchopneuimonie. Atenţie, când luaţi iod. — Marile progrese ale chirurgiei. Când vrem să distrugem insectele din casă. — Băuturi bune şi băuturi rele. Regimul în bolile de stomac.— Sifilisul şi geniile. — Infecţiunea puerperală. — Braţe frumoase, coate frumoase. — Pieptul nedesvoltat. — Femeia fidelă. — Hrana copilului. — Bolile de piele ale copiilor. — Sfaturi pentru părinţi. — Transfuzie de sânge în tratamentul bolilor intestinale. —Schimbarea climei calmează crizele de astm. „Memoriile lui Casanova”, vol. V. Editura „Cugetarea“. — REVISTA SOCIETATEA DE MAINE, anul X, n-rul 6. — O româncă spre polul Nord de d-na Smara Gheorghiu, ce descrieri sugestive din Danemarca, Suedia şi Norvegia. Carte minunată pentru premii şcolare, ca şi Mătuşica Oiţa, de aceiaş autoare, carte de poveşti folositoare şi instructive pentru tineret. ---------xox--------- Anul al 50-lea Nr. 176 Sâmbătă 1 Iulie 1933 „Naţionalismul“ confiscării conductelor de petrol Acţiunea etatizării conductelor aparţinând întreprinderilor particulare petrolifere nu poate interesa opinia publică pe care o socotim deplin edificată asupra miracolelor economiei dirijate şi etatismului, în urma experienţelor de până acum. Ziarul „Universul“ publicând in numărul său de ori explicaţiunile cu care d. Pascal Toncescu, preşedintele Regiei Conductelor Statului, încearcă să justifice această măsură de etatizare forţată, mă obligă să clarific întreaga chestiune, precum urmează: NAŢIONALISM ŞI CONSTITUŢIONALISM ? După săptămâni de lucru în umbră şi cu dosarul sub chee, d. Pascal Toncescu, onorabilul preşedinte al Regiei Conductelor Statului, binevoeşte să explice pentru ce împreună cu d. inginer Mărdărescu, director al aceloraşi conducte, a pornit o acţiune violentă pentru exproprierea conductelor societăţii Concordia din regiunea Gura Ocniţei-Moreni-Băicoi-Ploeşti. Toată lumea — şi aceea care cunoaşte şi aceea care nu cunoaşte pe d. Pascal Toncescu— a aflat în fine, după propriile sale afirmaţii, că a pornit să înfăptuiască printr’o expropriere arbitrară o operă constituţională şi naţională. Nu mă voi ocupa mult de noua pasiune după opere constituţionale şi naţionale a onorabilului domn Pascal Toncescu. Este îndeobşte cunoscut că, cu cât o marfă este mai proastă, cu atât eticheta ce se pune deasupra este mai impresionantă, şi cu cât un act este mai abuziv cu atât i se aplică la toate gradele de comparaţie calificativul de „naţional“, „constituţional“ sau la nevoe şi amândouă împreună, cum este cazul aci. Dar d. Pascal Toncescu a încercat să aducă în sprijinul penibilei sale acţiuni adesiunea prezumată a soc. Concordia prin răstălmăcirea diferitelor sale caete de sarcini şi, mai ales, să solidarizeze cu d-sa pe un fost ministru de industrie, stăruind să probeze cu o abilitate care nu poate păcăli pe nimeni, că există un drept precis de expropriere pentru Stat, în loc să justifice că ar fi cazul ca d-sa să-l aplice și în special cu privire la conductele soc. Concordia din suszisa regiune. GENIALA DESCOPERIRE Atât Constituţia cât şi Legea Minelor care prevede, prin art. 70, dreptul de expropriere numai „când Statul va crede că e necesar pentru interesul public" şi prin art. 197 numai „după o justă şi prealabilă despăgubire şi condiţionat ca aceste conducte să poată servi pentru mai mulţi producători şi exproprierea lor să nu împedice bunul mers al transpoartelor întreprinderii expropriate“, precum şi „Concordia“ cu conductele ei, cu caracterul şi activitatea notoriu comerciale, nu sportive sau filarmonice, au existat şi sunt in funcţie de atâta amar de vreme, dar nici Regia Conductelor Statului, nici vreunul din miniştrii de industrie — începând cu autorul legii minelor citat de d. Pascal Toncescu — nu au găsit până acum că ar fi fost cazul să aplice dreptul de expropriere nimănui şi mai puţin societăţii Concordia. Să fie la mijloc ignorarea Constituţiei ? Trădarea intereselor naţionale ? Incapacitatea tuturor predecesorilor ce s-au perindat la conducerea Regiei conductelor şi în parte şi a actualilor ei conducători, onorabilii domni Pascal Toncescu şi Ing. Mărdărescu, întru cât nu se găsesc în capul regiei doar numai de azi ? Sâ ne găsim de data asta in faţa unora din exploatările petrolifere desfiinţate din cauză că conductele Concordiei nu sunt sub patriotica şi înţeleaptă cârmuire a d-lor Toncescu şi Măldărescu ? Să-şi fi manifestat Statul o anume politică în materie de petrol şi să, nu o fi putut înfăptui din cauza conductelor soc. Concordia? Sau ce anume fapte grave precise şi de interes general să se fi petrecut? Iată ce eram în drept să aşteptăm ca să ni se lămurească de către actualul preşedintele al conductelor Statului, care vrea „să elibereze ţara românească şi cu această măsură să o pună — după cum rezultă din articolul său — in rândul tuturor ţărilor libere şi care se administrează prin legile lor (? !). OROAREA DE REALITĂŢI Cu simplitatea şi oroarea de realităţi şi de cifre exacte a marilor iluminaţi, onorabilul preşedinte al regieiconductelor Statului, insistând în exproprierea conductelor socii Concordia din regiunea Gura I Ocniţei-Moreni-Băicoi - Ploeşti, afirmă că este vorba de mai nimic, de patru conducte de ţiţei; de faptul că numai Concordia ar transporta ţiţei pentru terţi în regiune, în timp ce celelalte societăţi se servesc de conductele lor numai pentru transporturi proprii; că Concordia transportă pentru terţi 150.000 vagoane cu 600 lei şi sfârşeşte decisiv şi fără posibilitate de răspuns că Statul percepe pentru utilizarea conductelor sale numai jumătate din taxa de lei 600 de mai sus EXPROPRIERE CU TOPTANUL Cu tot regretul de a evidenţia ignoranţa şi falsitatea raţionamentului pe care se reazămă aventuroasa acţiune a d-lui Pascal Toncescu & Comp. sunt nevoit să declar că nu este vorba numai de exproprierea a 4 conducte, ci de o cerere de expropriere a întregei organizaţii de transport, făcută cu multă trudă şi mari jertfe de soc. Concordia în 25 ani, pentru a-şi putea transporta ţiţeiul său şi al altor întreprinzători, atâta timp cât Statul nu s-a gândit sau nu a vrut să facă această lucrare. Şi adaug că este vorba lămurit, de toate conductele principale, de cele de legătură cu toate şantierele şicu toate rafineriile, în lungimea indicată de regia conductelor de 288 km., de toate rezervoarele societăţii din regiune insumând o capacitate de peste 70.000 tone, de toate terenurile, casele, biurourile şi instalaţiile, deşi toate acestea — în afară de conducte —, nu sunt menţionate ca expropriabile în niciunul din textele de mai sus. Sunt nevoit să mai declar— şi desfid pe d. Pascal Toncescu să facă proba contrarie — că şi celelalte societăţi fac transporturi pentru terţi in regiune. CAT SE TRANSPORTA De asemenea sunt nevoit să declar inexactă afirmaţiunea d-sale cu privire la transportul de 150.000 vagoane pentru terţi în 1932 şi ţin la dispoziţia tuturor oamenilor de bună credinţă registrele de primire şi de cupoane ,eliberate, din care se constată că este vorba de circa 76.000 vagoane, din care numai 49.000 transportate până la rafinerii la Ploeşti şi Târgovişte, iar restul de 27.000 transportate la rafineriile laterale, la societăţile Astra Română şi Steaua Română cu tarife scăzute. TARIFUL REGIEI In fine, mai declar ca absolut inexactă afirmaţiunea onoratului d. Pascal Toncescu, că statul ar face transporturile sale de ţiţei pentru jumătate preţ, adică pentru 300 lei — şi subliniez calificarea de inexactă, pentru a feri pe viitor pe oamenii cu poziţia şi răspunderea preşedintelui regiei conductelor de a se pune în asemenea situaţiuni. In adevăr pentru transportul de ţiţei Băicoi-Bucureşti, Regia Conductelor Statului percepe 1000 sau 1100 lei de vagon, adlică 30% din valoarea medie a ţiţeiului, iar societăţii Titan dela Bucureşti, care şi-a făcut aci, în 1929, rafinerie de cca. 50.000 tone anual şi pe care Regia conductelor şi-a asigurat-o ca client permanent, îi mai impune — Peste taxa de 1100 de vagon— şi plata unei chirii de 250.000 lei anual pentru legarea rafineriei de conducta principală Băicoi-Bucureşti, chirie ce nu se plăteşte la soc. Concordia şi o mai obligă la plata unui minim anual de 2.000 vagoane, chiar dacă ar transporta mai puţin. (Contract aut. Ilfov Not. 31.017 din 22 Oct. 1929). Pentru petrolul rafinat pe care societăţile îl exportă prin Constanţa situaţia este şi mai tristă. La fiecare vagon exportat prin regia conductelor Statului, rămâne întreprinderii producătoare cca. 6.000 lei de vagon pentru materie primă, transportul ei la fabrică, distilarea şi rafinarea, amortizări, dobânda capitalului şi riscul comercial, în timp ce regia conductelor statului încasează pentru transport şi accesori lei 2812—2840 de vagon (2407 transport-1-l % perdere de conductă -F diverse) adică peste 40%, cu sarcina pentru întreprinderile petrolifere de a acoperi tot ele pierderile mai mari de 1%, până la 14%, independent de cauzele care le-ar fi produs. FOLOASELE REGIEI SI PONOASELE INDUSTRIILOR In timp ce industria petroliferă luptă cu vitregia vremurilor, cu un potop de taxe şi impozite, cu concurenţa supra producţiei mondiale, cu greutăţile plasărei măriei şi incasărei preţului ei, regia conductelor statului, scutită de impozite, la adăpostul oricărui risc şi cu conducători însufleţiţi de devotamentul d-lor Pascal Toncescu şi inginer Mărdărescu pentru interesul general al industriei petrolifere şi pentru degrevarea ei, nu se jenează să perceapă taxele prohibitive menţionate şi să acuze pe spinarea industriei petrolifere un beneficiu net de 205.378.780 lei le 31 Martie 1933 (15 luni) după amortismente de 62.823.982 cheltueli de producţie de 68.283.020 lei şi cheltueli generale de 32.987.100 lei. Dacă adăugăm la cele două exemple de tarifare de mai sus, 36 taxe diferite ce se plătesc regiei statului, după cum te mişti într'un sens sau întraltul în portul Constanţa, inclusiv taxele pentru servicii neprestate, cum este pomparea produselor cu mijloacele societăţilor din depozitele lor la vapoare diversele lucrări de interes general menite să reducă cheltuelile de expediţii, inclusiv conducta de benzină, petrol brut sau păcură Băicoi-Constanţa din raza de monopol a regiei conductelor statului, şi alte multe lucrări reclamate de petrolişti dar neexecutate nici până azi în portul Constanţa, precum şi sistemul regiei conductelor statului de a declara formal că nu are bani pentru anume lucrări şi a cere industriei de petrol să-i avanseze (adresa regiei conductelor No. 7454 din 23 Mai şi răspunsul Asociaţiei industriaşilor de petrol din 20 Iunie a. c.), toată lumea obiectivă şi de bună credinţă — exceptând pe cei de principiul economiei confiscante — înţelege de ce la pretinsa expropriere pentru ieftinirea tarifelor şi realizarea de economii particularilor, întreaga lume petroliferă — împreună cu exploatatorii fără conducte şi fără rafinerii — a răspuns cu petiţia trimisă Consiliului de mine şi intervenţia la ministerul de Industrie, opunându-se formal la expropriere şi declarându-se mulţumită ca regia conductelor statului să scadă tarifele la conductele sale proprii actuale. SPOR DE VENITURI? . Onoratul domn Pascal Toncescu sfârşeşte abila sa expunere întrebându-se: „Ce însemnează exproprierea conductelor Concordiei ?“ Şi ca om cuminte, naţional şi constituţional cum este, îşi răspundecu singurul motiv real al acestei nechibzuite iniţiative : „Crearea unui spor de venituri pentru regia conductelor Statului“. De altfel nici nu ar fi putut să fie vorba de altceva, întrucât viaţa industriei de petrol şi neînţelegerile care s-ar ivi între societăţi cu privire la tarifele de transport sunt cu totul sub controlul statului, începând cu intrarea în posesia a terenurilor şi continuând cu săparea sondelor, punerea lor în exploatare, totul este supus controlului şi raportului către min. de industrie, iar cartele de sarcini pentru perimetrele acordate prevăd clauza tip că întreprinderea, în limita capacităţii disponibile, este obligată să transporte ţiţei pentru terţi şi in caz de neînţelegere asupra preţului de transport, consiliul minelor decide cu putere executorie. Pentru redevenţele statului taxa este fixată la un procent din ţiţeiul transportat. ? justificarea condiţiunilor din textele invocate de însuşi onorabilul domn Pascal Toncescu, nu-1 preocupă cum nu-1 preocupă nici consecinţele exproprierei — confiscare proectată cu privire la conductele soc. Concordia, conducte care sunt foarte aproape de limita ei de producţie actuală şi de posibilităţile de mărire ale acestei producţii, în urma terenurilor luate anul acesta de la Stat şi pentru care a plătit statului circa 100.000.000 lei, din care o parte cu anticipaţie, după însăşi cererea Statului. Onoratul preşedinte al regiei conductelor statului şi Comp., cu tariful şi avantajele menţionate, arată pentru ultimele 15 luni un beneficiu de circa 200.000.000 lei, din care nu cunoaştem partea atribuită Statului — în timp ce soc. C**Kcordia, a cărei desorganizare şi paralizare se urmăreşte, a dat ea singură Statului sub diferite forme într’un singur an— anul 1932 — de două ori atât, adică 500.000.000 lei, iar acţionarilor săi, tuturor la un loc, numai 30,000 000 lei. Este oare în interesul economiei naţionale ca o asemenea întreprindere care munceşte aproape exclusiv pentru Stat, să fie lovită, penalizată şi să i se ia conductele, rezervoarele biurourile, casele, terenurile, pentru ridicola sumă de 45.000.000 lei, propusă de onorabilul domn Pascal Toncescu, numai pentru faptul că ea s’a organizat mai bine in materie de petrol pentru ea şi pentru alţii ? Domnii, a căror activitate liniştită dela regia conductelor Statului, le îngăduie citirea romanelor de senzaţie şi lansarea oricărei idei fanteziste, pot să aibă orice părere. Cred însă, că d. prim ministru, d. ministru de industrie şi d. subsecretar de Stat de la industrie, cari au atâta dragoste pentru industria ţârii şi pentru menţinerea ei la un nivel de propăşire în însuşi interesul Statului, au altă părere şi vor interveni ca să curme, cu o zi mai Înainte, acest scandal. ION MARINESCU Directorul general al Concordia ■ 6 In „VESELIA. De Joi 29 Iunie ! Noua îmbrăcăminte a bărbaţilor (catifea, plută, celuloid, sticlă, piele, burete şi tuburi cu neon.—Arcul de triumf şi d. Mironescu.—Americanii... telefoniei (lupta contra scumpir telefonului).— Pavajul Capitalei. — D. Ghelmegeanu, Banciu, Costache (care Costache?) inspectează percepțiile. — Faceți să fie bani, că de plătit plătim noi! Scrisoare sf. Petru.Contribuția „Veseliei“. Soacrele lui Marion.—Niță Pitpalac al lui Cosco. Sistem infailibil.—Glume despre Jean Jaures.— Scenă de menaj.—Nae Siminoc în Parades, etc. Cea mai distractivă carte în vacanță : *€ DOAMNA E GELOASA de C. COSCO