Universul, septembrie 1933 (Anul 50, nr. 238-267)

1933-09-15 / nr. 252

Devalorizarea Multe lucruri nu pricep —­ sau se fac că nu pricep — apostolii devalorizării leului. Ei trec în­tâi cu vederea fap­tul, că operaţia demonetizării voluntare nu poate fi prin sine însrăşi un panaceu capa­bil să înlăture criza şi să re­­instaureze automat bunăsta­rea ; că din momentul în care ai decretat deprecierea mo­­netei trebue să contezi pe o lungă perioadă de oscilări, de perturbări, de istovitoare sforţări şi procese de adap­tare declanşate în economia ţării, până la înfiriparea nouilor raporturi de echili­bru. Iar în mijlocul acestor frământări şi în vederea sta­bilirii nouilor pârghii de echi­libru economic, e nevoe de mari rezerve materiale, dar mai ales de extraordinare rezerve morale, cu care nu­mai popoare deosebit de tari şi de fericit înzestrate se pot lăuda. Este ţara noastră înarmată să conducă şi să domine — sau măcar să suporte — o a­­tât de dificilă experienţă? N'avem decât să urmărim de aproape frământarea în loc a marelui imperiu brita­nic, care, după exact doi ani de experimentare a soluţiei monetare, nu a izbutit să solu­ţioneze nimic, precum şi zbu­ciumul epopeic în care se zbate poporul american, care, de 3 luni de zile, a mobilizat în lupta monetară toate for­ţele statului şi ale naţiunii, fără să se întrevadă până a­­cum drumul de lumină, care să vestească biruinţa. Şi nu trebue uitat, că ame­ricanii nu au considerat nici un moment deprecierea mo­netară ca o soluţie în sine, ci au socotit-o, conştient, un simplu artificiu pentru de­clanşarea activităţii bursiere şi, prin extindere ulterioară, declanşarea activităţii comer­ciale şi industriale. Deprecie­rea dolarului, cu repercusiu­nea ei firească imediată: ur­carea preţurilor şi a valorilor mobiliare, e destinată a servi ca punct de plecare unei miş­cări active pe piaţa schimbu­­­ lui, ca o lovitură de bici dată­­ impulsului afacerilor, pentru­­ ca, odată urnit din loc spiritul de întreprindere, el să fie ali­mentat pe scară întinsă prin­­tr-un sistem de credite largi şi printr'un vast program de înviorare generală, având la­­ bază sporirea consumului prin sporirea puterii de cumpă­rare a populaţiei şi totul fiind dominat de intensificarea factorului psichologic al în­crederii şi al optimismului. A spus-o precis într'un in­terview recent generalul Joh­­son, administratorul nouei in­stituţii care patronează refa­cerea economică americană National Recovery Adminis­tration, caracterizând prin următoarea maximă ideile directive ale politicii d-lui Roosevelt: „Repriza face boale de ner­ge ca şi depresiunea“. Deci, toată ofensiva trebue dată pentru prăvălirea bulgărului de zăpadă în vale, căci odată ce-şi va lua vânt, nimeni nu-l va mai putea opri: volumul lui va creşte cu fiecare ros­togolire nouă, culcând la pă­mânt orice piedecă i-ar sta în cale. Aceeaşi evoluţie şi acelaş rezultat trebue cules şi prin sforţarea de a desmorţi im­pulsul afacerilor şi optimis­mul oamenilor. Este o mare experienţă, pentru care e nevoe de timp, de mijloace, de oameni şi de o technică deosebită, deci nu numai de simpla scăpătare a monetei în jos, pe scara­­ cursurilor. Cât timp n'avem încă subt ochi rezultatele palpabile ale experienţei marilor popoare anglo-saxone, n'avem nicio îndreptăţire să încercăm ma­rea cu degetul. Impresionantă tr­agedie a mizeriei __ Mama şi fata se aruncă in fântână , Cernăuţi, 12 Sept. In corn suburbană Colociucica s’a petrecut ieri o impresionan­tă tragedie familiară ,provocata de disperare şi mizerie. In imobilul 1000 din numita localitate, locueşte femeia E­u­­dochia Piftorian în vârstă de 39 ani, împreună cu fetiţa ei Ve­ronica în etate de 12 ani. Feme­ia fiind văduvă şi lipsită de ori­ce izvor de existenţă, lupta de ani de zile cu o cumplită mize­rie, pe care nemaiputând-o su­porta, a hotărît să o termine prin sinuciderea sa şi a fetiţei. In scopul acesta, mama şi fa­ta s’au deecis să se arunce în fântâna din curtea casei, şi du­pă ce s’au închinat la sfintele icoane, s’au îndreptat spre fân­tână şi îmbrăţişându-se, s’au aruncat cu un strigăt de groază în fântână. Din întâmplare, unul din ve­cini auzind strigătul, a alergat în grabă la locul nenorocirii şi dând alarma, a reuşit împăuna cu alţi venici, să salveze dieta moarte pe ambele sinucigaşe, cari lovindu-se de pereţii fân­tânii, au căpătat grave leziuni externe şi interne. ■ ■ ■ ■ ■ -xxxx xxx- Isprava unor copii Galaţi, 12 Septembrie In cartierul din dealul Gala­ţilor, s’a înregistrat o nenoroci­re care ar fi putut să coste via­ţa câtorva copii. In faţa cârciu­mii lui Dumitru Jora din strada Eternităţii, s’a găsit o cutie pli­că cu carbid şi copiii i-au dat foc. Carbidul a făcut explozie și a rănit la cap şi în partea stângă a pieptului pe copilul E­­mil Strigner, iar pe fratele său Ioan Strigner l-a rănit la dege­tul mare. Ambii au fost internaţi în spitalul israelit. C­apitala văzută din avion Cişmigiul; 2. palatul ziarului­­Universul; 3. palatul de justiţie; 4. statuia Brătianu; 5. halele centrale (Fotografie l­uată la 700 m.) Sosirea M.S.Regelui la Sinaia 12 Septembrie Astăzi, la ora 12 şi 10 m., cu un tren regal au sosit aici M. S. Regele Carol II şi Marele Voevod Mihai, venind de la vâ­nătoarea regală din Banat. Din tren au mai coborât in­vitaţii: lordul Tempel şi colone­lul englez Philippi. Suveranul a fost salutat, în gară, de d. col. Bădescu, co­mand. grupului 2 v m., şi şefii autorităţilor civile. In automobile, Suveranul şi suita s’au Îndreptat spre caste­lul Peleş. axox­ impuşcaţi pentru că au fost acuzaţi de sabotaj Berlin, 12 (tel. part.). — Din cauza scăderii producţiei arme­lor la uzinele de muniţiuni Ijevsk (Rusia), în baza unui or­din venit de la Moscova, au fost împuşcate 26 persoane, printre care 4 directori, acuzate de a fi sabotat producţia munţiunilor şi de a fi organizat o răscoală împotriva stăpânirii sovietice. Din Sarapul au fost trimise la Ijevsk trupe, care au fost încar­tiruite chiar în clădirile uzine­­i lor. Toate vapoarele de călători care circulă între Nijni-Novgo­­rod şi Peru sunt escortate de de­taşamente militare. Trei morţi la cursele de auto­mobile din Monza Marea cursa de automobile din Monza a făcut anul acesta trei victime dintre cei mai buni automobilişti ai Europei: ita­lienii Campari şi Borzacchini şi francezul Ciaikowsky. Primul accident s-a produs în cursul celei de-a doua probe eliminatoare pentru cursa ma­relui premiu. S’a dat plecarea la şapte concurenţi dar la al doilea tur trecură numai trei dintre ei. Maşina lui Campari a alunecat deodată pe o pată mare de ul­ei din mijlocul pistei, şi-a schimbat brusc direcţia şi a lovit roata dinapoi a maşinii lui Borzacchini. Bărbieri şi Cas­­telbarco, doi alergători care ve­neau imediat în urmă, se loviră şi ei de cele două maşini ac­cidentate. Campari a fost ucis pe loc. Borzacchini, rănit grav şi-a dat sufletul la spital, după o jumătate de oră, în timp ce primea vizita principelui de Piemont. Bărbieri şi Castelbar­­co au scăpat cu răni uşoare. Acest dublu accident mortal nu trebuia să rămână singur. In finala aceleiaşi curse pentru marele premiu, maşina conte­lui Ciaikowski, care ieşise cu succes din eliminatoare, derapa la un viraj şi luă foc, înainte de a i se putea da Cel mai mic ajutor, concurentul francez fu carbonizat. In urma acestor evenimente, cursele au fost întrerupte ime­diat. CINE SUNT VICTIMELE Trebue să amintim mai întâi că autodromul din Monza se află de câtva timp într’o serie neagră. înaintea celor trei morţi de alaltăeri au mai pie­rit de la începutul acestui se­zon alţi doi automobilişti: Guy Bourriat şi baronul Wallemhau­­sen. Milanezul Giuseppe Campari avea 41 de ani şi apără de două­zeci de ani culorile unei uzine italiene de automobile, repur­tând victorii splendide adese­ DN­, CU Avan­Cj All Campari a câştigat anul acesta marele premiu al „Automobil Club­ului Francez“, înainte de plecare în cursa fatală. Campari a declarat ce­lor de faţă: „E ultima mea cursă. Renunţ la automobilism şi mă voi consacra contului“. Accidentul stupid nu l-a lăsat să-şi îndeplinească dorinţa. Mario-Umberto Borzacchini avea deasemeni la activul său câteva succese strălucite. El deţinuse recordul mondial de 10 kilometri pe şosea, cu o me­die orară de 246 kilometri. In 1932 a fost învingătorul cursei italiene pe 1000 mile, a termi­nat al treilea în cursa pentru marele premiu al Italiei și al doilea în cursa analogă fran­ceză. Contele Ciaikowski bătuse a­­bia de câteva luni un record mondial, străbătând peste 213 kilometri pe oră în circuitul Avus din Germania. Cele trei victime: Campari, Borzacium­i și Ciaikowsky. Catastrofă aviatică in Iugoslavia Alju .— Un avion se izbeşte de o clădire şi se prăbu­şeşte cuprins de flăcă­ri. — Opt victime •— Belgrad, 12 (Ullstein) O catastrofă aviatică, de pe urma căreia s’au înre­gistrat opt morţi, s’a în­tâmplat azi, lângă Lai­bach. Un avion tip „Far­­man“, care deservea linia Laibach----Surak, a plecat azi dimineaţă la 6/£ din Laibach, pe un timp foarte ceţos. Imediat după plecare, pilotul, observând că unul din cele trei motoare ale avionului se defectase, a hotărît să se înapoieze pe aerodrom şi să atenueze. Din cauza ceţii, însă, pi­lotul a pierdut direcţia şi a isbit avionul de clădirea unui ospiciu de nebuni, si­tuat la câţiva kilometri de aerodrom, şi de acolo a dat cu el într’un pom. Avionul a luat foc şi s’a prăbuşit la pământ. Atât pilotul, cât şi mecanicul, precum şi cei şase pasa­geri, între cari era şi o femee, au murit pe loc. Cinci din pasageri erau din Laibacch şi Slavonia şi numai unul, anume Georg König, era din Nürnberg. Catastrofa aceasta e cea mai mare înregistrată până acum de aviaţia iu­­golavă. Părerile d-lui Ion Mihalache de VICTOR SLAVESCU Elementul senzaţional al cu­vântării d-lui I. Mihalache, ţi­nută Dumineca trecută, la Câmpulung, îl constitue, fără îndoială, propunerea de a se face restabilirea leului, căci, după vicepreşedintele partidu­­­­lui naţional-ţărănesc, „stabili- I tatea monedei noastre este de­­­­finitiv pierdută". Deși la ince­­­­putul discursului său a avut I grija să declare că exprimă pentru un moment „păreri per­sonale", dat fiind insă că tot domnia-sa mai adaogă că are însărcinarea de a pregăti con­gresul general al partidului său, aceste „păreri, personale" au însemnătatea lor. Cu­ toată dezminţirea categorică ce a primit din partea guvernului, care a declarat că este hotă­­rit să păstreze stabilitatea mo­netei naţionale", „părerile per­sonale" ale d-lui I­ Mihalache au desigur mare însemnătate, mai ales că domnia-sa este şi vicepreşedintele partidului na­ţional-ţărănesc. Iată de ce ne propunem să le analizăm pe îndelete şi cu toată atenţia cu­venită, dat fiind locul proemi­nent ce ocupă în politica ţării, autorul lor. De când d. Mihalache a pă­răsit guvernul, a întreprins lungi călătorii in străinătate, a avut numeroase misiuni ofi­ciale, a venit în contact cu nu­meroase personalităţi din alte ţări, aşa în­cât a avut prilejuri felurite şi numeroase de a-şi verifica multe din părerile sale. Se pare­ că problemele econo­mice şi financiare l-au pasionat­­ în chip deosebit şi, în consecinţă, le-a cercetat mai deaproape. Dovada o avem şi în expozeul făcut la Câmpulung, în care aceste probleme ocupă locul de frunte. Ca să ajungă la soluţiile la care a ajuns, şi în care proble­ma monetară ocupă locul cen­tral, d. Mihalache a studiat, pe cât se pare, toate problemele de seamă ale economiei noastre naţionale şi, în consecinţă, a­­în­chegat un adevărat sistem de gândire economică,­ pe care în­ţelege desigur să-l treacă în programul partidului său şi a­­poi să-l pună in aplicare. Prin urmare, nu mai este vorba de „păreri personale", ci este vor­ba de un adevărat crez politic, în­ numele căruia se va prezenta mâine ţării, aşa cum trebuie să procedeze un adevărat şi con­vins­­ democrat cum este dom­­nia-s­a. Fiind vorba de idei noi, în orice caz fundamental deo­sebite de ideile ce intră astăzi în compunerea programului a­­părat de guvernul Vaida — do­vadă dezminţirea principială ce i s’a aruncat în 24 ore, în plină faţă, — este evident, este lo­gic, este normal ca aceste „idei personale" să reprezinte noua Continuare in pagina 2-a Avion austriac deasupra Germaniei Berlin. 12 (Rador). — Un avion austriac de poliţie a sbu­­rat azi deasupra oraşului ger­man Passau. Cercurile germane autorizate consideră acest act ca o violare flagrantă a fron­tierei. Criza din Spania LERROUX șeful opoziției, care a provocat criza și a format noul guvern. -------------OXXX#X3£XO------------­îndoită execuţie capitală in Germania Berlin, 12 (Radio-Central). — In curtea închisorii din Torgan, au fost decapitaţi­eri, muncito­rul agricol Lies, în vârstă de 20 de ani şi mama sa în vârstă de de 76 ani, cari au omorît pe ta­tăl, respectiv soţul, pe când a­­cesta dormea. ------—xpx---------­ Inundaţii in Franţa Paris, 12 (Radio-Central). — Ploile continue din ultimele zile au produs mari inundaţii în de­partamentul Ande, în apropiere de Nasbonne. In apropiere de Saint Lau­rent, un pod a fost luat de va­luri. S’au înecat 5 persoane. Şi din alte departamente se anunţă inundaţii catastrofale. DRAMA DELA PALATUL TELEFOANELOR •— S’a împuşcat intendentul palatului — La palatul telefoanelor din calea Victoriei 35, s’a petrecut Marţi seară o dramă : intenden­tul palatului, Dumitru Gruescu, din str. Minotaurului 35, finul directorului general, s’a împuş­cat într’o cameră din subsol, ră­mânând mort pe loc. Sinucigaşul a întrebuinţat un revolver cu butoi, din care a tras un singur glonte. Acesta i-a pătruns în cap prin tâmpla dreaptă, ieşind prin stânga şi sfărâmând ţeasta. Victima, care se afla pe scaun la birou, s-a rostogolit pe duşu­mea, scăpând arma din mână. Sgomotul detunăturii a fost auzit de personalul care se afla în palat şi care a dat alarma, înainte de sinucidere, inten­dentul avusese o discuţie vio­lentă cu un domn inspector, din cauza unei lipse de 30.000 lei, sumă ce reprezenta plata lucră­torilor, cari o reclamau insis­tent. Neavând cu ce o acoperi ime­diat, Dumitru Gruescu, om în­surat şi cu copil, fiul cunoscu­tului medic din T.­Severin, a recurs la gestul disperat, îm­­puşcându-se. Din partea autorităţilor au sosit la locul dramei d-nii pro­curor de serviciu Stăncescu şi comisari şefi Atanasiu și Turai, de la prefectura Capitalei. Sinucigașul nu a lăsat nicio scrisoare. Trupul său, din ordinul d-lui procuror de serviciu, a fost pre­dat familiei. Guvernul rămâne!?!.. Cercurile guvernamentale şi presa acestor cercuri răspân­desc pretutindeni şi tot mai tare vestea că guvernul e tare şi deci, nu cade. Ciudată bătaie de joc ! Că guvernul va mai rămâne, se poate, dar că guvernul ră­mâne fiindcă e „tare", asta se chiamă cinism. Niciodată, de când ţinem minte, un partid politic nu a fost mai slab când­ a fost adus la putere decât a fost partidul naţional-ţărănesc anul trecut. Şi cu toate acestea, deşi uzat şi compromis, deşi lipsit de spri­jinul majorităţii opiniei publice, deşi autor al dezastruoasei noa­stre situaţii financiare, parti­dul naţional-ţărănesc a fost adus la putere. Şi pentru ca slăbiciunea lui să fie încă şi mai accentuată, şefia guvernului a fost încre­dinţată, nu şefului, d. Maniu, ci subşefului, d. Vaida. Prin urmare, dacă acest par­tid a putut primi cârma atunci când de-abia se putea ţine pe picioare, de ce n’ar rămâne la guvern fiindcă se găseşte în aceeaşi situaţie ? Dela o vreme, la noi în Ro­mânia, la putere nu ajung par­tidele cele mai tari; dimpotri­vă, trebue să ne intre în cap că — aşa sunt astăzi condiţiile — cu cât un partid este mai tare, cu atât se depărtează mai mult de putere. S’ar părea paradoxal, dar aşa este ! Cauzele acestei nebunii abă­tută asupra ţării, sunt câteva: întâia şi cea mai de căpete­nie este laşitatea. Laşitatea este o puternică armă de care se slujesc aceia cari vor să dom­nească fără controlul opiniei publice. Dacă n’ar exista pe lu­me laşitatea, n’ar exista nici revoluţiile, fiindcă atunci revo­luţiile ar deveni inutile. O altă cauză este aceea că unele forţe, ce sunt numite prin ziare „forţe oculte şi anti-con­stituţionale“, n’ar mai putea domina situaţiile. Şi, se vede, că stă în natura oarecăror situa­ţii ca aceste „forţe oculte şi an­ti-constituţionale“ să aibă şi mâinile şi coatele libere. Iată pentru care cuvinte gu­vernul Vaida, care mai întâi n’ar fi trebuit să vie anul trecut la cârmă şi care, după aceea, ar fi trebuit de mult să cadă, rămâne la putere. Şi, mai la urmă, de ce şi pen­tru ce ar fi căzut acum de la cârmă cabinetul Vaida-Tillea ? Pentrucă e slab ?... Dar, sla­vă Domnului, tocmai slăbiciu­nea l-a pus la cârmă. Pentrucă d. Maniu a fost ex­clus de la şefie ? Să nu glumim. Fiindcă toc-» mai această excludere ţine par­tidul­ înfipt la putere. Pentru că d. Zaharia Ohăbea­­nu a publicat un manifest în contra guvernului ? Ce copilărie!... Dar tocmai acest manifest a fost un prilej binevenit ca guvernul Vaida- Tillea să-şi proclame sgomotos obedienţa şi să se... întărească. In orice altă ţară din lume, minus România MARE (fiindcă în România MICA asta nu s’ar fi putut), guvernul de astăzi ar fi pierit de mult în negura veş­niciei. La noi, el se înţepeneşte în fotolii şi capitole bugetare şi sfidează. De câte ori un ziar din opoziţie are naivitatea să proorocească apropiata cădere a guvernului, acesta şi oamenii lui răspund rânjind: „Hei aşi!... Suntem mai tari ca oricând, fiindcă factorul constituţional ne susţine !“ " „Factorul constituţional ne susţine" este şi asta o vorbă; adevărul este, însă, că acest guvern trăeşte tocmai fiindcă nu mai are nici un sprijin în ţară şi fiindcă nu mai este de­legatul unui partid. Când d. Maniu face pe mu­tul la Bădăcin şi când d. Mi­halache vorbeşte cum a vorbit la Câmpulung, întrebarea ce se impune tuturor buzelor este : pe cine mai reprezintă guver­nul Vaida din ceasul în care şeful şi subşeful partidului na­ţional-ţărănesc s-au declarat, nu numai împotriva cabinetu­lui, dar, categoric şi împotriva metodelor de cârmuire ale ace­stui „factor constituţional, ca­­re-i este singurul sprijin ?... La Câmpulung, când d. Mi­halache a vorbit despre func­ţionari cari, peste capul miniş­trilor, lucrează cu „factorul constituţional", publicul, com­pus din parlamentari majori­tari şi funcţionari ai statului, au strigat: „Jos Gavrilă !“ Desigur, nu despre arhanghe­lul călăreţ a fost vorba, ci toc­mai despre unul din aceşti funcţionari care lucrează peste, capul d-lui Vaida. Dar d. Vai­da primeşte. Atunci ce fel de guvern de partid este acesta, când şeful şi subşeful, şi parlamentarii, şi până chiar şi funcţionarii săi îl dezaprobă ? Guvernul rămâne, da, însă fraza nu este întreagă , fiindcă adevărul este următorul: Guvernul rămâne, dar ră­mâne SINGUR. CONSTANTIN BACALBAȘA Tragedia funcţionarilor continuă de TANC­RED CONSTANTINESCU fost ministru Guvernul a votat legea ca­drului disponibil. Scopul ei era de a se putea face economii; guvernul era In drept, pe baza ei,­ să treacă in acesit cadru pe funcţionarii cari nu erau in­dispensabili, serviciului. E bine înţeles că, întrucât avem un plus­­considerabil de funcţio­nari, nu mai este admisibil să se numească alţii noi, atunci când se pun în disponibilitate oameni cari au servit timp în­delungat la Stat.­­ Guvernul a aplicat noua lege câteva luni, la câteva minis­tere; la unele departamente, ea nu s’a aplicat de loc. Regula urmată a fost deci acea a „bu­nului plac", regulă atât de mult urmată de regimul dela putere. Am avut curiozitatea de a examina modul de aplicare al legii. In acest scop, am căutat să văd, după Monitoarele Ofi­ciale, dacă s’au mai făcut nu­miri noi , și anume câte, în al doilea trimestru al anului cu­rent, atât în cadrele funcţiona­rilor propriu zişi, cât şi in­ unele comisiuni, consilii de adminis­traţie, comitete de direcţie, etc., ce funcţionează pe lângă de­partamente şi pe lângă case sau­ regii autonome. Am zis „în unele comisiuni“, de­oarece numirile de la unele regii şi case autonome nu se publică în Monitorul Oficial, după cum nu se publică nici numirile de preoţi sau de alt personal bisericesc. Cifra nu­mirilor noi făcute, stabilită după Monitoarele Oficiale, va fi deci inferioară celei exacte reprezentând toate numirile (Continuare in pag. 2-a) ~~~ ~~ -rimwirrn rr - iimiiiiiii «m&ssBim Congresul catolic dela Viena In primul plan dela stânga la dreapta: Miklas președintele republicii a­ustriace, cardinalul La Fontaine, delegatul pap, cancelarul Dollfuss.

Next