Universul, octombrie 1933 (Anul 50, nr. 268-298)

1933-10-01 / nr. 268

Anul al 50-lea LtllGI CAZZAVILL­AN ii Pagini EXEMPLARUL In Tari: 3 Ld li In Străinătate : 6 Lei Pagini Taxa poștală plătită în numer­ar conform aprobării Dir. G­ Io P* T. X No. 1UUI/MS No. 268 Duminică 1 Octombrie 1931 Pili STELIAN POPESCU Contra abuzului Mari şi deochiaite sunt isprăvile politicianismului în ţara noastră. Un caz dintr’o mie . De 54 ani — notaţi vechi­mea — funcţionează la Cra­iova o şcoală militară, care a dat ţării atâtea exemplare —■ şi poate tot atâtea promoţii — de eminenţi ostaşi. Şcoala aceasta este una din mân­driile Craiovei, ba chiar ale întregii Oltenii. Intr’o bună zi i se năzare însă unui domn subsecretar de stat să stră­mute acest bătrân aşezământ, cu arme şi bagaje, la Curtea de Argeş, în localul unui se­minar teologic, desfiinţat în iunie trecut tocmai în scopul acesta. De ce? — se întreabă uimiţi craiovenii şi împreună cu ei, toată Oltenia. Foarte simplu: fiindcă Ar­geşul este fief­ul electoral al d-lui subsecretar de stat cu pricina şi fiindcă d-sa se simţea obligat să dea o satis­facţie cetăţenilor argeşeni, cărora li se desfiinţase semi­narul. Că, la rându-i, semi­narul fusese desfiinţat ca să se lovească în preotul-direc­­tor, dovedit recalcitrant faţă de „ideologia“ regimului; că instalarea şcolii militare în localul fostului seminar s’a pus la cale tocmai spre a pre­întâmpina reînfiinţarea aces­tuia şi deci posibilitatea re­aducerii la conducere a di­rectorului indezirabil, aceas­ta este altă chestie, adică alt abuz. De reţinut este faptul, că mutarea şcolii militare din Craiova s’a hotărlt şi se tra­duce în fapt în condiţiuni de samavolnicie tipică, împotri­va voinţei obşteşti a oltenilor, In dispreţul oricării raţiuni sau necesităţi de fapt, în po­fida oricărui criteriu logic. Alarma a fost data prin ziarul nostru de către inimo­sul oltean şi vigilentul cama­rad N. Cio­cârdia. Dar acţiu­nea decisivă aparţine cetăţe­nilor. Prin protestul şi solida­ritatea lor activă pot împie­deca samavolnicia. Şi exem­ple recente de ceea ce poate să facă solidaritatea cetăţe­nească am avut în reuşita se­verinenilor în chestia podului de peste Dunăre şi în reuşita brăilenilor în chestia majo­rării tarifelor căilor ferate pentru transportul mărfurilor dirijate spre Brăila în vede­rea exportului. îndemn la răurătire! — vor sări cu gura autorii samavol­niciei. Nicidecum — deşi abu­zurile politicianilor ar în­dreptăţi poate şi apelul la mijloacele extreme, îndem­nul nostru este însă acela al solidarităţii cetăţenilor pen­tru a împiiedeca prin mijloa­ce legale sistemul abuzului. Şi un exemplu strălucit ni l-au oferit de curând „bur­ghezii din Calais“, în Franţa. Văzând tratamentul vitreg de care se bucura industria ţesătoriei înaintea organelor centrale, spre a atrage aten­ţia guvernului asupra urmă­rilor ruinătoare pe care poli­tica lui comercială le abătuse asupra ţesătoriei fine, care nu trăeşte decât din export, toţi membrii autorităţilor lo­cale — membrii consiliului municipal, ai tribunalului de comerţ, ai Camerei de comerţ, ai consiliului de arbitraj — şi-au dat demisia în bloc. Faptul s’a petrecut în Au­gust şi el a impresionat atât de mult sferele conducătoa­re franceze încât s’au grăbit să satisfacă doleanţele cetă­ţenilor din Calais. Câte Calais-uri ar trebui să aibă România ca să se le­cuiască de plaga abuzivilor ei! Suveranii iugoslavi vor vizita la Varna pe suveranii bulgari Belgrad, 28 (Radar).­­ Trimisul special din Bucu­reşti al ziarului „Pravda“ a­­nunţă că Suveranii iugoslavi se vor îmbarca, după vizita făcută M. S. Reginei Maria la Balde, pe crucişătorul iugo­slav „Dubrovnik“, care li va aştepta la Constanţa. Suveranii iugoslavi vor face o escală la Varna, unde vor fi primiţi de suveranii bul­gari. Corespondentul adaugă că din informaţii culese în cercurile diplomatice rezultă că suveranii iugoslavi vor fi primiţi de Kemal Paşa la trecerea lor prin Istanbul. Suveranii iugoslavi vor ple­ca apoi la Corfu, unde vor vi­zita cimitirul militar iugo­slav. -xox- A murit sir Basil Zaharof? Viena. 28 (Ullstein). — O te­legramă primită din Londra de „Neue Freie Presse“ anunţă că renumitul mare financiar şi in­dustriaş sir Basile Zaharof, des­pre care s’a spus In diferite rân­duri că e grav bolnav, ar fi încetat din viaţă. Ştirea n’a fost confirmată până acum. Franţa şi Mica înţelegere — ——''O*----------------­- In jurul conferinţei dela Sinaia. „ Nici un compromis pericu­los.» Franţa în perfect acord cu cele trei puteri aliate — Ziarul .Le Temps“ publică, în editorialul său din 26 c., con­­sideraţiuni foarte importante asupra conferinţei dela Sinaia, in legătură cu problemele in­ternaţionale şi cu interesele particulare ale Micii înţele­geri şi Franţei, în Europa cen­trală şi orientală. Reproducem din acest arti­col următoarele : „Faptul că reuniunea consi­liului permanent al Micii înţe­legeri are loc la reşedinţa rega­lă, intr’o împrejurare atât de solemnă, subliniază însuşi in­teresul ce-l prezintă ea. Comu­nicatul publicat după prima şe­dinţă a consiliului permanent, spune că cei trei miniştri ai a­­facerilor străine au examinat situaţia politică generală şi în deosebi, situaţia din Europa cen­trală, ca şi problemele în legă­tură cu dezarmarea. Nu încape nicio îndoială că situaţia din Europa centrală, în urma cri­zei relaţiunilor austro-germane şi a manevrelor naţional­-socia­­liştilor în Austria, preocupă in deosebi, cabinetele din Praga, din Belgrad şi din Bucureşti, interesate în cel mai mare grad, ca statu quo să fie menţinut în această parte a continentu­lui. Interesul acesta nu se ex­plică numai prin raţiuni puter­nice de ordin politic, dar şi prin raţiuni de ordin economic,­­ refacerea şi revenirea la pros­peritate a statelor dunărene fiind o chestiune capitală pen­tru independenţa celor cinci ţări — Austria, Ungaria, Ceho­slovacia, Iugoslavia, România— ale căror destine sunt legate în condiţiuni fireşti“. Mai departe „Le Temps“ scrie : „In cursul ultimelor luni, s’a putut nota o simţită îm­bunătăţire a relaţiunilor în­tre Italia şi statele Mieii în­ţelegeri. Aceasta este efectul direct, s’ar putea crede, al co­laborării ce se desvoltă acum intre Paris şi Roma, căci di­plomaţia franceză are mereu grija să risipească toate ne­­încrederile în Europa centra­lă şi orientală şi să grupeze toate bunele voinţe în vede­rea realizării unei opere de pace durabilă şi fecundă“. Reamintind pericolul ce-l pre­zintă pangermanismul, în Eu­ropa centrală, prin voinţa Ger­maniei de a realiza în profitul său ,,Mitteleuropa“, marele ziar francez constată importan­ţa ce o prezintă solidaritatea Micii înţelegeri în faţa acestui pericol şi deci interesul deose­bit al conferinţei de la Sinaia şi din acest punct de vedere. „Nimeni nu poate pune la îndoială — scrie, în conclu­zie „Le Temps“ — intenţiile pacifice ale Cehoslovaciei, României şi Iugoslaviei, ţări cari au nevoe de ordine şi de pace, ca să lucreze la dezvol­tarea vieţii lor naţionale în cadrul frontierelor fixate de tratate, dar, cam­, pe de altă parte, chiar prin raţiunea pe­Londra, 28 (Rador). — „Man­chester Guardian“ publică un articol de fond intitulat ,,Mica înţelegere“, în care accentuiază importanţa conferinţei de la Sinaia. „întâlnirea miniştrilor de ex­terne respectivi a avut o solem­nitate specială prin prezenţa a doi Suverani: Carol al României şi Alexandru al Iugoslaviei. „Deşi din comunicatele oficia­le nu se poate afla mare lucru, este evident că oamenii de stat au avut de discutat probleme de o imensă importanţă. De la con­solidarea Micii înţelegeri, de anul trecut, situaţia europeană a suferit schimbări fundamen­tale. Frica de ridicare a Germa­niei a netezit calea pentru o apropiere franco-italiană, aju­tând în acelaş timp la semnarea de pacte însemnate între Ru­sia şi vecinii săi“. „Membrii Micii înţelegeri au aderat cu toţi la acest sistem de tratate. România scapă deci de grijă, iar Iugoslavia deocam­dată respiră mai liniştită şi u­­şurată de teama Italiei. „Deci două dintre motivele care au contribuit la creaţiunea Micii înţelegeri dispar. Ar fi însă cea mai mare greşală a căuta motive de slăbirea aces­tei alianţe. „Deşi singură Cehoslovacia este vecina Germaniei, atât Ro­mânia cât şi Iugoslavia sunt in­teresate de soarta Austriei. Mai mult ca oricând, statele Micii înţelegeri sunt ţinute a urmări activitatea Ungariei, care Un­garie oscilează între Germania şi Italia. îşi va lega oare Un­garia speranţele revizioniste de Germania, ori de Italia? In tot cazul conducătorii Micii înţele­geri trebue să-şi dea seama că adevărata cale pe care se po­­ziţiilor lor geografice, nu pot să abandoneze nimic întâm- I plării, când e vorba de sigu- I ranţa lor. Menţinerea trata­­■ telor şi reducerea armamen­telor, subordonată numai si­guranţei definitiv câştigată, acestea sunt cele două ches­tiuni, asupra cărora Mica în­ţelegere nu va putea să ad­mită niciun compromis pe­riculos şi în această direcţie ea se va întâlni totdeauna, într’un spirit larg de colabo-­­ rare şi de înţelegere, cu po­litica Franţei“. Se ajunge la stabilizarea păcii in bazinul dunărean nu poate duce prin alianţele militare ci printr’o adevărată colaborare economică cu vecinii lor, Unga­ria şi Austria, termină „Man­­chester Guardian“. CE SCRIE PRESA GERMANA Berlin, 28 (Rador). — După încheierea conferinţei consi­liului Micii înţelegeri, ziarele subliniază în­deosebi hotărî­­rile privitoare la colaborarea economică. Toate ziarele importante a­­rată după „Agenţia Tele­­graphon Union“ că pe lângă obişnuita solidaritate poli­tică, conferinţa d­in Sinaia s-a ocupat mai ales de planul relativ la o intensivă cola­borare economică, care ur­mează a fi realizat prin vii­toarele lucrări ale consiliului. „Berliner Tageblatt“ re­marcă cum că acest plan nu este nou, el făcând parte din statutul de organizare ela­­­­borat în Februarie la Geneva­ Ziarele relevă că impor­tar­ea politică a actualei con­ferinţe stă în partea activă ce au avut Suveranii la lu­crările ei, dându-i un carac­ter de stabilitate şi continui­tate- PRESA AUSTRIACA Viena, 28 (Rador). — Presa austriacă publică comunicatul conferinţei Micii înţelegeri. „Neues Wiener Journal”, co­mentând comunicatul, spune că la Sinaia a început o evoluţie politică ce ar putea da alt aspect Europei centrale. Ecouri din presa engleză Se proectează înfiinţarea unui nou stat in China Londra, 28 (Ullstein). — Din Shanghai se anunţă că, între au­torităţile militare japoneze şi o grupare politică chineză de sub conducerea fostului preşedinte al republicii chineze, Dua Cin Shui, se duc tratative în vederea înfiinţării unui stat chinez de Nord cu capitala Peking. Tratativele­ se duc asupra pro­blemelor următoare: 1. Provinciile chineze de Nord şi provincia Shantung vor fi uni­te într’un stat independent cu capitala Peking. 2. Noul stat nu va întreţine­­ legături cu guvernul din Nan­­king.­­ 3. Noul stat va adera la pac- : tul dintre Japonia şi Manciuria­­ pentru menţinerea păcii în Ori- t­entul îndepărtat. 1­4. Noul stat va ridica pretenţii asupra părţilor din Mongolia, cari sunt azi sub influenţa Ru­siei. D. Boncour va vizita Varşovia Varșovia, 28 (Radio-Central. In cercurile diplomatice cir­culă svonuri, după cum afirmă „Wieczer Warszaiwski”, că d. Paul Boncour va întoarce în curând vizita făcută de d. Beck la Paris. ------------xxxKtxxx-----------­ Cauza greutăţilor economice din bazinul dunărean Paris, 28 (Radio-Central). — „Echo de Paris“ publica o an­chetă asupra problemei Euro­pei centrale a trimisului special Cartier. Ziarul ajunge la concluzia că vina principală pentru greută­ţile economice din bazinul du­nărean o are Ungaria. Ungaria a otrăvit, prin cere­rile ei continue de revizuire, în­treaga Europă centrală şi a de­venit o piedică pentru semna­rea vre’unei convenţii generale. Dar şi puterile mari au par­tea lor de vină, de­oarece au transformat bazinul dunărean intr’o arenă a rivalităţii lor. Foto Vesa (O. N. S. T.) Sosirea în gara de Nord a echipei militare polone de foot­ball Alt cutremur in Italia ~ Ravagii înspăimântătoare — Roma, 28 (Raidor). — printre cari palatul de ju­stiţie şi mai multe biserici. In localitatea Lama Po­­ligna, 200 case au fost di­struse, iar alte 200 au su­ferit stricăciuni; la Taran­­ta Poligna 70 case au fost distruse complet şi 200 au suferit stricăciuni. La Civitella, Messer şi Rai­mondo 50 case au fost di­struse şi 100 au avut de suferit stricăciuni. La Fa­­rasano Martino zece case au fost complet distruse, iar 200 au suferit strică­ciuni. Deasemenea se mai a­­nunţă prăbuşirea a 50 ca­se în alte comune înveci­nate. Un nou seism s’a produs la ora 2 în întreaga regi­une, care a avut de sufe­rit de pe urma cutremuru­lui din 27 Septembrie. La Chioti, n'au fost nici vic­time, nici pagube mate­riale. In localitățile Civi­­tella, Messer, Raimondo și mai multe alte comune, numeroase case au suferit pagube însemnate. * Din sursă oficială se a­­nunță că, cutremurul de eri a provocat pagube mult mai mari decât s’a crezut până acum. La Chioti au fost dărâ­mate numeroase edificii Roma, Septembrie Aproape de canalul de Otran­to, în faţa coastei occidentale a peninsulei Balcanice, poartă direct deschisă asupra Greciei. Bari, capitala ţinutului Puglia, e vădit trăsătura de unire na­turală şi cea mai comodă cu O­­rientul mediteranian. Geografia şi politica econo­mică sunt de acord spre a-i ho­tărî rolul pe care Mussopi­­i îl definea astfel în 1932: „Piaţă a Orientului... verigă de­ legătu­ră între răsărit şi apus... instru­ment al paşnicei expansiuni italiene în M­edit­er­ana orienta­lă...“ Aceasta nu e o improvizaţie. In 1922, Ducele spusese: ..Bari va deveni mijlocitoarea, hitre răsărit şi apus". ÎNFĂPTUIRI Se cuvenea să reamintim toa­te acestea înainte de a scrie câteva cuvinte despre cel de-al patrulea târg de răsărit, care a însemnat la Bari un nou şi sim­ţitor progres asupra celor pre­cedente. Ide­ea unui târg răsăritean s’a născut, sunt peste 30 de ani de-atunci, în 1900, într’o epocă în care Italia știa fără îndoială să întrevadă scopurile de atins, dar era lipsită de puterea de înfăptuire. Abia în 1930, proec­­t­­ul acesta a devenit fapt. Timp de mai bine de 20 de ani, s’a vorbit de portul Ban ca de o escală naturală a Occidentului spre Orient şi lumea se gândea la acest oraş adriatic ca la o viitoare Veneţie unde ar fi sosit marile curente ale traficului. Dar acestea toate nu erau de­cât aspiraţii vagi. Nimic nu s’ar fi putut înfăptui dacă nu s’ar fi dat mai întâi acestui port un utilaj puternic şi modern şi da­că nu s’ar fi transformat acest tărguşor într’un oraş mare şi frumos. In 1930, Bari şi ţinutul Puglia erau bogat alimentate cu apă. Portul era mărit şi minunat utilat, serviciile publice desvol­­tate şi perfecţionate. Un nou oraş se ivise alături de cel vechi. Hotele, teatre■ universi­tate, stadioane, staţie de radio, străzi late şi şosele mari. Bari e acum un centru activ de pro­(Continuare in pag. 2-a) SCRISORI DIN ITALIA Bari şi Orientul de VERAX Adunarea Societăţii Naţiunilor In banca întâi: delegaţia ger­mană, dela dreapta la stânga: von Neurath, Goebels, von Kel­ler; în banca doua delegaţia belgiană cu d. Hymans, mini­strul de externe, al doilea dela dreapta; în banca a treia dele­gaţia engleză, în capul băncii sir John Simon; în banca a șa­sea delegația franceză în frun­te cu d. Paul Boncour (x). MORII IN INUNDAŢIILE DIN FRANŢA I Paris, 28 (Rador). — Din I Montpellier se anunţă că inun- I daţiile din regiunea învecinată­­ au provocat moartea a 15 per- I soane, precum şi numeroase pa­­­­gube materiale. I Paris, 28 (Radio-Central). —Inundaţiile din sudul Fran- I ţei sunt mult mai mari decât s’a crezut la început.­­ Afară de cele 15 persoane înecate, sunt alte numeroase date ca dispărute. Apele râului Les au luat cu ele numeroase case. Promenade des Anglais din Nissa a stat câteva ore sub apă și pavajul a fost distrus­­ în multe părţi. La St. Raphael numeroase hangare de avioane au sufe­rit pagube însemnate.­­ Şi în alte părţi ale Rivie­rei s’au înregistrat mari pa­gube. ----—xpx---------­ PROCESUL DELA LIPSCA VAN DER LUBBE pe banca acuzaţilor, complet indiferent la dezbaterile pro­cesului -xox-FILME Un comunicat zilnic apelează I cu insistenţă lăudabilă la pu­­­­blic să schimbe negreşit hâr- I tiile de o mie lei până la 16 I Octombrie, căci în caz contra- J riu va pierde valoarea celor I rămase în buzunar. Iată o sperietoare inofensivă pentru marea majoritate. Căci afară de diferiţi Paraleibus şi de ceilalţi sperţari de toate ca­tegoriile, puţini vor avea acea­stă preocupare. Cel mult vor fi supuşi deranjului să scoată o hârtie sau două din vată, ca să le schimbe cu cele noui. Ceea ce nu va împiedica, pre­cum n’a împiedicat nici­odată, continuarea rubricei tradiţio­nale: „Alţi falsificatori de bani arestaţi“. Această invitaţiune stărui­toare pare o ironie nemiloasă faţă de nenumăraţii cari altă dată ar fi putut să schimbe teancuri, iar acum vor rămâne intr’o imobilitate stropită cu suspine crude. Totuşi, ei ar putea să-şi pro­cure o consolare, şi anume, da­că s’ar posta la uşile localurilor unde va funcţiona schimbul a­­propiat şi ar stabili identitatea schimbătorilor mai impunător prin mulţimea şi grosimea pa­chetelor de una mie lei. Atunci vor fi in sfârşit recu­noscuţi onorabilii noştri conce­tăţeni de Cauciuc şi de Lemn, şi tot cortegiul de sugaci nesă­turaţi ai bugetelor de toate felurile, dăruiţi cu o capacitat­­e supt infinit superioară ca parităţii intelectuale. Defilarea acestor cavaleri ai societăţii actuale la ghişeurile respective va fi cel mai sensa­ţional spectacol al sezonului. Retinet, bilete! Don Jose. D-nii Beneş şi Titulescu spre Geneva Budapesta, 28 (Rador). — D-nii Beneş şi Titulescu au so­sit astăzi la Budapesta, în ga­ra de Est, la ora 11 şi 45. D. Titulescu a părăsit, pri­mul ,vagonul salon, fiind salu­tat de d. Capitaniu, însărcina­tul cu afaceri al României la Budapesta. D-sa s’a îndreptat apoi spre vagonul salon al mi­nistrului de externe cehoslovac, cu care a eşit pe peronul gării. Miniştrii de externe ai Româ-­­ niei şi Cehoslovaciei au fost­­ întâmpinaţi de d. Foerster, se­cretar de legaţie, reprezentând ministerul de externe ungar, ca­re a întrebat pe oaspeţi dacă au vre­o dorinţă. Miniştrii de externe au decla­rat că nu doresc nimic şi că vor rămâne la Budapesta nu­mai o oră şi jumătate, până la plecarea rapidului spre Viena. Ziariştii au înconjurat pe cei doi miniştri ai afacerilor străi­ne, cari au refuzat să facă de­claraţii. D. Titulescu s’a mărginit a declara că se bucură de a se găsi la Budapesta şi că de aci ,a pleca spre Geneva. Un ziarist adresându-se din nou d-lui Beneş, d. Titulescu a luat pe ministrul cehoslovac de braţ, scoţându-l din cercul zia­riştilor. La cşirea din gară, d-na Ti­tulescu şi Beneş au avut de su­portat atacul a numeroşi foto­grafi. Budapesta, 28 (Ullstein). — D-nii Titulescu şi Beneş au ră­mas la Budapesta o oră şi jumă­tate. D. Titulescu s’a dus la hotel Ritz, unde a huat masa împreu­nă cu membrii legaţiei române. D. Beneş a plecat la legaţia cehoslovacă, unde a fost vizitat de d. Louis de Vienne, ministrul Franţei la Budapesta.­­ Ambii au avut o consfătuire, care a durat 40 minute. Se afir­mă, că ministrul Franţei a infor­mat pe d. Beneş, asupra unor chestiuni foarte importante. TRECEREA PRIN VIENA Viena, 28 (Radio-Central). — Azi d­upă amiază au sosit la Viena, d-nii Beneş şi Titulescu. Ambii miniştri au­ rămas la Viena câteva ore, până la ple­carea expresului Arlberg. D. Titulescu a fost aşteptat la gară de membrii legaţiei ro­mâne în frunte cu d. Bretu­­­ceanu, ministrul Român­ării la Viena. Din partea guvernului aus­triac a venit la gară d. Peter, secretar general la preşedinţia consiliului. D. Titulescu a vizitat apoi le­gaţia română. Seara, ambii miniştri de ex­terne şi-au continuat drumul spre Geneva. ru Acte de provocare — Cum au fost schimbate numele străzilor oraşului Cernăuţi. — O cerere a iredentiştilor maghiari din Timişoara — Acum câteva săptămâni, pri­măria municipiului Cernăuţi a­­ luat dispoziţia ca să aplice ho­­tărirea consiliului comunal, pri-­­ vitoare la schimbarea numelor , mai multor străzi şi pieţe. Cum credeţi că au fost bote-­­ zate străzile şi pieţele principa­le din capitala Bucovinei? S’a înlocuit numele istorice,­­ sau numele scriitorilor români,­­ cu nume străine de trecutul nostru, de neamul nostru, de cultura românească şi de spe­cificul nostru naţional. Nu este o întâmplare, sau o nesocotinţă, ci un sistem, care­­ se practică în teritoriile alipite de către elementele minoritare, în măsură să-şi exercite influ­enţa lor, cu scopul destul de manifest, de a imprima oraşe­lor o notă accentuată de „cos­­mopolis“, de aglomeraţiuni hi­bride, în care românii n’ar a­­vea nici o autoritate şi niciun­­ drept de afirmare. Ştim de când, in ce îm­preju-­­ rări şi în ce scop, atât Austria,­­ în Bucovina, cât şi Ungaria, în­­ Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, au prigonit ele-­­ mentul băştinaş românesc din oraşe şi l-au înlocuit cu ele- , mente străine, care nu-şi aveau rostul nicăeri în fostul imperiu I dualist. Acestor elemente li s’au­­ dat de către stăpânitorii nefi- t reşti şi deci uzurpatori, ai teri- I tofiilor româneşti, privilegii cu scopul de a modifica structura etnică a oraşelor împotriva ro­mânilor. Cum este posibil însă ca a­­ceastă tendinţă de înstrăinare a oraşelor româneşti, opusă nouă, să continue, sub diferite forme, chiar în z­ele noastre? Am pomenit de schimbarea ecentă a numelor mai multor străzi şi pieţe din Cernăuţi, o schimbare care, după cum se va vedea, este o sfidare adusă ‘■oviânismului. lată câteva exemple: Numele str. loan Creangă a ost înlocuit cu numele dr. Ma­­er Ebner, numele străzii „Su­­ceava“ a fost înlocuit cu nume­­e „Alb­“ (?); o parte din pre­­ungirea str. Ştefan cel Mare­­ ■e numeşte acum „Prelat­­ Schmidt“, „Gustav Gaib“ sau I .Chisanovici“. Apoi s’au dat ur­­nătoarele numiri altor străzi:­­ ,dr. David Anhauch”, „Henrich I Wagner“, „dr. Korn“, „dr. Igel“, „Poetul Fetcovici“, „dr. Weis­­selberger”, „Spinoza”; străzii laterale din dreptul str Sf. Treimi, i s’a schimbat numele în str. „rabin Weiss“; prelun­girea str. Eremia Movilă, în „Teliman”; fosta str. Principele Carol, a fost botezată str. „dr. Benno Strauche”, iar piaţa principală din faţa Teatrului vechi, a luat numele „Iacob Pistiner“, ş. a. m. d. „Suceava“ — numele fostei capitale domneşti a Bucovinei, reşedinţa glorioasă a lui Ştefan cel Mare — iat-o înlocuită cu acel de ..Alb­“, ca şi numele lui Ion Creangă cu acela al minoritarului evreu, Maier Eb­ner! Ce poate să spună românilor bucovineni numele filozofului evreu, Baruh Spinoza, înfipt pe zidurile caselor din Cernăuţi? Dar, acel al lui Pistiner, care şi a rezervat o piaţă principală­, spre a-şi etala neobrăzarea? Ce vor spune şi ce vor crede oare urmaşii plăeşilor şi răze­şilor lui ştefan cel Mare, când, străbătând străzile şi pieţele capitalei Bucovinei, în al 15-lea ani de la unirea cu patria ma­mă, vor ceti pe plăcile înfipte de municipalitate, numele aces­tea bizare, exotice, în locul ce­lor româneşti? De­sigur, că se vor găsi prin­tre ei şi aceia, cari, în loc să-şi plece capetele, umiliţi şi îngânduraţi, să afirme prin­­tr’un singur gest: că ei sunt, a­­colo, stăpânitorii. , Alt. caz. In oraşul Timişoara, după u­­lnire, s’a dat unei stradele dos­­tiice, numele lui Timotei Cipa­­riu, cărturarul ardelean, fost nembru al Academiei române. Zilele acestea, minoritarii ma- ghiari din capitala Banatului Romănesc au cerut primăriei, să dea jos tă­bliţele cu rrumele­ui Timotei Chipariu şi să fie în­­ocuite cu numele lui Szabo­­eszka, un fost preot reformat, versificator mediocru şi luptă­­or îndârjit împotriva români­­or. Va îndrăzni oare consiliul co­­munat din Timişoara să satis­f­acă această cerere a iredenţi­­or maghiari ?

Next