Universul, februarie 1934 (Anul 51, nr. 30-57)

1934-02-01 / nr. 30

Anul al II-lea 12 FONDATORI LUIGI CAZZAVILLAN Tot la legea administrativă In legătura cu întocmirea proiectului de modificare a reformei administrative, am arătat, printr’un articol recent, necesitatea introducerii sistemului numirii primarilor în localităţile balneo-climatice, după anumite norme şi garanţii chemate să asigure acestora o conducere pricepută şi destoinică, pe care nu întotdeauna o dau agreaţii cluburilor politice şi nici hotărîrea urnelor. Iată însă că, tot în legătură cu modificarea reformei administrative, un cititor exprimă şi altă sugestie, care ni se pare vrednică a fi examinată, de cei însărcinaţi cu elaborarea proiectului de lege. Plecând de la constatarea că numai foarte puţine localităţi din România sunt puse în situaţia fericită de a consuma apă potabilă şi de a avea lucrări de canalizare şi că, din această cauză, viaţa şi sănătatea populaţiei noastre, în majoritatea oraşelor şi satelor, am mult de suferit (stăm doar în fruntea ţărilor cu procent de mortalitate) , constatând pe de altă parte imposibilitatea în care se găsesc cele mai multe comune de a suporta separat cheltuielile reclamate de astfel de lucrări, cititorul nostru propune înfiinţarea prin lege a unui fond comun pentru alimentarea cu apă potabilă a tuturor caselor şi satelor, în baza unui program de realizări treptate şi a unei cote de contribuţie, cu care să participe anual toate comunele, chiar — în oarecare proporţie — şi cele care dispun azi, de instalaţiile respective. Fondul ar urma să fie colectat şi păstrat la Banca Naţională, iar administrarea lui să fie încredinţată unor proeminente personalităţi din magistratură şi din toate partidele politice, cum şi din toţi donatorii ce se vor înscri cu donaţiuni de peste un milion, de ex. Cotele de contribuţie ale comunelor la acest fond vor fi obligatorii şi înscrise în bugetele anuale. Lucrările se vor face pe baza unor planuri de ansamblu — pe regiuni — bine studiate, întrucât aceleaşi surse şi aceleaşi instalaţii vor deservi nevoile mai multor comune urbane şi rurale dintr’o anumită regiune. In chipul acesta se va realiza nu numai o lucrare edilitară sistematică şi desăvârşită, dar şi o însemnată economie în distribuţia cheltuielilor. Lucrările se pot angaja sau după urgenţa necesităţilor din anumite regiuni (Bărăganul, Bugeacul, Cadrilaterul, unde lipsa apeieste notorie, cum şi din re- Igiunile bântuite endemic de boli datorită lipsei de apă potabilă) sau prin tragerea la sorţi a oraşelor şi satelor lipsite de canalizare, pentru ca în chipul acesta să se înlăture intervenţiile şi discordiile. Aceasta este în esenţă sugestia exprimată de cititorul nostru şi, la rându-ne, o supunem atenţiei celor în drept, ca una ce-şi propune să rezolve o vitală problemă de igienă publica: asigurarea unei ape bune de baut populaţiei din sate şi oraşe. Aviatorii italieni Lombardi şi Mazzotti au traversat Atlanticul —* La aterisare aparatul a suferit stricăciuni — Roma, 29 (Rador). — Agenţia „Ştefani“ anunţă : Aparatul pilotat de aviatorii Lombardi şi Mazzotti a plecat din Dakar la 28 ianuarie, ora 10 dimineaţa, după meridianul Greenwich. La ora 22 şi 40, luptând cu condiţii atmosferice defavorabile şi suferind din cauza unei rele funcţionări a semnalizărilor radio, goniometrice, aparatul traversase Oceanul, trecând peste insula Fernando Noronha. Astfel, avionul a trebuit să ateriseze forţat azi dimineaţă, iar în momentul aterisării a suferit stricăciuni. Cu toate dificultăţile întâmpinate şi cu toate că au avut de suferit acest accident, aviatorii Lombardi şi Mazotti au traversat oceanul din Europa in America de Sud, bătând toate recordurile precedente. Ei au realizat legătura intre Roma şi Brazilia într’un timp de 46 ore. DESMINŢIREA ACCIDENTULUI MORTAL Roma, 29 (Radar). O telegramă a agenţiei „Reuter“ a anunţat azi după amiază din New-York că raidul transatlantic al aviatorilor italieni Lombardi şi Mazzotti a avut un sfârşit tragic. Din fericire, această ştire este desminţită. Agenţia „Ştefani“ anunţă astăseară că ministerul aeronauticii din Roma a primit telegrama următoare, expediată de aviatorul Lombardi : „Am aterisat pe plajă în apropiere de Natal. Avionul este avariat. Toţi membrii echipajului au scăpat neatinşi. Rugăm înştiinţaţi familiile“. Vânătoarea regală de Duminică dela Peris Dela stânga spre dreapta, d-nii : general Ilasîsvici, mareșalul palatului ; Jan Seba, ministrul Cehoslovaciei; don Prat y Soutzo, ministrul Spaniei* Hé Síi vi uni \ la Paris ? ........................pîn ....................... — Trinitatea Stavisky-Bethlen-Gömhös Ziarele străine anunţă, că fostul prim ministru al Ungariei, contele Ştefan Bethlen, va pleca în curând, la Paris, in vederea intensificării campaniei revizioniste în Franţa. El va ţine o conferinţă la Academia diplomatică, în care va trata problema modificării tratatelor şi va stărui asupra importanţei raporturilor franco-ungare. îndrăzneala contelui Bethlen frizează cinismul, când afacerea Stavisky a dezvăluit rolul odios jucat de guvernul din Budapesta în vasta escrocherie săvârşită cu bonurile Creditului municipal din Bayonne, pe baza operaţiunii răscumpărării creanţelor optanţilor maghiari. Francezii nu pot să ignoreze nici faptul, că escrocul Stavisky a fost şeful şi animatorul propagandei revizioniste maghiare în Franţa, nici conexiunea afacerii bonurilor de la Bayonne cu răscumpărarea creanţelor optanţilor maghiari, prin intermediul faimosului aventurier şi cu complicitatea guvernului din Budapesta, din care a rezultat păgubirea francezilor cu 500 milioane de franci! Dar, mai e un fapt foarte important, pe care francezii nu-l pot desconsidera, mai cu seamă în actualele împrejurări, contele Bethlen, în acord cu guvernul Gömbös, urmează o politică ostilă Franţei şi Micii înţelegeri, care s-a accentuat în ultimul timp prin demonstraţii şi declaraţii publice. Turneul de propagandă al contelui Bethlen, în apus, este un început de ofensivă al statelor învinse împotriva tratatelor de pace, aşa cum a fost preparat la Berlin. Iată şi dovada: In Noembrie 1930, contele Ştefan Bethlen, pe atunci primministru al Ungariei, a făcut o călătorie la Berlin, cu caracter demonstrativ politic. El a fost primit cu mari onoruri. Presa franceză a comentat atunci aceasta vizită şi i-a atribuit un scop determinat politic: formarea blocului revizionist european, împotriva Franţei şi a Micii înţelegeri. Fostul prim ministru maghiar, după această triumfală călătorie, a declarat, prin agenţia „Magyar Távirati Iroda”: ,,Germania şi Ungaria s’au ridicat pe o treaptă atât de înaltă a consolidării externe, încât azi pot reinvia vechile legături tradiţionale şi pot angaja lupta pentru realizarea scopurilor lor politice şi satisfacerea intereselor lor comune.... M-a surprins însufleţirea unitară cu care am fost primit, atât de partidele din dreapta, cât şi de cele din stânga... Scopul principal al celor două naţiuni este redobândirea libertăţii lor de acţiune şi reintegrare, prin mijloace pacifice, a egalităţii dintre popoare în politica internaţională, politică, din care se nutreşte speranţa noastră ca să redobândim completa suveranitate naţională“. Răspunzând ziarelor franceze, care au comentat vizita contelui Bethlen, la Berlin, în sensul, că ea a avut de scop apropierea învinşilor pentru satisfacerea dorinţelor lor de revanşă, presa maghiară, inspirată de guvern, a observat că Ungaria a urmat... exemplul dat de Franţa prin amiciţia Rnland-Stresemann . Ironia turanică a fost cu atât mai aspră, cu cât memoriile lui Stresemann au dezvăluit lipsa de realitate şi de bună - credinţăa negociatorului german. Dacă sub regimul trecut, cancelar al Reich-ului fiind dr. Brünning, contele Bethlen a fost primit ca un aliat al Germaniei, sub noul regim, cancelar fiind d. Adolf Hitler, scena înfrăţirei germano-maghiare s’a repetat cu mult brio şi tremolo la orchestră. Contele Bethlen a ţinut o conferinţă, la Berlin (Martie 1933), în care a spus, că Ungaria a avut să aleagă, după război, între două drumuri : „unul care ducea la Canossa, adică la un acord cu Mimi înţelegere; şi altul, care duce la realizarea aspiraţiilor naţionale prin revizuirea clauzelor teritoriale ale tratatelor de pace“. Contele Bethlen a spus că, „nici nu e nevoe de o coaliţie a învinşilor, în acest scop, deoarece ea există prin însăşi situaţia creată de tratate şi el aşteaptă numai crearea unei forţe superioare“, graţie căreia frontierele Trianonului vor sări în aer, ca şi celelalte.« Iată ce politică susţine contele Bethlen şi guvernul Gömbös. In asemenea condiţii şi în plin scandal Stavisky, prezenta contelui Bethlen, la Paris, în calitate de propagandist al politicii revizioniste germane, maghiare, ar fi, in adevăr, foarte ciudată... ________ R. SEIȘANU O dilemă: pangermanism sau pace europeană? ---------OKljtXO Un studiu interesant al d-lui Andre Cheradame Distinsul nostru amic şi emimemtul publicist d. Andre Chéradame, a publicat un studiu foarte interesant şi documentat în revista „L’illustratem“ (Nr. 4743 din 27 Ianuarie a. c.) asupra politicii de expanziune a Germaniei, sub titlul: „Pangermanism, sau pace europeană“? Cauza principală a nesiguranţei mondiale este pangermanismul şi ca să dovedească aceasta, d. André Chéradiamne reproduce numeroase documente pe care le-a publicat în 1901 în Europa şi chestiunea Austriei în pragul secolului al XX-lea“. Ce se înţelege prin pangermanism? Ce se urmăreşte printr’insul? Panigermanismull — scrie d. Chéradiame — nu visează, după cum se crede în general, reunirea întriun singur stat a ţărilor, în care trăesc germanii; pangermanismul pretinde — ceea ce nu-i acelaş lucru — de a domina ţinuturile a căror posesiune e considerată de el folositoare puterii germanilor“. Intr’o broşură publicată în 1895, la Berlin, (Pangermanismul şi Europa centrală în 1950, de un pangermanist), găsim expus planul unei extensiuni a forţelor germane în afară de frontierele imperiului, prin stabilirea unei identităţi complete între teritoriul lingvistic şi teritoriul politic. După autorul anonim al acestei broşuri, germanii urmăreau, înainte de războiul mondial, crearea unui imperiu, care, după anexarea Belgiei, Olandei şi Austro-Ungariei, s’ar fi întins dela Hamburg la Triest. După război, pretenţiile germanilor au sporit, dar s’au modificat numai în ce priveşte procedeele de realizare. Cităm pe d. Chéradame: „De pildă, acum, reconstituirea Ungariei e unul din elementele manevrei pangermaniste, pe când în 1895, se urmărea la Berlin, ca România Hohenzollernilor să fie o bază pangermanistă, în paguba Ungariei“. ..Documentele recente stabilesc că, realizarea, planului pangermanist e totdeauna preocuparea de seamă a conducătorilor din Berlin. La 16 iunie 1933, d. Augen,berg, ministrul Reichu-ului, delegat la conferința din Londra din cancelarul Hitler, a predat eeisiunei mari confernte, un memorandum. In acest memorandum, al doilea procedeu reclamat de Germania pentru a restaura capacitatea sa de plată internaţională, constă să deschidă poporului german, lipsit de spaţiu, teritorii în care el ar putea, să dea rasei sale active, spaţiul stabilirii (Siedelungsraum) şi construirii marilor lucrări ale păcii“. D. André Chéradame citează apoi altă broşură, editată la Münich, în 1933, în care se expune programul lui Hitler şi al partidului său. In această broşură (pag. 40) se poate ceti cele ce urmează: 1. Constituirea unui stat naţional închis înglobând toate ramurile arborelui german. Toţi aceia cari sunt de sânge german, fie că sunt sub suveranitatea daneză, poloneză, cehă, italiană, sau franceză, trebue să fie reuniţi într’un imperiu german. Noi nu cerem, nici mai mult, nici mai puţin, decât ceea ce a fost reclamat în favoarea duşmanilor noştri: dreptul de liberă dispoziţie a germanilor, în ceea ce priveşte alipirea lor la patria mamă, — la patria germană“. Un alt studiu — citat în articolul d-lui Chéradiame — este acela al d-lui Kaeppelin, apărut în „Le Temps“ din 19 Decembrie 1933. El cuprinde o documentare ce dovedeşte, că înfăptuirea pamgemmanismului inspiră cele mai recente sforţări ale colaboratorilor lui Hitter. Din declaraţiile multiple citate în acest studiu, reese că planul pangermanist modern prevede federalizarea întregei Europe orientale şi centrale sub egida Berlinului. In cazul acesta, se pune următoarea dilemă: în ceea ce priveşte atitudinea lui Hitler, — scrie, în concluzie, d. André Chéradame: „Sau, de bună seamă, repudiând solemn, la 17 Mai, orice acţiune de germanizare şi de anexiune, propunând acum vecinilor Germaniei, pacte de negresiune, prin sacrificarea planului pangermanist, păcii europene, Hitler e sincer, dar atunci el lucrează împotriva, programului partidului său şi ar trebui să se explice pentru ce reprezentanţii lui Hitler nu se conformă aMtummakm, dat Un si at Get mama ia înlăturat, când a avut interes, chiar convenţiile semnate de bună voe de dânsa de ex. planul Young, sau acordurile asupra datoriilor private — pactele de neagresiune şi declaraţiile s pacifice ale lui Hitler ar fi numai manevre spre a câştiga timpul necesar pentru rearmarea completă a Germaniei şi pentru divizarea adversarilor săi, conform tacticei lui Horaţiu împotriva Cariaţilor. In această ipoteză, pactele de neagresiune şi declaraţiile pacifice constituesc procedee ce tind la realizarea pangermanismului“. ------------xox----------- Fangermanishwitl în 1950 după un profet german din 1895. Gandhi işi pierde popularitatea Londra, 29 (Prin radio). — In adunarea legislativă de la Delhi, hinduşii ortodoxi, luând în discuţie dorinţa lui Gandhi de a reintra în politica activă, l-au criticat sever şi i-au interzis să vorbească în numele Indiei întregi. -------OXOXO------- FILME — Mare lucru e să fie cineva bine crescut. — Constatarea este originală. N’a mai făcut-o nimeni până acum. . . — Nu mă ironiza. Excedentul de bună creştere este în plină descreştere. Deficitul te iubeşte la fiecare pas. — Și unde ai găsit contrariul ? — Ai puţintică răbdare. — Asta era pe vremea lui Trahanache din „Scrisoarea perdută“. Astăzi s’a dus şi răbdarea. Ziă psihoză, zi-i nevroză, toată lumea e nervoasă, pripită şi palpită. — Vino la chestie. — Aşa. Mă duc la un minister. Aveam de luat o rezoluţie dreaptă. — şi ţi s’a refuzat. — Exact. — Nu văd educaţia de care vorbești. — O s’o vezi numaide cât. Dau cartea de vizită. Șeful de cabinet mă introduce imediat la unul mare. Avea un birou cât jumătatea odăii, teancuri dle hârtii și o călimară de dimensiunile unui cazan de botez. Vezi cât trebue să fi avut de lucru dacă avea nevoe de atâta cerneală. — Ei şi? — Şi cu toate astea a fost la înălţime. I — Cum ? —■ De primit, m’a primit potrivit. S’a uitat la mine prin ochelarii cu ulube, m’a între- I bat ce doresc, — nu s’a ridicat I de pe scaun, fiindcă ţi-am I spus că era arhiocupat — şi mi-a răspuns că nu se poate. S'a sculat, şi m’a petrecut în pas gimnastic. Am vrut să-i mai spui ceva, dar mi-a zis : Nu mai insistaţi! A deschis I uşa şi mi-a zis : închideţi bine I clanţa pe dinafară, fiindcă este defectă. Şi m’a împins frumos şi repede de spate, ca să nu întârzie, căci, precum ţi-am, spus, era arhiocupat cu hârtiile şi, cu călimară. Asta înseamnă educaţie. Altul poate că mă repezea sau chiar mă dădea afară, f fiflg ja! Un demers diplomatic al Japoniei, la Roma ? Roma, 29 (Rador). — Agenţia ,Ştefani“ comunică: In legătură cu svonurile răspândite de unele ziarele străine despre un pretins demers diplomatic al Japoniei la Roma, provocat de articolul d-lui Mussolini despre Extremul Orient, se constată că totul se reduce la o convorbire cordială între d. Mussolini și ambasadorul Japoniei. In această convorbire, d. Mussolini a ilustrat ambasadorului Japoniei punctul de vedere pe care îl expusese în articolul menționat. —-oxoxo----* Nr. so Joi 1 Februare 1954 * ' 11 STELIAN POPESCU Maşina infernală din trenul Berlin-Zagreb Interiorul vagonului, după explozia maşinei infernale, care a cauzat moartea a trei persoane Noul ministru al industriei D. Vasile Sassu a fost numit ministru al industriei, d. G. Tătărăscu rămânând preşedinte al consiliului, fără portofoliu. D. Sassu a depus ori la ora 3 d. a. jurământul în faţa M. S. Regelui şi a primului ministru. ------------xox----------- Preţuri reduse pe liniile ferate iugoslave Belgrad, 29 (Rador). — D. Radivojevici, ministrul comunicaţiilor, a hotărît ca, începând de la 1 Februarie ,să introducă pe unele linii, de cale ferată preţuri reduse pentru călători. Scopul acesteimăsuri este de a combate concurenţa pe care autobuzele o fac căilor ferate. Paris, Ianuarie Am ajuns în clipa când e neapărat trebuincios să privim in ansamblu situaţia europeană şi să reamintim înlănţuirea problemelor. Dacă n’o facem, riscăm să fim târâţi în angrenajul soluţiilor empirice ca acelea cari caută să eschiveze problema Europei centrale, şi să urmărească dezarmarea, izolând-o de chestiunile politice. E urmarea sofismului anglosaxonilor după care întreaga reasiune provine din întârzierea adusă soluţiei problemei armaceirilor şi marea pericol actual e eventualitatea unei reluări a goanei armamentelor. Teorie absurdă. Tulburarea lumii ţine de faptul că sunt nemulţumiţi şi oameni satisfăcuţi atât în ordinea politică, precum şi în ordinea economică- Pericolul e că aspiraţiile de turburări şi poftele înfrăng capacităţile de rezistenţă ale ordinei. Rezultatul e simplu, dacă se oferă provocatorilor de tulburări, stimulentul dezarmării şi al rivalităţilor apărătorilor ordinei. Nu poate fi destindere politică atâta timp cât nu se va pune stavilă revizuirilor. Nu poate fi destindere economică atâta timp cât relaţiile comerciale şi financiare sunt dominate de rivalităţi politice. Orice combinaţie de înarmare ce pretinde să o ia înaintea destinderii, nu poate decât să zămislească decepţii şi să favorizeze înşelăciunile. Iată înlănţuirea logică la care trebue neapărat să revenim. Liga Naţiunilor a fost credită pentru aceasta. Nu se poate achita de această misiune decât dacă marile puteri îi dau mijloacele. Toate posibilităţile sunt în ea; înseamnă a tăgădui evidenţa contestând că slăbiciunile prea reale ale Genevei nu sunt decât slăbiciunile marilor puteri. Cine s’a opus la întărirea solidarităţii internaţionale? Cine a paralizat conferinţele economice ? Cine a propus prematur dezarmarea ? Azi încă, cine refuză a recunoaşte că ora dezarmării n’u sunt încă? Expunem aci problema cea mai urgentă : lichidarea conferinţa de la Geneva. O iniţiativă interesantă a fost luată. Englezii au ajuns la ultima, sesiune a consiliului cu ideea de a temporiza până după Paşti. Astfel, s’ar fi tărăgănat trei lantin conversaţii sterile şi tot astfel, trei luni la întărirea puterii militare a Germaniei. Germanii au avut buna idee de a amâna răspunsul lor memorandum-ului francez dela 1 Ianuarie, chiar în ajunul zilei în care trebuia I luată hotârîrea. Guvernul fran- I cez n'a recunoscut imediat că nota germană nu lasă nicio perspectivă de acord, dar că , .tindea să favorizeze noui alunecări pe panta concesiunilor. Necesitatea de a tăia scurt a apărut. Ziua de 13 Februarie « fost fixată ca limită nehotărîri. In ziua aceasta va trebui în orice caz să se conchidă. Va fi foarte bine dacă nu se va face decât să se deplaseze manevra de amânare, adică dacă englezii, italienii, americanii se hotărăsc a recunoaşte că menţinerea superiorităţii forţelor in folosul dreptului şi al păcii nu poate fi rezolvată prin formule şi compromisuri. Schimbul de note între Franţa şi Germania a sfâşiat toate vălurile. Nu din consideraţii de onoare sau din calcule de anuităţi germanii resping perioada de încercare cerută de Franţa. Ei înşişi admit că cei cinci ani ai planului Macdonald nu vor fi prea mult ca să transforme o armată de meserie în armată de miliţii. Ceea ce vrea Germania e să tragă cât mai mult folos din slăbiciunile care au dărâmat principiul salutar al superiorităţii ordinei pe care era bazată partea a cincea a tratatului de la Versailles, spre a admite egalitatea in folosul dezordinei, încurajat de impunitate. Reichul a ajuns să ia ofensiva nu numai contra rezervelor franceze, dar contra măsurilor de siguranţă înscrise în planul Macdonald, efectivelor coloniale, repartizărilor de materiale. Mai mult, Germania opune acuzărilor de reiarinare supralicitaţiile de dezarmare făcute (Continuare in pag. 2-a) Sewîsmî din Franţa O vedere generală a crizei europene de SAINT BRICE Ziariştii bulgari la ziarul nostru Lumin, la 12.30, am primit vizita ziariştllor. bulgari, cari au venit in ţară cu ocazia vizitei Suveranilor Bulgariei Au fost primiţi de d. I. Zaharoi şi după ce s’au întreţinut cu redactorii ziarului nasul Ifin 930&& In ateliere ale ziarului, dându-lise toate explicaţiile. Au rămas impresionaţi de utilajul ultramodern cu care sunt prevăzute atelierele noastre. Apoi s’au fotografiat. D. Taneff, preşedintele sindicieinti gaest&se festen,iatria românească perfectă, a mulţumit pentru frumoasa primire ce li s’a făcut. La plecare direcţia ziarului a oferit confraţilor bulgari câte un frumos album comemorativ al ziarului „Universul”.