Universul, mai 1934 (Anul 51, nr. 115-145)

1934-05-01 / nr. 115

Anul al 51-lea 18 Pagini FONDATOR! LUIGI CAZZAVILLAN EXEMPLARUL In Ţară: 3 Lei In Străinătate: 8 Lei 8 Pagini Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. G­ le P. X. I. No. 120223 338 U­NIVERSUL CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA si ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3*30.20 ; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3-30.15 Ministerul de finanţe a fost impresionat de Însemnatele investiţiuni ale capitalului naţional în construcţiuni imobiliare, a căror valoare, între anii 1919—1933, se ci­frează la peste 51 miliarde lei stabilizaţi şi socotind pe deo parte, că prea numeroa­sele construcţiuni împing la dispariţia rentabilităţii şi la deprecierea proprietăţii imo­­bilare, iar pe de altă parte, că o canalizare de capitaluri numai în acest compartiment al economiei naţionale ar a­­vea urmări cu totul defavo­rabile asupra vieţii economi­ce a ţării, lipsind de disponi­bilităţi celelalte ramuri şi îm­piedecând prin aceasta re­luarea activităţii productive, ministrul de finanţe s’a ho­­tărit să pue o îngrădire a­­cestui curent mereu activ al construcţiunilor imobiliare. Un ministru de finanţe conştient şi grijuliu e dator fireşte să urmărească linia de mişcare şi tendinţele de canalizare ale capitalului na­ţional, veghind ca ele să se desfăşoare cât mai armonic şi cât mai folositor pentru economia naţională. înţele­gem chiar intervenţia pe cale de lege pentru asigurarea unor astfel de rezultate, dar intervenţia să se facă prin ajutorarea, însufleţirea şi ri­dicarea ramurilor de produc­ţie deficiente la nivelul ce­lor prospere, iar nu prin în­grădirea şi degradarea aces­tora, spre a ne închipui că prin aceasta pot trage foloa­se celelalte. Crede ministrul nostru de finanţe, că suprimând avan­tajele acordate nouilor­ cons­trucţiuni, capitalurile dispo­nibile vor merge să alimen­teze agricultura — eliminată pentru cine ştie câtă vreme de la orice posibilităţi de cre­ditare, în urna conversiu­nii — sau comerţul, când de­verul e atât de scăzut din cauza împuţinării puterii de cumpărare a populaţiei sau că se vor canaliza aceste ca­pitaluri spre afaceri de bur­să, după atâtea catastrofe în­registrate la cele mai bune titluri de stat şi la cele mai acoperite acţiuni sau că se vor îndrepta ele din nou spre ghişetele băncilor, la depu­neri, când aproape toate par­­ carerim.OTa v.»asfc«ariBa»s .5 , titlele de opoziţie şi-au afi­­r­mat ca bază a noului lor pro-­­ gram reforme monetare ba- I i­zate pe deprecierea valutară? " Noi socotim curentul spre construcţii, ca un produs fi­resc al ambianţei economice şi psichologice din clipa de faţă, cu rezultate ce nu pot să ne contrazică şi nici să ne alarmeze, de îndată ce acest I curent a contribuit în simţi- J toare măsură la decongestio- I narea tezaurizării, prin scoa- | terea economiilor din safeuri­­ şi învestirea lor în construc­ţii, adică într’o direcţie în care sunt interesate cele mai numeroase şi mai variate întreprinderi, precum şi nu­meroase categorii de benefi­ciari. Au beneficiat de con­strucţii: industria lemnului, ferului, cimentului, vărăriile, carierele de piatră şi nisip, fabricile de cărămidă, indus­tria ceramicei, cărăuşia, so­cietăţile de asigurări, apoi personalul technic şi munci­toresc: arhitecţi, antrepre­nori, instalatori, parchetari, zugravi, mecanici, sobari, pa­­vagii. Dar uzinele de apă şi electricitate, dar încasările statului şi comunelor de pe urma tuturor actelor şi ope­raţiunilor inerente achizi­ţiilor de proprietate şi cons­truirii de imobile ? In afară de aspectul occi­dental imprimat Capitalei şi multor oraşe din ţară, nu se poate contesta că în încreme­nirea generală a afacerilor şi activităţilor din perioada crizei mondiale, campaniile active de construcţiuni au constituit principalul element de înviorare a pieţii interne. Crede ministrul de finanţe , că este oportun să se pue ca­­­­păt campaniei de construc- I ţii ? Ar fi o greşală.­­ Suntem dominaţi azi de o conjunctură a construcţiilor. S’o lăsăm, să-şi producă efec­tele. Când conjunctura se va schimba în favoarea altor iniţiative, investiţiunile din construcţii se vor deplasa singure spre nouile obiective. Până atunci patrimoniul na­ţional se va fi îmbogăţit cu construcţiuni mari şi ’ fru­moase, care niciodată nu se vor dovedi de prisos într’o ţară în care este atâta de construit şi în care chiriile sunt încă destul de ridicate. KM sss Să nu mai construim?!Inaugurarea expoziţiei târg Munca românească Maiestăţile Log şi obieralităţile vizitând pavilioanele Bijuteriile Romanovilor la expoziţia din Chicago O expoziţie senzaţională de diamante New,York, 28. — In cursul verii se vor deschide din nou porţile expoziţiei din Chicago. Conducătorii intenţionează să dea expoziţiei o extindere mai mare ca în anul trecut. Urmează acum tratative cu guvernul sovietic, cu scopul de a se împrumuta bijuteriile fa­miliei tarilor, spre a fi expuse intr’un pavilion special. Prin­­cipial, guvernul sovietic a ad­mis propunerea, cu condiţia ca în timpul expoziţiei bijuteriile să fie bine păzite. Bijuteriile coroanei, în pre­zent păstrate într-o cassă de bani blindată la Banca Naţio­­nală din Moscova ,au o valoa­re de 250 milioane dolari (25 miliarde lei). Obiectul cel mai de valoare este coroana impe­rială a Ecaterinei cea Mare,­­ preţuită de experţi la 4,2 mili­oane dolari. Pe această coroană strălucesc 5000 briliante, alături de un rubin gigantic. Coroana are o greutate de 3 kilograme. Printre bijuterii mai figurea­ză sceptrul ţarului al cărui vârf este ornat cu renumitul dia­mant „OrlowAcest diamant, alături de Cullinan, Echinur și Marele Mongol, se numără prin­tre cele mai mari diamante isto­rice din lume şi cântăreşte 196 carate. Sceptrul e împodobit cu numeroase diamante mari, din­tre cari cel mai mic valorează 5000 dolari. Printre insignele încoronării se află un măr de aur, care este un adevărat capo d’operă al artei sculpturii in aur. Mărul e împodobit cu un safir de 200 carate. In 1922 guvernul sovietic in­tenţionând să vândă bijuteriile coroanei, au fost chemaţi mai mulţi experţi pentru a le exa­mina. Greutatea lor a fost de 25 mii carate. Printre ele se află în majoritate diamante şlefuite, dar se găsesc şi ne­şlefuite. Dacă înţelegerea cu Sovietele se va face, numai o par­te din aceste bijuterii va fi exipusă la Chicago şi anume într’un pavilion special cons­truit şi bine păzit. Execuţii capitale Greifswald, 23 (Radio-Cen­tral)­­ ■ mai dimineaţă au fost executaţi la Greifswald fraţii Fritz şi Emil Exler, condamnaţi la m­ort, fiindcă au primât şi jefuit la 5 octombrie trecut pe o bătrână de 82 ani şi pe fiica acesteia. FILME Se întreabă mulţi: — Ce motive au condus pe d-rul Voronoff să viziteze ţara noastră? întrebarea este la locul ei. Reputaţia lui este atât de va­stă, încât se întinde peste toate hotarele. Deci descinde­rile la faţa locului sunt inu­tile şi costisitoare. Că­­sunt inutile, rezultă din faptul că, pe când diferitele somităţi medicale străine care ne onorează cu vizitele lor sunt asaltate de pacienţii cu dare de mână, în cazul de faţă lu­­crul nu s’a repetat. Că sunt costisitoare, se datoreşte im­­prejurării că marile cheltueli de călătorie si întreţinere n’au fost acoperite de onorarii la înălţimea faimei, mulţimea pa­cienţilor­ ezitând în faţa dile­mei de a solicita un remediu suprem cu riscul unei autode­ra­­scări şi al unei publicităţi nemăgulitoare, sau de a se menţine în nesuferitul statu­­quo cu slaba consolare a lipsei de notorietate.­­ Şi cu toate acestea s’a pu­blicat ori că d-rul Voronoff a părăsit ţara logodit cu o ro­mâncă cu nume exotic. Cum se explică aceasta ? — Se explică perfect şi fa­­vorabil presupunerilor că sa­vantul posedă o intuiţiune ex­cepţională. El a voit să dea cea mai concretă dovadă că descoperirea sa inspiră şi prin el însuşi atâta încredere, în­cât îşi poate găsi o tovarăşă faină şi suavă , la minut, oriunde şi ori­când, ori­câtă deosebire de vârstă ar exista între miri după fotografia ce redă fericitul eveniment. Nu se poate tăgădui că d-rul Voronoff a câştigat partida, dacă nu ştiințifică, cel puțin conjugală. Don José Pavilionul ,,Universului“ la expoziţia-târg din Bulevardul Brătianu t ­I Ascensiunea unor americani in stratosfera New-York, 28 (Prin radio).— Sub auspiciile ministerului ma­rinei şi aerului, doi ofiţeri ame­ricani vor încerca foarte curând o ascensiune în stratosfera cu un balon de trei ori şi jumătate mai mare decât balonul stra­­tosferic rusesc din Septembrie 1933. Nr. 115 Marţi 1 Mai 1955 V DIRECTORI STELIAN POPESCU EDUCAŢIA PRE­REGIMENTARĂ Este un deziderat de mai de mult. A trebuit să intervină o fap­tă foarte tragică, pentru ca un guvern să se gândească la această introducere în viaţa de pregătire a tineretului. Foarte bună hotărîre. Bună din mai multe puncte de vedere. Bună mai întâi, fiindcă dă tineretului o preocupare no­­bilă , îl depărtează de la alte activităţi vătămătoare şi-i în­­tăreşte fizicul. îmi amintesc că prin anul 1874, când eram în liceu, gene­­ralul Ion Em. Florescu, mini­­strut de război în cabinetul Lascăr Catargiu, a introdus în şcolile din Bucureşti această pregătire militară a tineretului. Ne adunam Duminicile în curtea cazărmei Alexandria şi sub ordinele căpitanului de in­­fanterie Săgârceanu, făceam exerciţiile militare, adică şcoa­­la de soldat. Fiindcă eram în luna Mai, ne făcusem şi uniforme de pânză, uniforma dorobanţilor, cu căciulă. Din curtea cazăr­mei eşeam pe străzi, mergeam pe câmpia Filaretului şi ur­­mam acolo exerciţiile. Am urmat astfel şi după că­­derea guvernului conservator, până aproape de intrarea noa­stră în războiul de la 1877. A­­poi, totul a fost uitat. E bună măsura şi din punct de vedere al economiei buge­­tare. Dacă tineretul, încă fiind în şcoală şi mai înainte de a im­­plini 21 de ani, va cunoaşte şcoala soldatului, termenul ser­­viciului în cazarmă va putea fi redus la cel mult un an pentru infanterie, dacă nu chiar redus la 6 luni. Mare câştig bănesc pentru stat. Sumele economisite astfel de la întreţinerea soldatului în ca­zarmă, vor putea fi întrebuin­­ţate pentru cumpărarea mate­­rialelor necesare înarmării. Tineretul deprins în chipul acesta cu mânuirea armelor, va realiza, ceea ce se aplică mai de mult în alte ţări, va reali­­za „naţiunea armată”. Şi nu cred că această realizare ar veni prea de­vreme la noi. Instrucţia preregimentară va întări în toate clasele sentimen­tul patriotic. Eu aş fi de pă­­rere ca măsura să meargă şi mai departe, adică să înglobeze şi pe femei. In Rusia, în a­­ceasta mare Rusie cu atâtea milioane de locuitori, femeile, în număr foarte mare, sunt su­puse serviciului militar. Să nu uităm că şi alte ţări au aceeaş organizaţie. Am văzut că în timpul ulti­mului război ruso-polonez, au fost în linia luptelor regimen­­te de femei poloneze, care s’au luptat vitejeşte. Şi noi avem trecutul recent drept pildă: Ecaterina Teodo­­roiu a fost ostaşa a cărei pil­dă va trebui să nu moară nici­odată. Copila vitezei Oltenii, crescută între brazii Gorjului, a mers la foc cu dragostea de patrie în suflet şi a căzut în luptele crâncene din Moldova. Femeile române să ţină ochii aţintiţi asupra ei şi să se pre­­gătească pentru zilele cele mari şi grele, dacă vor mai veni vreodată. Cariera armelor a fost tot­­deauna o nobilă carieră. De aceea tineretul, deprins cât mai din vreme cu meşteşugul apărării patriei, va creşte în atmosfera moralității. Aşteptăm legea făgăduită. ^ a *1 ® /»"B • lâ?tiS bânCSC pentru Stat‘ ‘ CONSTANTIN BACALBAȘ \ Alte păduri în flăcări, Manevra franceză Lângă Zărneşti focul bantuc pe o întindere de 20 km. Lucrători arşi de vii Braşov. 28 Aprilie Autorităţile din Braşov au­­ fost înştiinţate că în apropiere­­ de com. Zărneşti a isbucnit un­­ incendiu, care a luat mari pro. I porţii, ameninţând să distra- I gă pe o mare suprafaţă o bă­­­­trână pădure de fag. îndată au plecat la faţa fo­­cului comandantul corpului de pompieri din Braşov şi direc­­torul prefecturii. Aceştia au constatat că focul se întindea cu repeziciune ui­­mitoare şi spre o plantaţie tâ­­nără a statului, făcută de o societate forestieră. S’a telefonat la Braşov, ce­­rându-se ajutoare grabnice. Au fost trimişi acolo un nu­­măr foarte mare de soldaţi, cari să ajute la stingerea fo­­cului. I VICTIMELE I Din cele constatate acolo, s’a stabilit că sunt şi victime omeneşti. îndată ce a isbucnit fo­cul, la o mare stivă de lem­ne tăiate, — cari aparţi­neau societăţii forestiere — s’a format o echipă de lucrători, care a fost trimi­să să stingă flăcările. Intre timp însă, luase foc şi o plantaţie tânără. Mai mulţi din oameni au fost trimişi să împie­dice întinderea focului. Dar aceştia au fost în­conjuraţi în pădure de flăcări şi, cu mare greu­tate au putut fi salvaţi din cercul de foc, afară de şase Inşi, din Poiana Mărului şi Zărneşti. Patru­­ din ei prezintă arsuri grave şi au fost duşi la spital. Aceştia sunt : Ion Alex, Titi­­lenco, N. Buloiu, Coman Star­­giac şi Gh. Pascu.­­ Cei salvaţi spun că în mijlocul regiunii încercui­te de flăcări sunt mai mulţi lucrători din Mara­mureş, de a căror soartă nu se ştie nimic. Se crede că aceştia ar fi pierit în flăcări. Tot cei salvaţi spun că­­ lângă isvor au fost câte­va femei cari, îngrozite că vor fi cuprinse de flă­cări, s’au adăpostit în­tr’un pârâu. Nici de soarta acesto­ra nu se ştie nimic. Focul continuă cu fu­­ rie. PAGUBE ENORME Din plantaţia tânără au fost mistuite 150 ha. şi a­­cum, flăcările s’au întins la pădurea bătrână din re­giunea Zărneşti, până în spre hotarul jud. Făgăraş. # Sunt temeri că focul va lua proporţii şi mai mari, din cauza vântului. Cei veniţi de acolo, ara­tă că pădurea arde pe o întindere de peste 20 km. Cauzele acestui incen­diu nu se cunosc. Ard şi pădurile din Vâlcea Flăcările au mistuit sute de hectare de padure.­­Incendiul continuă cu intensitate R.­Vâlcea, 28 Aprilie Din Brezoiu ne-a venit şti­rea că, azi dimineaţă, la ora 7, a izbucnit, în comunele Brezoiu, Călineşti şi Malaia, un groaznic incendiu in pă­durile obştilor Păscoaia din Brezoiu, Vastratu, Plaiul Ci­reşului din Malaia şi in pă­durea obştei Călineşti, din Călineşti. Imediat, d. prim-pretor Voiculescu, însoţit de prima­rii comunelor respective, a plecat la faţa locului, spre a lua măsuri de localizarea fo­cului. La ora când telefonez, fo­cul continuă să ardă cu in­­tensitate. Au ars până acum câteva sute de hectare. Autorităţile respective fac cercetări. Pagubele sunt foarte mari. -xox- Să fie­­ în sfârşit întoarcerea la realităţi ? Iată punctul de întrebare care se pune în faţa schimbării neaşteptate a ma­nevrei făcută de guvernul fran­­cez la 16 Aprilie. Schimbare de manevră, aces­ta e cuvântul exact. Nu trebue să se vorbească de schimbări de directive, de­oarece, dealun­­gul întregei chestiuni a dezar­­mării, Franţa nu a renunţat nici­odată la faimoasa ei teză: „si­guranţă mai întâi“. Ea a consi­­derat mereu că singurul fel de a salva siguranţa e de a men­­ţine apărătorilor ordinei o su­perioritate indiscutabilă de for­­ţe. Ceea ce este exact e că do­rinţa de a evita răspunderile unei rupturi combinate cu altă dorinţă, aceea de a întări soli­­darităţile internaţionale, a dus la o serie de concesii cari, din punct de vedere practic, au lă­sat câmp liber tezei anglo­ saxone, după care dezarmarea determină potolirea şi ajunge să asigure siguranţa. Din retragere în retragere s’a ajuns, după vâlva dela 14 Oc­tombrie, cu toată ruptura ger­­mană, cu toate violările clauze­­lor militare ale tratatului dela Versailles, mereu denunţate, dar niciodată reprimate, la proectul Paul Boncour dela 1 ianuarie, proiect ce nu se dă­­dea în lături de la noui redu­­ceri importante a armamente­­lor Franţei şi a aliaţilor ei. Aceasta a permis d.lui Macdo­nald să prezinte planul său de la 29 Ianuarie combinând de­­zarmarea Franţei şi reînarma­­rea germană. Respingerea formală a ple­nului Macdonald la 17 Martie a marcat prima etapă a in­­dreptării. Totuş, nu s’a părăsit ideea unui compromis spre a menaja pe englezi şi pe italieni. S’a orientat atunci spre for­­mula garanţiilor de execuţie, în speranţa de a târî Anglia în acest angrenaj. A fost un pro­­gres simţitor, de vreme ce am încetat să plătim anticipat gândindu-ne chiar să ne fixăm condiţiile. Totuş, tocmelile con­tinuau cu toate riscurile lor. Faptul hotărîtor dela 10Apri­­lie a fost ruptura bruscă a tra­tativelor particulare. Motivul invocat a fost chiar mărturisi­­rea flagrantă a Germaniei a I de SAINT BRICE reînarmării sale. Bun pretext juridic spre constata că bazele tratative­ fixate de conferinţa dezarmări se prăbuşesc. Dar simplu pre­text. Niciodată nu s’a puţi concepe un nou statut milita fără a examina dispariţia ma mult sau mai puţin rapidă dezechilibrului forţelor, inst­ruit spre a constrânge reser­narea învinşilor. Totul era de înfăptui, mai înainte, garant suficiente ca să se asigure o­­olirea. Francezii au primit ( închidă ochii atâta timp c, au crezut că răbdănd vor ajun­ge fie la o revenire a Gemu­niei, fie la garanţii de concu internaţional. Aci apare elementul de su­priză. Schimbarea comple franceză s’a produs în clii când se putea crede că oper­aia garanţiilor era o momea bună. E atât de adevărat­­ cât obiecţia a fost ridica chiar in consiliile guvernul După ce am adus Marea Brit­nie, să ne ceara să formulă propuneri, normal n’ar fi ea de a le prezenta cu o sinea tate deplină, lăsând, dacă prezintă cazul, englezilor re­pun­erea refuzului ? La acei­­a s’a obiectat că această m nevră va face ca eșecul să­u definitiv. Anglia n’ar mai p tea reveni asupra unui refuz p­ulic. Dimpotrivă, adăpostindu­­după flagrantul delict germe guvernul britanic e scos din o poziţie încurcată, se suspeni tratative cari nu puteau da ?­zultate practice fără a corupi­mite viitorul. Se iese din ec­­vocuri spre a se întoarce realităţile sincere. Prima realitate e că Germ­nia reînarmează. Şi firet nu pentru singura plăcere a-şi dovedi ei însăşi şi lumii e­liberată de servitudini. Ea­­ înarmează ca să aibe mijloc să profite de ocaziile de re­zuire. Aici descoperim altă n­oitate şi anume că spera­nţa de revizuire nu sunt descur­­ate de Anglia şi Italia. Acei­tă situaţie n’ar fi deajuns vicieze toate combinaţiile un acord ? (Continuare in pag. 2-a) De câteva zile d. dr. Pieter Zee­­man, profesor de fizică la Uni­versitatea din Amsterdam, a sosit în Bucureşti în vederea­­ congresului „Asociaţiei Române­­ pentru înaintarea ştiinţelor”. ■ Este o mare cinste pe care ne-o face acest fizician cu re­nume mondial. Opera sa ştiinţifică a creiat domenii noui de cercetare, ca­re au dus la descoperiri atât de covârşitoare încât uimesc chiar şi pe cei care şi-au consacrat­­ întreaga lor viaţă marelor pro­­­­bleme pe care le pune minţii omului, fenomenele naturii. D. Zeeman s-a născut la Zon­nemaire (Zelanda) în 1865. Du­pă ce a studiat la Universita­tea din Leyda, a obţinut titlul de doctor în filozofie şi fizică şi a fost numit în anul 1900 profesor de fizică la Universi­tatea din Amsterdam, unde pe lângă cursurile şi conferinţele pe care le-a ţinut, a făcut cer­cetări devenite celebre, cu pri­vire la legătura care este în­tre fenomenele optice şi feno­menele electromagnetice. In special cercetările întreprinse ca să arate influenţa unui câmp magnetic asupra razelor luminoase l-au dus la descope­rirea efectului cunoscut fi op­tat în toate tratatele sub nu­mele de „Efectul Zeeman”. A­­cest fenomen prevăzut de că­tre Lorentz în 1895 a fost pus în evidenţă în 1896 de către Zeeman. Cercetările au fost fă­­cute în laboratorul de fizică de la Universitatea din Leyda. In principiu, cercetările prof Zeeman se reduc la determina­­rea influenței pe care o are magnetismul asupra drumului pe care se deplasează electro­nii care emit undele electro­­magnetice. Această influenţă se manifestă diferit, după sensul în care se rotesc aceşti elec­­troni. Rezultatul acestei influ­­enţe se constată în spectrul cu linii al unui izvor de lumină prin apariţia a doua sau trei linii negre în locul unei singure linii, cum era înainte de a se Introduce influenţa câmpului electromagnetic. Şi Fara­lay a încercat să pu­nă în evidenţă efectul pe care îl are un câmp electromagnetic asupra luminei monocromati­­ce, însă fie din cauza Intensi­tăţii prea mici a câmpului, fie din cauza spectroscopului care nu avea o putere de separaţie suficientă, nu a putut să ob­serve nici o modificare. Expe­rienţele lui Faraday, după douăzeci şi trei de ani, au fost reluate de către fizicianul Fiévez, care a observat unele modificări, insă nu avea cerţi­­tudinea că aceste modificări se datoresc numai câmpului mag­netic. Fro­. Zeeman este acela care în 1896 a stabilit cu pre­­ciziune influenţa câmpului magnetic asupra vibraţiunilor luminoase. El a stabilit că o rază se transformă în alte două (dublet), când se examinează lumina în direcţia liniilor de forţă ale câmpului magnetic şi se transformă în trei linii (triplet) când examinarea lu­­minii se face: perpendicular la liniile de forţă. Dacă se consi­deră un grup de atomi, împre­jurul cărora se mişcă electroni încărcaţi cu electricitate nega­tivă, după orbite circulare sau eliptice, sub influenţa unui câmp electromagnetic, orbitele circulare perpendiculare pe li­niile de forţă vor fi supuse la o forţă centrifugă, adică la o forţă care caută să mărească raza orbitei, sau la o forţă centripetă, care caută să mic­şoreze orbita după cum se ro­teşte, intrăm sens sau altul (CentrDwer3pfiig.2-«­ Cronica ştiinţifică Profesorul Zeeman premiul N°40elchr9MuJcelean» FIG. 1 Tripletul şi dubletul obţinute în câmpul magnetic.

Next