Universul, iunie 1934 (Anul 51, nr. 146-175)
1934-06-01 / nr. 146
S’a potolit Neliniştea provocată de svonurile crizei, deslănţuită zilele trecute, s’a potolit. Pentru cât timp, nu se ştie , dar cât rău produce nesiguranţa guvernării, a fost simţită de toţi. Un nimic, zic unii, a provocat criza şi cu nimic s’a liniştit, zice opinia publică, neştiutoare a cele ce se petrec în culise, adică atunci când fierbe cazanul Satanei; şi de câtăva vreme, fierbe prea des la noi acel cazan al Satanei, cu origini, azi numai bănuite. Vai de ceasul când ele vor fi descoperite ! S’a remarcat şi cu ocazia acestei crize, rolul sfintei ipocrizii politice, atât la cercurile guvernamentale, cât şi la cele opoziţioniste, cari în loc de a pune chestiunea crizei net şi a căuta prin descoperirea cauzelor ei, şi găsirea leacului, au ocolit-o, provocând prin aceasta numai o amânare şi nu o vindecare a boalei ce roade organismul politic. Fi-va de lungă durată această amânare, — se întreabă cel dintâi venit pe care l-a interesat criza, — sau ne aşteaptă in curând alta ? Afară de neprevăzutul şi neînţelesul care se amestecă aşa de des în politica noastră internă, totul depinde de acţiunea guvernului, care, deşi scăpat de pieire, cu mult plumb în aripi, va putea trăi vreme îndelungată, dacă viaţa va pulsa cu vigoare în vinele lui, iar dennitatea va lua locul slăbiciunii manifestată până aci. Această viaţă va fi vizibilă cât de curând, nu din vorbe, de care lumea este sătulă, ci din actele ce va săvârşi şi pe cari opinia publică le aşteaptă cu nerăbdare de multă vreme. Departe de a fi pretenţioasă, toată suflarea românească azi cere : a) o redresare a principiului autorităţii, dar nu prin starea de asediu şi cenzură, menită să acopere slăbiciuni şi să ascundă abuzuri. Continuarea acestei stări de lucrări va fi și mai periculoasă ; se cere, în vremea în care trăim, la conducere, oameni cari să ştie să zică da, când trebue și nu, când nu trebue ; b) întronarea economiei în bugetul statului prin stârpirea fără milă a risipei care sare în ochii tuturor, afară de acei ai guvernelor grijulii numai de căpătuirea partizanilor ; c) verificarea rapidă și confiscarea fără milă a averii acelora cari, venind în contact cu bugetul statului, judeţelor sau comunelor, au avut grijă mai mult de interesele lor personale decât de cele publice, pe cari erau chemaţi să le chivernisească. Exemplele pornite de sus în jos ar naşte încrederea şi ar provoca entuziasmul susţinerii operei guvernamentale chiar şi de către aceia, cari azi nu fac decât să roşească privindu-le. Minuni, ştie oricine, că nu se pot face în starea în care am ajuns, dar sancţionarea drastică şi înlăturarea din viaţa publică a tuturor necinstiţilor este foarte posibilă din partea unui guvern hotărît să rişte totul, ca să tragă o brazdă nemuritoare arătând ce ar trebui să fie viaţa publică în ţara noastră, dacă voim să fim un stat respectat. STELIAN POPESCU In jurul intenţiei Turciei de a fortifica Dardanelele Londra, 30 (Radio Central).— Presa engleză discută intenţia Turciei de a fortifica Dardanelele. „Daily Telegraph“ spune că nu e greu să se găsească motivul acestui proiect. El trebue pus, desigur, în legătură cu intenţia Turciei de a se depărta de Italia şi de a se apropia de Franţa şi Iugoslavia. „Times“ spune că fortificarea Dardanelelor şi desfiinţarea demilitarizării zonei acestora e de mare importanţă pentru Rusia Sovietică. Chestia aceasta nu poate fi însă, rezolvată numai de Turcia şi Uniunea Sovietică. E de așteptat, ca și Bulgaria să fortifice anumite puncte ale Traciei, în cazul când Turcia va căuta să fortifice partea de sub stăpânirea ei a acestei provincii. SCRISORI DIN LONDRA Discursul d lui Barthou de AUGUR Londra, Mai Discursul d-lui Barthou, ţinut deunăzi în Cameră, a potolit temerile pe cari le-am avut la Londra în privinţa stabilităţii politicii externe a Franţei, înţelegerea anglo-franceză continuă să fie considerată aci drept cheea acţiunii noastre în Europa. Ea suferă mai mult când Parisul se axată nehotărît. Nota dela 17 Aprilie a guvernului francez cuprinde refuzul acceptării proectului britanic al convenţiei pentru dezarmare. Totuş, primirea care s’a făcut la Londra acestui document, n’a fost atât de nefavorabilă cum s’a sperat la Berlin, şi aceasta tocmai fiind că de data aceasta Franţa, a luat în sfârşit o poziţie hotărîtoare. D. Bymans, ministrul de externe al Belgiei, care a venit deunăzi la Londra, a avut dovada. Sir John Simon, secretarul nostru de stat, nu l-a sfătuit oare să se înţeleagă mai întâi cu vecinii săi francezi pentru garanţiile efective ale păcii ? Astfel s’a desvăluit încă odată gândul, bărbaţilor noştri de stat. Numai, ca politica britanică să se desvolte în chip normal, trebue ca Franţa să fie puternică. Înţelegerea e slăbită, nu prin refuzul Parisului de a primi o propunere a Londrei, ci prin şovăirile guvernului francez, când acesta nu se poate hotărî să spună ,,da” sau „nu”. ATITUDINEA ANGLIEI IN CHESTIA DEZARMĂRII In chestia dezarmării. Marea Britanie e gata să dea iniţiativa Franţei. Faptul e oricum semnificativ că după Rusalii nu s’a ţinut aci nici-un consiliu de miniştri spre a discuta din nou politica ce trebue urmată la Geneva. Aceasta înseamnă că rămân in vigoare declaraţiile pe cari Sir John Simon le.a făcut ambasadorului Franţei după ce a luat cunoştinţă de nota de la Paris de la 17 Aprilie. Secretarul de stat a anunţat atunci d-lui Corbin că guvernul britanic n’avea intenţia să prezinte nici-o nouă sugestie şi nici-un amendament la propunerile unei convenţii pentru dezarmare, şi că ii aparţinea Franţei această iniţiativă, în cazul că d-nii Doumergue şi Barthou ar socoti-o utilă. E drept că anumite cercuri influente au lansat după aceea ideea unei convenţii restrânse pentru limitarea armamentelor aeriene. In presa din Londra se vorbeşte de un proect spre a opri întrebuinţarea avioanelor de bombardament. Formula a fost destul de naivă: ,.bombardamentul aerian e oprit dincolo de graniţele teritoriului naţional. Dacă unul din semnatari va contraveni la această oprire, toată lumea îl va ataca”. Formula aceasta simplistă putea să placă acelora, cari doresc să rezerve dreptul de a întrebuinţa bombele în operaţiunile militare în Asia, dar ar fi avut inconvenientul de a fi o invitaţie pentru germani de a construi avioane de bombardament „spre a le întrebuinţa contra inamicului intern“ cu rezultatul mai mult ca probabil că într-o bună zi aceste mijloace de agresiune vor fi întrebuinţate contra străinătăţii. Un moment s’a svonit aci că d. Barthou, în marea sa dorinţă de a concilia opinia britanică, îşi va anunţa adeziunea la această idee a unei convenţii aeriene. Din fericire nicio urmă a unei atari concesiuni nu se găseşte în discursul său. Spunem din fericire, deoarece discuţia unui ata (Continuare în pag. 2-a) Cum s’a prăbuşit avionul cu cei doi ofiţeri Am relatat in numărul de eri, după ştirile transmise, telefonic, de coresponderul nostru din Constanţa, cum s’a prăbuşit unul din avioanele cari concurau pentru cupa „Ionel Gica”. S’a dat greşit că una din victime a fost plutonierul Iordache Petre, întrucât în raportul primit de autorităţile din Constanţa, de unde a fost informat corespondentul nostru, se spunea de plutonierul Iordache Petre. Revenim azi cu amănunte complete asupra acestui nenorocit accident, care a costat viaţa a doi bravi ofiţeri aviatori . Marţi dim, au decolat, de pe aerodromul Băneasa, spre a concura la cupa „Ionel Ghica“, ■ -------------------------------- trei echipaje militare. Această cupă este oferită de familia defunctului Ionel Ghica, unul dintre cei mai buni piloţi civili. Primul echipaj, compus din cap- aviator Czla Cr.I şi Rotaru, şi-a luat zborul la ora 3 şi 34 dim. şi a suferit lângă Constanţa accidentul mortal despre care am vorbit eri, al doilea compus din căp. aviator D. Niculescu-Bekie şi lt. Varvarie şi-a luat zborul la ora 5 şi 20 dim. şi al treilea, compus din căp. comandor aviator Vasiliu, şef de stat major la comandamentul forţelor aeriene şi căp. aviator Iosifescu comandant de escadrilă, şi-a luat plecarea pe la ora 6 şi jumă- t tate. Primul echipaj care şi-a luat zborul, cap. aviator Cucerii şi lt. Sava Rotaru a ajuns până la Constanţa, călătorind numai prin ceaţă. In preajma comunei Geabalu (1 km. de Constanţa) nu se ştie din ce cauză, avionul s’a prăbuşit, zdrobindu-se de pământ, unde a luat foc şi ambii aviatori au murit. O comisie de anchetă în frunte cu d. lt.-comandor Teodorescu, s’a dus la faţa lacului spre a cerceta cauzele dezastrului. Misiunea comisiei este foarte ingrată, singurii cari ar putea spune sunt acei cari sunt la bordul avionului accidentat, şi câteodată nici chiar aceştia nu-şi dau bine seama de felul cum se întâmplă un accident mai ales când el se întâmplă în ceaţă. Ca şi în atâtea alte cazuri, nefericiţii aviatori de eri vor duce odată cutrecerea lor în lumea cealaltă tainele accidentului. Ca avionul să ia foc la aterisare, înseamnă că pilotul n’a avut nici măcar timpul să întrerupă benzina la motor, sau cum zic aviatorii să tae gazele. Desigur că ceaţa fiind groasă, până aproape de pământ, pilotul nu şi-a dat seamă unde se află decât în momentul ciocnirii cu solul, aşa că nici el şi niel observatorul n’au putut lua măsuri de precauţiune, întreruperea benzinei, sărirea cu paraşuta.. E de reţinut că aviatorul Cuceru era un pilot cu multă experienţă, grăniceri. D. col. Ştefănescu Mihail, însoţit de d-nii: maior Sund şi lt. medic Prodescu au plecat cei dintâi la faţa locului. DM corpul avionului n’a ră//zas^h.t'căc motu* ~~ V? roctiacc. & In ‘punctul unde avionul a atins pământul este o groapă mare. De aci la câţiva metri este înfipt motorul în pământ. De la motor la dreapta se află una din roţi, iar la 10 m., înaintea motorului o groapă mai mică unde se află resturi din hartă, sac cu merinde, ochelari, şi diferite instrumente. De aci tot înainte la câţiva paşi zac corpurile neînsufleţite, ale aviatorilor aşa cum au fost găsite. Unul din ei este întors pe partea stângă, cu faţa în jos, cu mâna dreaptă întoarsă spre cap şi cu piciorul drept golit şi ars de flăcări. La spatele lui celălalt ofiţer cu faţa în sus, cu mâinile înlături şi cu faţa plină de sânge. . Coresp. Accidentul de lângă Constanţa Cum s’a aflat nenorocirea Cernavoda, 30 Mai Groaznicul accident a fost descoperit de un plugar care trecea chiar pe lângă locul unde a căzut avionul. Săteanul se numeşte Marin Meca, din satul Tiboiu, şi dela el am putut afla primele amănunte. Săteanul plecase să-şi boroneze porumbul semănat pe un loc in apropiere de punctul unde s’a prăbuşit avionul. Era între orele 5-6 dimineaţa. Când s’a apropiat la 300 m. de accident a observat prin ceaţă un fum gros. Apropiindu-se, a oprit căruţa şi în primul moment a avut impresia că cineva a dat foc unui automobil. Dându-se jos din căruţă şi mergând la faţa locului a văzut pe nefericiţii aviatori întinşi pe pământ unul lângă altul, cuprinşi de flăcări. Erau morţi. A stins focul şi înspăimântat a alergat în sat unde a comunicat cele văzute. Un alt sătean a plecat atunci imediat la Cernavodă, anunțând cazul regimentului 2 Cadavrele parbamizate ale celor doi ofiţeri aviatori şi rămăşiţele aparatului Ph. TEODORESCU ROMANATI PEISAJ DIN CURTEA PALATULUI M. S. REGINA MARIA DELA BALCIC CUM S’A DESFĂŞURAT RAIDUL CELUI DE AL DOILEA ECHIPAJ Aviatorii căp. D. Niculescu- Bekie şi lt. Varvarie, plecaţi aproape după 2 ore şi jumătate de primul (ora 5 şi 50 m.dim.), au străbătut prima etapă Bucureşti—Constanţa cu oarecari greutăţi deoarece aproape pe tot parcursul au întâlnit ploaie şi ceaţă. După aprovizionare cu benzină şi ulei echipajul a pornit spre Galaţi, unde de asemenea au făcut o aprovizionare. Până la Iaşi timpul a fost variabil. De la Iaşi la Cernăuţi timpul a fost aspru, nori şi ploae intermitentă. Cea mai grea etapă a fost Cernăuţi—Cluj, din cauza, ceţei, vântului, ploii şi a frigului intens, munţii fiind acoperiţi cu zăpadă. Intre aceste 2 oraşe au fost siliţi să aterizeze de două ori căci nu se mai puteau orienta. De la Cluj spre Timişoara atmosfera a fost de asemenea foarte greu de străbătut. (Continuare in pag. 2 a) NINSOAREA IN TARA Poiana-Ţapului, 28 Mai De două zile timpul s’a răcit ca iarna. Locatarii şi vizitatorii au îmbrăcat haine groase şi paltonul, iar în sobe se face focul. Pe munte a nins şi zăpada e de 20 cm., iar în vale au căzut dimineaţă fulgi de solproid şi ploaie. ------------oooXooo------------ Se pregătesc atentate contra cetăţenilor americani din Cuba Havana, 30 (Radio,Central) Guvernul cuban e pe urmele unei conjuraţii comuniste, care are de scop să turtrure relaţiile dintre Culm şi Statele Unite prin punerea la cale a diverse atentate împotriva reprezentanţilor şi cetăţenilor americani cari locuesc în Cuba. Spre a preveni aceste atentate, legaţia şi consulatul american, precum şi alte clădiri aparţinând cetăţenilor americani, intre cari şi aceea a ziarului „Havana Post“, au fost puse sub pază militară. —-—oXa------- O declaraţie a primului ministru chinez Shanghai, 30 ' (Rator). — Primul ministru al guvernului din Nanking a declarat ieri că China, fiind o ţară agricolă, trebuie să fie în relaţiile cele mai bune cu toate ţările industriale, fără deosebire. Această declaraţie este interpretată ca un protest împotriva acțiunii Japoniei, de a pune în practică o doctrină a lui Monroe asiatică. „Cartea albastră“ a Franţei Ministerul afacerilor străine al Franţei a publicat o „Carte albastră“ conţinând toate documentele diplomatice privitoare la negocierile asupra dezarmării. Fireşte, ministerul de externe francez, de intenţiune a făcut să apară această carte în chiar preziua conferinţei dezarmării dela Geneva. Documentele diplomatice, aduse astfel la cunoştinţa marelui public, vor dovedi tuturor buna credinţă, sinceritatea şi realitatea Franţei, care din primul moment şi până astăzi s’a ţinut neclintită pe aceeaşi linie de conduită. Oricare ar fi rezultatul la care se va ajunge la Geneva, de acum opinia publică internaţională va cunoaşte adevărul şi va şti să fixeze răspunderile. „Cartea albastră“ cuprinde 24 de documente privitoare la toate negocierile urmate începând de la 14 Octombrie 1933 până la 17 Aprilie 1934. Cele mai multe din aceste documente sunt cunoscute. Totuşi unele sunt inedite. Din toate aceste documente, rezultă că guvernele franceze, cari s’au succedat, au avut aceeaşi atitudine în chestia dezarmării menţinând principiul că orice dezarmare trebue să se facă pe baza asigurării securităţii. La 6 Aprilie trecut, d. Louis Barthou comunică în scris că ,,Franţa rămâne credincioasă acţiunea pe care o urmăreşte conferinţa dezarmării de doi ani de zile” — iar la 17 Aprilie, d. Barthou remite la Londra prin însărcinatul de afaceri al Angliei la Paris, o nouă notă, cu care se închee de altfel „Cartea albastră" şi în care ministrul de externe al Franţei spune între altele: „In tot timpul negocierilor, Franţa a rămas credincioasă şi înţelege să rămâe credincioasă, fie principiilor cari au inspirat întotdeauna Comisiunea generală, fie statutelor Societăţei Naţiunilor, care este pavăza păcii mondiale". Aceast" contictuitate, mât de strălucit pusă in evidență prin documentele publicate, confirmă o dată mai mult dorința sinceră a marei noastre aliate, ca, în cadrul unor principii pe cari le crede, alături de toţi aliaţii ei, intangibile, să se asigure pacea lumii printr-o dezarmare progresivă, bazată însă pe o securitate bine şi cinstit organizată. Din momentul când, în urma acordului stabilit pe temeiul principiilor expuse de sir John Simon la 14 octombrie 1933, — principii cari interziceau orice remarmare imediată a Germanitei_nr³*~nciun nereveirt nimerit, să se retragă de la Geneva, toate sforţările pentru a readuce Reichul pe calea unei înţelegeri, au rămas zadarnice. Conversaţiile directe şi în afară de Geneva n’au dat nici un rezultat, cu toată bunăvoinţa manifestată de Franţa şi cu toată ingeniositatea diplomaţiei engleze şi italiane. Ultimele explicaţiuni ale Germaniei relative la cheltuelile prevăzute şi bugetul Reichului pentru armată, marină şi aviaţie, au înlăturat orice posibilitate de înţelegere, întrucât sa stabilit în mod limpede că Germania nu vrea să renunţe la o reînarmare pe o scară întinsă. Din nota remisă de d. von Neurath ambasadorului britanic la Berlin, — notă în care Germania se plânge că presa mondială a publicat ştiri inexacte cu privire la bugetul ei — rezultă în mod evident că, atât în ce priveşte armata de uscat cât şi in ce priveşte aviaţia militară, Germania, prin înscrierea în bugetul armatei a unor sume considerabil mărite faţă de cele din anul trecut, nu urmăreşte decât o sporire efectivă şi considerabilă a armamentelor ei. Această notă a dovedit câtă dreptate a avut guvernul republicii franceze, de a nu se abate o clipă dela principiile cari au format punctul de plecare al negocierilor și cât de mult s’au înșelat acei cari au crezut că, prin concesiuni ce s’ar face Germaniei, prin acceptarea de formule cari di fond nu însemnau decât sacrificii in dauna securităţii generale, Reichul ar veni în mod sincer să contribue la stabilirea unei ere de pace printr’o cinstită şi reafă politică da dezarmare controlată. „Cartea albastră“ publicată de guvernul francez va rămâne — oricare ar fi rezultatul conferinţei dezarmării — ca cea mai elocventă dovadă că Franţa a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca dezarmarea şi securitatea, mână în mână, strâns ’p jate v.np. Taita, să poată asigura liniştea şi încrederea de care omenirea întreagă are atâta nevoe. Şi dacă această dorinţă de pace nu va fi realizată, dacă sforţările de la Geneva vor aduce, prin eşecul lor, dezamăgirea şi goana după nouloi masive înarmări — de pe urma cărora refacerea economică şi pacea socială atât de dependente una de alta vor întâmpina şi mai multe dificultăți — acei cari vor voi să stabilească răspunderile vor găsi adevărul in documentul diplomatic publicat de guvernul Republicii franceze. Germania perzistă Pacificarea nu va putea interveni fără egalitate de drepturi juouu, nu iniaţia D. N. R. anunţă: Intr’un articol apărut într’im ziar din Geneva, baronul von Rheinbaben, fost membru al delegaţiei germane la conferinţa dezarmării, arată sforţările pe cari Germania Ie-a făcut ani dearândul pentru a asigura succesul conferinţei. Franţa este aceea care a căutat încontinuu noi pretexte spre a împiedica o soluţie durabilă. Autorul subliniază că este zadarnic să ne gândim la Întoarcerea Germaniei la Geneva, mnainte ca problema egalităţii de drepturi, in legătură cu dezarimarea, să fi fost rezolvată în mod fundamental. Germania este totuşi mai departe partizana unui acord de dezarmare. Ea a renunţat chiar în mod voluntar la toate armele ofensive, în speranţa că renunţarea aceasta va deveni generală. Nici o pacificare nu va putea interveni în Europa, încheie d. von Rheinbaben, atâta timp cât Germania nu se va bucura de egalitatea de drepturi într’u nou sistem de cooperare europeană. Acordului cu creditorii străini transferul Noua îndrumare a politicei noastre economice in mersul tratativelor pentru încheierea acordului de la Paris cu creditorii străini, principalele discuţiuni din ultimul timp au evoluat în jurul problemei transferului, care azi formează de fapt obiectul unui serios schimb de vederi între Bucureşti şi capitala Franţei, în vederea fixării termenelor de plată şi tranşelor de alocat. Aceasta, întrucît conjunctura agricolă nefavorabilă de la noi a determinat o schimbare a situaţiei, căreia in mod firesc era necesar să-i corespundă o serie de măsuri, de cari s’au ocupat ori toată ziua reprezentanţii guvernului in diferite consfătuiri cu reprezentanţii băncii Naţionale. * Astfel Marţi dim. s’a ţinut o consfătuire la ministerul de industrie şi comerţ, la care au participat d-nii: Victor Slăvescu, ministrul finanţelor ; ing. N. Teodorescu, ministrul de industrie şi comerţ ; Gr. Dimitrescu, guvernatorul băncii Naţionale; Mitiţă Constantinescu, subsecretar de stat; C. Teodorescu, administrator delegat la banca Naţională şi M. Lăzăreanu, secretarul general al ministerului de finanţe. Cu acest prilej s-a analizat, in cadrul condiţiilor acordului de la Paris, necesitatea de a păşi un moment mai devreme la o colaborare cât mai strânsă a factorilor determinaţi, banca Naţională, ministerul de finanţe şi ministerul de industrie, pentru îndrumarea politicei noastre economice. COMPRIMAREA IMPORTULUI Ca primă măsură s’a preconizat comprimarea importului la maximum posibil, îngăduinflu.se un contingent mai important numai pentru materiile prime, care nu se găsesc în ţară şi necesare industriei naţionale, în special pentru produse consumate de pătura agricolă. Se va evita importul articolelor de lux şi se va duce o politică de import cât mai prevăzătoare cu ţările unde avem balanţă deficitară. INTENSIFICAREA EXPORTULUI In schimb se va duce o politică de largă intensificare a exportului nostru, suprimându-se dificultăţile şi căutându-se noui debuşeuri. • Pe lângă exportul de petrol şi cherestea, se va căuta a se acorda şi cerealelor aceleaşi posibilităţi de plasare pe pieţele străine, astfel cum s-a făcut cu ridicarea prohibiţiei la export pentru parze şi fasole. Se vorbeşte cu insitenţă că în urma ploilor căzute, se va permite şi exportul porumbului, ceea ce vă aduce o uşurare desigur în sporirea posibilităţilor de acoperire a plăţii cuponului nostru extern. ACOPERIREA TRANSFERULUI ! Ca un corolar al măsurilor preconizate, s’a discutat amă. nuntit problema transferului, care urmează să se facă pentru I prima tranşă la 15 Iunie. S’a arătat că realizându-se o politică raţională de import-export, statul nostru va fi în măsură să acopere în devize contravaloarea tranşei de aproape 150 milioane lei, urmând ca până la scadenţa celei de a doua tranşe de la 30 Septembrie şi care va fi mult mai mare, în cadrul măsurilor ce se vor lua să se poată avea transferul necesar. ♦ Discuţiunile au continuat apoi şi în comitetul de direcţie al băncii Naţionale prezidat de d. guvernator Gr. Dimitrescu, care a avut după aceia o convorbire telefonică cu d. Zăuceanu la Paris. -OOOXOOOV. S.