Universul, iunie 1934 (Anul 51, nr. 146-175)

1934-06-01 / nr. 146

S’a potolit Neliniştea provocată de svon­urile crizei, deslănţuită zilele trecute, s’a potolit. Pentru cât timp, nu se ştie , dar cât rău produce nesiguranţa guvernării, a fost simţită de toţi. Un ni­mic, zic unii, a provocat criza şi cu nimic s’a liniştit, zice opinia publică, neştiu­toare a cele ce se petrec în culise, adică atunci când fierbe cazanul Satanei; şi de câtăva vreme, fierbe prea des la noi acel cazan al Satanei, cu origini, azi numai bănuite. Vai de ceasul când ele vor fi descoperite ! S’a remarcat şi cu ocazia acestei crize, rolul sfintei ipocrizii politice, atât la cercurile guvernamentale, cât şi la cele opoziţioniste, cari în loc de a pune ches­tiunea crizei net şi a căuta prin descoperirea cauzelor ei, şi găsirea leacului, au ocolit-o, provocând prin a­­ceasta numai o amânare şi nu o vindecare a boalei ce roade organismul politic. Fi-va de lungă durată a­­ceastă amânare, — se în­treabă cel dintâi venit pe care l-a interesat criza, — sau ne aşteaptă in curând alta ? Afară de neprevăzutul şi neînţelesul care se ames­tecă aşa de des în politica noastră internă, totul de­pinde de acţiunea guvernu­lui, care, deşi scăpat de pieire, cu mult plumb în aripi, va putea trăi vreme îndelungată, dacă viaţa va pulsa cu vigoare în vinele lui, iar dennitatea va lua locul slăbiciunii manifesta­tă până aci. Această viaţă va fi vizi­bilă cât de curând, nu din vorbe, de care lumea este sătulă, ci din actele ce va săvârşi şi pe cari opinia pu­blică le aşteaptă cu nerăb­dare de multă vreme. Departe de a fi pretenţi­oasă, toată suflarea româ­nească azi cere : a) o redre­sare a principiului autori­tăţii, dar nu prin starea de asediu şi cenzură, menită să acopere slăbiciuni şi să ascundă abuzuri. Continua­rea acestei stări de lucrări va fi și mai periculoasă ; se cere, în vremea în care trăim, la conducere, oameni cari să ştie să zică da, când trebue și nu, când nu tre­­bue ; b) întronarea economiei în bugetul statului prin stârpi­rea fără milă a risipei care sare în ochii tuturor, afară de acei ai guvernelor grijulii numai de căpătui­rea partizanilor ; c) verificarea rapidă și confiscarea fără milă a ave­rii acelora cari, venind în contact cu bugetul statului, judeţelor sau comunelor, au avut grijă mai mult de interesele lor personale de­cât de cele publice, pe cari erau chemaţi să le chiver­nisească. Exemplele pornite de sus în jos ar naşte încrederea şi ar provoca entuziasmul susţinerii operei guverna­mentale chiar şi de către aceia, cari azi nu fac decât să roşească privindu-le. Minuni, ştie oricine, că nu se pot face în starea în care am ajuns, dar sancţio­narea drastică şi înlătura­rea din viaţa publică a tuturor necinstiţilor este foarte posibilă din partea unui guvern hotărît să rişte totul, ca să tragă o brazdă nemuritoare arătând ce ar trebui să fie viaţa publică în ţara noastră, dacă voim să fim un stat respectat. STELIAN POPESCU In jurul intenţiei Turciei de a fortifica Dardanelele Londra, 30 (Radio Central).— Presa engleză discută intenţia Turciei de a fortifica Dardane­lele. „Daily Telegraph“ spune că nu e greu să se găsească moti­­vul acestui proiect. El trebue pus, de­sigur, în legătură cu intenţia Turciei de a se depăr­ta­ de Italia şi de a se apropia de Franţa şi Iugoslavia. „Times“ spune că fortifica­rea Dardanelelor şi desfiinţa­rea demilitarizării zonei aces­tora e de mare importanţă pentru Rusia Sovietică. Chestia aceasta nu poate fi însă, rezolvată numai de Tur­cia şi Uniunea Sovietică. E de așteptat, ca și Bulgaria să for­tifice anumite puncte ale Tra­­ciei, în cazul când Turcia va căuta să fortifice partea de sub stăpânirea ei a acestei pro­vincii. SCRISORI DIN LONDRA Discursul d lui Barthou de AUGUR Londra, Mai Discursul d-lui Barthou, ţi­­nut deunăzi în Cameră, a poto­lit temerile pe cari le-am avut la Londra în privinţa stabilită­ţii politicii externe a Franţei, înţelegerea anglo-franceză con­tinuă să fie considerată aci drept cheea acţiunii noastre în Europa. Ea suferă mai mult când Parisul se axată nehotă­­rît. Nota dela 17 Aprilie a gu­vernului francez cuprinde re­fuzul acceptării proectului bri­tanic al convenţiei pentru de­zarmare. Totuş, primirea care s’a făcut la Londra acestui do­cument, n’a fost atât de nefa­vorabilă cum s’a sperat la Ber­lin, şi aceasta tocmai fiind că de data aceasta Franţa, a luat în sfârşit o poziţie hotărîtoare. D. Bymans, ministrul de ex­terne al Belgiei, care a venit deunăzi la Londra, a avut do­vada. Sir John Simon, secreta­rul nostru de stat, nu l-a sfă­tuit oare să se înţeleagă mai întâi cu vecinii săi francezi pentru garanţiile efective ale păcii ? Astfel s’a desvăluit încă odată gândul, bărbaţilor noştri de stat. Numai, ca poli­tica britanică să se desvolte în chip normal, trebue ca Fran­ţa să fie puternică. Înţelegerea e slăbită, nu prin refuzul Pari­sului de a primi o propunere a Londrei, ci prin şovăirile guver­nului francez, când acesta nu se poate hotărî să spună ,,da” sau „nu”. ATITUDINEA ANGLIEI IN CHESTIA DEZARMĂRII In chestia dezarmării. Ma­rea Britanie e gata să dea ini­ţiativa Franţei. Faptul e oricum semnificativ că după Rusalii nu s’a ţinut aci nici-un consiliu de miniştri spre a discuta din nou politica ce trebue urmată la Geneva. Aceasta înseamnă că rămân in vigoare declara­ţiile pe cari Sir John Simon le.a făcut ambasadorului Franţei după ce a luat cunoştinţă de nota de la Paris de la 17 Aprilie. Secretarul de stat a anunţat a­­tunci d-lui Corbin că guver­nul britanic n’avea intenţia să prezinte nici-o nouă sugestie şi nici-un amendament la propu­nerile unei convenţii pentru de­zarmare, şi că ii aparţinea Franţei această iniţiativă,­ în cazul că d-nii Doumergue şi Barthou ar socoti-o utilă. E drept că anumite cercuri in­fluente au lansat după aceea ideea unei convenţii restrânse pentru limitarea armamente­lor aeriene. In presa din Lon­dra se vorbeşte de un proect spre a opri întrebuinţarea a­­vioanelor de bombardament. Formula a fost destul de naivă: ,.bombardamentul aerian e o­­prit dincolo de graniţele teri­toriului naţional. Dacă unul din semnatari va contraveni la această oprire, toată lumea îl va ataca”. Formula aceasta simplistă putea să placă acelora, cari do­­resc să rezerve dreptul de a întrebuinţa bombele în opera­ţiunile militare în Asia, dar ar fi avut inconvenientul de a fi o invitaţie pentru germani de a construi avioane de bombar­dament „spre a le întrebuinţa contra inamicului intern“ cu rezultatul mai mult ca proba­bil că într-o bună zi aceste mijloace de agresiune vor fi întrebuinţate contra străinătă­ţii. Un moment s’a svonit aci că d. Barthou, în marea sa do­rinţă de a concilia opinia bri­tanică, îşi va anunţa adeziu­nea la această idee a unei convenţii aeriene. Din fericire nicio urmă a unei atari con­cesiuni nu se găseşte în dis­­cursul său. Spunem din ferici­re, deoarece discuţia unui ata­ (Continuare în pag. 2-a) Cum s’a prăbuşit avionul cu cei doi ofiţeri Am relatat in numărul de eri, după ştirile transmise, te­lefonic, de coresponderul nostru din Constanţa, cum s’a prăbu­şit unul din avioanele cari con­curau pentru cupa „Ionel Gica”. S’a dat greşit că­ una din vic­time a fost plutonierul Iorda­­che Petre, întrucât în raportul primit de autorităţile din Con­stanţa, de unde a fost infor­mat corespondentul nostru, se spunea de plutonierul Iordache Petre. Revenim azi cu amănunte complete asupra acestui neno­rocit accident, care a costat viaţa a doi bravi ofiţeri avia­tori . Marţi dim, au decolat, de pe aerodromul Băneasa, spre a concura la cupa „Ionel Ghica“, ■ --------------------------------­ trei echipaje militare. Această cupă este oferită de familia defunctului Ionel Ghi­­ca, unul dintre cei mai buni pi­loţi civili. Primul echipaj, compus din cap- aviator Czla Cr.I şi Rotaru, şi-a luat zborul la ora 3 şi 34 dim. şi a suferit lângă Constanţa accidentul mortal despre care am vorbit eri, al doilea compus din căp. aviator D. Niculescu-Bekie şi lt. Var­­varie şi-a luat zborul la ora 5 şi 20 dim. şi al treilea, compus din căp. comandor aviator Va­­siliu, şef de stat major la co­mandamentul forţelor aeriene şi căp. aviator Iosifescu co­mandant de escadrilă, şi-a luat plecarea pe la ora 6 şi jumă- t tate. Primul echipaj care şi-a luat zborul, cap. aviator Cucerii şi lt. Sava Rotaru a ajuns până la Constanţa, călătorind numai prin ceaţă. In preajma comunei Geabalu (1 km. de Constanţa) nu se ştie din ce cauză, avionul s’a pră­­buşit, zdrobindu-se de pământ, unde a lua­t foc şi ambii avia­­tori au murit. O comisie de anchetă în frunte cu d. lt.-comandor Teo­­dorescu, s’a dus la faţa lacului spre a cerceta cauzele dezastru­lui. Misiunea comisiei este foarte ingrată, singurii cari ar putea spune sunt acei cari sunt la bordul avionului accidentat, şi câte­odată nici chiar aceştia nu-şi dau bine seama de felul cum se întâmplă un accident mai ales când el se întâmplă în ceaţă. Ca şi în atâtea alte cazuri, nefericiţii aviatori de eri vor duce odată cu­­trecerea lor în lumea cealaltă tainele acciden­­tului. Ca avionul să ia foc la ate­­risare, înseamnă că pilotul n’a avut nici măcar timpul să în­­trerupă benzina la motor, sau cum zi­c aviatorii să tae gazele. Desigur că ceaţa fiind groasă, până aproape de pământ, pilo­tul nu şi-a dat seamă unde se află decât în momentul cioc­nirii cu solul, aşa că nici el şi ni­el observatorul n’au putut lua măsuri de precauţiune, întreru­perea benzinei, sărirea cu para­­şuta.. E de reţinut că aviatorul Cuceru era un pilot cu multă experienţă, grăniceri. D. col. Ştefănescu Mihail, însoţit de d-nii: maior Sund şi lt. medic Prodescu au plecat cei dintâi la faţa locu­lui. DM corpul avionului n’a ră­//zas^h.t'căc motu* ~~ V? roctiacc. & In ‘punctul unde avionul a atins pământul este o groapă mare. De aci la câţiva metri este înfipt motorul în pământ. De la motor la dreapta se află una din roţi, iar la 10 m., îna­intea motorului o groapă mai mică unde se află resturi din hartă, sac cu merinde, oche­­lari, şi diferite instrumente. De aci tot înainte la câţiva paşi zac corpurile neînsufleţi­te, ale aviatorilor aşa cum au fost găsite. Unul din ei este întors pe partea stângă, cu faţa în jos, cu mâna dreaptă întoarsă spre cap şi cu piciorul drept golit şi ars de flăcări. La spatele lui celălalt ofiţer cu faţa în sus, cu mâinile în­lături şi cu faţa plină de sânge. . Coresp. Accidentul de lângă Constanţa Cum s’a aflat nenorocirea Cernavoda, 30 Mai Groaznicul accident a fost descoperit de un plugar care trecea chiar pe lângă locul un­de a căzut avionul. Săteanul se numeşte Marin Meca, din satul Tiboiu, şi dela el am pu­tut afla primele amănunte. Să­teanul plecase să-şi boroneze porumbul semănat pe un loc in apropiere de punctul unde s’a prăbuşit avionul. Era între orele 5-6 dimineaţa. Când s’a apropiat la 300 m. de accident a observat prin ceaţă un fum gros. Apropiindu-se, a oprit căruţa şi în primul moment a avut impresia că cineva a dat foc unui automobil. Dându-se jos din căruţă şi mergând la faţa locului a vă­­zut pe nefericiţii aviatori în­tinşi pe pământ unul lângă altul, cuprinşi de flăcări. Erau morţi. A stins focul şi înspăi­mântat a alergat în sat unde a comunicat cele văzute. Un alt sătean a plecat a­­tunci imediat la Cernavodă, a­­nunțând cazul regimentului 2 Cadavrele parbamizate ale celor doi ofiţeri aviatori şi rămăşiţele aparatului Ph­. TEODORESCU ROMANATI PEISAJ DIN CURTEA PALATULUI M. S. REGINA MARIA DELA BALCIC CUM S’A DESFĂŞURAT RAI­­DUL CELUI DE AL DOILEA ECHIPAJ Aviatorii căp. D. Niculescu- Bekie şi lt. Varva­rie, plecaţi a­­proape după 2 ore şi jumătate de primul (ora 5 şi 50 m.dim.), au străbătut prima etapă Bu­cureşti—Constanţa cu oarecari greutăţi deoarece aproape pe tot parcursul au întâlnit ploaie şi ceaţă. Du­pă aprovizionare cu ben­zină şi ulei echipajul a pornit spre Galaţi, unde de asemenea au făcut o aprovizionare. Până la Iaşi timpul a fost variabil. De la Iaşi la Cernăuţi timpul a fost aspru, nori şi ploae inter­mitentă. Cea mai grea etapă a fost Cernăuţi—Cluj, din cauza, ce­ţei, vântului, ploii şi a frigu­lui intens, munţii fiind acope­riţi cu zăpadă. Intre aceste 2 oraşe au fost siliţi să aterizeze de două ori căci nu se mai puteau orienta. De la Cluj spre Timişoara at­mosfera a fost de asemenea foarte greu de străbătut. (Continuare in pag. 2­ a) NINSOAREA IN TARA Poiana-Ţapului, 28 Mai De două zile timpul s’a răcit ca iarna. Locatarii şi vizitatorii au îm­brăcat haine groase şi paltonul, iar în sobe se face focul. Pe munte a nins şi zăpada e de 20 cm., iar în vale au căzut dimineaţă f­ulgi de solproid şi ploaie. ------------oooXooo------------­ Se pregătesc atentate contra cetăţenilor americani din Cuba Havana, 30 (Radio,Central) Guvernul cuban e pe urmele unei conjuraţii comuniste, care are de scop să turtrure relaţiile dintre Culm şi Statele Unite prin punerea la cale a diverse atentate împotriva reprezentan­ţilor şi cetăţenilor americani cari locuesc în Cuba. Spre a preveni aceste atenta­te, legaţia şi consulatul ameri­­can, precum şi alte clădiri a­­parţinând cetăţenilor americani, intre cari şi aceea a ziarului „Havana Post“, au fost puse sub pază militară. —-—oXa-------­ O declaraţie a primului ministru chinez Shanghai, 30 ' (Rator). — Primul ministru al guvernului din Nanking a declarat ieri că China, fiind o ţară agricolă, trebuie să fie în relaţiile cele mai bune cu toate ţările in­dustriale, fără deosebire. Această declaraţie este in­terpretată ca un protest îm­potriva acțiunii Japoniei, de a pune în practică o doctrină a lui Monroe asiatică. „Cartea albastră“ a Franţei Ministerul afacerilor străine al Franţei a publicat o „Carte albastră“ conţinând toate do­cumentele diplomatice privitoa­re la negocierile asupra dezar­mării. Fireşte, ministerul de externe francez, d­e intenţiune a făcut să apară această carte în chiar preziua conferinţei dezarmării dela Geneva. Docu­mentele diplomatice, aduse ast­fel la cunoştinţa marelui pu­blic, vor dovedi tuturor buna credinţă, sinceritatea şi rea­litatea Franţei, care din primul moment şi până astăzi s’a ţi­­nut neclintită pe aceeaşi linie de conduită. Ori­care ar fi re­zultatul la care se va ajunge la Geneva, de acum opinia pu­blică internaţională va cunoa­şte adevărul şi va şti să fixeze răspunderile. „Cartea albastră“ cuprinde 24 de documente privitoare la toate negocierile urmate înce­pând de la 14 Octombrie 1933 până la 17 Aprilie 1934. Cele mai multe din aceste docu­mente sunt cunoscute. Totuşi unele sunt inedite. Din toate aceste documente, rezultă că guvernele franceze, cari s’au succedat, au avut aceeaşi ati­tudine în chestia dezarmării menţinând principiul că orice dezarmare trebue să se facă pe baza asigurării securităţii. La 6 Aprilie trecut, d. Louis Barthou comunică în scris că ,,Franţa rămâne credincioasă acţiunea pe care o urmăreşte conferinţa dezarmării de doi ani de zile” — iar la 17 Aprilie, d. Barthou remite la Londra prin însărcinatul de afaceri al Angliei la Paris, o nouă notă, cu care se închee de altfel „Cartea albastră" şi în care ministrul de externe al Franţei spune între altele: „In tot timpul negocierilor, Franţa a rămas credincioasă şi înţelege să rămâe credincioasă, fie principiilor cari au inspirat în­totdeauna Comisiunea ge­nerală, fie statutelor Societăţei Naţiunilor, care este pavăza pă­cii mondiale". Aceast" contictuitate, m­ât de­­ strălucit pusă in evidență prin documentele publicate, confir­mă o dată mai mult dorința sinceră a marei noastre aliate, ca, în cadrul unor principii pe cari le crede, alături de toţi a­­liaţii ei, intangibile, să se asi­gure pacea lumii printr-o de­zarmare progresivă, bazată însă pe o securitate bine şi cinstit organizată. Din momentul când, în urma acordului stabilit pe temeiul principiilor expuse de sir John Simon la 14 octombrie 1933, — principii cari interziceau ori­ce rem­armare imediată a Germa­nitei_nr³*~nciun n­ereveirt nimerit, să se retragă de la Geneva, toate sforţările pentru a rea­duce Reichul pe calea unei în­ţelegeri, au rămas zadarnice. Conversaţiile directe şi în afară de Geneva n’au dat nici un re­zultat, cu toată bunăvoinţa ma­nifestată de Franţa şi cu toată ingeniositatea diplomaţiei en­­gleze şi italiane. Ultimele ex­­plicaţiuni ale Germaniei rela­tive la cheltuelile prevăzute şi bugetul Reichului pentru ar­mată, marină şi aviaţie, au în­lăturat ori­ce posibilitate de înţelegere, întrucât sa stabilit în mod limpede că Germania nu vrea să renunţe la o reîn­armare pe o scară întinsă. Din nota remisă de d. von Neurath ambasadorului brita­nic la Berlin, — notă în care Germania se plânge că presa mondială a publicat ştiri i­­nexacte cu privire la bugetul ei — rezultă în mod evident că, atât în ce priveşte armata de uscat cât şi in ce priveşte a­­viaţia militară, Germania, prin înscrierea în bugetul armatei a unor sume considerabil mărite faţă de cele din anul trecut, nu urmăreşte de­cât o sporire efectivă şi considerabilă a ar­mamentelor ei. Această notă a dovedit câtă dreptate a avut guvernul re­­publicii franceze, de a nu se abate o clipă dela principiile cari au format punctul de ple­care al negocierilor și cât de mult s’au înșelat acei cari au crezut că, prin concesiuni ce s’ar face Germaniei, prin ac­ceptarea de formule cari di fond nu însemnau de­cât sa­crificii in dauna securităţii ge­nerale, Reichul ar veni în mod sincer să contribue la stabili­rea unei ere de pace printr’o cinstită şi reafă politică da dezarmare controlată. „Cartea albastră“ publicată de guvernul francez va rămâne — ori­care ar fi rezultatul con­ferinţei dezarmării — ca cea mai elocventă dovadă că Fran­ţa a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca dezarmarea şi securitatea, mână în mână, strâns ’p­ jate v.np. T­­aita, să poată asigura liniştea şi încre­derea de care omenirea întrea­­gă are atâta nevoe. Şi dacă această dorinţă de pace nu va fi realizată, dacă sforţările de la Geneva vor a­­duce, prin eşecul lor, dezamă­girea şi goana după noul­oi masive înarmări — de pe urma cărora refacerea economică şi pacea socială atât de depen­dente una de alta vor întâmpi­na şi mai multe dificultăți — acei cari vor voi să stabileas­că răspunderile vor găsi ade­vărul in documentul diploma­tic publicat de guvernul Re­publicii franceze. Germania perzistă Pacificarea nu va putea interveni fără egalitate de drepturi juo­uu, nu inia­ţia D. N. R. anunţă: Intr’un articol apărut într’im ziar din Geneva, baronul von Rhein­baben, fost membru al delegaţiei germane la conferin­ţa dezarmării, arată sforţările pe cari Germania Ie-a făcut ani dearândul pentru a asigura suc­­cesul conferinţei. Franţa este aceea care a căutat încontinuu noi pretexte spre a împiedica o soluţie durabilă. Autorul subliniază că este za­­darnic să ne gândim la Întoar­cerea Germaniei la Geneva, mna­inte ca problema egalităţii de drepturi, in legătură cu dezari­­marea, să fi fost rezolvată în mod fundamental. Germania este totuş­­i mai departe parti­zana unui acord de dezarmare. Ea a renunţat chiar în mod vo­­luntar la toate armele ofensive, în speranţa că renunţarea acea­­sta va deveni generală. Nici o pacificare nu va putea interveni în Europa, încheie d. von Rheinbaben, atâta timp cât Germania nu se va bucura de egalitatea de drepturi într’u nou sistem de cooperare europeană. Acordul­ui cu creditorii străini transferul Noua îndrumare a politicei noastre economice in mersul tratativelor pen­tru încheierea acordului de la Paris cu creditorii străini, prin­cipalele discuţiuni din ultimul timp au evoluat în jurul pro­blemei transferului, care azi for­mează de fapt obiectul unui serios schimb de vederi între Bucureşti şi capitala Franţei, în vederea fixării termenelor de plată şi tranşelor de alocat. Aceasta, întrucît conjunctura agricolă nefavorabilă de la noi a determinat o schimbare a si­tuaţiei, căreia in mod firesc era necesar să-i corespundă o serie de măsuri, de cari s’au o­­cupat ori toată ziua reprezen­tanţii guvernului in diferite consfătuiri cu reprezentanţii băncii Naţionale. * Astfel Marţi dim. s’a ţinut o consfătuire la ministerul de industrie şi comerţ, la care au participat d-nii: Victor Slă­­vescu, ministrul finanţelor ; ing. N. Teodorescu, ministrul de industrie şi comerţ ; Gr. Di­­mitrescu, guvernatorul băncii Naţionale; Mitiţă Constanti­­nescu, subsecretar de stat; C. Teodorescu, administrator de­legat la banca Naţională şi M. Lăzăreanu, secretarul general al ministerului de finanţe. Cu acest prilej s-a analizat, in cadrul condiţiilor acordului de la Paris, necesitatea de a păşi un moment mai de­vreme la o colaborare cât mai strânsă a factorilor determinaţi, banca Naţională, ministerul de finan­ţe şi ministerul de industrie, pentru îndrumarea politicei noastre economice. COMPRIMAREA IMPORTULUI Ca primă măsură s’a preco­­nizat comprimarea importului la maximum posibil, îngăduin­­flu.se un contingent mai impor­tant numai pentru materiile prime, care nu se găsesc în ţară şi necesare industriei naţionale, în special pentru produse con­sumate de pătura agricolă. Se va evita importul artico­­lelor de lux şi se va duce o po­litică de import cât mai prevă­­zătoare cu ţările unde avem ba­lanţă deficitară. INTENSIFICAREA EXPOR­TULUI In schimb se va duce o poli­tică de largă intensificare a ex­portului nostru, suprimându-se dificultăţile şi căutându-se noui debuşeuri.­­ • Pe lângă exportul de petrol şi cherestea, se va căuta a se acorda şi cerealelor aceleaşi posibilităţi de plasare pe pie­­ţele străine, astfel cum s-a fă­cut cu ridicarea prohibiţiei la export pentru parze şi fasole. Se vorbeşte cu insitenţă că în urma ploilor căzute, se va per­mite şi exportul porumbului, ceea ce vă aduce o uşurare de­sigur în sporirea posibilităţilor de acoperire a plăţii cuponului nostru extern.­­ ACOPERIREA TRANSFERULUI ! Ca un corolar al măsurilor­­ preconizate, s’a discutat amă.­­ nuntit problema transferului,­­ care urmează să se facă pentru I prima tranşă la 15 Iunie. S’a arătat că realizându-se o politică raţională de import-ex­­port, statul nostru va fi în mă­­sură să acopere în devize con­travaloarea tranşei de aproape 150 milioane lei, urmând ca până la scadenţa celei de a doua tranşe de la 30 Septembrie şi care va fi mult mai mare, în ca­drul măsurilor ce se vor lua să se poată avea transferul nece­­sar. ♦ Discuţiunile au continuat a­­poi şi în comitetul de direcţie al băncii Naţionale prezidat de d. guvernator Gr. Dimitrescu, care a avut după aceia o con­­vorbire telefonică cu d. Zău­­ceanu la Paris. -OOOXOOO­V. S.

Next