Universul, octombrie 1934 (Anul 51, nr. 283-298)
1934-10-16 / nr. 283
". j- Anuul al 51 -lea Nr. 283 Marți 16 Octombrie 1934 ____________ UNIVERSUL ipar, .tsa: y ffbhmhwmxbbbmbbhwbbbmmbfmmpmpbbbhb|3 w mmMMm mi bamm©^ (Urmare din pagina 1) puterii noastre slujitoare a dreptului. „Când în Februarie am făcut apel la concursul lui Barthou pentru a-i încredinţa portofoliul ministerului afacerilor străine, l-am găsit gata, în împrejurări deosebit de grave şi delicate, să-şi asume pentru binele ţării noui obligaţii şi grele răspunderi. „Suntem prieteni de 40 de ani şi am lucrat de multe ori împreună. Niciodată ca în ultima vreme inteligenţa sa n’a fost mai ascuţită, judecata sa mai justă şi îndrăăsneala sa mai vioaie. „Credincios interpret al intenţiunilor şi voinţei guvernului, el a condus politica externă a Franţei cu o autoritate şi printr’o muncă ale cărei rezultate dobândite în mai puţin de opt luni, îngăduie să le preţuim marea valoare. Toate puterile sale s’au devotat gândului de a asigura pacea printr’o politică de apropiere practicată cu realitate şi la care Franţa a invitat să coopereze toate popoarele de bună credinţă, animate de un ideal comun de civilizaţie, de justiţie şi de progres. „Pentru a duce la bun sfârşit această operă, Barthou nu şi-a cruţat nici timpul nici strădania, ostenindu-se pentru a stabili contacte directe cu conducătorii cancelariilor europene. „Peste câteva zile urma să se ducă într’o ţară vecină, într’o ţară de care suntem mai aproape decât oricare alta prin legăturile de sânge, pentru ca să şteargă acolo trecătoarele neînţelegeri şi să se sfătuiască în vederea unor comune eforturi pentru salvarea păcii. „Şi iată că el moare asasinat în clipa când primea pe viteazul Suveran, venit în Franţa în acelaş scop şi pentru a sluji aceeaşi cauză. Barthou îşi făcea o adevărată bucurie din vizita regelui Alexandru, care îi dădea astfel prilejul de a vorbi din nou cu Suveranul aliat, de a fortifica încă mai mult o prietenie închegată în timpul războiului şi de a lucra cu concursul acestuia la consolidarea păcii în Adriatica şi în Europa centrală. Au căzut unul alături de celălalt. Tragicul eveniment de la Marsilia, lovind Iugoslavia în ce avea mai scump şi pe noi într’unul din oamenii cei mai iluştri ai vieţii noastre de stat, nu poate decât să strângă şi mai puternic unirea ambelor noastre popoare. „Franţa se gândeşte la tânărul Rege, fiu al Suveranului făuritor de ţară, pe ai cărui umeri fragezi va apăsa o atât de grea moştenire, la nefericita sa mamă înlăcrămată şi la ţara sa cernită. Franţa îi asigură de respectuoasa sa afecţiune: „în momentul în care ţara întreagă însoţeşte pe Louis Barthou la locaşul de veci, să ne ridicăm inimile, iar viaţa şi moartea lui să ne fie o lecţie şi o pildă. Să înfruntăm puterile răului, care pretutindeni se deslănţuiesc, împrăştiind moartea. Să ne amintim că acest om, care şi-a jertfit viaţa ţării, a căzut în clipa în care se străduia să asigure pacea lumii. „Prin aceasta anticipa el vremurile ? Hotarît, nu. Dar, pentru a realiza o operă internaţională, să ne convingem mai întâi că trebuie să realizăm o operă naţională. Iar această operă nu se poate înfăptui decât prin unirea tuturor. Popoarele desbinate sunt slabe. Popoarele slabe sunt o pradă şi o primejdie. Aceste idei le-am exprimat lui Barthou deseori în cursul colaborării noastre pline de încredere. Am avut mulţumirea să constat că aceste idei erau şi ale sale şi că ne găseam amândoi într’o perfectă înţelegere“. B. Doumergue şi-a încheiat cuvântarea astfel : „împărtăşind tuturor francezilor gândul lui Barthou, am conştiinţa că îi îngădui astfel să slujească Franţa şi după moarte“. Trupele au defilat sub comanda generalului Gouraud. Printre delegaţiile străine venite la funeraliile lui Barthou se observă costumele pitoreşti ale celor patru ţărani români. Sunt deasemeni remarcate coroanele MM. II. Regina Maria a României, Regina Maria a Iugoslaviei, a Regelui Carol al României, Regelui Petru II al Iugoslaviei, Regelui Italiei, Regelui Bulgariei, Regelui Belgiei şi Regelui Angliei. Delegaţia română, compusă din d-nii dr. Angelescu, ministrul instrucţiunii, Săveanu, preşedintele Camerei şi Cesianu, ministrul României la Paris — împreună cu cei patru ţărani, — a asistat astăzi la 13 şi 30 la funeraliile preşedintelui Barthou. Cei patru ţărani au depus urna cu pământ românesc, înfăşurată în tricolorul român, lângă sicriu. La serviciul religios de la Invalizi, urna a fost aşezată chiar pe sicriu. Cei patru ţărani, un costum naţional, foarte remarcaţi, au fost aşezaţi în timpul ceremoniei intre înalţii funcţieSERVICIUL DIVIN Apoi corpul neînsufleţit al lui Barthou a fost transportat în biserica Saint Louis, unde a avut loc serviciul divin. Cortegiul s’a reconstituit In acelaș mod ca la plecarea dela Quai d’Orsay. ft In biserica Saint Louis ceremonia religioasă s’a desfășurat majestos. Mareșalul Fiachet d’Esperay, șeful armatei din Orient în timpul războiului, se află lângă catafalc. ÎNMORMÂNTAREA înhumarea la cimitirul Pere Lachaise s’a făcut fără ceremonie, în prezenţa membrilor guvernului, după voinţa defunctului. O mulţime imensă, care însoţise cortegiul, a aşteptat în jurul cimitirului până la sfârşitul tristei ceremonii. Delegaţia de ţărani din provinciile româneşti a depus în ţărâna care a acoperit sicriul lui Louis Barthou urna cu pământ românesc. LEŞINUL FRATELUI LUI BARTHOU In momentul când părăsea cimitirul, d. Dean Barthou, fratele lui Louis Barthou, a leşinat. Medicii i-au dat primele îngrijiri, după care revenindu-şi din leşin, a fost condus acasă.nari ai ministerului de externe francez. O COROANA DIN PARTEA D-LUI MUSSOLINI Roma, 13. (Rador).— D. Mussolini a dat dispoziţiuni ambasadorului Italiei la Paris pentru a depune în numele său o coroană la catafalcul lui Barthou. SERVICIUL DIVIN DE LA ROMA Roma, 13 (Rador). — In biserica St. Louis de Francais a avut loc azi dimineaţă un serviciu divin pentru odihna sufletului lui Barthou. La ceremonie a asistat d. Mussolini, membrii guvernului, corpul diplomatic şi reprezentanţii partidului fascist, ai asociaţiilor foştilor luptători şi ai autorităţilor. Deasemenea a participat un public foarte numeros. LA VARŞOVIA Varşovia, 13 (Rador). — Astăzi, s’a oficiat de către cardi- I nalul archiepiscop al Varşoviei un serviciu divin pentru odihna sufletului lui Barthou. Au asistat d. Rakowsloi, preşedintele consiliului de miniştri, membrii guvernului, corpul diplomatic, precum şi rprezentanţi ai corpurilor legiuitoare şi ai armatei. Rellgaţia Elmastfel XX Comemorarea lui Barthou la clasa Marelui Voevod Mihai Sinaia, 13 Oct. Astăzi la ora 11 în clasa Măriei Sale Marelui Voevod faţă fiind şi profesorii şcoalei. D. col. adjutant GRIGORESCU TRAIAN, conducătorul şcoalei, a vorbit despre Franţa şi despre marele dispărut, Barthou. Intr’o cuvântare înălţătoare a arătat tinerilor şcolari momentele importante din istoria Franţei şi ce a însemnat în toate timpurile Franţa pentru poporul român. In toate împrejurările când ţara românească a avut nevoe de un sprijin sora noastră mai mare ne-a ascultat păsul şi ne-a ajutat pre cât a putut. Iar în timpul marelui răsboiu Franţa ne-a trimes ofiţeri francezi ca să ne îmbărbăteze şi să ne ajute atunci când din cauze de care nu eram noi vinovaţi, armata şi poporul trecea prin vremuri de restrişte. După răsboiu, când la conferinţele de pace s’a discutat întregirea neamului nostru, Franţa ne-a dat cel mai larg sprijin. Iar de atunci până astăzi, nu a fost împrejurare, mai cu seamă în timpurile acestea grele prin care trece omenirea, când Franţa să ne fi refuzat sprijinul ei. Doliul de astăzi al Franţei este şi doliul poporului românesc. Nu a fost român adevărat, care să nu fi simţit durerea în sufletul lui, când a auzit de mişeleasca omorîre a celor care îşi închinaseră viaţa pentru binele şi bunul mers al popoarelor lor şi pentru menţinerea păcei de care avem nevoe astăzi mai mult ca oricând-In trăsături generale a arătat apoi viaţa şi opera, lui Barthou, scoţând în evidenţă personalitatea covârşitoare nu numai politică dar şi culturală a lui Barthou. In special a arătat cât de prieten ne era când a spus cuvintele istorice: „Graniţele României sunt definitive. Franţa le garantează“. Iată cuvinte pe care orice român, de la elevul din şcoală până la bătrânul încărcat de ani, trebue să nu le uite niciodată. Apoi cu toţii au mers la mănăstire unde P. C. S. stareţul mănăstirii înconjurat de toţi preoţii a oficiat un serviciu divin pentru pomenirea lui Barthou. Măria Sa Marele Voevod a aprins lumânări în locul de pomenire al morţilor şi apoi ,în timpul slujbei a spus cu vocea clară, rar şi frumos: Tatăl Nostru. CândMarele Voevod spunea ruga cu toţii am simţit clipele înălţătoare. Mulţi din cei prezenţi erau cu lacrămile în ochi când copilul regal , se ruga cu atâta evlavie pentru acela care ne-a fost prieten şi ne-a iubit atât de mult. Dela mănăstire cu toţii s’au întors la castelul Peleş unde Măria Sa a luat masa împreună cu profesorii şi colegii săi. C. M. Serviciul religios la mânăstirea Sinaia Sinaia, 13 Oct. Astăzi, la ora 12, s-a oficiat la mănăstirea Sinaia, un serviciu religios, pentru odihna sufletului regretatului om de stat francez, Louis Barthou, în prezenţa Marelui Voevod Mihai, al profesorilor şi colegilor de clasă ai Măriei Sale. Au asistat şi d-nii colonel Grigorescu şi Pălăngeanu, aghiotanţi regali. Serviciul religios a fost oficiat de arhimandritul Serafim Georgescu, stareţul mănăstiri Sinaia, asista de preoţii Macarie Vasilescu şi Eftimie Mohor. întreaga asistenţă a aprins câte o lumânare, în memoria marelui dispărut. Catafalcul improvizat în mijlocul catedralei Sf. Iosif din Capitală Cuvântarea d-lui Savel Rădulescu, la postul de radio-Bucureşti Guvernul ţării a ţinut să aducă şi pe această cale un cu- vânt de dureroasă închinare a amintirei lui Barthou, fost preşedinte al consiliului, ministru al afacerilor străine al republicii franceze şi cetăţean de onoare al României. Cu sufletul cernit, gândul nostru îndurerat a condus astăzi la locaşul de veşnică odihnă pe marele prieten al ţării, Louis Barthou. Lovit la postul de datorie de aceeaşi mână ucigaşe care răpea pe Regele Erou al Iugoslaviei aliatei Barthou a încheiat cu sângele morţii, la vârsta de 72 ani, o viaţă publică de aproape o jumătate de veac pusă în întregime şi cu toata strălucirea în slujba patriei Franţa pierde prin moartea lui Barthou pe unul din marii ei miniştri, pe unul din acei ce purtau în ei flacăra mereu vie a latinităţii, însuşind toate virtuţile russei sale şi toată strălucirea gândirii franceze. România pierde în persoana lui Barthou un prieten încercat, prietenul zilelor grele, prietenul zilelor de bucurie, prietenul care înţelegea, care simţea suflarea românească şi credea cu toată hotărîrea în destinele noastre mari. Politica păcii pierde prin moartea lui Barthou un străjer credincios, neclintit la postul său de comandă, neclintit în voinţa hotărîtă de a atinge limanurile senine la cari ajungi prin sforţarea continuă în slujba unui patriotism luminat. Viaţa lui Barthou a fost o luptă continuă, o sforţare neîntreruptă pentru mai bine; moartea lui este martirul rezervat eroilor. Barthou este dintre acei pe cari soarta îi înzestrează cu toate însuşirile pentru a-i aşeza printre eroii omenirei. Perfecta inteligenţă a trecutului, simţul clar al prezentului îi luminează viitorul pe care i-l întrevedea în vizionar realist, slujitor al păcii. De o erudiţiune vastă, însufleţită de o rară pasiune literară şi artistică, rafinată prin mărturia cultului trecutului, Barthou reprezenta pentru Academia Franceză pe unul din scriitorii ei cei mai originali. Cercetător pasionat al romantismului, el a închinat lui Lamartine şi lui victor Hugo pagini de o adevărată poezie, în care preţueşti tot atât de mult adâncimea analizei, sensibilitatea gândirei şi farmecul scrisului. Bibliofilanăscut, Barthou se înfăşură în vestigiile trecutului literar, pentru a trăi şi a simţi sufletul şi a înţelege cugetarea eroilor săi. Muzicant pasionat, el găsea în armonia sunetelor liniştea , necesară, fiinţei sale complexe şi frământate. Barthou avea însuşirea rară de a se înălţa în atmosfera calmă şi senină a reculegerii pentru a-şi împlânta privirea clară în profunzimea orizontului. Strălucirea spirituală a omului de gândire se îmbina, în persoana lui Barthou, cu autoritatea plină de prestigiu a unui mare om de Stat. Trimis fără întrerupere în parlament de la vârsta de 27 ani. ministru pentru întâia oară la 32 ani, Barthou a condus dealungul unei activităţi bogate aproape toate departamentele ministeriale ale republicei, trecând de la interne la justiţie, dela lucrările publice la război, la externe sau la instrucţiunea publică, cu aceeaşi energie calmă şi hotărîtă, cu aceeaşi superioară încredere în virtuţile franceze, cu aceeiaşi delicată înţelegere a su- fletului omenesc. Preşedinte de consiliu, Barthou a dat armatei franceze o organizare care i-a îngăduit , în timpul marelui război, să-şi afirme un singur gând şi o aceeaşi hotărâre : voinţa de a învinge şi siguranţa de a izbuti. Revenit acum aproape un an de zile la conducerea ministerului afacerilor străine, Barthou a reuşit să dea politicei externe a Franţei iniţiativa şi a reafirma îndrumarea care purcede deadreptul din voinţa de pace a unui întreg popor, înţelegând că pacea nu este numai un cuvânt care trebue rostit, ci mai ales o voinţă care trebue organizată, sfor- | ţările saie au ţintit ca în aceste ceasuri grele să dea ţării sale şi lumii întregi, prirntr’o politică limpede de" înţelegeri, ■ chezăşia însăşi a acestei păci, pe care o dorea, o practica, şi în care credea cu toată tăria fiinţei sale. Ne-am întâlnit odată mai mult în urmărirea aceluiaş ţel. Istoria sbucrumată a ţării, noastre s’a împletit de veacuri cu acţiunea generoasă a Franţei. Prietenia franco-română, care nu a cunoscut nici o clipă de întunecare, şi-a dovedit continuitatea oriunde şi oride câte ori ea a trebuit să se rostească. La Paris, la Bucureşti sau la Geneva, în cercetarea problemelor internaţionale, România a găsit în Barthou nu numai un prieten real, un sfătuitor sincer şi încercat, dar şi un înţelegător desăvârşit al drepturilor şi al intereselor noastre. Ne cunoştea de altfel de aproape, ca istoric şi ca francez şi ne iubea cu intensitatea unui om de inimă şi cu puterea unui om de acţiune. Ne cercetase cu pasiunea omului de ştiinţă, dar şi cu dragostea lui de latin, tot trecutul nostru îndelung frământat. Ne preţiuise în timpul războiului când, luptând pentru aceeaşi cauză şi pentru acelaş ideal de dreptate, păstrasem cu tărie, ca şi aliaţii noştri, aceeaşi încredere nedesminţită în victoria care nu putea şi nu trebuia să fie decât a noastră. Nu sunt nici patru luni de , când d. ministru Titulescu îl primea la Bucureşti împreună cu cei doi colegi miniştri ai afacerilor străine ai Micii înţelegeri. Barthou era fericit de a ne putea cunoaşte şi la noi acasă, era mândru de a ne aduce din partea Franţei surori, solia prieteniei ei credincioase. A simţit, călcând acest pă- | mânt al unei Românii întregite, pe care am făurit-o cu veacuri de suferinţă, tot preţul jertfelor din trecut şi l-am auzit, dealungul ţării româneşti unde un popor întreg l-a întâmpinat cu gând de sărbătoare, proclamând cu greutatea cuvântului său și cu tăria convingerii sale, dreptul nostru în marginile hotarelor pentru totdeauna ale noastre. Sunt numai câteva zile de când, la Geneva, temperamentul său impetuos, talentul său , neînchipuit, arta sa politică, vigoarea neobinuită a celor 72 de ani, îi dădeau un prestigiu necunoscut în Adunarea Societăţii Naţiunilor. Moartea năpraznic a amuţit glasul şi verbul lui Barthou. Gândirea lui, ideile lui, spiritul lui rămân purtate de cei ce l-au cunoscut, de cei ce l-au admirat, de cei ce au în» , teles idealul lui. Să ne înclinăm adânc deasu■ ora lespedei ce închide mormântul acestui mare slujitor I al Franţei şi al Păcii, cu sentimentele de recunoştinţă pe care le datorăm unui prieten care ne părăseşte atât de neaşteptat, şi atât de tragic şi care ne-a mărturisit cu o mişcătoare credinţă, o devotată iubire şi o nestrămutată încredere. Corpul diplomatic părăsind catedrala -xooox- Pentru un student tuberculos Am mai arătat starea de plâns, în care se găseşte un student, grav bolnav de tuberculoză. Prăpădit de boală, fără pâine, trăieşte în cea mai cumplită mizerie. Oamenii de bine, care înţeleg durerea acestui tânăr nefericit, sunt rugaţi să-i vină în ajutor. Ajutoarele se pot trimite pe adresa: str. Linia Arsenalului Nr. 11 pentru studentul E. D. RESCOPERIREfI AUTORILOR TÂLHĂRIEI DIN TÂRGOVIŞTE 13 Octombrie Am relatat că, pe la începutul lunii Septembrie, a.c„ s’a săvârşit, în calea Domnească 147, o îndrăzneaţă tâlhărie. D-na Elena Popovici (Fana Idiţeanu) şi fiica sa, după ce au fost schingiuite, au fost jefuite de suma de 454 mii lei, bijuterii şi acte de valoare. Intr’o noapte, pe la ora 1, în timpul unei furtuni cu ploaie torenţială, un necunoscut a pătruns in locuinţa bătrânei I printr’un geam dela intrarea I din spre calea Domnească. Necunoscutul a maltratat şi ameninţat cu moartea pe d-na I Popovici şi pe fiica sa, somându-le să le dea banii ce-i ridicase, de câteva zile, de la Banca I Naţională. îngrozite, femeile au indicat locul unde aveau ascunşi banii, într’o pernă. Tâlharul, după ce a luat suma de 454 mii lei, ascunşi în pernă, precum şi 50 mii lei în monedă de metal, un lanţ de aur masiv, lung de 2 metri, bijuterii şi acte de valoare, a închis într’o cameră dosnică pe cele două femei, dispărând fără urmă. * Cercetările începute imediat de d. Elisievici, şeful poliţiei locale, au dus la constatarea că autorul îndrăzneţei tâlhării nu poate fi decât un vecin care cunoştea în amănunt tot ce se petrece în casa acestor femei cari duceau o viaţă cu totul retrasă. Din cercetările făcute, s’a constatat că, Ion Gătej, vecin cu casa d-nei Popovici, care în ultimul timp n’avea nici o ocupaţiune, făcea cheltueli prea mari. Deasemenea, el a plecat la Bucureşti, unde a încercat să facă tovărăşie cu un comerciant, spunându-i că aduce ca aport o importantă sumă de bani. S’a mai dovedit că tânărul Radu Seinescu, fost elev pe la diferite şcoli şi eliminat din cauza purtării rele, n’ar fi străin de această tâlhărie. Adus la poliţie, elevul a sfârşit prin a declara, că Ion Gătej este autorul tâlhăriei şi că el ar fi fost îndemnat de acesta să ia parte la fapt, dar a refuzat, înainte de lovitură, Gătej l-a mânjit pe faţă cu cenuşe şi astfel travestit l-a trimis în curte, la d-na Popovici, spre a vedea dacă poate fi recunoscut. In noaptea tâlhăriei, Seinescu, venind spre casă de la cinematograf, pe la ora 12, a văzut pe Gătej pătrunzând in locuinţa d-nei Popovici. Ion Gătej, arestat, neagă cu îndârjire tâlhăria. El a fost înaintat parchetului, împreună cu fiul său, Ioan I. Gătej şi cu Radu Seinescu, unde d. jude preşedinte al cabinetului , instrucţie le-a luat interogatoriul. Se crede că mai sunt şi alţi complici la această tâlhărie. CRONICA ŞAHULUI Constatări după joia la învăţămintele trase după, l-a jumătate a campionatului, publicate la cronica precedentă, au produs o unanimă satisfacţie. Runda VH-a adânceşte şi mai mult prăpastia în care a dispărut legenda „maeştrilor” de şah cari au tutelat până ieri viaţa şahului românesc. Această rundă, accentuiază viguros, ascensiunea revelaţiilor acestui campionat, spre capul coloanei. Obrenovici îşi asigură pentru sine locul II. Vasilescu sarea la VIII la V/VI, împreună cu Blasbalg care urcă, sistematic, încă un pas. Eduard întrerupe runda cu avantaj faţă de Negruţac, de la care va obţine în cel mai rău caz, remis. La fel partida lsr®elovici Erdely, Alexandrescu, îşi menţine locul I, adăugând încă o victorie. Şi acum să revenim la legenda care se destramă sub ochii noştri. Prin linia rezultatelor trecutului apropiat, concluziile sunt sdrobitoare pentru „maeştrii” şahului românesc. Vom spicui câteva date din ultimele două campionate — naţional şi al Capitalei — ţinute la începutul anului. Taubmann, este sdrobit, de Toma Popa, care se menţine în acest campionat la loroul XIII, pierzând şi la ei „începător” ca Eugen Eduard, Zeno Proca, Tyroler, Mendelsohn, Taubmann învinşi cu autoritate de Negruţac, care pierde,în acest campionat la Israelovici şi Alexandrescu şi face remis (cel mult!) cu Eduard. Herland sdrobit de Mihai Rădulescu, de asemenea înving de Mendelsohn pe care îl înving Rădulescu, Alexandrescu şi Negruţac. Loewenton, care dispăruse de pe lilsba campionatelor citate, sdrobit intr’un final de o rară frumuseţe de Alex. Ungureanu, care îşi mai asigură în 1931 şi o Strălucită victorie (publicată în „Uni-versul”) contra lui Herland. Şi atunci unde este superiorita-, tea ? , O vom preciza cu această ocazie , în technica specială cu care s’a regizat, în fiecare an, publicitatea campionatelor. Niciodată, partidele pierdute de aceşti „maeştri” nu au văzut lumina tiparului. Se publicam numai victoriile lor, niciodată şi infrangenele, mult mai numeroase. Colecţia Revistei Române de şah — organul acestor „maeştri” — face dovada. Iată acum se creiază legendele ! Şi iată de ce acest campionat al Capitalei creiază o nouă tradiţie pa ruinele vechei, legende. RUNDA VII I. Dumitrescu-Obrenovici 0:1 II. Toma Popa-Cazacov 0: V, HI. Alexambescu-Sipoş 1 : 0, IV. Schaechter- Vasilescu 0: 1, V. Blasbalg-Cabiaglia 1 : 0. întrerupte : VI. Israelovici-Erdely, VII. Eduiard-Negruţac. SITUAŢIA DUPĂ RUNDA VII-a I. Gică Alexandrescu 61/1, H. Obrenovici 5VS, HI/IV. Erdély, Israelovici 4Vi (1), V/VIII3s.balg, Vasilescu 4, VII. Negruțac 3Vî' (1), VIII. N. Dumitrescu 3 'A, IX/XI. A. Sipoș, G. Cabiagala și D. Gaaacov 2 'A, XII. Eduard IV* * (1), XIII. Toma Popa 114 și XIV.. Schaechter 0. BW—MBS— Decoraţii cu „Bărbăţie şi credinţa cu spade“ Nu este în intenţiunea mea să scriu aceste rânduiri spre a face apologia camarazilor decoraţi cu „Bărbăţie şi Credinţă cu spade“. Ei n’au nevoie de elogii — faptele eroice săvârşite pe câmpurile de luptă vorbesc de la sine. Sunt însă unii cari ne aduc par’că o vină din faptul că am avut norocul să supravieţuim războiului de întregire naţională, cu toate că niciodată până acum n’am încercat să încurcăm socotelile nimănui — de orice natură ar fi fost ele—, strecurândiu-ne în viaţă , modeşti şi tăcuţi, îngrijoraţi de nevoile noastre şi ale ţării. Avem mândria de a nu fi cerut răsplata faptelor săvârşite pe câmpiile de bătaie, dar, atunci când camarazilor distinşi cu alte decoraţii li s-au acordat unele recompense, numai atunci ne-am adunat, ne-am consfătuit şi ne-am adresat forurilor competente, zicând : „egali în grad şi fapte am fost pe câmpurile de luptă cu camarazii noştri decoraţi cu „Virtutea Militară de război“, egali voim să rămânem şi atunci când este vorba de acordarea recompenselor naţionale“. Şi ,— fără să mai pomenim de atâtea binevoinţi —, cu sprijinul atât de preţios al d-lui prim ministru Gh. Tătărăscu, am obţinut prin legea votată în sesiunea extraordiinară din iunie a. c. aceleaşi drepturi ca si purtătorii celorlalte distincţiuni de război. Intre altele, ni s’a acordat gratuitatea călătoriei pe C. F. R. şi C. F. R., fiind obligat prin lege ministerul apărării naţionale să plătească Regiei autonome C. F. R. o sumă globală anual, drept echivalent al carnetelor de călătorie gratuitită.Regia autonomă C. F. _R. a fixat suma globală anuală la cifra de 200.000.000 lei. _ 1 Pe cât se pare această sumă nu este acceptată de ministe- rul apărării naţionale şi libe- rarea carnetelor întârzie. Această sumă de 200 milioane lei, în comparaţie cu suma de 205.000.000 lei, pe care mini- sterul de finanţe o plăteşte a- nual Regiei autonome C. F. R. , şi care reprezintă contra-va- loarea avantagiilor pe cari căile ferate le acordă diferitelor transporturi fără plată și cu reduceri de 50% și 75%, este I în adevăr exagerată. I Se pune într’adevăr între- I barea: este drept ca Regia autonomă C. F. R. pentru ma- j ximum 15.000 carnete de _ călătorie gratuită — în majori- i tate clasa III — acordate decoraţilor cu „Bărbăţie şi Credinţă cu spade“ să pretindă drept plată anuală suma de 200 milioane, egală cu aceea pretinsă pentru toate celelalte gratuităţi şi reduceri la un loc? Desigur că nu este drept. Noi supunem din nou această chestiune binevoitoarei atenţiuni atât a d-lui ministru al apărării naţionale, rugându-l respectuos şi pe această cale să facă să se bucure cu un ceas mai devreme acei cari aşteaptă cu nerăbdare împlinirea făgăduelii date, cât şi onor Regiei autonome C. F. R. rugând-o respectuos să nu precupeţească locurile goale de prin vagoane. S. I. Perianu Consilierul Asociaţiei generale „Bărbăţie şi Credinţă cu spade“, Bucureşti. D. Tomasici, preşedinte, glorificând viaţa şi opera marelui rege Alexandru, în şedinţa solemnă a Senatului iugoslav Aplicarea acordului de plaţi cu Italia Depunerea valorii creanţelor vi leî In mersul relaţiunilor noastre economice cu Italia, pentru acoperirea valorii mărfurilor s’a ajuns la un acord de plăţi, prin care se reglementează plăţile pe măsura disponibilului creat la Banca Naţională. Aceste plăţi făcându-se de Banca Naţională, bineînţeles după anumite norme, au fost în ultimul timp printre negustorii importatori din Italia—oarecari nedumeriri, cu privire la depunerea valorii creanţelor la dispoziţia creditorilor italieni. In adevăr, în acord se spune că vărsămintele relative la datoriile scăzute la data intrării în vigoare a prezentului acord, vor fi admise de către Banca Naţională a României, numai în măsura creerei de disponibilităţi în contul global al l’Instituto Nationale per i Cambi con l’Estero, prevăzut de art. 2 şi urmând ordinea cronologică a scadenţelor, conform dispoziţiunilor art. 4. Dispoziţiunile cari preced, nu limitează dreptul creditorilor italieni de a cere debitorilor respectivi ca în aşteptarea vărsământului la Banca Naţională a României, valoarea creanţelor lor să fie depuse sau rămân depuse în România la o bancă aleasă de el, fără nici o responsabilitate pentru Banca Naţională a României.* Printr’o interpretare a Institutului nostru de emisiune, s’a ajuns că valoarea creanţelor pot fi depuse sau rămân depuse în România, la dispoziţia creditorilor italieni respectivi de acord cu aceştia şi la alte persoane decât la o bancă cum ar fi cazul reprezentanţilor fabricanţilor italieni, urmând ca reprezentanţii să înregistreze într’un cont lei interni sumele primite şi să facă apoi vărsământul necesar la timp la Banca Naţională pe baza borderoului de transfer. Această interpretare, justă de altfel, uşurează mult desfacerea mărfurilor din Italia pe piaţa noastră şi mulţumeşte deopotrivă şi prevederile acordului, fără a contraveni dispoziţiilor legii noastre de devize.