Universul, noiembrie 1934 (Anul 51, nr. 314-328)
1934-11-16 / nr. 314
l 1 Fondul apărării naţionale ! S-a creiat la Banca Naţională un fond special, numit al „apărării naţionale“, care va fi destinat înzestrării armatei cu materialul de care are absolută nevoe , precum şi pentru constituirea de laboratoare, ateliere, depozite şi punere în bună stare de funcţionare a celor existente, spre a putea corespunde scopului lor. Fireşte, că in primul rând trebue să ne ocupăm de sporirea armamentului şi a muniţiunilor şi de procurarea materialului aeronautic şi pirotechnic, luând în serioasă consideraţie interesele apărării naţionale, progresele înregistrate în toate armele, — după încheerea păcii, — precum şi politica alianţelor, care ne impune anumite obligaţiuni. Situaţia internaţională se agravează şi nu trebue să ne surprindă evenimentele iarăş nepregătiţi. Am pierdut destul timp până acum. Să nu uităm, că o armată nu este niciodată îndeajuns de înzestrată cu materialul de război necesar, iar apărarea naţională, spre a fi bine organizată, reclamă o lungă sforţare şi aplicarea unui plan studiat şi întocmit de organele competinte, într’un timp prelungit. De aceia, abia astăzi, pentru simplificarea şi accelerarea înzestrării armatei noastre, s-a creat „Fondul apărării naţionale“, care, prin unele derogări de la legea asupra contabilităţii publice, va fi alimentat cu resurse financiare extrabugetare, prin credite extraordinare speciale, pe lângă cele înscrise şi în bugetele anuale ale ministerelor respective. Tot prin derogări dela legea contabilităţii publice, cheltuelile destinate înzestrării armatei se vor face numai cu încuviinţarea unei delegaţiuni ministeriale, din care vor face parte preşedintele consiliului, ministrul finanţelor, al apărării naţionale, al armamentului, industriei şi comerţului şi subsecretarul de stat al aerului. In ce priveşte controlul operaţiunilor administrative şi contabile, In legătură directă cu acest fond, el se va face de un comitet compus din raportorii bugetului ministerului apărării naţionale şi din delegaţii departamentelor direct interesate, iar controlul gestiunii întregi, de înalta curte de conturi. In ce priveşte comenzile urgente de material, se va putea scurta termenul de licitaţie , iar cele cari vor trebui să nu fie cunoscute publicului, aparţinând încă înzestrărilor cu caracter secret, se vor face fără avizul oficiului de licitaţie, însă numai pe baza unei hotărâri speciale a delegaţiunii ministeriale. Toate aceste dispoziţiuni cu caracter excepţional, în materie de angajări de credite şi de operaţiuni financiare, sunt impuse de împrejurările grele prin care trecem şi de interesele superioare ale apărării naţionale, care nu îngădue amânare. Ţara a făcut totdeauna sacrificii pentru armata sa. Ea este şi astăzi gata să le facă, dar aşteaptă să se înfăptuiască opera de înzestrare a forţelor noastre de apărare, în alte condiţiuni, ca cele din trecut. Românii secuizaţî Fişele individuale ale locuitorilor Ziarul „Neamul Nostru” din Sf. Gheorghe, care este un aprig apărător al intereselor româneşti din secuime, a luat o dispoziţie foarte bună pentru „descoperirea” românilor secuizaţi în ultimele decenii. El publică un formular, sub titlul: ,,Fişa individuală a locuitoruluii...” care va fi trimis tuturor locuitorilor spre completare. După instrucţiile cuprinse în această fişă, toate înscrierile se vor face pe baza actelor şi a mărturiilor demne de crezare. Se vor înregistra, pe lângă numele de familie, porecla (de ex. „Cosaşul”, ,,Urseanui”, „Ţuţuianu”, „Vânjosu” ş. a.); numele de botez, religia, în care a fost botezat fiecare şi dacă a fost botezat a doua oară (din ortodox, catolic, sau reformat); data când locuitorul şi-a schimbat naţionalitatea; comuna de unde a venit şi anul când s-a stabilit în localitatea unde se găseşte astăzi. De asemenea, se vor înscrie numele strămoşilor şi numele românesc ce-l are un locuitor printre ai săi (români), ca şi numele secuesc, cu care este cunoscut printre secui. Scopul acestor fişe individuale este întocmirea, pe baze ştiinţifice, a unei statistici a populaţiei din jud. Odorhei, Ciuc şi Trei Scaune, spre a se putea stabili, pe cât posibil mai precis, originea etnică a locuitorilor şi numărul românilor, care, din diferite cauze şi împrejurări, au fost secuizaţi în ultimele decenii. Să nu uităm că, spre ruşinea noastră, fenomenul de secuizare al românilor din acest ţinut nu a luat sfârşit, în ziua proclamării Unirii Ardealului cu Ţara Românească, după cum ar fi fost logic, ci continuă de atunci şi până în zilele noastre să producă, nefastele sale efecte, din cauza nepăsării guvernanţilor noştri, cari nu au luat, din timp, măsurile necesare pentru apărarea elementului românesc, ameninţat cu desnaţionalizarea.Situaţia acestor români este tragică. Unii au perdut contactul cu românii, alţii ştiu că sunt de origină românească, dar nu au curajul să declare adevărata lor naţionalitate, deoarece agenţii maghiarismului fiind stăpâni pe întregul aparat administrativ şi religios, îi ţin sub o strânsă supraveghere. Uşor însă se poate stabili, pe baze documentare, mai cu seamă prin archivele ce se mai găsesc în vechile biserici ortodoxe, din această regiune, numărul covârşitor al românilor, cari au pierdut naţionalitatea şi chiar credinţa lor strămoşească. După cronicile ungureşti vechi — cum este cronica faimoasă a „Clericului fidel” al regelui Ludovic III al Ungariei,— se dovedeşte că „Zaculii” (Secuii) stabiliţi între Mureş şi Carpaţi, au găsit pe români stabiliţi aci, ca populaţie băştinaşă, de la care au împrumutat alfabetul lor şi desigur şi instituţiile lor străvechi. In ţinutul dintre munţii ţâîi,ninului şi până la eşirea râului Mureş din strâmtorile Carpaţilor, se întinde vechile aventii româneşti : Topliţa, Dola, Cueşdin, Huduc, Murăreni, Filea şi Idicel; iar, mai spre sud, deasemenea sunt numeroase sate cu nume româneşti, ai căror locuitori nu sunt decât români de origina. „Zaculii”—numiţi mai târziu Secui — când s’au stabilit în părţile acestea, în calitate de coloni militarizaţi, au găsit pe români aşezaţi în văi, adică în regiunile cele mai bune şi de aceia ei au fost nevoiţi să ocupe ţinuturile libere muntoase. Românii au avut bisericile lor ortodoxe şi instituţiile lor, care s’au menţinut în cursul veacurilor. Numai după anexarea Ardealului de Ungaria, când a început maghiarizarea forţată, românii din secuime, rămânând izolaţi, fără legături cu fraţii lor din Ardeal, şi chiar fără spijinul Bisericii ortodoxe, sau unite, au început să piardă naţionalitatea lor. Astăzi, suntem datori să readucem pe aceşti români în rândurile noastre, să le redeşteptăm conştiinţa naţională. In scopul acesta trebue să curăţim administraţia şi serviciile publice de elementele minoritare, care sunt în serviciul partidului maghiar şi să le înlocuim cu elemente româneşti capabile şi conştiente. R. S. I. ȚIGANCUȘA de I. PAN TEU STANCIU S’a încercat un atentat pe linia Paris-Calais Paris, 13 (Rador). — Pe linia ferată Paris-Calais s’a încercat un atentat. Necunoscuţi au demontat o bucată de şină lungă de doi metri, spre a provoca deraierea trenului. Din fericire, atentatul a fost descoperit la timp. Trenurile, care sunt foarte dese pe această linie, au putut fi oprite până la repararea căii ferate, evitându-se astfel o catastrofă care ar fi putut j avea proporţii dintre cele mai grave. ---------ooO:»:Ooo---------- I S’a prăbuşit un autobuz cu şeapte femei Istanbul, 13 (Rador). — Un autobuz de pasageri s’a prăbuşit de pe malul unui rău în apropiere de Trebizonda dela o înălţime de 40 metri. In autobuz se aflau şapte femei, dintre cari cinci au fost omorâte, iar două grav rănite. Şi şoferul a fost omorît. ___________ Ettitta M Mtaa Biaa———■—| Conferinţa şefilor de state majoare ale Micii înţelegeri Praga, 13 (Rador). — D. general Antonescu, şeful statului major român, însoţit de mai mulţi ofiţeri superiori, a sosit azi la Praga pentru a participa la conferinţa periodică a şefilor de stat major ai statelor Micii înţelegeri. LA MORMÂNTUL SOLDATULUI NECUNOSCUT Praga, 13 (Radio-Central).— Ofițerii români, cari au venit la Praga cu şeful statului major român, d. g-ral Antonescu, au depus azi dim. la ora 10,30 o coroană pe mormântul soldatului necunoscut. Onorurile au fost date de o companie din reg. 5 inf. cehoslovac cu drapel și muzică. LA Omul de bine Sunt aproape patruzeci de ani de-atunci. Seminarul Central era instalat pe calea Şerban-Vodă, in faţa bisericei Sf. Spiridon. Copii, elevi de liceu, plăteam cinci lei pe lună abonamentul la tramvaiul de curând introdus pe acea linie şi, încă de la începutul anului şcolar, avurăm plăcerea să călătorim adesea cu o figură bisericească mai impresionantă decât altele. Era de statură mică, avea ochi blânzi şi totuşi pătrunzători. Ii vedeai clipind nervos in faţa spectacolelor triste de pe străzi sau din vagoane, sau umezi, compătimind nenorocirile şi infirmităţile ce-i defilau pe dinainte. Când făcea semn să oprească, vizitiii vagoanelor cu cai strângeau frâna cu o mână şi cu cealaltă scoteau şapca. Ei nu-i cunoşteau, dar le spunea ceva că aveau în faţă un om de rasă. După ce se aşeza, cu o grijă statornică de a nu-şi mototoli camilafca de arhereu, rotia privirea asupra asistenţei cu un aer de binecuvântare ce n’avea nevoe de cuvinte şi de gesturi. Taifasul din vagon înceta, sau se încetinia. Discret sau indiscret, călătorii îşi concentrau ochii asupra luiUnii îşi dedeau cu părerea că trebue să fie profesor la Seminarul Central, fiindcă din acea parte se suia de obicei in tramvai. * : ■ Dacă un tânăr rămânea pe bancă, in faţa unei femei cu mâna prinsă în laţul de curea din tavan, el nu proceda ca alţi intervenienţi, bruscând pe cel dintâi, ci oferta celeilalte propriul său loc, ceea ce aducea imediat la realitate pe minor, care se ridica spontan în favoarea venerabilului director al Seminarului Central. Şi o mână părintească mângâia apoi obrazul fraged al băiatului. Când vedea un căruţaş maltratându-şi calul supraîncărcat în dreptul unei staţii de tramvaie, cu două cuvinte pătrunzătoare, ecou al celor prezenţi, il făcea să înceteze, şi satisfacţia sa radia împrejur asupra tuturor copii, nu puteam să ne credem Înzestraţi cu darul prevederii sau al ghicitului. Dar înainte ca arhiereul Pinton să fi urcat treptele Bisericei spre vârful piramidei sfinte, aveam cu toţii viziunea unui viitor strălucit al impunătorului tovarăş de călătorie, in faţa căruia, cum se apropia de noi, ne simţiam de un amestec nedesluşit de respect şi admiraţie. Multă vreme memoria ni la păstrat aşa cum l-am cunoscut. In zilele grele ale retragere!, la Iaşi, unde a fost figura spirituală dominantă, l-am regăsit bătrân fiziceşte, tânăr sufleteşte, cu accente de conducător şi ostaş, deopotrivă hotărât să sufere calvarul cu toţi păstoriţii lui şi să spere,in credinţă sa fanatică în virtuţile neamului, că Dumnezeu ii va ajuta să vadă apogeul şi astfel să moară fericit. ■ „ Pimen n’a fost numai un slujitor de seamă al Bisericei, a fost şi un patriot de frunte al ţării. M. MORA Barthou şi Liga Naţiunilor de I. PAUL BONCOUR, fost preşedinte de consiliu Moartea lui Barthou, odată cu aceea a eroicului suveran al unuia din statele ce alcătuesc Mica înţelegere, a fost îndeosebi simţită de prietenii noştri. Pe lângă că era ministru de externe al marei ţări aliate, călătoria pusă la cale de mine, dar îndeplinită de el, legase între ei şi el legături mai strânse. Dar ştiau ei ce justificare a operii noastre comune la Liga Naţiunilor a constituit de ani de zile adeziunea fără rezerve pe care i-a dat-o Barthou de la întoarcerea sa la ministerul de externe ? Poate că ar fi fost nespus de uimit dacă i s’ar fi spus, acum câţiva ani, că acolo va servi mai bine prieteniile şi alianţele noastre; căci dacă era, şi a fost totdeauna, solid legat de ele ca orice bărbat de stat francez, nici temperamentul, nici trecutul său politic nu-l predispuneau să facă acest credit adunării de la Geneva. Acest bearnez sprinten cucerise Parisul şi-şi croise repede un loc de frunte în parlament. Strălucirea debutului său la conferinţa de stagiu a avocaţilor din Paris nu se stinsese când un astru de prima mărime se înălţa în palatul Bourbon. Trebue să se citească în paginile lui Barrés cum pornise la asaltul vechiului personaj oportunist, ale cărui scandaluri în chestia canalului de Panama, repede generalizate, potrivit nedreptăţii obişnuite luptelor politice, stropise pe câţiva din şefii săi. Luptă de generaţie, mai mult decât de tendinţă, tânărul deputat din Oboron nu înţelegea să lovească pe aceştia în folosul altui partid ce începea pe atunci să cucerească puterea. I-a dovedit-o cu prisosinţă. Am cules, prin 1900, din gura radicalilor, îndureraţi încă de luptă, a.,mintirea loviturilor ce le dă- • duse ministrul de interne din cabinetul Méline. Victoria stângii îl îndepărtase pentru un moment dela putere. Dar republican de tradiție, laic în felul liberal dar ‘ hotărît al contemporanului său Poincaré, care a murit atât de repede după el, nespus de mlădios, s’a reclasat repede; ■ şi buna lui dispoziţie a vindecat rănile făcute de înflăcărarea lui. Axa generală a politicii lui trecea prin această linie mediană, care, într’o ţară ca Franţa, republicană până în măduva oaselor şi pe atât de îndepărtată de extreme şi temânduse de aventuri, readuce neîntârziat la putere pe acei cari se menţin. A exercitat-o în mai multe rânduri Două date totuşi, domină ca, Her a lui, partea senină a carierii lui, aceea în care acţiunea omului public se confundă cu destinele ţării sale, aceea care se cuvine să fie evocată când vorbeşti de un mort, pe care moartea. am înălţat, de un ministru de externe căzut pe câmpul de onoare, 1913 1934 1913. Poţi să nu fii de aceeaş părere—şi eu însumi n’am fost — asupra mijloacelor tehnice pe cari le-a impus Barthou ca să salveze partria .in războiul ce venea, împreună cu Jaurés, am fost mulţi cari am crezut că în acest război de masse, organizaţia rezervelor va face să se plece cumpăna balanţei. Barthou, cu statul major, obsedat de prevederile atacului bruscat, a preferat să se îngrijească de sporirea armatei active şi de repeziciunea intrării sale în linia de bătae. Sporirea duratei serviciului militar a fost o consecinţă. Pricinuia mari dificultăţi politice. Avăntul său îndrăcit, stăruinţa sa, intervenţiile lui repetate, cu avânt ca şi in tinereţea sa, au biruit zi de zi şi cam în cele din urmă au adus această mare tresărire a naţiunii ce, independent de orice consideraţie tehnică, a avut o înaltă valoare psihologică şi morală, prin însuşi sacrificiul pe care l-a impus tineretului. A dovedit ceea ce Franţa, despre care se spunea că e slăbită, putea să facă atunci când se simţea ameninţată. A venit războiul. Barthou a fost lovit în carnea sa.Mi.aduc aminte de scrisoarea pe care mi.a scris.o, când, pătrunzând în Alsacia recucerită, m’am dus să salut mormântul ,,fiului legii, celor trei ani“, care se jertfise, cum a făcut.o peste câteva luni fiul lui Jaurrés. Aceşti copii înfrăţiţi prin odihna mormântului au fost ca simbolul împăcării franceze, pe care politica o compromite uneori, dar pe care pericolul o salvează totdeauna. Fără îndoială, Barthou nu uitase aceasta când, în Februarie trecut, mia luat succesiunea la ministerul de externe. Nimeni nu i-a fost mai puţin partizan. Zadarnic o presă înverşunată spre a transpune în politica noastră, externă schimbările survenite în politica noastră internă şi compoziţia majorităţii, a voit să interpreteze opera sa ca adversară sau ca îndreptarea operei mele. Continuare in pag. 2-a D. Doumergue, întâmpinat de ziariști (în dreapta) și de fotografi, la eșirea de la Elysée, după prezentarea demisiei guvernului, presidat de d-sa. Continuare in pag. 2-a Astă seară la ora 6 jumătate o furtună puternică însoţită de fulgere şi tunete s-a deslănţuit asupra oraşului nostru. Furtuna urmată de ploae torenţială a produs pagube însemnate mai cu seamă în cartierele mărginaşe; mai multe case au fost descoperite iar pe numeroase străzi lumina electrică a fost stinsă din cauza deranjamentelor firelor. După o jumătate de oră furtuna a încetat. In port nu s’au înregistrat pagube. 13 Nov. Astă seară, o ploaie torenţială, însoţită de puternice descărcări electrice şi tunete, s’a deslănţuit asupra oraşului nostru. Ploaia a durat o jumătate oră. Prin cartierele mărginaşe, circulaţia s’a făcut cu mare greutate, unele străzi devenind cu totul inpracticabile. ❖ . Şi in Capitală a căzut, aseara, o ploaie torenţială,însoţită de manifestaţiuni electrice, fenomen neobişnuit in Noembrie, ■ni—■ mÉRRWRÉRRRRWMMWR* F urtună în ţară Tunete și ploi torențiale LA GIURGIU , LA TARGOVIȘTE Naufragiul unor vapoare greceşti Au lansat semnale S. O. S. — Alte vapoare venite in ajutor Galaţi, 13 Noembrie Agenţiile greceşti de navigaţie au primit radiograme din Marsilia, care anunţă că vaporul „Nicolas Pateraa" a naufragiat la 42,50 grade latitudine Nord şi 62 grade longitudine Est. Din ordinul căpitanului s-au lansat semnale S.O.S. In ajutor au venit vapoarele „Kurtonia“, sub pavilion francez, şi „Worcestershire“ sub pavilion englez. Vaporul „Nicolas Pateras“ e de 3435 tone registru şi a încărcat de câteva ori cereale şi cherestea în Brăila şi Galaţi. Vasul este asigurat la Londra şi în hambare avea diferite grâne. Alte radiograme anunţă că vaporul „Vassilios Destounis“, sub pavilion grec, de 3146 tone registru, care deserveşte cursa I Pireu-Istanbul-Alexandria-Port I Said-Stria, a naufragiat în apele egiptene. Vasul a intrat la Port-Said cu elicea ruptă. ACCIDENTUL ALTUI VAS Vaporul „Dimitris“, sub pavilion grec, de 3338 tone registru, încărcat cu porumb argentinian și plecat din Rosaria pentru Danemarca, a suferit un accident în apropierea portului Estberg. Comandantul a lansat o radiogramă prin care anunță, că la ora 2 d. a. vasul a întâmpinat furtună mare. Exemple de reţinut Nimeni nu e profet in tara lui. Şi totuşi, evenimentele dovedesc câtă dreptate avem când susţinem că numai prin restabilirea ordinei şi întronarea unei munci constructive pe toate tărâmurile se poate feri ţara de zvârcolirile anarhice şi se poate face faţă împrejurărilor grele de azi, internaţionale şi economice. Am avut exemplul Italiei. Sunt poate unii cari au uitat demoralizarea în care căzuse Italia după război. Toate curentele extremiste subminau organizaţia de stat şi sfâşierile politice interne înlesniserâ anarhiei o activitate din cele mai primjdioase. A apărut un om hotărît, patriot, care a ştiut ce vrea şi care şi-a închis tot programul politic între două bariere solide : ordine şi muncă. Şi azi, Italia, sub guvernarea constructivă, cinstită şi ordonată a d-lui Mussolini, şi-a reluat rolul de frunte în viaţa europeană. Un alt exemplu l-a dat Gaziul Mustafa Kemal. Omul acesta a creiat o Turcie nouă numai prin voinţa lui neclintită pusă in serviciul patriei sale. Ca şi în Italia, secretul admirabilelor rezultate obţinute de Gaziul stă numai în energia lui de a impune cinste în administraţie şi ordine şi muncă în toată activitatea naţională a ţării sale. Sprijinit de oameni de bună credinţă şi tot atât de hotărîţi, opera de transformare profundă s’a putut produce fără nici o zguduiere socială şi cu contribuţia voluntară a tuturor cetăţenilor. Şi acum în urmă, un al treilea exemplu elocvent îl oferă, Spania. Republica Iberică ajunsese în ultimul timp într’o stare vecină cu anarhia. Nici o autoritate nu mai era respectată şi vântul dezordinei mătura totul în cale. Agitaţiile din urmă au dovedit că grupările extremiste de stânga erau înarmate până în dinţi, puşti, mitraliere, chiar şi tunuri formau arsenalul acestor grupări care nu aşteptau decât momentul oportun ca să dea lovitura. Pe de altă parte, tot felul de curente separatiste şi regionaliste ameninţau însăşi temelia statului şi a unităţii naţionale spaniole. Iată insă, că un om se hotărăşte să pue capăt acestei anarhii şi să salvezeţara, d. Leroux, dându-şi seama că orice întârziere, orice şovăire ar fi fatală ţării sale, cu o voinţă de fier impune ordinea pretutindeni, aplică sancţiuni severe împotriva anarhiştilor şi tulburătorilor ordinei şi sub controlul lui riguros şi energic, dar corect şi legal, viaţa întreagă politică, economică şi socială capătă o pulsaţie nouă regulată şi in siguranţa ordinei restabilită, opera constructivă reîncepe. Extremiştii şi separatiştii au fost reduşi la tăcere, înarmările clandestine au fost suprimate, armata regulată şi-a recăpătat autoritatea întreagă, într-un cuvânt viaţa normală îşi reia avântul spre binele ţării întregi. Şi am mai putea cita Franţa, care, în faţa primejdiei de acum câteva luni, a ştiut să dea exemplul unirii tuturor fiilor ei buni şi patrioţi şi sub influenţa energiei d-lui Doumergue, disciplina sufletească a tuturor să triumfe. Numai noi stăm cu braţele încrucişate. Numai la noi nimeni nu vrea să-şi dea seama că incoherenţa politică şi economică în care ne zbatem nu poate folosi decât duşmanilor dinăuntru şi duşmanilor din afară. Avertismentele noastre nenumărate n’au folosit până acum şi mărturisim că nu ne facem prea mari iluzii pentru viitor. Totuşi, noi rămânem pe linia noastră de conduită şi nu vom înceta să atragem atenţia asupra pericolului ce ne ameninţă, dacă nu se va găsi cineva care să se hotărască să pue ordine în ţară şi să dea astfel putinţa factorilor productivi şi constructivi din această ţară să-şi poată desfăşura activitatea lor folositoare. Dar nu reforme pe hârtie sau vorbe, ci fapte reale. Mussolini, Mustafa Kemal, Leroux, Doumergue, cu fapte şi cu o concepţie sănătoasă de guvernare, au renăscut, fiecare în ţara lui, încrederea şi au redat muncii rodnice şi cinstite drepturile ei. Ordine şi cinste în administraţie, concepţie sănătoasă, control şi voinţă hotărîtă in guvernare, nu însemnează dictatură. Mai mult decât atât, atunci când ele vor fi întronate, nu va mai fi nevoe nici de cenzură, nici de stare de asediu şi statul cresta se va putea dezvolta liniştit, în cadrul democraticei sale i istituţii care astăzi dat fapt nu mai este respectată. A