Universul, decembrie 1934 (Anul 51, nr. 329-343)

1934-12-01 / nr. 329

,y Amil ai 5Mea FONDATORI LUIGI CAZZAV1LLAN 14 Pagini ,/ Noul pod peste Dunăre Stabilirea unei legături di­recte de cale ferată, între România şi Iugoslavia, nece­sită construirea unui pod peste Dunăre, într’un punct, care să îndeplinească condi­­ţiunile minime cerute de in­teresele economice şi strate­gice ale ambelor ţări amice şi aliate. Iugoslavii au fost de păre­re, la început, când s’a pus în discuţie această chestiune, ca noul pod de peste Dunăre să fie construit în dreptul lo­calităţii Ţigănaşi. După stu­diile făcute de comisiunea noastră tehnică, s’a ajuns la concluzia, că orice punct si­tuat spre est, în apropiere de frontiera Bulgariei, prezin­tă serioase inconveniente de ordin economic și strategic, dar mai cu seamă strategic, pe când, cu cât punctul va fi situat mai spre Vest, aceste incoveniente dispar. Comisiunea română a a­­juns la concluzia, că podul urmează să fie construit în apropiere de oraşul Turnu- Severin, în faţa localităţii Cladova din Iugoslavia. Fireşte, că legătura de cale ferată ce se va stabili prin acest punct, printr’un pod peste Dunăre, va contribui şi la dezvoltarea economică a celor două oraşe-porturi. Importanţa viitoarei arte­re de comunicaţie este covâr­şitoare, prin deschiderea u­nui mare drum internaţional între Dunăre şi marea Adria­­­tică. Astfel, se va putea crea un curent de trafic între ţările de la Nord, România şi marea Adriatică. Pe lângă legătura ce se va face prin podul de lângă Turnu Severin, iugo­slavii vor construi un alt pod, la Panceva, în susul Dunării, pentru asigurarea unei rute directe între Bucureşti-Bel­­grad, prin Timişoara-Vâr­­şeţ. In modul acesta se va scur­ta simţitor distanţa între Bu­cureşti şi Belgrad, prin cele două linii proectate. Noua situaţie geopolitică a peninsulei balcanice impune relaţiuni cât mai strânse in­tre popoarele din sud-estul european, nu numai politice, cu scopul de a asigura şi men­ţine pacea pe baza tratatelor în vigoare, dar ,şi economice, în vederea schimburilor pro­duselor lor şi a punerii în va­loare a bogăţiilor lor, înţe­legerile balcanice stabilite recent — şi la care, proba­bil, se va articula şi Bulga­ria, dacă va adopta o poli­tică pacifică de apropiere şi de colaborare cu vecinii săi — au posibilitatea să cree­ze în această parte a Euro­pei o stare favorabilă dez­voltării economice, așa cum impun interesele națiunilor conlocuitoare. Furtună groaznică pe Mediterana Constanţa, 28 Noembrie Radiogramele, sosite astă­­noapte agenţiilor de navigaţie din Constanţa, aduc ştirea că pe marea Mediterană bântue furtuni groaznice. Vaporul „Suceava“ al S. M. R a plecat din Constanţa cu un transport de vite pentru Malta, t­ot surprins de furt­ună ln rada portului Malta, unde de 36 ore luptă cu valurile spre a intra în port. Vaporul italian „Progreso“, care trebuia să sosească în port nnci furtună, lul Constanţa, azi la ora 9 dim., a întârziat din cauza furtunii şi va sosi abia în noaptea asta, la ora 24. Astăseară, s’a răspândit în port ştirea, că o barjă sub pa­vilion italian, surprinsă de fur­tună azi dim., la eşirea din Bosfor, s'ar fi scufundat. Cei 12 oameni din echinaj au fost «r.l­­voiţâ cu mare greutate de un vapor grecesc, care naviga în a­­propiere. Pe marea Neagră, în ultime­le 48 de ore n’a fost ceaţă şi ­XX ♦ X XX­ EXEMPLARUL IgSaESfa&lBiiu^V ,»4 Pagini Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G-le P. T. T. No. 120.288/932 Geografia iredentistă maghiară ■«■sOs- Ce face societatea noastră de geografie? Se ştie că sub fosta dominaţie ungară s'a schimbat numele comunelor din ţinuturile româ­neşti, luându-se în seamă nu­mai scopurile urmărite prin politica de maghiarizare ce în­cepuse să o practice guvernele din Budapesta imediat după a­­nexarea forţată a Ardealului, a Banatului, a Crişanei şi a Maramureşului. Sub pretext că numeroase localităţi din aceste ţinuturi sunt fără.... nume, sau au di­ferite denumiri „străine“, s’a propus fixarea numelor „ofi­ciale“, după o nomenclatură maghiară foarte ciudată, fără să se ţină seama de tradiţii şi de interesele locale. Legea privitoare la fixarea numelor „oficiale“ ale comu­nelor din Ungaria s-a votat de Parlamentul din Budapesta, în ziua de 8 Noembrie 1878. Ea a fost opera d-rului Erdő, preşe­dintele de­ atunci al Societăţii ungare de geografie. Maghiarizarea numelor co­munelor s’a făcut prin tradu­cerea integrală a numelor în limba maghiară, sau prin tra­ducerea lor în parte , prin a­­plicarea terminaţiunilor „fal­va“, „falu“ „haza“ ş. a. la sfâr­şit ; ori, prin punerea în cap a cuvântului „Magyar“, chiar când localităţile respective a­­veau atunci, ca şi astăzi, o populaţie majoritară româ­nească.­­ Interesant de reamintit este faptul următor : în raportul ce l-a făcut societăţii ungare de geografie, autorul legii aces­teia a spus, că Ungaria şi-a luat angajamentul să respecte rezoluţia luată de congresul al V-lea internaţional de geogra­fie, ce s-a ţinut, la Berna, în 1879, cu privire la adoptarea ortografiei numelor de locali­tăţi, aşa cum sunt fixate de toate actele oficiale, în lucră­rile ştiinţifice, în manualele şcolare, în hărţile geografice şi în orice publicaţiune, cu titlul de reciprocitate. După încheerea păcii, Unga­ria a uitat angajamentele a­­cestea şi în toate actele ofi- I ciale, în cărţile didactice şi în hărţile geografice şi econo­mice de propagandă, destinate străinătăţii, numele localităţi­lor din ţinuturile ce au fost atribuite prin tratate, statelor vecine, continuă să fie trecute cu numiri maghiare ! In atlasele geografice şi în cărţile de geografie, aprobate de ministerul instrucţiei pu­blice ungar, frontierele, ce des­part statele din Europa cen­trală, sunt indicate ca simple limite de provincii. E vorba, bine­înţeles, de acele ţinuturi, cari au aparţinut până la 1918, fără niciun titlu de drept, Ungariei şi după înche­erea tratatului de la Trianon au fost atribuite României, Ceho­slovaciei şi Iugoslaviei. Nu numai atât. Se trece nu­mele Ungariei, în locul Româ­niei în Ardeal şi Banat, ca şi când aceste teritorii ar face parte integrantă din Ungaria. Noi avem o societate de geo­grafie, care are legături cu toate celelalte societăţi simi- l­lare din statele civilizate. Se organizează şi congrese­­ internaţionale de geografie, la care­ participă şi delegaţi mâni. Pentru ce societatea de geo­grafie română n’a formulat un protest, până acum, împo­triva Ungariei, care calcă obli­­gaţile ce le-a luat la congresul al V-lea internaţional de geo­grafie, ţinut la Berna, în 1879, relative la aplicarea rezoluţiei luată atunci pentru adoptarea ortografiei numelor oficiale de localităţi, ţări, fixări de fron­tiere între state, etc. ? Mai e apoi şi asociaţia de cooperare intelectuală, cu se­diul la Geneva, sub patronajul Societăţii Naţiunilor, care se o­­cupă, între altele, şi de litera­tura didactică pacifică, pe care caută s’o introducă în toate sta­tele. Această asociaţie n’are oare nicio cunoştinţă de lite­ratura didactică războinică ma­ghiară ? Reprezentanţii noştri în această asociaţie sunt muţi, surzi şi orbi ? Cum? La noi s’au luat mă­suri pentru înlăturarea din manualele de istorie, a povesti­rilor cronicarilor din evul mediu, privitoare la unguri — care sunt documente istorice, înregistrate în toate cărţile de istorie din Franţa, Italia, An­glia, Germania ş. a. —, pe când în Ungaria, elevii şcolilor sunt învăţaţi de dascălii lor să „ucidă şi să tae“ pe români, pe sârbi şi pe cehi, ca să poa­tă Ungaria stăpâni iarăşi te­ritoriile ce le-a pierdut ? Iată unde ne-a adus toleranţa, slă­biciunea, sau inconştienţa. R. SEIŞANU ro- Moartea generalului I. Florescu, comandantul corpului V armată, din Braşov Braşov, 23 Noembrie Astăseară a încetat din viaţă în localitate, generalul Florescu, comandantul cor­pului V armată. El suferea de mai multe luni de inimă şi, în ultimul timp, nu prea ieşea din casă. Astăseară, pe la ora 9­2, ge­neralul s-a simţit mai rău ca de obicei. Familia, îngrijo­rată, a trimis după d. dr. Li­­viu Câmpeanu, directorul spi­talului „Mârzescu”. Până la sosirea medicului, generalul Florescu şi-a dat sfârşitul. Distinsul ofiţer, care a fost un militar de elită şi un co­mandant iubit de subalternii săi, s’a stins în vârstă de 56 ani. A MURIT UN MARE OSTAŞ Cu moartea generalului Florescu, dispare unul dintre şefii de elită ai armatei noas-sufleteşti, prin caracterul său real şi ferm, prin cunoştinţe­le sale întinse militare, prin nobilul său patriotism ca şi prin autoritatea sa morală, generalul Florescu şi-a înde­plinit misiunea sa ostăşească cu o deplină onoare şi demni­tate, atât în timp de răsboi, cât şi în timp de pace. El a adus servicii patriei şi neamului său în comanda­mentele ce le-a exercitat, în serviciile comandate ca şi în misiunile delicate cu care a fost însărcinat. A fost aghio­tant al Regelui Ferdinand de la urcarea Sa pe Tron şi în timpul războiului, când a avut de îndeplinit misiuni importante. Ca ataşat mi­litar la Roma, el a organizat în anul 1917 batalioanele ro­mânilor din Ardeal. După încheerea păcii, a revenit im ţară şi a fost nu­mit comandantul brigăzii 7-a din Capitală. Câtva timp, sub ministeriatul gen. Mir­­cescu, a fost secretar general al ministerului de răsboi. In anul 1928-29 a comandat di­vizia 12-a din sudul Basara­biei. In acel timp, când situa­ţia la Nistru reclama o deo­sebită atenţiune şi suprave­ghere, generalul Florescu îm­preună cu generalul Dragu, comandantul corpului 3 ar­mată, au asigurat ordinea deplină în zona acestui corp de armată, iar linia frontie­rei noastre de la răsărit a fost puternic întărită. Moartea prematură a aces­tui distins ofiţer o regretă armata şi pară, pe care le-a slujit în toate împrejurările, cu dragoste şi devotament. Foto Julietta GENERALUL FLORESCU Pentru comemorarea Unirii D. CONST. L. NAUMESCU,­ preşedintele „Uniunii avoca-­­ ti­lor” a adresat următoarea­­ circulara tuturor barourilor din ţară: Domnule Decan, In ziua de SAMBATA 1 DE­CEMBRIE se va sărbători în toată ţara aniversarea Uni­rii şi întregirii statului ro­mânesc în limitele sale et­nice. Cu această ocazie se vor ţine şi întruniri antirevizio­­niste spre a se protesta con­tra încercărilor temerare ale vecinilor noştri maghiari, de a sdruncina graniţele ţării noastre deapururi trasate şi însemnate cu sângele eroilor, cari s’au jertfit pentru reali­zarea idealului nostru naţio­nal. Avocaţii, totdeauna şi-au făcut datoria în chestiunea naţională fiind cei mai a­­prigi apărători ai drepturilor poporului românesc, şi atunci când era sub vre­o stăpânire asupritoare străină, şi atunci când liber in graniţele lui a luptat şi luptă pentru reali­zare­a şi unei uţinere? , nu?( •­lăţii -ale) Acum, când duşmanii noş­tri, îndrăsnesc să ridice ia­răşi capul şi să spere că vor putea să readucă în sclavie pe cei 4.000.000 de români, foşti subjugaţi de dinastia habsbur­­gică, este de datoria noastră, a avocaţilor, m elita intelec-­­ tualităţii româneşti, — ca să­­ protestăm cu tărie şi să lup-­­ tâm din toate puterile noas­tre în contra oricărei încer­cări de ştirbire măcar cu o palmă din pământul scumpei noastre patrii. De aceea fac un călduros apel la dvs. ca împreună cu membrii consiliului şi toţi confraţii din baroul dvs., să participaţi la serbările Uni­rii şi la întrunirile antirevi­­zioniste, astfel ca întregul Corp al avocaţilor să-şi ma­nifeste încă odată solidari­tatea şi sentimentele sale naţionale româneşti. Elveţia contra inflaţiei Geneva, 28 (Rador). — De­­legaţia financiară a consiliilor legislative elveţiene şi-a întoc­mit raportul anual. In acest raport delegaţia declară că „se raliază în totul la principiul etalonului aur şi la menţinerea parităţii actuale. Faptele ara­tă că Elveţia nu poate aştepta nici un folos durabil de la pă­răsirea acestei parităţi. Dele­­gaţia respinge cu hotărîre i­­deia inflaţiei, pe care o consi­deră ca o catastrofă naţională". Teroarea naţional-socialistă in teritoriul Sarre Concluziile raportului comisiunii internaţionale sie anchetă Geneva 28 (Radar).— „Comi­siunea internaţională de an­chetă asupra teroarei naţional­­socialiste în Sarre” a remis con­siliului Societăţii Naţiunilor un nou raport ale cărui concluzii pot fi rezumate în următoarele patru puncte : 1) Trebue să se ia măsuri e­­ficace spre a se pune capăt te­roarei fizice și presiunii morale exercitată de membrii Frontu­lui german asupra celor cari se declară pentru statu quo; 2) Trebue să se ia toate mă­­surile spre a asigur­a secretul votului la plebiscit şi a se ri­sipi impresia de teroare răs­pândită prin afirmaţiile mem­brilor Frontului german, că ori­care ar fi măsurile luate de co­­misiunea plebiscitară, Frontul german va fi în măsură să ştie în ce sens a votat fiecare locuitor. 3) Comisiunea de anchetă cere consiliului Societăţii Na­ţiunilor să definească cu pre­cizie noţiunea de statu quo. 4) Comisiunea mai cere ca, în cazul când majoritatea vo­turilor ar fi pentru statu quo, populaţia din Sarre să aibă dreptul, după un timp oareca­re, de a decide asupra reinte­grării teritoriului Sarre la Ger­mania. filiBB f­in W» ■ ■ - Procesul d-lui Manuel Azana Madrid, 28 (Rador). — Cor­­tesurile au ridicat imunitatea parlamentară a d-lui Azana, fost preşedinte al consiliului de miniştri spaniol. ::l'■liral -Mcam imunităţii nu votai l­­­a deputaţi, iar con­tra, 20. Atentat neizbutit de cale ferată S’au demontat şinele intre staţiile Rediu şi Şoldana.— A deraiat un tren de persoane fără alte urmări Direcţia generală c• /• r. a fost înştiinţată telegrafic, că în noaptea de Miercuri spre Joi, s’a încercat un atentat, care din fericire nu a izbutit, între sta­ţiile Rediu şi Boldana, situate pe linia Iaşi-Dorohoi- Necunoscuţi au scos din pă­mânt două cupoane hectome­­trice şi le-au fixat între şinele şi traversele podului din apro­pierea staţiei Rediu- De asemenea au fost scoase şi nişte eclise de la legăturile şinelor dinaintea podului, cu scopul ca primul tren ce va trece să deraieze şi să cadă de la înălţimea podului de 3 metri Trenul personal 549, trecând cu viteză redusă peste acest punct, plugul locomotivei a luat în bot şinele, târându-le peste pod­ Locomotiva a deraiat, vagoa­nele rămânând pe şine, acci­dentul rămânând limitat- Datorită vitezii reduse și pre­vederii personalului de locomo­tivă, care a oprit imediat tre­nul pe loc, accidente de per­soane n’au fost- După o întârziere de o jumă­tate de oră, trenul și-a conti­nuat cursa-S’a avizat imediat postul de jandarmi local ,pentru urma­ -----------ooO:*:Qoo---------­FILME Soţul lucrează pe capete în afară de casă, şi ar vrea să , aibă în puţinul tim­p liber un­­ obiect viu de drăgălăşie şi e-­­­ventual de distracţie, ’ când­­ se odihneşte în halat şi pa­­i puci. Soţia, gospodină excelen­tă, s’ar simţi mai mulţumită, dacă doi ochişori ar privi-o languros şi o limbuţă ar da târcoale micilor buze când cheftelele prăjite încep să-şi degajeze parfumul în bucătă­ria cu faianţă sclipitoare şi veselă luxoasă. — Ce bine ar fi să aveţi un copil! le repetă prietenii. Soţii suspină şi repetă re­frenul . — Avem promisiuni. Până atunci, după filozofia că în lipsa căpşunilor te mul­ţumeşti şi cu frunzele, s’au o­­prit la adoptarea unui căţeluş cu păr alb ca neaua şi cu ochi negri ca crema Cavaler, dră­guţ, cuminte­­ şi isteţ ca un viitor om politic precoce. Dragostea s’a stabilit repede între trinitatea familiară. Titi — l-au botezat aşa în iluzia c’ar fi băiat cu două picioare nu cu patru— îi însoţeşte pre­tutindeni, precedându-i la doi paşi, a doarme lângă patul lor şi mănâncă pe un scaun de copil, care de multă vreme îşi aşteaptă titularul cu bărbiţă, cu pantofiori şi cu degeţelul în gură. Numai într’o zi, armonia interioară suferi o pană re­gretabilă. Grăbiţi să caute o casă de închiriat, soţii uitară să-l lase pe Titi în curtea în­cuiată cu Yale, ca să-şi facă sporturile matinale... Când îşi aduseră aminte că micuţul lor rămăsese în casă, îşi serviră reciproc câte o acuzare cum niciodată nu se produsese, și suspendând asvârlirea ochi­lor în vârfurile caselor cubiste, se înapoiară gâfâind acasă. Prin geamurile ușei, zăriră pe Titi, pe masă, într’o atitu­dine de profundă indignare. Model ideal pentru un sculptor preocupat să redea desquatul patrupedelor neglijate. Intre­­cându-se care să intre mai în­­nainte, se isbesc şi sparg un geam. Titi, departe de a-i sa­luta, ca totdeauna, cu codiţa şi cu urechiuşele, îşi păstrează ţinuta rigidă; el întoarce boti­­şorul spre fundul antreului, ca şi când n’ar vrea să-i va­dă. Reconcilierea se face însă repede, și mângâerile lor, ră­­țeelele lui, își reiau ritmul o­­bicinuit. Dar, vai! pe jos, ca frunzele toamna în pădure, o puzderie de bucățele. Toate hârtiile de pe biuroșu fusese făcute terfe­lită de micile ghiare indigna­te. Când Titi prinse privirea desperată a lui tăticu, porni binișor spre canapea, ca să dispară sub ea. Dar mămica veghia. II luă în brațe cu grija cu care ridici o bijuterie fra­gilă, îl strânse la sân și zise oftând soțului: — Nu te supăra, Grigore ! Acte d’alea o să nai faci tu. Dar­ cățeluși d’ăștia nu ! Do,­ José Nr. 329 Sâmbătă 1 Decembrie 1934 B 1 I 1 I STELIAN POPESCU Jubileul învăţământului comercial din ţara noastră D. ministru dr. Anghelescu in mijlocul invitaţilor (Vezi darea de seamă în corpul ziarului). C­alea mântuirii O O O In jurul confesiunilor d-lui Jean Marie Musy Adevârurile rostite de fostul preşedinte al Republicii fede­rale elveţiene, în strălucita con­ferinţă ţinută alaltăseară la Dalles, îşi au greutatea şi sem­nificaţia lor deosebită, nu nu­mai pentru că vin din prisosul de cultură şi experienţă al uneia din cele mai ilustre per­sonalităţi europene, dar mai ales — cum admirabil a spus-o in cuvântarea de prezentare d. ing. Al. Perieţeanu — pentrucă ele simbolizează p.'.ia­r mnuî po­x por bogat intr’o ’ţară săracă şi' care trebue să stârnească cel mai viu interes în rândurile unui popor sărac dintr-o ţară bogată, cum este cazul ţării şi poporului român. Fireşte, toate statele sunt zdruncinate sub biciuirea cri­zei; suferinţa este adâncă şi generală, dar în mijlocul su­ferinţelor şi dificultăţilor pre­zente, popoarele cu scaune la cap au înţeles că trebue să-şi schimbe felul de viaţă de până acum, pentru ca renunţând la tot ce e huzur, risipă şi con­­templatism — tolerabile până la un punct în epocile de pros-­­ peritate — să-şi caute mântui-­­ rea în exercitarea propriilor lor virtuţi şi propriilor lor sacri­ficii. Nu trebue să aşteptăm mân­tuirea nici dela ajutorul strei­nului, nici dela intervenţia Statului-Providenţă, nici dela formule făcătoare de minuni. Munca şi economia, stabilita­tea creditului şi a instituţiilor de bază ale statului,­­ aceştia sunt factorii principali, pe cari trebue să se sprijine sforţările generale de rezistenţă şi de re­facere, în faţa crizei. Bugetele, a spus d. Jean Ma­rie Musy, nu se pot echilibra nici prin artificii de calcul, nici prin vrăjitorii economice, ci nu­mai prin forţa de sacrificiu a popoarelor. Tot aşa şi nu ci priveşte neo­nora: fiecare stat va avea ba­nul aşa cum şi-l va căli din muncă şi sacrificiu. Inflaţia a dus la dezastru statele care au aplicat-o, iar devalorizarea a­­vând în vedere numai pe debi­tor, sfărâmă pentru totdeauna creditul, singura temelie pe care se poate înfiripa o econo­mie naţională aducătoare de rodnicie. Mizerria de azi nu trebue să ne sperie. Ea este marea edu­catoare a masselor spre calea economiei. Elveţia, a adăugat d. Musy, şi-a găsit forţa şi echi­librul ei economic în viaţa sim­plă şi trudnică a locuitorilor ei. Dar dacă munca, economia şi stabilitatea, adică disciplina individuală şi colectivă, înles­nesc refacerea popoarelor la ele acasă, să nu uităm că mântui­rea generală nu poate veni de­cât de la solidaritatea economi­că a tuturor popoarelor, care trebue opusă autarhiilor egois­te, mânate de fatalităţile răz­boiului. Toate aceste sforţări sunt po­sibile în cadrul democraţiei. Cu o singură condiţie: ca cetăţea­nul, conştient de puterile şi în­datoririle lui, să contribue la selecţionarea oamenilor de con­ducere, sprijinind pe omul de stat care se ridică peste inte­resele electorale şi caută să-şi servească ţara. Iată leacul pentru alungarea crizei; iată calea adevăratei mântuiri­ . Nu ştim cum va fi cadrând rostirea acestor adevăruri şi a­­cestor sfaturi amicale cu răsfă­ţul vieţii de bani gata, cu tem­belismul, fanfaronada şi ignora­rea răspunderilor ceasului de faţă, de care se va fi izbit d. Musy în popasul său prin feri­cita Românie, cum s’au izbit şi alţi iluştri oaspeţi înaintea sa; cert este însă, că nicăeri ade­vărurile şi sfaturile sale nu pu­teau fi mai bine plasate ca în ţara moravurilor şi slăbiciuni­lor noastre. Ele au lovit în plin. Şi ni se par cu atât mai pre­ţioase cu cât fac parte inte­grantă din evanghelia crezului nostru, propovăduit de ani de zile prin coloanele acestei tri­bune populare. Vor găsi ele, în fine, ecoul cuvenit? De aceasta depinde ziua noas­tră de mâine, H. L Prinderea unui porumbel sovietic in jud. Constanţa . Constanţa, 28 Noembr. învăţătorul din comuna Is­tria a prins zilele trecute, în curtea şcoalei, un porumbel că­lător. Porumbelul purta la pi­cior un inel de aluminiu cu număr de serie şi iniţialele u­­nei secţii colombofile sovietice. El a fost trimis legiunii de jandarmi Constanţa, care l­-a înaintat diviziei, unde se fac cercetări pentru stabilirea pro­venienţei. A fost sesizat şi marele stat major. --------------XX ♦ X XX------------ 1500 supuşi străini expulzaţi din Franţa Paris, 28 (Radio-Central). — Curăţirea Parisului de persoa­nele suspecte, continuă. Poliţia a făcut astă noapte alte razii în unele cartiere ale Parisului, arestând câteva sute de persoane cari n’aveau legi­timaţii. In majoritate, cei arestaţi au fost puşi mai târziu în libertate, după ce li s’a stabilit identita­tea. Străinii arestaţi, cari n’a­veau hârtiile în ordine, au fost imediat expulzaţi. In ultimul timp, au fost ex­pulzaţi 1500 supuşi străini, con­travenienţi la diferite legi şi regulamente. --------------xOx------------­ Tren de marfă căzut in prăpastie Belgrad, 28 (Rador). — Un tren de marfă de pe o linie îngustă, aparţinând unei în­treprinderi forestiere, a căzut şi ~risc intr’o prăpastie la vreo 65 km. de Banialuca . Două persoane au fost ră­nite. ­xix- SCRISORI DIN GRECIA Cum e privită la Atena nunta dela Londra Atena, Noembrie Cu prilejul căsătoriei princi­pesei Marina a Greciei cu prin­ţul George al Angliei, s’au pe­trecut câteva manifestaţii ca­racteristice la noi. Ar fi ne­drept a vedea în aceste mani­­festaţii sentimente regaliste. Dar, reese de aci, că legăturile ce uneau odinioară atât de profund pe greci de familia lor regală, nu s’au întrerupt încă. Partidul popular, atașat la i­­deea monarhistă, a recunoscut oficial, acum 2 ani, regimul re­publican. După acest act, par­tidul generalului Kondyllis, — unul din şefii mişcării repu­blicane — a acceptat să cola­boreze cu d. Tzaldaris şi, dato­rită acestei colaborări, majori­tatea actuală a parlamentului a fost asigurată. D. Tzaldaris şi partidul său, recunoscând republica, n’au procedat astfel, împinşi de sim­ple motive de oportunitate po­litică. Experienţa unor lupte de zeci de ani a fost foarte folositoare. Şi d. Tzaldaris, a cărui înţelepciune şi simţ poli­tic sunt de necontestat, a a­­juns prin a înţelege­­ lămurit, că regimul republican se înră­dăcinase adânc şi că ar fi o u­­topie a lupta de aci înainte pentru idei monarhiste. Gestul d-lui Tzaldaris a fost deci sin­cer, inspirat de înţelegerea in­­tereselor vitale ale naţiunii şi lipsit de orice calcul ascuns. D. Tzaldaris a procedat ca un pa­triot şi de atunci, ajuns la pu­tere, a slujit republica lui ca un ostaş şi, datorită atitudinii sale sincere, colaborarea cu ge­neralul Kondyllis a continuat păru­l, azi. Dar sentimentele poporului sunt insondabile.. Şi iată că şti­rea căsătoriei principesei Ma­rina a fost de ajuns spre a fa­ce să renască toată afecţiu­­­nea grecilor pentru vechea lor dinastie. Ceea ce e ciudat în a­­ceastă afacere, e faptul că pre. de A. HAMUDOPULOS sa, venizelistă a publicat şi ea, la rândul ei, mici amănunte din viaţa principesei, cu privire la logodna şi căsătoria sa. Zia­rul „Eleftheron Vima“, unul din cele mai serioase cotidiane din Atena, ale cărui legături cu d. Venizelos sunt­ cunoscute, s'a grăbit să intervieveze pe tână­ra principesă şi pe tatăl ei, principele Nicolae,­­ fratele de­functului rege Constantin. Şi alt mare cotidian venizelst a trimis la­­ Londra pe unul din colaboratorii săi, să asiste la nuntă şi să-i trimită lungi şi amănunţite corespondenţe. Cu­riozitatea publicului, şi chiar a venizeliştilor, e atât de mare, în cât toată lumea vrea­ să afle toate amănuntele cu privire la viaţa şi fericirea ti­nerei şi frumoasei ateniene, aşa cum îi place s’o numească azi. Mai mulţi greci s’au dus la­ Londra să asiste la acest eve­niment fericit. Pe de altă par­te, daruri de mare valoare, ca şi cele provenind din sub­­scripţiile unor oameni săraci, au fost trimise principesei. Şi dacă deschideţi azi un ziar a­­tenian, veţi găsi coloane întregi ce vorbesc despre nunta princi­ară de la Londra. Faptul că principesa Marina se căsăto­reşte cu un prinţ britanic, cu fiul regelui Angliei, a contri­buit mult la reîntoarcerea sen­timentelor de dragoste pentru un membru al familiei regale. Grecii, cu toate ideile republi­cane ale majorităţii poporului, sunt măguliţi să vadă pe o principesă greacă devenind so­ţia fiului regelui George al V-lea şi tot­odată le place să sconteze profituri politice. In tot cazul­, ceea ce treime relevat, e caracterul pur sen­ti­mental al tuturor manifestaţii- Ior acestora, ce nu pot aduce nici o atingere regimului ac­tual al țării. i: —­oox:1»:3

Next