Universul, decembrie 1934 (Anul 51, nr. 329-343)
1934-12-01 / nr. 329
,y Amil ai 5Mea FONDATORI LUIGI CAZZAV1LLAN 14 Pagini ,/ Noul pod peste Dunăre Stabilirea unei legături directe de cale ferată, între România şi Iugoslavia, necesită construirea unui pod peste Dunăre, într’un punct, care să îndeplinească condiţiunile minime cerute de interesele economice şi strategice ale ambelor ţări amice şi aliate. Iugoslavii au fost de părere, la început, când s’a pus în discuţie această chestiune, ca noul pod de peste Dunăre să fie construit în dreptul localităţii Ţigănaşi. După studiile făcute de comisiunea noastră tehnică, s’a ajuns la concluzia, că orice punct situat spre est, în apropiere de frontiera Bulgariei, prezintă serioase inconveniente de ordin economic și strategic, dar mai cu seamă strategic, pe când, cu cât punctul va fi situat mai spre Vest, aceste incoveniente dispar. Comisiunea română a ajuns la concluzia, că podul urmează să fie construit în apropiere de oraşul Turnu- Severin, în faţa localităţii Cladova din Iugoslavia. Fireşte, că legătura de cale ferată ce se va stabili prin acest punct, printr’un pod peste Dunăre, va contribui şi la dezvoltarea economică a celor două oraşe-porturi. Importanţa viitoarei artere de comunicaţie este covârşitoare, prin deschiderea unui mare drum internaţional între Dunăre şi marea Adriatică. Astfel, se va putea crea un curent de trafic între ţările de la Nord, România şi marea Adriatică. Pe lângă legătura ce se va face prin podul de lângă Turnu Severin, iugoslavii vor construi un alt pod, la Panceva, în susul Dunării, pentru asigurarea unei rute directe între Bucureşti-Belgrad, prin Timişoara-Vârşeţ. In modul acesta se va scurta simţitor distanţa între Bucureşti şi Belgrad, prin cele două linii proectate. Noua situaţie geopolitică a peninsulei balcanice impune relaţiuni cât mai strânse intre popoarele din sud-estul european, nu numai politice, cu scopul de a asigura şi menţine pacea pe baza tratatelor în vigoare, dar ,şi economice, în vederea schimburilor produselor lor şi a punerii în valoare a bogăţiilor lor, înţelegerile balcanice stabilite recent — şi la care, probabil, se va articula şi Bulgaria, dacă va adopta o politică pacifică de apropiere şi de colaborare cu vecinii săi — au posibilitatea să creeze în această parte a Europei o stare favorabilă dezvoltării economice, așa cum impun interesele națiunilor conlocuitoare. Furtună groaznică pe Mediterana Constanţa, 28 Noembrie Radiogramele, sosite astănoapte agenţiilor de navigaţie din Constanţa, aduc ştirea că pe marea Mediterană bântue furtuni groaznice. Vaporul „Suceava“ al S. M. R a plecat din Constanţa cu un transport de vite pentru Malta, tot surprins de furtună ln rada portului Malta, unde de 36 ore luptă cu valurile spre a intra în port. Vaporul italian „Progreso“, care trebuia să sosească în port nnci furtună, lul Constanţa, azi la ora 9 dim., a întârziat din cauza furtunii şi va sosi abia în noaptea asta, la ora 24. Astăseară, s’a răspândit în port ştirea, că o barjă sub pavilion italian, surprinsă de furtună azi dim., la eşirea din Bosfor, s'ar fi scufundat. Cei 12 oameni din echinaj au fost «r.lvoiţâ cu mare greutate de un vapor grecesc, care naviga în apropiere. Pe marea Neagră, în ultimele 48 de ore n’a fost ceaţă şi XX ♦ X XX EXEMPLARUL IgSaESfa&lBiiu^V ,»4 Pagini Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G-le P. T. T. No. 120.288/932 Geografia iredentistă maghiară ■«■sOs- Ce face societatea noastră de geografie? Se ştie că sub fosta dominaţie ungară s'a schimbat numele comunelor din ţinuturile româneşti, luându-se în seamă numai scopurile urmărite prin politica de maghiarizare ce începuse să o practice guvernele din Budapesta imediat după anexarea forţată a Ardealului, a Banatului, a Crişanei şi a Maramureşului. Sub pretext că numeroase localităţi din aceste ţinuturi sunt fără.... nume, sau au diferite denumiri „străine“, s’a propus fixarea numelor „oficiale“, după o nomenclatură maghiară foarte ciudată, fără să se ţină seama de tradiţii şi de interesele locale. Legea privitoare la fixarea numelor „oficiale“ ale comunelor din Ungaria s-a votat de Parlamentul din Budapesta, în ziua de 8 Noembrie 1878. Ea a fost opera d-rului Erdő, preşedintele de atunci al Societăţii ungare de geografie. Maghiarizarea numelor comunelor s’a făcut prin traducerea integrală a numelor în limba maghiară, sau prin traducerea lor în parte , prin aplicarea terminaţiunilor „falva“, „falu“ „haza“ ş. a. la sfârşit ; ori, prin punerea în cap a cuvântului „Magyar“, chiar când localităţile respective aveau atunci, ca şi astăzi, o populaţie majoritară românească. Interesant de reamintit este faptul următor : în raportul ce l-a făcut societăţii ungare de geografie, autorul legii acesteia a spus, că Ungaria şi-a luat angajamentul să respecte rezoluţia luată de congresul al V-lea internaţional de geografie, ce s-a ţinut, la Berna, în 1879, cu privire la adoptarea ortografiei numelor de localităţi, aşa cum sunt fixate de toate actele oficiale, în lucrările ştiinţifice, în manualele şcolare, în hărţile geografice şi în orice publicaţiune, cu titlul de reciprocitate. După încheerea păcii, Ungaria a uitat angajamentele acestea şi în toate actele ofi- I ciale, în cărţile didactice şi în hărţile geografice şi economice de propagandă, destinate străinătăţii, numele localităţilor din ţinuturile ce au fost atribuite prin tratate, statelor vecine, continuă să fie trecute cu numiri maghiare ! In atlasele geografice şi în cărţile de geografie, aprobate de ministerul instrucţiei publice ungar, frontierele, ce despart statele din Europa centrală, sunt indicate ca simple limite de provincii. E vorba, bineînţeles, de acele ţinuturi, cari au aparţinut până la 1918, fără niciun titlu de drept, Ungariei şi după încheerea tratatului de la Trianon au fost atribuite României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei. Nu numai atât. Se trece numele Ungariei, în locul României în Ardeal şi Banat, ca şi când aceste teritorii ar face parte integrantă din Ungaria. Noi avem o societate de geografie, care are legături cu toate celelalte societăţi simi- llare din statele civilizate. Se organizează şi congrese internaţionale de geografie, la care participă şi delegaţi mâni. Pentru ce societatea de geografie română n’a formulat un protest, până acum, împotriva Ungariei, care calcă obligaţile ce le-a luat la congresul al V-lea internaţional de geografie, ţinut la Berna, în 1879, relative la aplicarea rezoluţiei luată atunci pentru adoptarea ortografiei numelor oficiale de localităţi, ţări, fixări de frontiere între state, etc. ? Mai e apoi şi asociaţia de cooperare intelectuală, cu sediul la Geneva, sub patronajul Societăţii Naţiunilor, care se ocupă, între altele, şi de literatura didactică pacifică, pe care caută s’o introducă în toate statele. Această asociaţie n’are oare nicio cunoştinţă de literatura didactică războinică maghiară ? Reprezentanţii noştri în această asociaţie sunt muţi, surzi şi orbi ? Cum? La noi s’au luat măsuri pentru înlăturarea din manualele de istorie, a povestirilor cronicarilor din evul mediu, privitoare la unguri — care sunt documente istorice, înregistrate în toate cărţile de istorie din Franţa, Italia, Anglia, Germania ş. a. —, pe când în Ungaria, elevii şcolilor sunt învăţaţi de dascălii lor să „ucidă şi să tae“ pe români, pe sârbi şi pe cehi, ca să poată Ungaria stăpâni iarăşi teritoriile ce le-a pierdut ? Iată unde ne-a adus toleranţa, slăbiciunea, sau inconştienţa. R. SEIŞANU ro- Moartea generalului I. Florescu, comandantul corpului V armată, din Braşov Braşov, 23 Noembrie Astăseară a încetat din viaţă în localitate, generalul Florescu, comandantul corpului V armată. El suferea de mai multe luni de inimă şi, în ultimul timp, nu prea ieşea din casă. Astăseară, pe la ora 92, generalul s-a simţit mai rău ca de obicei. Familia, îngrijorată, a trimis după d. dr. Liviu Câmpeanu, directorul spitalului „Mârzescu”. Până la sosirea medicului, generalul Florescu şi-a dat sfârşitul. Distinsul ofiţer, care a fost un militar de elită şi un comandant iubit de subalternii săi, s’a stins în vârstă de 56 ani. A MURIT UN MARE OSTAŞ Cu moartea generalului Florescu, dispare unul dintre şefii de elită ai armatei noas-sufleteşti, prin caracterul său real şi ferm, prin cunoştinţele sale întinse militare, prin nobilul său patriotism ca şi prin autoritatea sa morală, generalul Florescu şi-a îndeplinit misiunea sa ostăşească cu o deplină onoare şi demnitate, atât în timp de răsboi, cât şi în timp de pace. El a adus servicii patriei şi neamului său în comandamentele ce le-a exercitat, în serviciile comandate ca şi în misiunile delicate cu care a fost însărcinat. A fost aghiotant al Regelui Ferdinand de la urcarea Sa pe Tron şi în timpul războiului, când a avut de îndeplinit misiuni importante. Ca ataşat militar la Roma, el a organizat în anul 1917 batalioanele românilor din Ardeal. După încheerea păcii, a revenit im ţară şi a fost numit comandantul brigăzii 7-a din Capitală. Câtva timp, sub ministeriatul gen. Mircescu, a fost secretar general al ministerului de răsboi. In anul 1928-29 a comandat divizia 12-a din sudul Basarabiei. In acel timp, când situaţia la Nistru reclama o deosebită atenţiune şi supraveghere, generalul Florescu împreună cu generalul Dragu, comandantul corpului 3 armată, au asigurat ordinea deplină în zona acestui corp de armată, iar linia frontierei noastre de la răsărit a fost puternic întărită. Moartea prematură a acestui distins ofiţer o regretă armata şi pară, pe care le-a slujit în toate împrejurările, cu dragoste şi devotament. Foto Julietta GENERALUL FLORESCU Pentru comemorarea Unirii D. CONST. L. NAUMESCU, preşedintele „Uniunii avoca- tilor” a adresat următoarea circulara tuturor barourilor din ţară: Domnule Decan, In ziua de SAMBATA 1 DECEMBRIE se va sărbători în toată ţara aniversarea Unirii şi întregirii statului românesc în limitele sale etnice. Cu această ocazie se vor ţine şi întruniri antirevizioniste spre a se protesta contra încercărilor temerare ale vecinilor noştri maghiari, de a sdruncina graniţele ţării noastre deapururi trasate şi însemnate cu sângele eroilor, cari s’au jertfit pentru realizarea idealului nostru naţional. Avocaţii, totdeauna şi-au făcut datoria în chestiunea naţională fiind cei mai aprigi apărători ai drepturilor poporului românesc, şi atunci când era sub vreo stăpânire asupritoare străină, şi atunci când liber in graniţele lui a luptat şi luptă pentru realizarea şi unei uţinere? , nu?( •lăţii -ale) Acum, când duşmanii noştri, îndrăsnesc să ridice iarăşi capul şi să spere că vor putea să readucă în sclavie pe cei 4.000.000 de români, foşti subjugaţi de dinastia habsburgică, este de datoria noastră, a avocaţilor, m elita intelec- tualităţii româneşti, — ca să protestăm cu tărie şi să lup- tâm din toate puterile noastre în contra oricărei încercări de ştirbire măcar cu o palmă din pământul scumpei noastre patrii. De aceea fac un călduros apel la dvs. ca împreună cu membrii consiliului şi toţi confraţii din baroul dvs., să participaţi la serbările Unirii şi la întrunirile antirevizioniste, astfel ca întregul Corp al avocaţilor să-şi manifeste încă odată solidaritatea şi sentimentele sale naţionale româneşti. Elveţia contra inflaţiei Geneva, 28 (Rador). — Delegaţia financiară a consiliilor legislative elveţiene şi-a întocmit raportul anual. In acest raport delegaţia declară că „se raliază în totul la principiul etalonului aur şi la menţinerea parităţii actuale. Faptele arată că Elveţia nu poate aştepta nici un folos durabil de la părăsirea acestei parităţi. Delegaţia respinge cu hotărîre ideia inflaţiei, pe care o consideră ca o catastrofă naţională". Teroarea naţional-socialistă in teritoriul Sarre Concluziile raportului comisiunii internaţionale sie anchetă Geneva 28 (Radar).— „Comisiunea internaţională de anchetă asupra teroarei naţionalsocialiste în Sarre” a remis consiliului Societăţii Naţiunilor un nou raport ale cărui concluzii pot fi rezumate în următoarele patru puncte : 1) Trebue să se ia măsuri eficace spre a se pune capăt teroarei fizice și presiunii morale exercitată de membrii Frontului german asupra celor cari se declară pentru statu quo; 2) Trebue să se ia toate măsurile spre a asigura secretul votului la plebiscit şi a se risipi impresia de teroare răspândită prin afirmaţiile membrilor Frontului german, că oricare ar fi măsurile luate de comisiunea plebiscitară, Frontul german va fi în măsură să ştie în ce sens a votat fiecare locuitor. 3) Comisiunea de anchetă cere consiliului Societăţii Naţiunilor să definească cu precizie noţiunea de statu quo. 4) Comisiunea mai cere ca, în cazul când majoritatea voturilor ar fi pentru statu quo, populaţia din Sarre să aibă dreptul, după un timp oarecare, de a decide asupra reintegrării teritoriului Sarre la Germania. filiBB fin W» ■ ■ - Procesul d-lui Manuel Azana Madrid, 28 (Rador). — Cortesurile au ridicat imunitatea parlamentară a d-lui Azana, fost preşedinte al consiliului de miniştri spaniol. ::l'■liral -Mcam imunităţii nu votai la deputaţi, iar contra, 20. Atentat neizbutit de cale ferată S’au demontat şinele intre staţiile Rediu şi Şoldana.— A deraiat un tren de persoane fără alte urmări Direcţia generală c• /• r. a fost înştiinţată telegrafic, că în noaptea de Miercuri spre Joi, s’a încercat un atentat, care din fericire nu a izbutit, între staţiile Rediu şi Boldana, situate pe linia Iaşi-Dorohoi- Necunoscuţi au scos din pământ două cupoane hectometrice şi le-au fixat între şinele şi traversele podului din apropierea staţiei Rediu- De asemenea au fost scoase şi nişte eclise de la legăturile şinelor dinaintea podului, cu scopul ca primul tren ce va trece să deraieze şi să cadă de la înălţimea podului de 3 metri Trenul personal 549, trecând cu viteză redusă peste acest punct, plugul locomotivei a luat în bot şinele, târându-le peste pod Locomotiva a deraiat, vagoanele rămânând pe şine, accidentul rămânând limitat- Datorită vitezii reduse și prevederii personalului de locomotivă, care a oprit imediat trenul pe loc, accidente de persoane n’au fost- După o întârziere de o jumătate de oră, trenul și-a continuat cursa-S’a avizat imediat postul de jandarmi local ,pentru urma -----------ooO:*:Qoo---------FILME Soţul lucrează pe capete în afară de casă, şi ar vrea să , aibă în puţinul timp liber un obiect viu de drăgălăşie şi e-ventual de distracţie, ’ când se odihneşte în halat şi pai puci. Soţia, gospodină excelentă, s’ar simţi mai mulţumită, dacă doi ochişori ar privi-o languros şi o limbuţă ar da târcoale micilor buze când cheftelele prăjite încep să-şi degajeze parfumul în bucătăria cu faianţă sclipitoare şi veselă luxoasă. — Ce bine ar fi să aveţi un copil! le repetă prietenii. Soţii suspină şi repetă refrenul . — Avem promisiuni. Până atunci, după filozofia că în lipsa căpşunilor te mulţumeşti şi cu frunzele, s’au oprit la adoptarea unui căţeluş cu păr alb ca neaua şi cu ochi negri ca crema Cavaler, drăguţ, cuminte şi isteţ ca un viitor om politic precoce. Dragostea s’a stabilit repede între trinitatea familiară. Titi — l-au botezat aşa în iluzia c’ar fi băiat cu două picioare nu cu patru— îi însoţeşte pretutindeni, precedându-i la doi paşi, a doarme lângă patul lor şi mănâncă pe un scaun de copil, care de multă vreme îşi aşteaptă titularul cu bărbiţă, cu pantofiori şi cu degeţelul în gură. Numai într’o zi, armonia interioară suferi o pană regretabilă. Grăbiţi să caute o casă de închiriat, soţii uitară să-l lase pe Titi în curtea încuiată cu Yale, ca să-şi facă sporturile matinale... Când îşi aduseră aminte că micuţul lor rămăsese în casă, îşi serviră reciproc câte o acuzare cum niciodată nu se produsese, și suspendând asvârlirea ochilor în vârfurile caselor cubiste, se înapoiară gâfâind acasă. Prin geamurile ușei, zăriră pe Titi, pe masă, într’o atitudine de profundă indignare. Model ideal pentru un sculptor preocupat să redea desquatul patrupedelor neglijate. Intrecându-se care să intre mai înnainte, se isbesc şi sparg un geam. Titi, departe de a-i saluta, ca totdeauna, cu codiţa şi cu urechiuşele, îşi păstrează ţinuta rigidă; el întoarce botişorul spre fundul antreului, ca şi când n’ar vrea să-i vadă. Reconcilierea se face însă repede, și mângâerile lor, rățeelele lui, își reiau ritmul obicinuit. Dar, vai! pe jos, ca frunzele toamna în pădure, o puzderie de bucățele. Toate hârtiile de pe biuroșu fusese făcute terfelită de micile ghiare indignate. Când Titi prinse privirea desperată a lui tăticu, porni binișor spre canapea, ca să dispară sub ea. Dar mămica veghia. II luă în brațe cu grija cu care ridici o bijuterie fragilă, îl strânse la sân și zise oftând soțului: — Nu te supăra, Grigore ! Acte d’alea o să nai faci tu. Dar cățeluși d’ăștia nu ! Do, José Nr. 329 Sâmbătă 1 Decembrie 1934 B 1 I 1 I STELIAN POPESCU Jubileul învăţământului comercial din ţara noastră D. ministru dr. Anghelescu in mijlocul invitaţilor (Vezi darea de seamă în corpul ziarului). Calea mântuirii O O O In jurul confesiunilor d-lui Jean Marie Musy Adevârurile rostite de fostul preşedinte al Republicii federale elveţiene, în strălucita conferinţă ţinută alaltăseară la Dalles, îşi au greutatea şi semnificaţia lor deosebită, nu numai pentru că vin din prisosul de cultură şi experienţă al uneia din cele mai ilustre personalităţi europene, dar mai ales — cum admirabil a spus-o in cuvântarea de prezentare d. ing. Al. Perieţeanu — pentrucă ele simbolizează p.'.iar mnuî pox por bogat intr’o ’ţară săracă şi' care trebue să stârnească cel mai viu interes în rândurile unui popor sărac dintr-o ţară bogată, cum este cazul ţării şi poporului român. Fireşte, toate statele sunt zdruncinate sub biciuirea crizei; suferinţa este adâncă şi generală, dar în mijlocul suferinţelor şi dificultăţilor prezente, popoarele cu scaune la cap au înţeles că trebue să-şi schimbe felul de viaţă de până acum, pentru ca renunţând la tot ce e huzur, risipă şi contemplatism — tolerabile până la un punct în epocile de pros- peritate — să-şi caute mântui- rea în exercitarea propriilor lor virtuţi şi propriilor lor sacrificii. Nu trebue să aşteptăm mântuirea nici dela ajutorul streinului, nici dela intervenţia Statului-Providenţă, nici dela formule făcătoare de minuni. Munca şi economia, stabilitatea creditului şi a instituţiilor de bază ale statului, aceştia sunt factorii principali, pe cari trebue să se sprijine sforţările generale de rezistenţă şi de refacere, în faţa crizei. Bugetele, a spus d. Jean Marie Musy, nu se pot echilibra nici prin artificii de calcul, nici prin vrăjitorii economice, ci numai prin forţa de sacrificiu a popoarelor. Tot aşa şi nu ci priveşte neonora: fiecare stat va avea banul aşa cum şi-l va căli din muncă şi sacrificiu. Inflaţia a dus la dezastru statele care au aplicat-o, iar devalorizarea având în vedere numai pe debitor, sfărâmă pentru totdeauna creditul, singura temelie pe care se poate înfiripa o economie naţională aducătoare de rodnicie. Mizerria de azi nu trebue să ne sperie. Ea este marea educatoare a masselor spre calea economiei. Elveţia, a adăugat d. Musy, şi-a găsit forţa şi echilibrul ei economic în viaţa simplă şi trudnică a locuitorilor ei. Dar dacă munca, economia şi stabilitatea, adică disciplina individuală şi colectivă, înlesnesc refacerea popoarelor la ele acasă, să nu uităm că mântuirea generală nu poate veni decât de la solidaritatea economică a tuturor popoarelor, care trebue opusă autarhiilor egoiste, mânate de fatalităţile războiului. Toate aceste sforţări sunt posibile în cadrul democraţiei. Cu o singură condiţie: ca cetăţeanul, conştient de puterile şi îndatoririle lui, să contribue la selecţionarea oamenilor de conducere, sprijinind pe omul de stat care se ridică peste interesele electorale şi caută să-şi servească ţara. Iată leacul pentru alungarea crizei; iată calea adevăratei mântuiri . Nu ştim cum va fi cadrând rostirea acestor adevăruri şi acestor sfaturi amicale cu răsfăţul vieţii de bani gata, cu tembelismul, fanfaronada şi ignorarea răspunderilor ceasului de faţă, de care se va fi izbit d. Musy în popasul său prin fericita Românie, cum s’au izbit şi alţi iluştri oaspeţi înaintea sa; cert este însă, că nicăeri adevărurile şi sfaturile sale nu puteau fi mai bine plasate ca în ţara moravurilor şi slăbiciunilor noastre. Ele au lovit în plin. Şi ni se par cu atât mai preţioase cu cât fac parte integrantă din evanghelia crezului nostru, propovăduit de ani de zile prin coloanele acestei tribune populare. Vor găsi ele, în fine, ecoul cuvenit? De aceasta depinde ziua noastră de mâine, H. L Prinderea unui porumbel sovietic in jud. Constanţa . Constanţa, 28 Noembr. învăţătorul din comuna Istria a prins zilele trecute, în curtea şcoalei, un porumbel călător. Porumbelul purta la picior un inel de aluminiu cu număr de serie şi iniţialele unei secţii colombofile sovietice. El a fost trimis legiunii de jandarmi Constanţa, care l-a înaintat diviziei, unde se fac cercetări pentru stabilirea provenienţei. A fost sesizat şi marele stat major. --------------XX ♦ X XX------------ 1500 supuşi străini expulzaţi din Franţa Paris, 28 (Radio-Central). — Curăţirea Parisului de persoanele suspecte, continuă. Poliţia a făcut astă noapte alte razii în unele cartiere ale Parisului, arestând câteva sute de persoane cari n’aveau legitimaţii. In majoritate, cei arestaţi au fost puşi mai târziu în libertate, după ce li s’a stabilit identitatea. Străinii arestaţi, cari n’aveau hârtiile în ordine, au fost imediat expulzaţi. In ultimul timp, au fost expulzaţi 1500 supuşi străini, contravenienţi la diferite legi şi regulamente. --------------xOx------------ Tren de marfă căzut in prăpastie Belgrad, 28 (Rador). — Un tren de marfă de pe o linie îngustă, aparţinând unei întreprinderi forestiere, a căzut şi ~risc intr’o prăpastie la vreo 65 km. de Banialuca . Două persoane au fost rănite. xix- SCRISORI DIN GRECIA Cum e privită la Atena nunta dela Londra Atena, Noembrie Cu prilejul căsătoriei principesei Marina a Greciei cu prinţul George al Angliei, s’au petrecut câteva manifestaţii caracteristice la noi. Ar fi nedrept a vedea în aceste manifestaţii sentimente regaliste. Dar, reese de aci, că legăturile ce uneau odinioară atât de profund pe greci de familia lor regală, nu s’au întrerupt încă. Partidul popular, atașat la ideea monarhistă, a recunoscut oficial, acum 2 ani, regimul republican. După acest act, partidul generalului Kondyllis, — unul din şefii mişcării republicane — a acceptat să colaboreze cu d. Tzaldaris şi, datorită acestei colaborări, majoritatea actuală a parlamentului a fost asigurată. D. Tzaldaris şi partidul său, recunoscând republica, n’au procedat astfel, împinşi de simple motive de oportunitate politică. Experienţa unor lupte de zeci de ani a fost foarte folositoare. Şi d. Tzaldaris, a cărui înţelepciune şi simţ politic sunt de necontestat, a ajuns prin a înţelege lămurit, că regimul republican se înrădăcinase adânc şi că ar fi o utopie a lupta de aci înainte pentru idei monarhiste. Gestul d-lui Tzaldaris a fost deci sincer, inspirat de înţelegerea intereselor vitale ale naţiunii şi lipsit de orice calcul ascuns. D. Tzaldaris a procedat ca un patriot şi de atunci, ajuns la putere, a slujit republica lui ca un ostaş şi, datorită atitudinii sale sincere, colaborarea cu generalul Kondyllis a continuat părul, azi. Dar sentimentele poporului sunt insondabile.. Şi iată că ştirea căsătoriei principesei Marina a fost de ajuns spre a face să renască toată afecţiunea grecilor pentru vechea lor dinastie. Ceea ce e ciudat în această afacere, e faptul că pre. de A. HAMUDOPULOS sa, venizelistă a publicat şi ea, la rândul ei, mici amănunte din viaţa principesei, cu privire la logodna şi căsătoria sa. Ziarul „Eleftheron Vima“, unul din cele mai serioase cotidiane din Atena, ale cărui legături cu d. Venizelos sunt cunoscute, s'a grăbit să intervieveze pe tânăra principesă şi pe tatăl ei, principele Nicolae, fratele defunctului rege Constantin. Şi alt mare cotidian venizelst a trimis la Londra pe unul din colaboratorii săi, să asiste la nuntă şi să-i trimită lungi şi amănunţite corespondenţe. Curiozitatea publicului, şi chiar a venizeliştilor, e atât de mare, în cât toată lumea vrea să afle toate amănuntele cu privire la viaţa şi fericirea tinerei şi frumoasei ateniene, aşa cum îi place s’o numească azi. Mai mulţi greci s’au dus la Londra să asiste la acest eveniment fericit. Pe de altă parte, daruri de mare valoare, ca şi cele provenind din subscripţiile unor oameni săraci, au fost trimise principesei. Şi dacă deschideţi azi un ziar atenian, veţi găsi coloane întregi ce vorbesc despre nunta princiară de la Londra. Faptul că principesa Marina se căsătoreşte cu un prinţ britanic, cu fiul regelui Angliei, a contribuit mult la reîntoarcerea sentimentelor de dragoste pentru un membru al familiei regale. Grecii, cu toate ideile republicane ale majorităţii poporului, sunt măguliţi să vadă pe o principesă greacă devenind soţia fiului regelui George al V-lea şi totodată le place să sconteze profituri politice. In tot cazul, ceea ce treime relevat, e caracterul pur sentimental al tuturor manifestaţii- Ior acestora, ce nu pot aduce nici o atingere regimului actual al țării. i: —oox:1»:3