Universul, decembrie 1934 (Anul 51, nr. 344-356)

1934-12-16 / nr. 344

@s CADOUL DE SARBATORLE CRĂCIUNULUI pentru cititorii „UNIVERSULUI“ Toţi acei cari se vor abona la ziarul „UNIVERSUL“, cu Începere de azi, trimiţând Societăţii de Asigurări Generale „FRAMCO-ROMANA“, Bucureşti, Calea Gri­­viţei 23, suma de lei 274, vor primi: 1­­0 poliţă de asigurare de lei 20.000, cu ratele achitate pe Decembrie 1934, Ianuarie, Februarie și Martie 1935, În VALOARE TOTALA de LEI 472. 2) Anexa cu 8 numere de premii participând la tragerile speciale de la 15 DECEMBRIE 1954 15 IANUARIE 1955 15 FEBRUARIE 1955 15 M A R­T­I­E 1955 3) UN CEASORNIC CRONOMETRU de buzunar de mofe­ul expus in vitrina ziarului „UNIVERSUL* și a Societății „FRANCO-ROMÂNE". 4) Un frumos bloc notes in culori pentru biurou. Cei cari vor continua cu plata ratelor la Aprilie 1935 vor mai beneficia de alte două rate gratuite. * 9 * Costul abonamentului, dimpreună cu suma de lei 274 se va trimite direct Societăţii „FRANCO­­ROM­A­N­E", Bucureşti, Calea Griviţei 23, de unde se va expedia imediat poliţa cu anexa ei, chitanţele, CEASORNICUL SE BUZUNAR şi blocul notes, sau direct la ziarul „UNIVERSUL*. Cetitorii din Capitală vor achita sumele direct la Societatea „FRANCO-ROMÂNA“, de unde vor ridica poliţa, anexa şi chitanţele, CEASORNICUL şi blocul. Cetitorii care sunt deja abonaţi pot tri­mite direct Societăţii numai suma de lei 274, şi vor primi cele arătate mai sus. Costul abonamentului la „UNIVERSUL“ este: Lei ISO,- anual Lei 380.- 6 luni Lei 300.- 3 luni VIZITAT! HOTELUSIlii BuzeşU 3 ’ fCfiR Cai4?r—tşi Elisabdi 20 Confort modern. — Calorifer şi apă curentă. Serviciul şi curăţenie ireproşabilă Preţuri: Marna“ camera cu 1 pat lei 70-80 ; camera cu 2 paturi 100-110. 13 „New-York” camera cu 1 pat lei 55-60 ; camera cu 1 paturi 90-100. Golem d­ar SAMBATA, 15 DECEMBRIE Ort.: Sfântul Martir Eleutheriu (+ 226). Stat.: Sf. Eusebiu (370). Prot. : Vaier­iu. Evreesc : 9 TeVebh 5695. Sabat­. Mahomedan: 8 Ramazan 1536. * Răsăritul soarelui 7.47. Apusul ■16Ras 1.35. S A MB AT A, 15 ®JCEMBRre 1Í75 m. RÁDIÓ-ROMANIA 20 kw. 364,5 m BUCUREŞTI 12 kw. 11.ÄÄ iaj.ro dirijată de MolatoW , Doua cântece de Stolz și Lockert (Or­chestra Marek Weber)i Fantezie ne motive de Offenbach (Orches­tra Marek Weber), Doua impre­sii sincopate de Bally May^_ exe­cutate la piano de pala din „Samson și Saint-Saens (orchestra Sindonică din Philadelphia, dirijată de Sto­­kiwski). „ . . . „13.45: Bun­a. Spectacolele. 13.50: Muzică uşoara, cantata de Dorel L­­ianu; N. ManzatU: Luna, tango; Maior Miclescu- Povestea iubirii, tango; Zrteanu ; Sa ma iu­besti, foxtrot; Livianu: Cui să cânt tristeţea mea, tango; P. Andrees­­cu : Un plânset de vioara, tango; Mişu Iancu: Am visat o iubire, tango; Tibor Barczi: De ce ai zdro­bit inima mea, tango; Eddy Mar­­cus : Cea din urmă romanţă, tan­go ; I. Vasilescu: Poveste de a­­mor, tango; Păpuşe hai ! foxtrot. 14.15: Ora. Mersul vremii. 14.20. Radio Jurnal. 14.40: Muzică uşoara (discuri) ; „Fetiţele din Saxa“ de Stansky şi Când înfloresc trandafirii roşi de Strecker (orchestra Odeon)­­ .Un trecător­ de Repagno şi „ca­in­­a mea” de Dumas, cantate de Nitta-Jo; „Fericirea capricioasa şi „Da, totul pe lume“ de John Strauss, cântate de Joseph Schmidt. Două cântece ruseşti (orchestra de balalaici, dirijată de Scriabine). 16. Ora şcolarilor, organizată de liceul C. F. R. „Aurel Vlaicu“. 18 . Muzica regimentului 1 gră­niceri : Fueik: Prinţul de coroana, marş; banglois: Prinţesa fermecă­toare, uvertură; Vermont: Flori de April; Czerny: Poloneza; Forma : Melodii din alte vremuri; Erou­­mars. 19 : Ora. Mersul vremii. 19.05 : Comunicate. 19.15: Muzică de camera; Mo­­zart: Sonata in re major (d-na Lucretia Popovica-Pretoiien, pia­no si d-na Nina Alexandrescu, vioară). . . ... 19.50 : Pământ românesc şi Isto­rie românească de prof. C. C. Gl­u­răscu. , , „ „ 20.10: Noutăţi (discuri). 20.45: Profetismul timouilor noastre de V. Băncilă. 21 : Sylvia, operetă in 3 acte de Kalman (conducerea muzicală: Li­­viu Floru). In pauze: Poşta-Radio şi Radio-jurnal. ^ Deutschlandsender, 1571 m.. 60 kw — 21.15. Concert de muzică variată. 23. Meteor. Sport. 23.30. inf. de la interanţionaila de hockey Tie ghiaţă. 23.45. Meteor. 24. Zoo. Bal muzical la Berlin 1934. Varşovia, 1345 m., 120 kw. — 21. Muzică uşoara. 22. Concert popu­lar. 23. Concert de reclame. 23.15. Muzică de dans. 24. Meteor. 24.05., Audiţie. 24.35. Muzică de salon. Budapesta, 550,5 m., 120 kw. — 19.20. Concert de orchestră de sa­lon. 20. Reportaj de la centrală de telefoane. 20.45. Recital de arii populare ungare. 22. Teatru radio­fonic. 23.20. Jurnal vorbit. 23.40. Plăci. Viena, 506,8 m, 100 kw. — 20.05. Concert coral și instrumental. 21.30. Soprana Margit Angerer cântă lie­duri și arii. 22. ,,In fibor in jurul lumii“, potpuri radiofonic. 23.30. Inf. 24. In vizită la Louisa Kar­­t­otisch. Retransmitere dintr'un bar. 1 -1. Muzică ușoară: quartet Sie­ber­­h.­ ­Prags, 470.2 m.. 130 kw. — 20.10. or w w. ■_ ---5 DUMINICA, 16 DECEMBRIE 1875 m. RADIO-ROMANIA 20 kw. 364,5 m. BUCUREŞTI 12 kw. 11.30. P. S. S. Tit. Simedria: Pre­­dj­că. 11.45. P. S. S. Arhimandrit Iuliu Scriban: Cronica vieţii religioase. 12 . Muzică religioasă, cântată de corul bisericii „Domniţa _ Bălaşa“, sub conducerea d-lui I. Kirescu: I. Ghika - Comăneşti: Apărătoare: Doamne; I. Kirescu: Tatăl nostru; G. Kiriac: Heruvicul şi Ca pre­­păratu­l; ■ G. Cucu : Nu pricep 12.30: Concert de prânz, execu­tat de orchestra Radio: Schubert • Uvertură din „Rosamunda“; Bizet: Arteziana, suita I; Smetana: Fan­­tazie din opera „Mireasa vândută"; Joh. Strauss: Potpuriu din opereta „Războiul vesel“. 13.30. Spectacolele. 1333 . Continuarea concertului de prânz: orchestra Fănică Luca: Romanţe şi arii naţionale; Fănică Luca, solo-voce: 1) Te-ai dus şi tu; 2) De ţi-a greşit; 3) Tudoriţe nene; Alexandru Zaharia, solo ţambal. 14.15. Ora. Mersul vremii. 14.17 : Radio jurnal. 14.40 : Continuarea concertului : Potpuriu de sârbe; Fănică Luca, voce: 1) Râdeai; 2) Dorinţa; 3) Lele, lele, lelişoară; Fănică Luca­­solo de nai­v. 17 . Dr. Suhaci: Cum apărăm porcii de boale ? 17.15: Muzică românească (discuri): Sârbe şi Horă din nai, executate de Fănică Luca ; „Mân­­dru de dragostea noastră“ şi ,,Cine n’are dor de vale“ de Brediceanu, cântate de Natalia Zăvoianu; „Se­­lişteanca“ şi „Haţegana din Se­­lişte“ executate de orchestra regi­mentului 90 infanterie Sibiu. 17.30 : D-na Stela Vlădescu: Cul­tură pentru săteni 17.45: Gazeta sătenilor. 18 : Concert de după amiază, or­chestra Jean Marcu: Arii naţio­nale; Waldteufel : Barcarolă, vals; Strauss: Potpuriu din opereta „Liliacul"; Albahary: To voi iubi Joujou, vals; Bolzoni: Menuet ; Romanţe şi arii naţionale; Claret: Când m’adormi, vals. 19 : Ora. Mersul vremii. Pauză. 19.10: Orchestra Jean Marcu : Elly Roman : încearcă să uiţi, tan­go ; R. Stolz: Lumea mi-e dragă, slow; Elly Roman: TU eşti iubirea mea; Grieg: Primăvară; Romanţe şi arii naţionale. 20 : Ion Brătianu de N. Petrescu. 20.20 : Instrumentişti celebri (discuri) : „Sonata lunei“ de Beethoven, executată la pia­no de Ignatz Friedman; „Primăvara“ de Darius Milhaud şi „Dans slav“ de Dvorak, executate la vioară de Szi­geti. 20.45: Săptămâna de Mircea Gri­­gorescu. 21: Leopold Mi­enzer, pioni con­­cert organizat cu concursul Soc Anon. Rom. de Telefoane). 21.30: Jazzul radio, dirijat de Teodor Cosma cu concursul d-lor Jean Moscopol și Barbu Catargi, panto ; Robin : Ritm războinic, fox­trot; Warren: Sexul frumos, fox­trot; Revel: Idealul meu de viaţă, foxtrot; Barozi-Andreescu: Tu de­­ce-ai zdrobit iubirea mea ? tango; Albahary: Sărutarea de adio, tan­go; Du Boois : Gangsterul din Dal­les, foxtrot; Brown: De azi înain­te, foxtrot; Porter: Zi şi noapte, slow; Romano: Nenita, tango ; Sklerow-Maximilian : Să-mi cânţi ca altă dată, tango; Wmbel: în­cearcă să gândeşti la mine, fox­trot : Arist; Iubita imaginară, fox­trot ; Meisel: Marie-Louise, vals ; Don Gonzelos: Ouearacha, rumba. 22.15 : Rezultate sportive. 22.25.­ Continuarea muzicii da dans : Jazz la două piane : T. Cos­­îna şi B. Alexandrescu: Hugh : Nu-ţi pot da decât iubirea. Slow­fox ; Brown: Numai pe tine te vi­sez, blues; Polito: Obsesie, tango; Dendrino: Dorinţa, tango; Vasiles­­cu : Vrei să ne întâlnim Sâmbătă seara ?, tango; Alvarez : Fiesta Torrera, passo doble. 23 . Radio Jurnal. 23.25: Muzică distractivă (discuri) Prețul abonamentului la ziarul UNIVERSUL este Lei 750 pe un an * 380 pe 6 luni * 200 pe 3 luni __­ 80 pe 1 lună__ UNIVERSUL Descoperirea unei contrabande de brichete şi amorse la T.­Severin Arestarea marelui comerciant Simon Ron­es Cernăuţi, 13 Dec. Biroul judiciar al chesturei, sesizat de studenţii Radu Po­­povici şi Vasile Tom­a, că ne­gustorul Simon Ron­es din lo­calitate se îndeletniceşte de mult timp cu vânzarea de bri­chete şi amorse de contra­bandă, a făcut astă noapte o descindere la locuinţa acestui comerciant din str. Ghica Vodă. Poliţia a găsit, ascunsă in­­tr’un dulap, o mare cantitate de brichete şi amorse, introduse in ţară prin mijlocirea unei or­­ganizaţiuni de contrabandişti. Comerciantul Rennes a fost arestat şi depus la închisoarea preventivă a poliţiei. Cercetările continuă spre a se da de firul întregei organizaţii de contra­bandişti. IOVII. Tragedia unei artiste de varieteu După ce colindă mai multe ţări din Europa, se sta­­bileşte in America. —­• Inebunind e repatriată in România Brăila, 13 Decembrie Se cunoaşte viaţa tragică a artistelor de varietau, cart., în­cântate de mirajul Valutei for­te, pleacă in ţări străine cu spe-­­ ranţa să-şi economisească ceva avere, ca mai târziu să se reîn­toarcă în ţară şi ca să trăiască mai­­ne restul zilelor. Dar nu toate au norocul să strângă un ban. Multe din ele îndură un adevărat calvar in ţările unde debutează şi foarte des suportă mizerii, cari le si­lesc să se întoarcă în ţară. Una dintre victimele care a avut imprudenţa să se ducă în ţara dolarilor, cu credinţa că va putea agonisi ceva, este şi tânăra Borislava Stadincova, de 28 ani, originară din Ismail. IN ŢARA DOLARILOR Plecată din oraşul ei natal de câţiva ani, Stadincova a cutre­­erat mai multe ţări din Europa, debutând ca artistă de varie­teri • Amorezându-se de un ofiţer din marina comercială, artista pleacă cu el în America şi după câteva luni de convieţuire, iu­bitul o părăseşte, încercând să găsească un an­­gajam­ent în ţara dolarilor. Sta­dincova este primită să debu­teze intr’un cabaret, dar cum nu se putea împăca cu ideia că a fost părăsită, se dă băuturei şi vieţei destrăbălate, care o trânteşte la pat. După cateva săptămâni, ea se însănătoşeşte, , dar fără să mai poată găsi angajament. Istovită şi fără, nici urt ban, Borislav­a Stadincova cutreeră străzile New York-ului, până când cade din nou bolnavă. De data aceasta a fost internată intr'un sanatoriu de alienați. REPATRIEREA Intr’o bună zi, Stadincova fu­ge din sanatoriu, dar este ares­tată de un sergent, care o predă comisariatului respectiv. Supusă cercetărilor, se stabileşte că ar­tista este din România şi ca a­­tare autorităţile americane dis­pun renatrierea ei îmbarcată cu forţa şi preda­tă comandantului unui vas de pasageri, nefericita artistă este dată d­in primirea autorităţilor­­ din Hambrug. Poliţia acelui­­ port a delegat pe agentul Lud­wig Iosif să escorteze pe Boris­­­lava Stadincova până la Brăila Aci a fost predată d-lui Victor Mihăescu poliţaiul portului, care a sesizat siguranţa. D. Tăbărcă, şeful siguranţei, după ce a examinat actele ar­­tistei, a predat-o comandantu­lui vasului de pasageri ,Princi­pele Mareea“ al S. R. D-ului, ca să o transporte la Ismail, ur­mând să fie predată familiei. Când am sosit in Huşi era noapte, trecuse de ora­ 10 şi in dosul gării câteva trăsuri aş­teptau călătorii „rapidului Crasna-Huşi. Până să bag de seamă, una după alta, trăsurile pleacă, cu pasageri spre oraş şi un singur vehicul mai rămâne în aştep­tare. Un birjar bătrân mă in­vită să mă conducă, spunan­­du-mi că trăsura lui merge foarte bine. Probabil că aveam un aer foarte nehotărit, uitan­­­­du-mă la micuţa, trăsura, ce a­părea o miniatură şi la mar­­ţoagele ce loveau, din când in când, pietrele cu copitele, câci bătrânului Îmi mai spuse : —, jiu vă uitaţi, d-le, la cai, că sunt aşa puţintei la trup, dar să-i vedeţi mergând, parca sunt nişte smei“­.. Nu mă gândisem, insă,­­nici o clipă să refuz pe bătrânul birjar şi nici nu visam un landou ’ napoleonian, dar re­pezeala cu care dispăruseră pasagerii şi vehiculele, ma făcuse aproape să uit că tre­­bue să plec. In fine, mă sui în trăsura­­ cu ,smeii“ şi spun birjarului să. I mă lase la cel mai bun hotel. I Pe drum,­ sau mai exact, pe I bulevardul ce leagă centrul o­ I­raşului cu gara, nu pot vedea nimic, căci prea puţinele lămpi I cu slaba lor lumină nu-mi per­mit aceasta. Vizitiul meu trăgea cu biciul în cai, ca la fasole, şi ie stri­ga cât putea: „ţine-ţi pe dreapta, ţineţi pe dreapta“..., dar bietele animale mergeau­­ tot pe stânga, şi apoi cred că­­ nici sărmanul bătrân nu ve­­i dea pe unde le îndruma. Sosesc la hotel,­­ hotelul o­­raşelor de provincie, al oraşelor moldoveneşti. Cea mai frumoa­să şi luxoasă cameră îmi este arătată. De cum se deschide uşa, frigul parcă te încătuşea­ză. Un aer trist pluteşte deasu­pra mobilelor antideluviane. O lampă cu petrol răspândeşte o lumină palidă, demnă de un secol in urmă, in camera cu pereţii reci, iar în colţurile ce- i mişii parcă se ţes mistere. La­­ intrarea noastră, curentul de­­ aer face să fâlfâie nişte perde­­­­luţe de stambă, trei­ coţi la le­u,­­ înainte de război, ce nu parvin­e să îmbrace perfect ferestrele.­­ Două, trei scaune, o canapea veche, alături de trei paturi şi un lavoar de tablă completea- j ză mobilierul camerei. Mai fă- j loasă într’o parte, stă o sobă i- i­mensă de zid, cu un burlan gros cât un butoi; sfidătoare,­­ in ciuda vremurilor, care o­­ mai ţin, parcă vrea să ne ara-­­ te că viaţa este veşnică... Pe­­ jos scândurile goale reclamă I un umil înveliş, dar proprie­­t­­arul nu poate pune asemenea­­ obiecte de lux, căci pasagerii­­ mai intră şi murdari pe chibo- I te (ghete) şi covoarele se cu-1 răţă anever, iar scândurile cu r ană se fac albe._____________­ fac in cameră şi întreb pe în­soţitorul meu unde aş putea lua masa. Indreptându-mă la un restaurant din apropiere, băiatul mă îndeamnă să mă grăbesc, căci mai târziu nu mai este lumină, şi risc să ră­mân nemâncat. De ce nu­­ este ■ lumină — voi vedea mai târziu. Mâncai repede şi cum eram ameţit şi obosit de drum mă îndreptai repede spre camera mea. Un fum gros ce eşea din acea odaie, destinată mie, îmi spuse, mai înainte ca băiatul să mă îndrepte spre o alta, că acolo nu se putea dormi. Ma­­jestoasa sobă era în plină re­voluţie. Un somn de plumb, intr’o, cameră tot atât de luxoasă ca şi cea, descrisă, mă făcu să nu simt prea mult glodurile sal­­telei.­­ De dimineaţă, câteva raze sburdalnice de soare, ce se stre­curau sfios prin geamuri, mă făcură să sar repede din pat şi să mă îmbrac, pentru ca apoi să pornesc prin oraş. De cum eşti în stradă, un aer de prietenie mă îmbie parcă să hoinăresc pe uliţele Huişului. O curăţenie remarca­bilă se poate observa peste tot, contrar de ceea ce am văzut în alte oraşe din Moldova. Târg vechi, Huşul este ca o mare grădină, aşezată pe o vale, înconjurat de jur împre­jur de dealuri îmbrăcate în vii, ce coboară până la căsuţe­le albe, şi de păduri viguroase. Dealul Cotoiul, apoi Dobrina, Dric, Voloseni, Alistri şi altele îi fac cunună oraşului unde ştefan cel Mare şi-a avut re­şedinţa domnească. Şi încă mulţi domni au poposit în o­­răşelul de pe malul Prutului. Astfel, fiul lui ştefan, Bogdan Incrucişatu­ a fost ajuns de ceasul morţii, pe la 1517, în palatul din târgul Huşilor, iar Ion Vodă cel Cumplit şi-a fixat tabăra de adunare a oas­­tel, înainte de bătălia de la Roşcani, tot la Huşi. De o origină foarte veche, istoricul Huşilor se confundă, o mare parte din vreme cu a­­cel al episcopiei, înfiinţată de Ieremia Movilă pe la 1595 şi al cărei prim episcop a fost loan; dar despre aceasta voi scrie mai detailat intr’un articol vi­itor. In 1832, însâ, odată cu pune­rea în aplicare a regulamentu­lui organic, s’a mutat capitala judeţului Fălciu, la Huşi, căci până atunci fusese la târgul Fălciu, pe Pru­t. Insă episcopul de atunci, s’a dus grabnic la domnie, cerând să se revină a­­supra ordinului. Şi domnia a revenit, capitala mutându-se înapoi, pentru ca iarăş, în 1834, să se mute definitiv la Huşi. S’au împlinit 100 de ani şi faptul este viu comentat de cei din Huşi, cari insă nu se înţeleg între ei pentru a-i da faptului Însemnătatea cuvenită. NOTE : DRUM H­UȘI Modernizarea cargoboturilor Intr’un recent articol ne-am ocupat de vapoarele­ noastre de pasageri, arătând că din cauza bătrâneţii lor, în special a lip­sei de viteză, ele şi-au pierdut renumele dinainte de război. Spuneam că pentru a readuce pasagerii şi a spori rentabili­tatea ne tretonesc vapoare noul cu minimum 20 de mila I pe oră ,viteză. Condamnam ide­ia ce să vântură de a­ se cum­păra vechiturile de care alţii vor să se scape- încheiam cu­ nădejdea că odată ce sunt ma­rinari in fruntea S. M. R., o a­­semenea greşeală nu se va co­mite. In afară de liniile de pasa­geri, S. M. R. avea încă dina­inte de război şi un parc de 5 vajpoai­e de mărfuri: „Turnu Severin“, „Dobrogea“, „Cons­tanţa“, „Bucureşti“ şi ,,Iaşi“ de 3000 tone, sporit mai târziu cu alte două de 6000 tone,­­ „Bu­­cegi“ şi „Carpaţi“. Aceste car­­goboturi deserveau linia Brăi­­la-Rotterdam. Regularitatea traficului, gri­ja ce se avea de mărfuri, cali­tăţile marinăreşti ale persona­lului naţional au făcut ca şi in Occident navele noastre de mărfuri să câştige acela p re­nume ca şi cel de pasageri în Orient şi să fie căutate, prefe­rate celor străine. Nu odată ni s’a întâmplat ca sosind cu vaporul la Rotterdam să gă­sim magaziile docurilor pline cu mărfuri sosite din Franţa, Bel­gia, Germania în atât de mare cantitate, încât trei vapoare, nu unul, ar fi trebuit ca să le în­carce. De multe ori S. M. R. a fost nevoit să închirieze vase străine pentru ca mărfurile să ajungă la timp în ţară. Acesta a­ fost şi motivul pentru care s’au comandat cele două car­­goboturi de mare tonaj. In Orient s’a petrecut alt fe­nomen. Deşi neincăpătoare, — 300 la 600 tone, — totuşi maga­ziile pasagerelor noastre cărau şi mărfuri, făcând cunoscute produsele noastre, — făină, spirt, cuc, lemn, petrol, etc. Ce­rerile de marfă românească au devenit atât de numeroase în­cât a fost nevoie să se rupă de pe linia Rotterdam două car­­goboturi care să deservească Orientul. — Beirut, Iafa, Ale­xandria. Dăm un singur exemplu care ilustrează minunat importan­tul rol al vapoarelor naţionale în economia generală a ţării: înainte de apariţia pavilionului nostru în Orient exportul nos­tru în Egipt era de 400.000 lei aur, după doi ani el s’a ridicat la 12.000.000 lei aur. După război, când Europa sărăcită avea nevoie să se re­facă şi să trăiască, vapoarele noastre de mărfuri au făcut mai bine de doi ani traficul intre cele două Americi şi Eu­ropa, dovedind astfel că vapo­rul este o căruţă care nu e le­gată de ţară decât prin pavi­lion şi poate face cărăuşie in ori­ce colţ al globului , unde este marfă. Chiar societatea „Steaua Română“, deşi avea petrol de exportat, şi-a trimis tancurile ei in America, unde navlul era mai ridicat. Dar şi cargoboturile au fost ajunse de bătrâneţe ! Rugina a început să le roadă, căldările să slăbească, viteza să se re­ducă, devenită, cum le-a ca­racterizat d. M. Negru, „capo d’operă de cârpituri“. Criza a impedecat înlocuirea lor, iar prima de asigurare ce se depu­nea la Cassa de Depuneri s’a suprimat sub cuvânt că navele fiind ale statului, se vor găsi bani in buget pentru înlocuirea vreunuia in caz de naufra- I giu. S’a pierdut „împăratul I Traian“. ..Turnu Severin“, şi...­­ n’au fost înlocuite. Ori tocma !­i au­­ drept că în ultimul timp a survenit şi o criză in trans­porturile maritime, cerealele şi făina nu mai constituesc pri­mul articol de export, pe deo­parte fiindcă agricultura şti­inţifică, industrială nu a fost cunoscută noilor împroprietă­riţi, pe de al­ta fiindcă noile ţări agricole,—Australia şi Ca­nada în special, — au avut va­­poare rapide care au apropiat piaţa de producţie de cea de consumaţie. Dacă am pierdut pieţele con­sumatoare de cereale din cauză slabei calităţi, avem insă alte produse de exportat, — petrol, lemne, vite. Dar şi aci inter­vine viteza; atât petrolistul cât şi marele cirezar sau măcelar preferă vaporul rapid, vaporul modern cu frigorifere, etc. Lemnăria noastră ne-o trans­portă vapoare greceşti sau ita­liene, petrolul tancuri japoneze sau norvegiene! cargoboturile noastre hârbuite zac dezarma­te, iar petroliere nu avem decât trei! Aceasta e situaţia Ca să o schimbăm avem nevoie şi de cargoboturi moderne, cu 16— 18 mile, nu cu 6—9 ca cele ac­tuale, cari fiind ale statului ar trebui să deţină recordul în iuţeală, nu în încetineală. Iar la înlocuirea lor să nu ne amă­gească ieftinătatea, cumpărân­­du.se, — cum s’a spus într’un interview, — vapoare cu Cinci până la zece ani vechime^ In epoca accelerată în care trăim, când inovaţii apar din lună in lună, un an vechime e prea mult. Nouile nave trebuesc coman­date, — în 6—8 luni un cargo­­bot e gata. A cumpăra vechi­turi însemnează a ne spori mu­zeul, a da de lucru cumpără­torilor de fier vechi. Nădejdea toată ne este tot în marinarii din fruntea S. M. R­ şi în expe­rienţa conducătorilor Regiei Autonome P. C. A. MOȘ DELAMARE ----------poQ:*:CXco---------­ Un hoţ periculos arestat in juri. Constanţa Constanţa, 14 Dec. In cursul zilei de eri, jan­darmii au arestat in comuna Satu Nou pe individul Alecu Ifim, un periculos hoţ, urmărit încă din luna August pentru numeroase furturi săvârşite în diverse sate. Fiind cercetat, hoţul a măr­turisit că toate lucrurile furate le-a îngropat pe moșia Gub­io­­tis din comuna Ivrinezi. Jandarmii au plecat la acea moșie, spre a desgropa depo­zitul de lucruri furate. Necesitatea creerei de urgenţă unei societăţi de ereditate şi Eugenics (Urmare din pag. I) ireşte în mod simţitor. Trebue deci să luăm măsuri ca fami- l­­iile sănătoase, la corp şi la i munte, să fie favorizate pentru­­ ameliorarea rasei noastre. Ca I corolar rezultă ideea de a face­­ să pătrundă in popor princi-­­­piile eugenice desvoltând astfel educaţia generală a poporului român, cum­ a început sâ se facă şi in alte ţări. Avem ne­voie de 0 progenitură sănătoa­să căci numai o atare proge­nitură asigură unui popor un rol decisiv in istorie. * Primele noţiuni de eugenică modernă se datoresc lui Sir Francis Galion, care prin lu­crarea sa faimoasă: „Talentul şi geniul ereditar“ nu numai că dădu un impuls antropologiei, dar in cartea lui „Human Fa­culty“ (1884) intrebuinţă pentru prima dată Cuvântul de euge­nică. Lui i se datoresc bazele a­­cestei ştiinţe noi şi tot el a fon­dat o catedră de cercetări, Re­­seach felowship la universi­tatea din Londra (1904). Prin testament Galion îşi lăsă toată averea laboratorului de cercetări eugenice. In 1908 se fonda societatea engleză de educaţie eugenică C­are publica şi o revistă Euge­nics Review, societatea avea filiala la Belfast, Liverpool, Manchester, Glasgow, Hasle­­mere, 5 in Noua Zeelandă şl 1 in Australia. In 1911 se ţinu congresul de sănătate la Dublin care avea o Secţiune de eugenică. In 1912, fu primul congres de­­ eugenică in localul universita­tei din Londra, la care au luat parte peste 700 membri repre­­sentaţi prin savanţi din Sta­tele Unite, Germania, Franţa, Belgia, Danemarca, Norvegia, Italia şi Spania. In Germania, eugenică poartă numele de hi­giena rasei; in Belgia, institutul Solvay are o secţie de eugenică şi in multe alte ţări există so­cietăţi de eugenică. Eugenică se ocupă cu amelio­rarea corpului şi minţei, indi­când modificările favorabile fi­re­ omeneşti şi luând in consi­deraţie şi mediul in care tră­iesc nu numai indivizii dar şi societăţile omeneşti. Este deci natural ca, in prima linie, eu­­genica sâ­­cerceteze ereditatea in general, adică problema din punct de vedere biologic, stu­diind deci transmiterea carac­terelor normale şi patologice şi precizând mecanismul aces­teia. In urmă ea caută sâ arate ce revine, in evoluţia individu­lui, naturei şi cu ce contribue educaţia. Al treilea, ea voeşte să stabilească in ce măsură in­tervin direct caracterele ma­terne şi paterne asupra copilu­lui. Al patrulea, cercetează in­fluenţele favorabile sau defavo­rabile care fac să crească sau să scadă numărul indivizilor din diferite grupe, clase sau rase. Apoi se interesează de cauzele progresului sau regresului ca­racterelor speciale pe care le considerăm ca bune sau rele. In fine, eugenică proclamă ne­voia unui control social rigu­ros, pentru ameliorarea carac­terelor fizice şi mintale ale ge­neraţiilor viitoare. Neapărat că programul eu­­genicei reflectează tendinţele nu numai ale societăţilor dar şi ale popoarelor ai căror că­lăuzitori, şi in special oamenii de ştiinţă, sunt mai mult sau mai puţin obligaţi să le ia în consideraţie. Aspectele eugenicei se deo­sebesc in Germania, Italia, Suedia, Norvegia, Statele Unite etc., dar pretutindeni se urmă­reşte a­ce­laş ideal, adică per­fecţionarea rasei omeneşti, res­­strângând descendenţa indivi­zilor inferiori, bolnavi, purtă­tori de anomalii care se pot transmite pe cale ereditară, in­divizii degeneraţi şi anti-sociali, iar, pe de altă parte, se cere mărirea numărului descenden­ţilor indivizilor superiori fizice­şte, intelectualiceşte şi moral­mente. Eugenică recurge, după nă­zuinţele popoarelor, la diferite m­ijloace coercitive, persuasive şi educative. Se ştie că Spar­­tanii întrebuinţau mijloace bar­­bare pentru selecţionarea şi mbunătăţirea rasei. Azi se­r­econizează legi­ restrictive pentru căsătorie, certificatul dedicat prenupţial, şi în unele­­âri, ca America de Nord şi Perihania, sterilizarea, adică mpedicarea puterii de repro­­ducere a indivizilor, CU ajuto­rul unor operaţii simple, Care au impedica întru nimic viaţa normală. Totuşi mijloacele educative [DaCă un rol însemnat, deaceea se caută in prima linie răspân­direa in popor a cunoştinţelor modeme asupra eredităţei, se a­rată tinerilor ce voesc să se Căsătorească răspunderea, ce o au faţă de familie şi Societate, convingâildu-i de pericolul Că­sătoriei Cu persoane care i-ar da o descendenţă inferioară sau bolnavă şi ii indreptează spre o selecţie sexuală Conştientă, arătându-le importanţa con­sideraţiilor biologice faţă de cele sociale şi economice. Prift­­tre măsurile pe care eugenică cată sâ le răspândească sunt: Stârpirea celibatului mai a­­les al claselor sociale superioa­re; femeea să nu mai ocupe ser­vicii, mai Cu seamă» dacă ele­­ periclitează sănătatea. Ci­­ să stea acasă spre a se ocupa de familie; să fie favorizaţi la slujbe publice indivizii cu copii; să se scadă impozitele familii­lor numeroase; să se lărgească dispoziţiile asistenţei natalităţii şi copilăriei. Educaţia sexuală să fie sub o tutelă mai ştiinţifică şi mai activă. Dar mai cu sea­mă, în ţara noastră, să se facă o asistenţă a maternităţei la sate reducându-se numărul co­losal ce reprezintă mortalitatea copiilor care trebue sâ îngri­jească pe orice român care-şi iubeşte patria. Când ne gândim la energiile pierdute din cauza mortalităţei infantile, la suferinţele morale ale părinţilor in timpul boal­ei sau morţei copiilor, la tristeţea care urmează după înmormân­tare, la cheltuelile, la pierderea de timp pentru ceremonialul ri­tual, vom înţelege pierderea i­­mensa pe care o încearcă in pri­ma linie ţărănimea, câte pa­gubă se resfrânge asupra po­porului nostru şi Caro trebue sâ neliniştească, în adevăr lî ţă­rile culte, ca Italia de exemplu, Mussolini cere maximul de na­talitate şi minimum de mortali­tate. Chiar Descartes postulase că medicina trebue sâ îmbună­tăţească soarta omenirei, de a­­ceea datoria de a se ocupa de această problemă revine, in pri­ma linie, medicilor. Acesta a fost motivul care nu-a făcut sa propun ereditatea ca subiect al congresului de neurologie, psi­hiatrie şi endocrinologie din a­­nul acesta la Cluj. Ereditatea a fost studiată a­­colo sub diferitele ei aspecte. Am făcut în ultima şedinţă a congresului un apel călduros ca membrii participanţi sâ dea semnalul de alarmă pentru Stu­dierea eredităţei din punct de vedere biologic, sociologic şi mo­ral în legătură cu eugenică. Cum problema e complexă a­­vem nevoie de concursul oame­nilor de bine şi competenţi, Ca­re îşi dau seama de pericolul ce ne ameninţă. De aceea m’am adresat higieniştilor, juriştilor, magistraţilor, pedagogilor şi So­ciologilor, medicilor, şi, în ge­neral tuturor acelora care se ocupa cu cercetarea naturei o­­meneşti, fără consideraţii de partid, şi este momentul suprem­­ sâ ne dăm mâna, căci e vorba de viitorul ţărei noastre şi de vigoarea neamului nostru. Cu forţe unite să creem o societate de ereditate şi eugenică. Ea vă lua fiinţă în curând, şi scopul ei în prima linie este de a ridica vlaga neamului ca­re ne-a asi­gurat existenţa în timp şi in spaţiu şi ne-a dat România în­tregită, după atâtea umilinţe şi nedreptăţi. întrunirea partidului averescan, din Con­stanţa Constanţa, 14 Dec. Eri s’a ţinut o întrunire a partidului, averescan, sub pre­şedinţia d-lui dr. Al. Spineanu, preşedintele organizaţiei, asis­tat de d. George Fappa, secre­tar general. Au participat de­legaţi din oraşele şi satele din judeţ. După cuvântarea d-lui Al. Demetriad, a luat cuvântul d. dr. Spineanu. D-sa a făcut o expunere asupra situaţiei poli­tice, arătând posibilitatea suc­cesiunea partidului averescan la guvern şi cerând în conse­cinţă organizarea cadrelor in vederea eventualului eveni­ment. După d. Spineanu au mai vorbit d-nii avocat Traian Constantinescu, George Pappa. Prof. dr.G. Malinesen mm Pe urmele unei bande de ingenioşi escroci şi traficanţi de carne vie Cernăuţi, 13 Decembrie Autorităţile regionale de poli­ţie cercetează un Indeclos caz de escrocherie şi trafic de carne vie, comis în localitate, în urmă­toarele împrejurări: Acum câteva timp şi-a făcut apariţia în localitate un tânăr cu o înfăţişare distinsă şi foar­te bine îmbrăcat, care vizita re­gulat biroul de plasare al servi­torilor de pe lângă palatul jus­tiţiei, interesându-se în special de servitoarele tinere şi cu fi­zic plăcut, cărora se oferea să le găsească plasamente în fa­miliile bogate din provincie. Astfel, tânărul necunoscut, reuşind a face cunoştinţa cu fetele Ioana Vlasen de 19 ani, originară din comuna Monaj (Sighet) şi cu Ştefania Veron­­ca, din suburbia Horecea, a convins pe aceste două fete să-l urmeze la Dorohoi, unde vor obţine servicii bune la nişte fa­milii onorabile. . Ajunşi la Dorohoi cele doua serviri intr'un local de petrece­re, unde vor îl angajate de a îngriji numai de curăţirea ca­merelor. Petele naive, încrezân­­du-se, l-au urm­at pe necunos­­cut până in­tr’o mahala dos­nică a oraşului, ornde, într’o ca­să de toleranţă, a­u fost prezent­­ate patroanei. Dându-şi seama că au căzut victime unui ingenios traficant de came­­fie, fetele au fugit în aceiaş noapte din casa de tole­ranţă, lăsând­u-şi toate baga­jele acolo. Tinerele, care erau cât pe aci să cadă pradă prostituţiei, au reclamat autorităţilor poliţi­eneşti, care au început, cerce­tările pentru descoperirea mis­teriosului traficant de carne vie şi a complicilor săi. D-nii abonaţi sunt rugaţi ca la orice reclamaţie, schim­bare de adresă, sau la reinol­ . A 4K\

Next