Universul, ianuarie 1935 (Anul 52, nr. 1-14)
1935-01-01 / nr. 1
Amă al PONDATOK! * Pastul Stet exemplarul ®ea poștală plătită In numerar conform /fit Ml l In străinătate : S &£ aprobării *Mf. «-le P. T. T. lHiei CAZZAVILLAN «UNIVERSUL CELE DIN URNA $TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE *sj *Mî£,*f!*DM,N,STM'TM, BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 "Q A TttEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10 SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.1? ff#« ] Marţi Ianuarie 1935 ] DIRECTORI STELIAN POPESCU AURUL ! "-------r Epoca noastră « plină de paradoxe şi ciudăţenii. In înalte privinţi. Iată o ciudăţenie, de pildă, in chestia aurului. De când etalonul aur a fost părăsit, sub o formă sau alta, de 50 de state — şi încă din cele mai puternice-^, de când economişti de vază, publicişti, mari financiari, oameni de afaceri, politician şi partide întregi au deslănţuit împotriva „domniei“ au-, rului campanii susţinute şi de mare răsunet, de când se încearcă — şi cu tot dinadinsul — detronarea aurului şi înlocuirea lui cu etalonul argint sau platiou,cu etalonulhiarfă, grâu, etc.,, toată lumea, în cap cu băncile de emisiune şi cu toate trezoreriile, se bat să acapareze cantităţi cât mai masive din metalul hulit şi execrat. Faţă de cererea năvalnică şi generală, guvernele şi exploatările au luat măsuri pentru sporirea la maximum a producţiei aurifere. Numai pe anul 1934, producţia mondială de aur este evaluată la circa 90 miliarde lei. Cât de departe suntem de prezicerile şi rezultatele urmărite de defăimătorii aurului! Cât de deplasate ne apar azi, de pildă, sentenţele de acum patru ani alelui sir Deterding, care spunea că aurul este o „superstiţie“ şi un „fetiş”, sau rodomentadele lui Lenin, care anunţa căderea tiraniei aurului, odată cu atâtea flecării capitaliste, şi că în paradisul comunist aurul va servi cel mult ca material pentru construirea privaţilor... Astăzi însă, urmaşii şi adepţi săi preţuesc aurul cel puţin tot aşa de mult ca şi statele capitaliste, el fiind principalul instrument de plată a mărfurilor importate. Şi ca dovadă a preţului pe care-l pun actualii dirigenţiai republicii sovietice pe posesiunea metalului galben, este creşterea sistematică a producţiei pe ultimii ani. De la 51.200 kg. în 1931, a săltat la 59.000 kg. în 1932, apoi la 88.500 în 1933, iar pentru 1934, producţia aurului sovietic se evaluează la 120.000—125.000 kg. Ca şi în Rusia sovietică, în unele state ale Americii de Sud, producţia s-a dublat de la 1932 încoace. Sporuri importante se înregistrează de altfel în toate ţările producătoare, chiar şi în ţara noastră, mai ales în urma perfecţionării sistemelor de extracţie, datorită unor importante investiţiuni şi în urma recentelor măsuri, luate de guvern de acord cu Banca Naţională. Atâta timp cât haosul monetar şi nesiguranţa celorlalte valori vor rămânea neclintite, aurul are toţi sorţii să-şi menţină domnia în lume, iar exploatările de aur să facă o rentabilă carieră. Această situaţie creiază, bineînţeles, importante avantaje pentru economia internă a ţărilor producătoare, care, prin sporirea rezervelor de aur, îşi văd sporită puterea lor de plată, cum şi pentru desvoltarea schimbului internaţional, care poate fi alimentat prin suplimentul mijloacelor de plată externă câştigat de ţările cu producţia de aur in creștere. de tezaur“, care circulă paralelcu biletele de bancă ale Statului. Comunicatul nu arată cifra totală a nouii emisiuni de bancnote puse în circulaţie, iar comisariatul finanţelor refuză să dea orice lămurire in această privinţă. Dealtfel, chiar dacă s’ar cunoaşte circulaţia fiduciară propriu zisă, nu se cunoaşte insă cifra bonurilor de tezaur puse în circulaţie. a nftui hanmnfo păstrează secret ; aceste condiţiuni este osibil de spus dacă noua siune are drept contrarare naturală mărirea votului producţiei ţării (se ’ că în Rusia Sovietică bancnotele trebue să fie considerate ca simple bonuri de schimb), sau dacă ea este o consecinţă a nouilor nevoi ale tezaurului, provocate de pildă de cheltuelite necesitate de sporirea salariilor. S’ar putea deasemenea ca nouile bancnote să fie destinate a compensa tezaurizarea mai mult sau mai puţin importantă sau să aibă rolul de a asigura o regularizare a cursului intern al rublei. Contradicţii şi omisiuni in politica noastră economică O mare slăbiciune în lupta noastră contra crizei este mai ales lipsa unei politici economice realiste şi clarvăzătoare, care, îmbrăţişând toate problemele zilei, să urmărească deslegarea lor printr’un ansamblu de măsuri, care să se completeze şi să se armonizeze între ele, iar nu să se ciocnească şi să se anihileze reciproc, ouai se în- tâmplă azi în atâtea cazuri. Or, tocmai, pentru că guvernele noastre n’au fost fixate asupra temeiurilor politicii financiare, comerciale şi industriale ce s’ar potrivi mai bine nevoilor, intereselor şi posibilităţilor de azi ale economiei naţionale şi nici nu prea au obiceiul să consulte pe factorii din viaţa practică, reprezentanţi ai ramurilor şi organizaţiunilor profesionale interesate, greşelile şi contradicţiunile urmăresc de aproape mai toate legiferările şi măsurile pe care le iau. De aci şi inapicabilitatea celor mai multe din ele, de aci schimbarea lor la scurte intervale, de aci nesiguranţa în transacţiile şi activităţile oamenilor, care nu se pot desvolta normal de cât într’un regim de stabilitate şi încredere desăvârşită. INTRE DEFLAŢIE ŞI INFLAŢIE Ca urmare a angajamentelor luate prin legea monetară din Februarie 1929 pentru întărirea poziţiei leului, politica bugetară şi economică a României trebuia îndrumată spre deflaţie. Intr’adevăr, imperativul echilibrului bugetar impunea deflaţia cheltuelilor publice, iar imperativul echilibrului economic intern impunea deflaţia preţurilor, mai ales în industrie, completată fireşte printr-o politică de degrevări fiscale, de reducerea tarifelor de transporturi şi a celorlalte servicii publice, cum şi a preţurilor articolelor monopolizate. Nu s’a urmat această politică şi chiar dacă preţurile au scăzut crea •tw.,gsrvem«e n rwînţeles să ’uşureze situaţia categoriilor lovite prin deprecierea produselor indigene (cereale, petrol,lemne, animale), reducând in proporţie impozitele, taxele de transport, etc., ci mai degrabă le-au agravat. ABERAŢIA CU TARIFELE DE TRANSPORT Un exemplu tipic ni-l oferă produsele petrolifere, care de câţiva ani ţine primul loc în exportul României. In timp ce preţurile de export au SCĂZUT în ultimii 6 ani între 52% şi 78°/o, după felul produsului, taxele de transport au CRESCUT in acelaş interved, cu excepţia văcurei, cu 4-26%. Aşadar, pe când în 1929 taxele de transport reprezentau o sarcină de 5,20o-23,7% din preţurile de export folo Cons-, tanţa, astăzi ele reprezintă 24.9%-35.4/p. Incât încasările din transport ale căilor ferate şi conductei au săltat — odată şi cu sporirea exportului — de la 700 milioane lei în 1929 la circa 1.770.000.000 în 1934. ABERAŢIA CU CIFRA DE AFACERI Aceeaşi constatare cu cifra de afaceri la export. In primul rând, valorile medii la care se calculează impozitul cifrei de afaceri sunt cu mult mai mari decât valoarea reală a produselor, reprezentată prin preţurile de export. Iată de pildă situaţia pentru benzina uşoară şi grea: în timp ce preţul tonă fob Ramadan e pentru benzina uşoară 1548 lei şi fob Constanţa 1727, valoarea medie fixată oficial şi la care se aplică cifra de afaceri este de 2150 lei; idem cu benzina grea: preţul fob Ramadan 1100 şi fob Constanţa 1279, iar valoarea medie 2150. Dar impozitul acesta devine şi mai agravant prin aceea că se aplică la preţurile fob, în care intră şi taxele de transport până la punctul de export şi celelalte taxe, impozite şi cheltueli. SE PERCEP INCA TAXE DE EXPORT Ceea ce este însă intr’adevăr absurd şi de neînţeles, este că pentru benzină şi celelalte produse, afară de păcură, statul percepe şi azi taxe... de export. Cum de e posibilă o asemenea aberaţie ? Să loveşti cu taxe de export produsele ţării, când toate statele se întrec să înlesnească prin orice avantagii şi prin orice mijloace scurgerea şi plasarea în afara a produselor indigene !.... Dar confuzia noastră devine și mai mare, dacă ne amintim că însuși guvernul nostru a fixat prime de export in favoarea unor produse exportate caz, cum pot sa stea alături aceste măsuri care se exclud , pe de o parte prime de încurajare a exportului, iar pe de alta taxe de împovărarea aceluias export ?.... Nu mai detailăm aci celelalte grevaţiuni abuzive: taxele comuncile, care la preţurile reduse de azi ale petrolului la export, reprezintă osarcină anuală de 220 milioane sau taxa ad.valorem percepută de porturi la o valoare medie arbitrară, care ■■DRMUMHNriiN depăşeşte până la.... de 7 ori preţurile de export. ABERAŢIA AUTOMOBILULUI Tot în ordinea aberaţiunilor şi contradicţiunilor care abundă în aşa zisa noastră politică economică, trebue să menţionăm şi punerea sub regimul restricţiunilor la import a unora din articolele, care alimentează foarte activ mişcarea economică în ţară şi prin aceasta înseşi veniturile statului. Un exemplu avem cu automobilul. S’am zis: articol de lux, putem trăi şi fără automobile, deci să împiedicăm intarea lor in ţară... Ce greşală! Automobilul nu este numai un mijloc rapid şi comod de transport, dar este şi un vehicul economic, în sensul că animează şi întreţine circulaţia oamenilor şi a bunurilor. El asigură existenţa atâtor categorii de cetăţeni: şoferi, mecanici, personal din atelierele de reparat, din garaje, din magazinele cu piese de schimb, cauciucuri, etc. Apoi automobilul consumă benzină, uleiuri, sporeşte deverul în toate direcţiile şi odată cu aceasta şi încasările statului din taxele de consumaţie, taxele pe circulaţie, impozitele personalului, fără să mai punem la socoteală că prezenţa cât mai multor maşini în ţară determină prin concurenţă îmbunătăţirea şi ieftenirea transportului, ceea ce înseamnă de asemeni un câştig apreciabil pentru economia naţională. Aceste lucruri elementare au rămas neînţelese de cei in drept. Aşa se explică şi faptul că România bogatelor zăcăminte de petrol, n’are decât 33.587 vehicule automotoare, în timp ce ţări mult mai mici şi neproducătoare posedă un număr de 3-4 ori mai mare de asemenea maşini: Elveţia 125.000, Austria 31 242. CStî Vyt»- In care, deşi neproducătoare, are 464.887 maşini, Germania, neproducătoare, 677.428, fără să mai pomenim de Franţa cu 1.845.400 şi de Statele Unite cu 25.986.353. Sunt constatări simple şi la înţelegerea tuturor, dar ele cântăresc, mult în balanţa intereselor generale. De aceea le-am relevat şi de aceea na-am bucura dacă cei în drept ar ţine seamă de ele. H. I. O "" Barierele aşezate pe drumurile ce duc in parte in vederea inchiderei frontierelor (decretată alaltăeri) până după efectuarea plebiscitului. Intrarea in teritoriu va fi permisă numai cu autorizaţie specială, dată de comisia guvernamentală internaţională Tragedie familiară Varşovia, 29 (Rador)-----Astăzi s’a descoperit o tragedie familiară, întâmplată în noaptea de Crăciun. Lucrătorul Suckholew, a cărui soţie zăcea paralizată de mai mulţi ani, s’a sinucis, otrăvindu-se pe când lua masa împreună cu soţia in noaptea de Crăciun. Femeea neputându-se mişca, cadavrul soțului a rămas sprijinit de masă, până astăzi, când a fost găsit de nişe vecini, cari au pătruns în casă. Nefericita paralitică a fost dusă la spital, unde a murit după câteva or®. Scrisori din Londra de AUGUR Londra, Decembrie POŞTA AERIANA Guvernul a luat o importantă hotărîre pentru poşta aeriană. S’a anunţat în Camera comunelor că, în măsura posibilului, în interiorul imperiului scrisorile vor fi transportate cu avionul, şi aceasta fără o suprataxă specială. Scrisorile cu destinaţia India, Africa de Sud şi Australia vor fi trimise exclusiv pe calea aerului. Direcţia poştelor socoteşte că a sosit momentul să aplice comunicaţiilor poştale în imperiu, principiul care a mai fost pus în vigoare în interiorul regatului britanic, şi anume ca scrisorile să fie îndreptate pe calea cea mai grabnică, fără ca publicul să plătească vreo suprataxă. Se va înţelege însemnătatea acestei hotărîri, dacă se consideră că până acum, pentru India, bunăoară, nu există pentru expediţiile obişnuite decât un serviciu săptămânal pe mare. Sacii sunt îndreptaţi pe calea terestră până la Marsilia, unde sunt îmbarcaţi pe bordul unui vapor, căruia îi trebue două săptămâni ca să le predea la Bombay. Experienţele făcute mai de mult, dovedesc că avionul poştal va întrebuinţa mai puţin de trei zile pentru distanţa dintre Londra şi Karachi. In Australia, scrisorile vor sosi în şapte zile, iar în Africa de Sud, în patru Fireşte că, spre a înlocuiapcitatea unui pachebot, trebue să se prevadă pentru direcţia Indiei, de la 4-5 plecări pe săptămână. Aviaţia civilă britanică primeşte deci un impuls uriaş. E o adevărată revoluţie a sistemului poştal, care se pregăteşte. Statul va plăti o subvenţie însemnată serviciilor aeriene. Dar sacrifi(Continuare in pag. 2-a) Vapor răsturnat Având pe bord un echipaj de 158 oameni și 127 pasageri, vasul olandez „Orania” a fost abordat de vaporul „Loanida” și s’a scufundat lângă Oporto. N’a fost, din fericire, nici o victimă omenească M. S. Regina Maria a depus o jerbă pe locul unde a fost asasinat I. G. Duca Sinaia, 29 Decembrie Azi, la ora 4 d. a., cu un vagon regal, atașat la trenul de București, a plecat din localitate spre Capitală, M. S. Regina Maria.. Pe peron, Suverana a fost salutată de d-nii: general Mihail, comandantul brigăzii de vânători de munte; coloneii Sw.denek, Merişanu şi Urdăreanu, aghiotanţi regali; colonel Grigoriu şi căpitan Gheorghiu. înainte de plecare, M. S. Regina Maria s-a îndreptat spre locul unde a fost asasinat I. G. Duca, depunând o frumoasă jerbă de crisanteme albe, o O o D-na și d. N. TITULESCU la sporturile de iarnă de la Saint-Moritz xix- Ninsoare la Predeal 29 Decembrie Astă noapte, a început să ningă în localitate, depunându-se până azi dim. un strat subţire de zăpadă. Astăzi au continuat să cadă, rar şi liniştit, fulgi mari de zăpadă, iar stratul de zăpadă a devenit de 8—10 cm. ..—- o o o ——— Foşti luptători francezi la mormântul regelui Alexandru Belgrad, 29 (Rador). — Marţi vor sosi la Belgrad 250 de foşti luptători francezi din armata care a luat parte la campania de pe frontul oriental în timpul marelui război. Grupul foştilor luptători francezi va merge la mormântul Regelui Alexandru pentru a-i aduce un pios omagiu. Cei 250 de foşti luptători vor vizita de asemenea oraşele Lhibliana şi Zagreb. A trecut un an Jalnică aniversare A trecut un an de când o veste dureroasă ne-a înmărmurit pe cei mai mulţi: în gara Sinaia, Ion G. Duca, şeful guvernului liberal, a căzut mort sub gloanţele unui ucigaş. Am cunoscut pe Ion G. Duca în Camera de la 1911, sub guvernul lui Petre Carp. Atunci Duca era încă tânăr; reprezenta în parlament opoziţia liberală şi era oarecum, la începutul carierei sale politice, care trebuia să fie distinsă. Ce om de bună societate , ce om simpatic, dulce în raporturile sate cu ceilalţi oameni; ce om de bună creştere ! Şi apoi, ce om muncitor în câmpul atât de spinos al cult cu toate manifestările inteligenţei omeneşti în rodnicie ! Cultura prea vastă, cărturăria prea îmbâcsită nu sunt, câteodată, apanajul bărbatul de stat. Am cunoscut atâţia oameni politici în România cari, având mari însuşiri cârmuitoare, nu erau şi prea mari învăţaţi. In Franţa, o ţară de atâta cultură, a trăit un om având un mare talent de vorbă şi un mărturisit geniu politic; acesta a fost Aristide Briand. Dar Aristide Briand era un foarte slab cercetător al cărţilor străine. Când, pentru întâia oară, a intrat în Camera franceză, marele orator socialist Jaurés, il arăta cu degetul vecinului său de fotoliu, spunându-i: — Vezi pe omul acela; este de o ignoranță enciclopedică. Vorba a rămas, iar adevărul este că Aristide Briand n’a fost, ceea ce se cheamă de obiceiu , un om foarte cult. Ion G. Duca a fost însă, un om foarte citit, un orator cu un talent demn de toată admirarea. Şi, pentru întregirea făpturii sale atât de repede şi de dureros trecătoare, era un apropiat, un atrăgător, un om făcut ca să apropie şi niciodată ca să respingă. Puteai să nu-i fii aderent, puteai să nu-i împărtăşeşti vederile, dar făptura lui era din acelea care comandă simpatiile Câte daruri avea de la soartă, ca să conducă un guvern, nu pot spune; mâna ucigaşă ne-a lipsit de putinţa de a şti, dar ca ministru de resort, atât timp cât l-am cunoscut, a fost una din eminentele personalităţi cari au ocupat banca ministerială. O caldă simpatie m’a legat de omul acesta, după ce-am cunoscut lipsa desăvârşită de ifos arătos şi creator de distanţe. Când, în Camera de la 1911, am debutat la tribună, vorbind la discuţia Mesajului Tronului, cel dintâi care a sărit din bancă şi a venit să-mi spună cuvinte amabile, a fost el. Şi eram din opoziţie şi ne cunoşteam de foarte puţin timp. Având limpedea viziune a nevoilor de întâiul rând pentru poporul nostru, el şi-a început activitatea politică luând loc la o instituţie creată ca să răspândească ştiinţa de carte la sate. Şi a muncit mereu, şi mintea lui a fost pusă neîncetat în slujba marilor cerinţe naţionale. Când moartea l-a lovit atât de nedrept, Ion G. Duca înfăţişa o făgăduinţă pentru ţara noastră românească, fiindcă, ce avea pe toate darurile întrunite: era cult, era inteligent, era talentat, era suflet bun și era om cinstit. Acum, că nu mai trăește, îi pot trimite aceste umile cuvinte de admirare, fără să fiu bănuit. Nu i-am fost partizan politic, lui său, dar acum pot spune"el". în mare parte, tot ce am scris împotriva celorlalte guverne, a fost, mn mare parte, poruncit de datoria de a lua apărarea unui nedreptăţit. Pentru ei şi pentru Vintilă Brătianu. Moartea, cu care l-a lovit mâna crimei, i-a pus pe frunte cununa de lauri. Nu ştiu dacă trăind şi guvernând, ar fi putut ajunge la aceeaş glorie, dar pot spune ca trăind mai departe Ion G. Duca, tura ar fi fost mai puţin turburată de clocotul acelui cazan care s’ar părea că ameninţă să ajungă legendar. A murit Ion G. Duca; acum s’a împlinit anul şi totdeauna îmi voi aduce aminte cu duioşie de prieteneasca lui strângere de mână, care a fost cea din urmă pentru mine, la o întrunire electorală ţinută în sala Constructorilor din coloarea de Albastru. Ion G. Duca a deschis anul trecut seria neagră a asasinatelor : întâi el, al doilea Dollfuss, apoi regele Alexandru al Iugoslaviei şi Louis Barthou. Acum câteva zile, la Moscova, Kirov. Tristă și dureroasă aniversare, de la ziua uciderii lui Ion G. Duca. CONSTANTIN BACALBA"A exooxo Corpul diplomatic îa d. Lebrun Paris, 29 (Rador).— D. Lebrun, președintele republicii, a primit astăzi pe membrii corpului diplomatic, cari au venit să-i prezinte urări cu prilejul Anului Nou. —----- oxo oxo-------- Contingentul armatei spaniole Madrid, 29 (Rador). — Jurnalul Oficial publică textul legii prin care contingentul armatei de uscat pe 1935 se fixează la 145.000 oameni. Domnul Ostrovsky, ministrul Rusiei sovietice la Bucureşti, în primele zile de la instalarea sa in Bucureşti, a restituit, cu oarecare solemnitate, metrul şi kilogramul nostru etalon, trimise în Rusia in timpul retragerii în Moldova odată cu tezaurul Băncii Naţionale şi cu multe alte obiecte de valoare, începutul restituirii s’a făcut cu aceste două piese care, pe lângă valoarea lor intrinsecă Iau costa,, circa 5 000 franci aur) sunt A ce’e două elemente de bază aie sistemului nostru -urmasuri ș! greutăți. ..r^Ap-L-natonal român, făcut M « * TMfcec de mâniei în 1895, după ce l’a adoptat ca prototip a doua conferinţă generală de măsuri şi greutăţi, ţinută la Sevres. Kilogramul naţional român, făcut tot dintr’un amestec de 90% platin şi 10% iridiu, a fost atribuit României de prima conferinţă internaţională de măsuri şi greutăţi, ţinut in 1889, tot la Sevres. Aceste unităţi de măsură au fost luate ca etalon pentru că nu-şi variază aproape de loc dimensiunile în decursul vremnei, din cauza aliajului plaliniridiu, al cărui studiu a fost făcut de marele chimist H. Sainte-Claire Deville. Forma metru* —kvro. x. de lungire/.. .ceva mai mare decât un metru. Lungimea de un metru este dată de două liniuţe foarte fine trase aproape de extremităţi. Kilogramul are forma unui cilindru cu înălţimea egală cu diametrul. . La acest mod de a se fixa metrul şi kilogramul- etalon s’a ajuns după multe discuţiuni în congrese şi conferinţe la care au luat parte savanţi din toată lumea. Prima conferinţă numită şi „Conferinţa diplomatică a metrului“ a avut loc la Paris la 1 Martie 1875. Invitaţiunile pentru această conferinţă au fost făcute încă de la 16 Noembrie 1869 de către Napoleon III după discuţiunile avute în 1867 cu ocazia expoziţiei din acel an. Pregătirea conferinţei din 1875 a durat timp de cinci ani. In Franţa preocuparea de a se stabili sistemul metric este, însă cu mult mai veche. Printr’un decret datat 18 germinal an III, adică 7 Aprilie 1795, se hotărăște adaptarea sistemului metric în care unitatea de lungime este me- trul, definit ca a zecea milion. Una parte din sfertul meridianiului pământesc, care de fapt este egal cu 0,513074 din stânjen, care era unitatea de lungime de până atunci, iar kilogramul este definit cu greutatea unui decimetru cub de apă distilată cântărită la temperatura de 4 grade centigrade.S’a luat la 4° C, pentruca apa la această tempera,tură are greutatea mai mare ca la orice altă temperatură). Primul metru şi kilogram etalon au fost făcute tot dintr’un aliaj de 90% platin şi 10% iridiu şi au fost aşezate în pivniţă la Arhivele Franţei. , Şaptezeci şi cinci de ani mai târziu, în laboratorul lui Sainte Claire Deville, la Şcoala Normală Superioară, faţă fiind şi Thiers, preşedintele Republicei şi Jules Simon, ministrul in- frucpiunii publice, s’a procedat la topirea unei cantităţi de 250 kg. a’naj plat n-hidiu (90% Platte şi 10% li fotte peratura de aproape 2000° dată de flacăra, oxihidrică, în vederea formării unui alt metru şi kilogram etalon. Turna. CRONICA ŞTIINŢIFICĂ Metrul şi kilogramul etalon tie prof. £HL MUSCELEANO rea definitivă, într’un lingou mare număr de savanţi, total, s’a făcut la Conservare. După ce lingoul a fost cufărul de Arte şi Meserii, la 13 Iţit cu apă acidulată, a fost tras Martie 1874, în prezenţa unui în bare spre a se obţine 65 de I bucăţi de câte un metru Din cauza însă a unor defecte căpătate in cursul acestei operaţiuni Sainte-Claire Deville a susţinut ca să se refacă totul. Cum comitetul francez s’a opus, chestiunea a venit in „Conferinţa diplomatică a meditului” din 1875 unde au avut loc numeroase şi uneori dstul de agitate discuţiuni. Cu ocazia aceasta s’a creat şi biroul internaţional nemanent, în pavilionul de la Breteuil, la Sevres, in parcul Sainte.Claud, în acest imobil a locuit în ultimul timp abatele Breteuil. Clădirea şi parcul au fost făcute de ducele de Orleans, fratele lui Ludovic al XIV, după planurile lui Le Nâtre. In timpul războiului din 1370 a fost dărâmat în parte de obuzele inamice. Fiind destinată ceo năsa făcută. O altă clădire, în acelaș stil ,adăugată mai târziu numită Observatorul, servești pentru păstrarea altor instrumente cari deasemenea trebuesc să fie ferite de orice variaţiuni de temperatură pentru ci în cele şase săli, înconjurate di ziduri duble şi foarte groase, se menţine iarna şi vara aceia temperatură. In Verile cele ma călduroase nu se produce decât o variaţiune de a zecea nartî dintr’un grad. Deoarece persoanele care fac observaţiunile produc o variaţie de circa o zecime de grad în temperatura sălilor, s’a relotatat o mică flacără a unui bec cu gaz care dă aceiaş variaţie când nu sunt observatorii înăuntru, spre a se menţine astfel temperatura constantă.. Toate instalaţiile sunt făcute aşa fel încât nu se preda nici cea mai mică vibraţe, cu toate că tramvaiul trece pe la poa-T Intrarea la „Biroul internaţional de măsuri şi greutăţi” (Palaj lata! Writen)* KAfwwO _______—