Universul, ianuarie 1935 (Anul 52, nr. 1-14)

1935-01-01 / nr. 1

Amă al P­ONDATOK! * Pastul Stet exemplarul ®ea poștală plătită In numerar conform /fit Ml l In străinătate : S &£ aprobării *Mf. «-le P. T. T. lHiei CAZZAVILLAN «UNIVERSUL CELE DIN URNA $TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE *sj *Mî£,*f!*DM,N,STM'TM, BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 "Q A TttEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10 SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.1? ff#« ] Marţi­­ Ianuarie 1935 ] DIRECTORI STELIAN POPESCU AURUL ! "-------­r Epoca noastră « plină de paradoxe şi ciudăţenii. In înalte privinţi. Iată o ciudă­ţenie, de pildă, in chestia au­rului. De când etalonul aur a fost părăsit, sub o formă sau alta, de 50 de state — şi încă din cele mai puternice-^, de când economişti de vază, publicişti, mari financiari, oameni de afaceri, politician­ şi partide întregi au deslăn­­ţuit împotriva „domniei“ au-, rului campanii susţinute şi de mare răsunet, de când se încearcă­ — şi cu tot dinadin­sul — detronarea aurului şi înlocuirea lui cu etalonul ar­gint sau plati­ou,­­cu etalonul­­hiarfă, grâu, etc.,, toată lu­mea, în cap cu băncile de e­­misiune şi cu toate trezore­riile, se bat să acapareze can­tităţi cât mai masive din me­talul hulit şi execrat. Faţă de cererea năvalnică şi generală, guvernele şi ex­ploatările au luat măsuri pentru sporirea la maximum a producţiei aurifere. Numai pe anul 1934, pro­ducţia mondială de aur este evaluată la circa 90 miliarde lei. Cât de departe suntem de prezicerile şi rezultatele ur­mărite de defăimătorii auru­lui! Cât de deplasate ne apar azi, de pildă, sentenţele de acum patru ani ale­­lui sir Deterding, care spunea că aurul este o „superstiţie“ şi un „fetiş”, sau rodomentade­­le lui Lenin, care anunţa că­derea tiraniei aurului, odată cu atâtea flecării capitaliste, şi că în paradisul comunist aurul va servi cel mult ca material pentru construirea privaţilor... Astăzi însă, urmaşii şi adep­ţi săi preţuesc aurul cel pu­ţin tot aşa de mult ca şi sta­tele capitaliste, el fiind prin­cipalul instrument de plată a mărfurilor importate. Şi ca dovadă a preţului pe care-l pun actualii dirigenţi­­ai republicii sovietice pe po­sesiunea metalului galben, este creşterea sistematică a producţiei pe ultimii ani. De la 51.200 kg. în 1931, a săltat la 59.000 kg. în 1932, apoi la 88.500 în 1933, iar pentru­ 1934, producţia aurului sovietic se evaluează la 120.000—125.000 kg. Ca şi în Rusia sovietică, în unele state ale Americii de Sud, producţia s-a dublat de la 1932 încoace. Sporuri im­portante se înregistrează de altfel în toate ţările produ­cătoare, chiar şi în ţara noa­stră, mai ales în urma per­fecţionării sistemelor de ex­tracţie, datorită unor impor­tante investiţiuni şi în urma recentelor măsuri,­ luate de guvern de acord cu Banca Naţională. Atâta timp cât haosul mo­netar şi nesiguranţa celor­lalte valori vor rămânea ne­clintite, aurul are toţi sorţii să-şi menţină domnia în lu­me, iar exploatările de aur să facă o rentabilă carieră. Această situaţie creiază, bine­înţeles, importante a­­vantaje pentru economia in­ternă a ţărilor producătoare, care, prin sporirea rezerve­lor de aur, îşi văd sporită pu­terea lor de plată, cum şi pentru desvoltarea schimbu­lui internaţional, care poate fi alimentat prin suplimentul mijloacelor de plată externă câştigat de ţările cu produc­ţia de aur in creștere. de tezaur“, care circulă para­lel­­cu biletele de bancă ale Statului. Comunicatul nu arată ci­fra totală a nouii emisiuni de bancnote puse în circulaţie, iar comisariatul finanţelor refuză să dea orice lămurire in această privinţă. Dealtfel, chiar dacă s’ar cunoaşte circulaţia fiduciară propriu zisă, nu se cunoaşte insă cifra bonurilor de tezaur puse în circulaţie. a nftui han­mnfo­ ­ păstrează secret ; aceste condiţiuni este osibil de spus dacă noua siune are drept contra­rare naturală mărirea vo­tului producţiei ţării (se ’ că în Rusia Sovietică bancnotele trebue să fie con­siderate ca simple bonuri de schimb), sau dacă ea este o consecinţă a nouilor nevoi ale tezaurului, provocate de pildă de cheltuelite necesita­­te de sporirea salariilor. S’ar putea deasemenea ca nouile bancnote să fie destinate a compensa tezaurizarea mai mult sau mai puţin impor­tantă sau să aibă rolul de a asigura o regularizare a cursului intern al rublei. Contradicţii şi omisiuni in politica noastră economică O mare slăbiciune în lupta noastră contra crizei este mai ales lipsa unei politici econo­mice realiste şi clar­văzătoare, care, îmbrăţişând toate proble­mele zilei, să urmărească des­­legarea lor printr’un ansamblu­­ de măsuri, care să se completeze­­ şi să se armonizeze între ele,­ iar nu să se ciocnească şi să se­­ anihileze reciproc, ouai se în-­ tâmplă azi în atâtea cazuri. Or, tocmai, pentru că guvernele noastre n’au fost fixate asupra temeiurilor politicii financiare, comerciale­ şi indus­triale ce s’ar potrivi mai bine nevoilor, inte­reselor şi posibilităţilor de azi ale economiei naţionale şi nici nu prea au obiceiul să consulte pe factorii din viaţa practică, reprezentanţi ai ramurilor şi organizaţiunilor profesionale interesate, greşelile şi contra­­dicţiunile urmăresc de aproape mai toate legiferările şi măsu­rile pe care le iau. De aci şi inap­icabilitatea celor mai mul­te din ele, de aci­ schimbarea lor la scurte intervale, de aci nesiguranţa în tr­ansacţiile şi activităţile­ oamenilor, care nu se pot desvolta normal de cât într’un regim de stabilitate şi încredere desăvârşită. INTRE DEFLAŢIE ŞI INFLAŢIE Ca urmare a angajamentelor luate prin legea monetară din Februarie 1929 pentru întărirea poziţiei leului, politica bugetară şi economică a României tre­buia­ îndrumată spre deflaţie. Intr’adevăr, imperativul echi­librului bugetar impunea defla­­ţia cheltuelilor publice, iar im­perativul echilibrului economic intern impunea deflaţia preţu­rilor, mai ales în industrie, completată fireşte printr-o po­litică de degrevări fiscale, de reducerea tarifelor de trans­porturi şi a celorlalte servicii publice, cum şi a preţurilor ar­ticolelor monopolizate. Nu s’a urmat această politică şi chiar dacă preţurile au scă­­zut crea •tw.,­gsrvem«­e n rw­­înţeles să ’uşureze situaţia ca­tegoriilor lovite prin deprecie­rea produselor indigene (cerea­le, petrol,­lemne, animale), re­ducând in proporţie impozitele, taxele de transport, etc., ci mai de­grabă le-au agravat. ABERAŢIA CU TARIFELE DE TRANSPORT Un exemplu tipic ni-l oferă produsele petrolifere, care de câţiva­ ani ţine primul loc în exportul României. In timp ce preţurile de ex­port au SCĂZUT în ultimii 6 ani între 52% şi 78°/o, după fe­lul produsului, taxele de trans­port au CRESCUT in acelaş in­­terved, cu excepţia văcurei, cu 4-26%. Aşa­dar, pe când în 1929 ta­xele de transport reprezentau o sarcină de 5,20o-23,7% din preţurile de export folo Cons-, tanţa, astăzi ele reprezintă 24.9%-35.4­/p. In­cât încasările­­ din transport ale căilor ferate şi conductei au săltat — odată şi cu sporirea exportului — de la 700 milioane lei în 1929 la circa 1.770.000.000 în 1934. ABERAŢIA CU CIFRA DE A­­FACERI Aceeaşi constatare cu cifra de afaceri la export. In primul rând, valorile medii la care se calculează impozitul cifrei de afaceri sunt cu mult mai mari decât valoarea reală a produse­lor, reprezentată prin preţurile de export. Iată de pildă situaţia pentru benzina uşoară şi grea: în timp ce preţul tonă fob Ra­madan e pentru benzina uşoa­ră 1548 lei şi fob Constanţa 1727, valoarea medie fixată ofi­cial şi la care se aplică cifra de afaceri este de 2150 lei; idem cu benzina grea: preţul fob Ra­madan 1100 şi fob Constanţa 1279, iar valoarea medie 2150. Dar impozitul acesta devine şi mai agravant prin aceea că se aplică la preţurile fob, în care intră şi taxele de trans­port până la punctul de export şi celelalte taxe, impozite şi cheltueli. SE PERCEP INCA TAXE DE EXPORT Ceea ce este însă intr’adevăr absurd şi de neînţeles, este că pentru benzină şi celelalte pro­duse, afară de păcură, statul percepe şi azi taxe... de export. Cum de e posibilă o aseme­nea aberaţie ? Să loveşti cu taxe de export produsele ţării, când toate statele se întrec să înles­nească prin orice avantagii şi prin orice mijloace scurgerea şi plasarea în afara a produselor indigene !.... Dar confuzia noastră devine și mai mare, dacă ne amintim că însuși guvernul nostru a fixat prime de export in favoa­rea unor produse exportate caz, cum pot sa­ stea alături a­­ceste măsuri care se exclud , pe de o parte prime de încurajare a exportului, iar pe de alta taxe de împovărarea aceluias ex­port ?.... Nu mai detailăm aci celelalte grevaţiuni abuzive: taxele co­­muncile, care la preţurile reduse de azi ale pet­rolului la export, reprezintă o­­sarcină anuală de 220 milioane sau taxa ad.valo­­rem percepută de porturi la o valoare medie arbitrară, care ■■DRMUMHNriiN depăşeşte până la.... de 7 ori preţurile de export. ABERAŢIA AUTOMOBILULUI Tot în ordinea aberaţiunilor şi contradicţiunilor care abun­dă în aşa zisa noastră politică economică, trebue să menţio­năm şi punerea sub regimul restric­ţiunilor la import a uno­ra din articolele, care alimen­tează foarte activ mişcarea e­­conomică în ţară şi prin aceas­ta înseşi veniturile statului. Un exemplu avem cu auto­mobilul. S’am zis: articol de lux, putem trăi şi fără automobile, deci să împiedicăm intarea lor in ţară... Ce greşală! Automobilul nu este numai un mijloc rapid şi comod de transport, dar este şi un vehicul economic, în sen­sul că animează şi întreţine circulaţia oamenilor şi a bu­nurilor. El asigură existenţa atâtor categorii de cetăţeni: şofe­ri, mecanici, personal din atelie­rele de reparat, din garaje, din magazinele cu piese de schimb, cauciucuri, etc. Apoi automobi­lul consumă benzină, uleiuri, sporeşte deverul în toate direc­ţiile şi odată cu aceasta şi în­casările statului din taxele de consumaţie, taxele pe circula­ţie, impozitele personalului, fără să mai punem la socoteală că prezenţa cât mai multor ma­şini în ţară determină prin concurenţă îmbunătăţirea şi ieftenirea transportului, ceea ce înseamnă de asemeni un câş­tig apreciabil pentru economia naţională. Aceste lucruri elementare au rămas neînţelese de cei in drept. Aşa se explică şi faptul că România bogatelor zăcămin­te de petrol, n’are decât 33.587 vehicule automotoare, în timp ce ţări mult mai mici şi nepro­ducătoare posedă un număr de 3-4 ori mai mare de asemenea maşini: Elveţia 125.000, Austria 31 242. CStî Vyt»- In­ care, deşi neproducătoare, are 464.887 maşini, Germania, ne­­producătoare, 677.428, fără să mai pomenim de Franţa cu 1.845.400 şi de Statele­ Unite cu 25.986.353. Sunt constatări simple şi la înţelegerea tuturor, dar ele cântăresc, mult în balanţa in­tereselor generale. De aceea le-am relevat şi de aceea na-am bucura dacă cei în drept ar ţine seamă de ele. H. I. O "" Barierele aşezate pe drumurile ce duc in parte in vederea inchiderei frontierelor (decretată alaltăeri) până după efectuarea plebiscitului. Intrarea in teritoriu va fi permisă numai cu au­­torizaţie specială, dată de comisia guvernamentală internaţională Tragedie familiară Varşovia, 29 (Rador)-----As­tăzi s’a descoperit o tragedie familiară, întâmplată în noap­tea de Crăciun. Lucrătorul Suckholew, a cărui soţie zăcea paralizată de mai mulţi ani, s’a sinucis, otrăvindu-se pe când lua masa împreună cu soţia in noaptea de Crăciun. Femeea neputându-se mişca, cadavrul soțului a rămas spri­jinit de masă, până astăzi, când a fost găsit de nişe ve­cini, cari a­u pătruns în casă. Nefericita paralitică a fost dusă la­ spital, unde a murit după câteva or®. Scrisori din Londra de AUGUR Londra, Decembrie POŞTA AERIANA Guvernul a luat o importantă hotărîre pentru poşta aeriană. S’a anunţat în Camera comu­nelor că, în măsura posibilului, în interiorul imperiului scriso­rile vor fi transportate cu avio­nul, şi aceasta fără o supra­taxă specială. Scrisorile cu de­stinaţia India, Africa de Sud şi Australia vor fi trimise exclu­siv pe calea aerului. Direcţia poştelor socoteşte că a sosit momentul să aplice comunica­ţiilor poştale în imperiu, prin­cipiul care a mai fost pus în vigoare în interiorul regatului britanic, şi anume ca scrisorile să fie îndreptate pe calea cea mai grabnică, fără ca publicul să plătească vreo supra­taxă. Se va înţelege însemnătatea acestei hotărîri, dacă se consi­deră că până acum, pentru In­dia, bunăoară, nu există pen­tru expediţiile obişnuite decât un serviciu săptămânal pe mare. Sacii sunt îndreptaţi pe calea terestră până la Marsilia, unde sunt îmbarcaţi pe bordul unui vapor, căruia îi trebue două săptămâni ca să le predea la Bombay. Experienţele făcute mai de mult, dovedesc că avio­nul poştal va întrebuinţa mai puţin de trei zile pentru dis­tanţa dintre Londra şi Karachi. In Australia, scrisorile vor sosi în şapte zile, iar în Africa de Sud, în patru Fireşte că, spre a înlocui­­apcitatea unui pachebot, trebue să se prevadă pentru direcţia Indiei, de la 4-5 plecări pe săptămână. Aviaţia civilă britanică primeşte deci un impuls uriaş. E o adevărată revoluţie a sistemului poştal, care se­­ pregăteşte. Statul va plăti o subvenţie însemnată serviciilor aeriene. Dar sacrifi­(Continuare in pag. 2-a) Vapor răsturnat Având pe bord un echipaj de 158 oameni și 127 pasageri, vasul olandez „Orania” a fost abordat de vaporul „Loanida” și s’a scufundat lângă Oporto. N’a fost, din fericire, nici o victimă ome­nească M. S. Regina Maria a depus o jerbă pe locul unde a fost asasinat I. G. Duca Sinaia, 29 Decembrie Azi, la ora 4 d. a., cu un va­gon regal, atașat la trenul de București, a plecat din localitate spre Capitală, M. S. Regina Ma­ria.. Pe peron, Suverana a fost sa­lutată de d-nii: general Mihail, comandantul brigăzii de vână­tori de munte; coloneii Sw.de­­nek, Merişanu şi Urdăreanu, a­­ghiotanţi regali; colonel Grigo­ri­u şi căpitan Gheorghiu. înainte de plecare, M. S. Re­gina Maria s-a îndreptat spre locul unde a fost asasinat I. G. Duca, depunând o frumoasă jerbă de crisanteme albe, o O o D-na și d. N. TITULESCU la sporturile de iarnă de la Saint-Moritz ­xix- Ninsoare la Predeal 29 Decembrie Astă noapte, a început să ningă în localitate, depunân­­du-se până azi dim. un strat subţire de zăpadă. Astăzi au continuat să cadă, rar şi liniştit, fulgi mari de ză­padă, iar stratul de zăpadă a devenit de 8—10 cm. ..—- o o o ——— Foşti luptători francezi la mormântul regelui Alexandru Belgrad, 29 (Rador). — Marţi vor sosi la Belgrad 250 de foşti luptători francezi din armata care a luat parte la campania de pe frontul oriental în tim­pul marelui război. Grupul foştilor luptători francezi va merge la mormân­tul Regelui Alexandru pentru a-i aduce un pios omagiu. Cei 250 de foşti luptători vor vizita de asemenea oraşele Lhi­­bliana şi Zagreb. A trecut un an Jalnică aniversare A trecut un an de când o veste dureroasă ne-a înmărmu­rit pe cei mai mulţi: în gara Sinaia, Ion G. Duca, şeful gu­vernului liberal, a căzut mort sub gloanţele unui ucigaş. Am cunoscut pe Ion G. Duca în Camera de la 1911, sub guver­nul lui Petre Carp. Atunci Duca era încă tânăr; reprezenta în parlament opoziţia liberală şi era oarecum, la începutul ca­rierei sale politice, care trebuia să fie distinsă. Ce om de bună societate , ce om simpatic, dulce în rapor­turile sate cu ceilalţi oameni; ce om de bună creştere ! Şi apoi, ce om muncitor în câmpul atât de spinos al cul­t cu toate manifestările in­teli­­genţei omeneşti în rodnicie ! Cultura prea vastă, cărtură­­ria prea îmbâcsită nu sunt, câte­odată, apanajul bărbatul de stat. Am cunoscut atâţia oa­meni politici în România cari, având mari însuşiri cârmui­­toare, nu erau şi prea mari în­văţaţi. In Franţa, o ţară de atâta cultură, a trăit un om având un mare talent de vorbă şi un mărturisit geniu politic; acesta a fost Aristide Briand. Dar A­­ristide Briand era un foarte slab cercetător al cărţilor străine. Când, pentru întâia oară, a intrat în Camera franceză, ma­rele orator socialist Jaurés, il arăta cu degetul vecinului său de fotoliu, spunându-i: — Vezi pe omul acela; este de o ignoranță enciclopedică. Vorba a rămas, iar adevărul este că Aristide Briand n’a fost, ceea ce se cheamă de obiceiu , un om foarte cult. Ion G. Duca a fost însă, un om foarte citit, un orator cu un talent demn de toată admira­rea. Şi, pentru întregirea făptu­rii sale atât de repede şi de du­reros trecătoare, era un apro­piat, un atrăgător, un om făcut ca să apropie şi niciodată ca să respingă. Puteai să nu-i fii aderent, pu­teai să nu-i împărtăşeşti vede­rile, dar făptura lui era din acelea care comandă simpatiile Câte daruri avea de la soartă, ca să conducă un guvern, nu pot spune; mâna ucigaşă ne-a lipsit de putinţa de a şti, dar ca ministru de resort, atât timp cât l-am cunoscut, a fost una din eminentele personali­tăţi cari au ocupat banca mi­nisterială. O caldă simpatie m’a legat de omul acesta, după ce­­-am cunoscut lipsa desăvârşită de ifos arătos şi creator de di­stanţe. Când, în Camera de la 1911, am debutat la tribună, vorbind la discuţia Mesajului Tronului, cel dintâi care a sărit din bancă şi a venit să-mi spu­nă cuvinte amabile, a fost el. Şi eram din opoziţie şi ne cu­noşteam de foarte puţin timp. Având limpedea viziune a ne­voilor de întâiul rând pentru poporul nostru, el şi-a început activitatea politică luând loc la o instituţie creată ca să răs­pândească ştiinţa de carte la sate. Şi a muncit mereu, şi mintea lui a fost pusă neînce­tat în slujba marilor cerinţe naţionale. Când moartea l-a lovit atât de nedrept, Ion G. Duca înfă­ţişa o făgăduinţă pentru ţara noastră românească, fiindcă, ce avea pe toate darurile întru­nite: era cult, era inteligent, era talentat, era suflet bun și era om cinstit. Acum, că nu mai trăește, îi pot trimite a­­ceste umile cuvinte de admira­re, fără să fiu bănuit. Nu i-am fost partizan politic, lui său, dar acum pot spune"el". în mare parte, tot ce am scris împotriva celorlalte guverne, a fost, mn m­are parte, poruncit de datoria de a lua apărarea unui nedreptăţit. Pentru ei şi pentru Vintilă Brătianu. Moartea, cu care l-a lovit mâna crimei, i-a pus pe frunte cununa de lauri. Nu ştiu dacă trăind şi guver­nând, ar fi putut ajunge la a­­ceeaş glorie, dar pot spune ca trăind mai departe Ion G. Duca, tura ar fi fost mai puţin turburată de clocotul acelui ca­zan care s’ar părea că ame­ninţă să ajungă legendar. A murit Ion G. Duca; acum s’a împlinit anul şi totdeauna îmi voi aduce aminte cu duio­şie de prieteneasca lui strângere de mână, care a fost cea din urmă pentru mine, la o întru­nire electorală ţinută în sala Constructorilor din coloarea de Albastru. Ion G. Duca a deschis anul trecut seria neagră a asasina­telor : întâi el, al doilea Doll­­fuss, apoi regele Alexandru al Iugoslaviei şi Louis Barthou. A­­cum câteva zile, la Moscova, Kirov. Tristă și dureroasă aniversa­re, de la ziua uciderii lui Ion G. Duca. CONSTANTIN BACALBA"A exo­oxo Corpul diplomatic îa d. Lebrun Paris, 29 (Rador).— D. Le­­brun, președintele republicii, a primit astăzi pe membrii corpului diplomatic, cari au venit să-i prezinte urări cu prilejul­ Anului Nou. —----- oxo oxo--------­ Contingentul armatei spaniole Madrid, 29 (Rador). — Jur­nalul Oficial publică textul le­­gii prin care contingentul ar­matei de uscat pe 1935 se fi­xează la 145.000 oameni. Domnul Ostrovsky, ministrul Rusiei sovietice la Bucureşti, în primele zile de la instalarea sa in Bucureşti, a restituit, cu oarecare solemnitate, metrul şi kilogramul nostru etalon, tri­mise în Rusia in timpul retra­gerii în Moldova odată cu teza­­urul Băncii Naţionale şi cu multe alte obiecte de valoare, începutul restituirii s’a făcut cu aceste două piese care, pe lângă valoarea lor intrinsecă Iau costa,­, circa 5 000 franci aur) sunt A ce’e două elemente de bază aie sistemului nostru -urmasuri ș! greutăți. ..r^Ap-L-natonal român, făcut M « * TMfcec de mâniei în 1895, după ce l’a a­­doptat ca prototip a doua con­ferinţă generală de măsuri şi greutăţi, ţinută la­ Sevres. Kilogramul naţional român, făcut tot dintr’un amestec de 90% platin şi 10% iridi­u, a fost atribuit României de prima conferinţă internaţională de măsuri şi greutăţi, ţinut in 1889, tot la Sevres. Aceste unităţi de măsură au fost luate ca etalon pentru că nu-şi variază aproape de loc dimensiunile în decursul vre­­mnei, din cauza aliajului plalin­­iridiu, al cărui studiu a fost fă­cut de marele chimist H. Sain­­te-Claire Deville. Forma metru­­* —kvro. x. de lungire/.­. .ceva mai mare de­cât un metru. Lungimea de un metru este da­tă de două liniuţe foarte fine trase aproape de extremităţi. Kilogramul are forma unui ci­lindru cu înălţimea egală cu diametrul. . La acest mod de a se fixa me­trul şi kilogramul- etalon s’a ajuns după multe discuţiuni în congrese şi conferinţe la care au luat parte savanţi din toată lumea. Prima conferinţă numită şi „Conferinţa diplomatică a me­trului“ a avut loc la Paris la 1 Martie 1875. Invitaţiunile pentru această conferinţă au fost făcute încă de la 16 Noem­­­brie 1869 de către Napoleon III după discuţiunile avute în 1867 cu ocazia expoziţiei din acel an. Pregătirea conferinţei din 1875 a durat timp de cinci ani. In Franţa preocuparea de a se stabili sistemul metric este, însă cu mult mai veche. Printr’un decret datat 18 germinal an III, adică 7 Apri­lie 1795, se hotărăște adapta­rea sistemului metric în care unitatea de lungime este me- t­­rul, definit ca a zecea milion. U­na parte din sfertul meridianiu­­­lui pământesc, care de fapt este egal cu 0,513074 din stânjen, care era unitatea de lungime de până atunci, iar kilogramul este definit cu greutatea unui deci­­metru cub de apă distilată cân­tărită la temperatura de 4 grade centigrade.­­S’a luat la 4° C, pen­­truca apa la această tempera,­tură are greutatea mai mare ca la orice altă temperatură). Primul metru şi kilogram eta­lon au fost făcute tot dintr’un aliaj de 90% platin şi 10% iri­­diu şi au fost aşezate în pivniţă la Arhivele Franţei. , Şaptezeci şi cinci de ani mai târziu, în laboratorul lui Sain­­te­ Claire Deville, la Şcoala Nor­mală Superioară, faţă fiind şi Thiers, preşedintele Republicei şi Jules Simon, ministrul in- frucpiunii publice, s’a procedat la topirea unei cantităţi de 250 kg. a’n­aj plat n-h­idiu (90% Platte şi 10% li­ fotte peratura de aproape 2000° dată de flacăra, oxihidrică, în vederea formării unui alt me­tru şi kilogram etalon. Turna. CRONICA ŞTIINŢIFICĂ Metrul şi kilogramul etalon tie prof. £HL MUSCELEANO rea definitivă, într’un lingou­­ mare număr de savanţi, total, s’a făcut la Conservare.­­ După ce lingoul a fost cufă­­rul de Arte şi Meserii, la 13 I­ţit cu apă acidulată, a fost tras Martie 1874, în prezenţa unui în bare spre a se obţine 65 de I bucăţi de câte un metru Din cauza însă a unor defecte că­pătate in cursul acestei opera­­ţiuni Sainte-Claire Deville a susţinut ca să se refacă totul. Cum comitetul francez s’a o­­pus, chestiunea a venit in „Conferinţa diplomatică a med­itului” din 1875 unde au avut loc numeroase şi uneori d­stul de agitate discuţiuni. Cu ocazia aceasta s’a creat şi biroul in­ternaţional ne­manent, în pa­vilionul de la Breteuil, la Se­vres, in parcul Sainte.Claud, în acest imobil a locuit în ulti­mul timp abatele Breteuil. Clădirea şi parcul au fost fă­cute de ducele de Orleans, fra­tele lui Ludovic al XIV, după planurile lui Le Nâtre. In tim­pul războiului din 1370 a fost dărâmat în parte de obuzele inamice. Fiind destinată ce­­o năsa făcută. O altă clădire, în ace­laș stil ,adăugată mai târziu numită Observatorul, servești pentru păstrarea altor instru­mente cari deasemenea trebu­­esc să fi­e ferite de orice varia­ţiuni de temperatură pentru ci în cele şase săli, înconjurate di ziduri duble şi foarte groase, se menţine iarna şi vara aceia­ temperatură. In Verile cele ma călduroase nu se produce decât o variaţi­une de a zecea nartî dintr’un grad. De­oarece persoanele care fac observaţi­unile produc o variaţie de circa o zecime de grad în temperatura sălilor, s’a relotatat o mică flacără a unui bec cu gaz care dă aceiaş variaţie când nu sunt observa­torii înă­untru, spre a se menţine astfel temperatura constantă.. Toate instalaţiile sunt făcute aşa fel încât nu se pred­­­a nici cea mai mică vi­braţ­e, cu toate că tramvaiul trece pe la poa-T Intrarea la „Biroul internaţional de măsuri şi greutăţi” (Pala­­j lata! Writen)*­ KAfwwO _______—

Next