Universul, ianuarie 1935 (Anul 52, nr. 1-14)
1935-01-14 / nr. 13
tagjal Anul al 52-leam FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN Taxa poștală plătită In numerar conform aprobat« Dir. G-I. P. T. T. No. 120-288/932 UNIVERSUL «UE DIN URMA $THU DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10 SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.11 Mir. 13 Luni 14 Ianuarie 1935 p 1111 DIRECTORI STELIAN POPESCU Organizarea Curţii de conturi Ne-am ocupat în câteva rânduri despre o anomalie a uneia din jurisdicţiunile înnalte şi reluăm chestiunea, deoarece există actualmente posibilitatea unui început de reparaţiuni. Nu este nevoe să stăruim asupra rostului, importanţei şifuncţionării înaltei Curţi de conturi. Nu de mult am comentat o lucrare documentată despre caracterul şi evoluţia, atât la noi, cât şi în alte părţi, a acestei instituţiiuni, al cărei rol a crescut pretutindeni în raport cu întinderea şi complicarea administraţiunilor publice în toată lumea, prin efectul greutăţilor şi problemelor din ce în ce mai multe, mai neaşteptate şi mai anevoe de rezolvat. Cu acelaş interes pentru progresul acestei casaţii financiare şi cu obiectivitatea de la care nu ne abatem niciodată, vom expune cele de mai jus, punând la punct o necesitate de mult simţită şi unanim recunoscută. Innalta Curte de conturi are, printre numeroasele sale atribuţiuni, una de cea mai mare importanţă şi răspundere: controlarea supremă a administrării banului public. Toate bugetele Statului, judeţelor, comunelor, aşezămintelor cari beneficiază de fonduri publice sub supraveghere publică, trec prin examinarea acestei instituţiuni, autorizată să facă cele mai întinse cercetări, să judece situaţiunile constatate în contradicţie cu legile, regulamentele şi cu orice alte norme obligatorii în marele angrenaj al manipulării fondurilor publice, să pronunţe sancţiunile drepte şi legale pentru pedepsirea abuzurilor, pentru reparaţiunea pierderilor datorite relei credinţe sau relei gestiuni. O misiune vastă, importantă şi cu atât mai grea, cu cât se resfrânge în diferite direcţiuni, ca de pildă : instruirea şi judecarea imputărilor aplicate celor găsiţi cu lipsuri în toate ramurile de administraţie publică; apelurile în contra hotărîrilor in materie de pensie pentru toate categoriile de pensionari, etc. Pentru a corespunde acestor cerinţe exorbitante, Innalta Curte de conturi dispune de două aparate principale. Este cel de a doua li-nie :• referendarii de diferite grade, cari fac ceeace s’ar putea numi activitatea cu caracter de Instrucţiune scrisă. Este cel de prima linie : magistraţii — prim-preşedinte, preşedinţi de secţii, consilieri, procurori, — cari fac ceea ce Ml—MM.MMI.....— l—llll II....... s'ar putea numi instrucţiunea orală,şi pronunţă hotărîrile. Pentru ambele categorii, legea prevede condiţiuni de recrutare de aşa fel, încât să asigure importantei opere cerute cât ’mai multe garanţii • de • ştiinţă, de experienţă, de stagiu în această materie. Mulţumită acestor condiţiuni, respectate Intr’o măsură apreciabilă, Curtea de conturi a putut să-şi îndeplinească misiunea menţinându-se la nivelul înaltelor foruri de judecată cu care este asimilată. Ceeeace a rămas să se facă, în special pentru a i se asigura şi in viitor un corp superior în compunerea sa întreagă, este ceeace nu s’a făcut mai ales în timpurile mai noul, decât într’o prea infimă măsură. In conceperea instituţiei şi în realizarea ei a intrat preocuparea exteriorizată de legea organică, atunci când a prevăzut dreptul pentru referendum de a fi înaintaţi magistraţi, adică procurori, consilieri,şi aşa mai departe. Raţiunea a fost ca să se atragă elemente bune şi ca acestea să muncească cât mai mult şi mai bine, în speranţa că vor ajunge acolo, nu cu indiferenţa caracteristică funcţionarilor cari, ştiindu-şi perspectivele prea limitate, se cred datori să fie cel mult conştiincioşi. Sistemul a dat rezultate bune oriunde s-a aplicat mai accentuat. Dacă Consiliul legislativ are numeroase elemente remarcabile în laboratorul de primul grad, este pentru că ajung din ei în gradul cel mai superior la intervale normale, nepreferindu-li-se aproape mereu elemente din afară. Este o emulaţiune ce cucereşte şi reţine. Acelaşi lucru la înalta Curte de casaţie, unde magistraţiii asistenţi, având perspective pozitive să ajungă prin merite in posturi superioare la instanţele de fornd, sau să rămână pe loc, se pot recruta jurişti din cei mai bine pregătiţi. Referendarii, cărora li s’a făcut dreptatea să fie introduşi, conform legii, în completele de judecată, au justificat acest drept prin modul cum au lucrat, şi dacă totuş marea majoritate nu este de câtva timp de loc încurajată prin eficacitatea acestui drept, nu este vina lor, fiindcă meritele lor sunt stabilite, ci a unei concepţii regretabile a forurilor cari numesc fără preocupare de aceste consideraţiuni. Este acum un loc vacant. Se va restabili oare măcar de astă dată dreptatea într’un înalt aşezământ de stat ? _______________ sw» -•'»)«eaMMiaeiwinEPi in—— Plebiscitul de azi din teritoriul Sarre Urmările plebiscitului in cele trei ipoteze: unirea cu Franţa, unirea cu Germania, menţinerea regimului actual? După hotărîrea luată de comisia guvernamentală din Sare, alegătorii din prima serie şi mume, funcţionarii de la c. f., poştă, poliţie şi din alte servicii, au votat în ziua de 6 Ianuarie, iar ceilalţi alegători vor vota mâine 13 Ianuarie c. 5’a admis această metodă, deoarece în regiunea Sarre sosesc numeroase trenuri speciale cu alegatori în vederea operaţiuni plebiscitului şi majoritatea ancţionarilor sunt reţinuţi de nteresele serviciului lor. Nuanăul alegătorilor funcţionari, car au votat, în ziiua de 6 Iannuarie este de aproape 20.000. Bine înţeles că rezultatul votului din 6 Ianuarie nu este ştiut de nimeni. S-a luat aceast măsură spre a nu se influenţa alegătorii care vor vota în de 13 ianuarie. OBIECTUL CONSULTĂRII POPULARE După art. 49 din tratatul de la Versailles, obiectul consularii populaţiei din regiunea Sarre este „să facă cunoscut suveranitatea sub care ea doreşte să fie“. După ce se va cunoaşte rezultatul plebiscitului, Societatea Naţiunilor va decide suveranitatea sub care va fi plasat teritoriul Sarre, ţinând, fireşte, cont de dorinţa exprimată prin votul populaţiei. Până acum Societatea Naţiunilor nu este decât „fidel comisar", care exercită guvernământul acestui teritoriu. Alegătorii din Sarre se pronunţă pentru una din cele trei soluţii: 1) menţinerea regiunii(Continuare în pag. 2-a) EXEMPLARUL igSiiS-.u, ** Pa8üü PEISAJ DE IARNĂ IN JUD. MUSCEL Maria Ionescu-Bocaloglu Franta şi Italia ferm hotărâte să desvolte amiciţia tradiţională dintre ele O declaraţie solemna a celor doua guverne Paris, H (Rador). ** Agenţia „Havas”'transmite urmă-, toarele: Ministerul de afaceri streine a publicat azi la ora 20 o declaraţiune generală, care trebue a fi pusă In fruntea tuturor documentelor diplomatice semnate la Roma la 7 Ianuarie a. c. de către d-nii Masohai şi Laval. Iată textul acestei declaraţiuni: „Ministerul de afaceri stripe, al Republicii franceze şi Şeful guvernului italian , considerând că documentele din 7 Ianuarie au asigurat reglementarea principalelor chestiuni pe care *c«ţigurile «interioare le/ hi/sau pendinte intre cele dou«a naţiuni, şi, in special, toate chestiunile referitoare la aplicarea articolului 13 din acordul de la Londra din 26 Aprilie 1915, considerând că toate chestiunile litigioase, care ar putea să survină un viitor între guvernele lor, îşi vor găsi soluţionarea fie pe calea conversaţiunilor diplomatice, fie pe calea procedurilor stabilite de către Societatea Naţiunilor, adică prin deriziunile Curţei Permanente de Justiţie Internaţională dela Praga şi printr’Un act general fe arbitraj, anunţă hotărîrea guvernelor lor de a desvolta amiciţia tradiţională, care uneşte cele două naţiuni şi de a colabora, intr’un spirit mutual de încredere, la menţinerea pacei generale. „In vederea acestei colaborări, cele două guverne vor proceda între ele la un schimb de consultări, atunci când împrejurările ar cere aceasta”. Să păstrăm leul, dar nu numai prin declaraţii ministeriate Veştejind uşurătatea cu care s’a pus deunăzi din nou în discuţie siguranţa monetei noastre naţionale, d. ministru de finanţe Victor Slăvescu a repetat hotărîrea sa şi a guvernului de a păstra neatins leul la actuala lui valoare, aur. „Ţin să se ştie — a declarat d-sa textual — că atâta vreme cât voi sta la acest post de grea răspundere, garantez stabilitatea monetară la actuala ei paritate“. • • - .••■■■■ Bine a făcut d. ministru de finanţe că a răspuns imediat şi pe tonul cel mai ferm încercărilor politicianiste de a semăna neîncrederea în moneta naţională. Suntem poate unica ţară din lume, în care chestiunile cele mai gingaşe privitoare la credit şi la manetă sunt folosite ca platforme politice în concurenţa demagogică dintre partide, fără ca nimeni să protesteze contra tulburărilor profunde aduse prin aceasta pieţii şi fără ca cel care s’a făcut vinovat de-o astfel de turburare să fie tras la răspundere. Căci fiecare din noi, bieţi cetăţeni cari ne câştigăm gologanul cu muncă şi cu sudoare, avem dreptul să ne întrebăm: de unde până unde domnii ăştia împărţiţi în partide îşi arogă dreptul de a se atinge de resorturile cele mai delicate, pe care se reazămă viaţa şi siguranţa economică a ţârii, când experienţa de până acum ne arată că de pe urma amestecului lor brutal n’au cules decât ruină şi dezolare?! Dar stabilitatea monetară nu este fişă de bacara ca să fie aruncată pe masa de joc de toţi aventurierii concurenţii demagogice. Să intre odată în cap politicianilor că nu se pot juca de-a risca cu moneta ţării. Devalorizarea monetei nu poate să formeze punct de program politic, decât p pentru aventurierii cari ştiu că nu vor avea niciodată frânele răspunderii sau pentru agitatorii cari riscă orice numai ca să se apropie de putere. Un partid serios de guvernământ, care are respect faţă, de opinia publică şi înţelege să se sprijine în orice moment pe încrederea ei, nu anunţă şi ..u agită dia «poziţie o reformă monetară chemată să zdruncine iremediabil toate bazele economiei şi creditului ţării. Iată de ce suntem alături de d. ministru de finanţe şi când veştejeşte dinamitarea leului şi când dă ţării asigurări contra aventurilor, încrederea publicului este cel dintâi bun pe care trebue să-l cucerim şi să-l păstrăm. De fapt, însăşi stabilitatea monetară este în funcţie de încrederea cetăţenilor şi de voinţa lor de a o păstra. Sunt ţări în care acoperirea metalică s’a irosit de mult şi în care totuşi cursul monetei se menţine printr’o acoperire şi mai valoroasă decât cea metalică, prin acoperirea creditului moral pe care obştea cetăţenilor îl acordă monetei naţionale. Perfect adevărat, dar mai trebue să ştim un lucru: câştigarea şi întărirea acestei încrederi nu se obţin totuşi numai prin declaraţii ministeriale — oricât de oneste şi oricât de categorice ar fi — dacă acestea nu sunt urmate şi nu sunt susţinute de o politică generală sănătoasă, constructivă, ferită de transacţii şi de concesiuni, singura în stare să polarizeze prin realizările ei vii şi utile, încrederea generală. Dar a continuat risipa în cheltuelile publice, făcând irealizabil echilibrul bugetar, care de şapte ani a rămas o problemă insolubilă pentru miniştrii de finanţe şi guvernele României; a continua jocul de-a baba oarba cu regimurile de importexport ale ţării şi a stărui în practicarea nenorocitei politici a portofoliilor putrede pe spinarea institutului de emisiune şi a statului român, este a pregăti cu conştiinţă zdruncinarea încrederii publice în capacitatea noastră de a ne guverna şi de a ne reface şi, prin aceasta, zdruncinarea stabilităţii însăşi a leului. Iată de ce toţi românii cu scaun la cap şi cu conştiinţa îngrijorată de soarta ţării, aşteaptă cu sufletul la gură pe omul, pe oamenii, partidul sau partidele de conducere, care să-şi înţeleagă datoria în lumina asprelor disciplini morale pe care le impun şi mai asprele certaţi ale clipei de faţă. Sinuciderea originală a unui medic ungur Budapesta, 11 (Radio-Central). — Medicul societăţii de salvare din Budapesta, dr. Andreias Fürst, s’a sinucis, într’un mod cu totul original. A luat o mânuşă de cauciuc, ale cărei degete le-a umplut cu vată îmbibată cu o mare cantitate de clorură de etil. A dus după aceia mănuşa în faţa nasului şi a ţinut-o până şi-a pierdut cunoştinţă. Când personalul de serviciu a dat peste el, orice încercare de a-l salva a fost zadarnică, căci încetase din viaţă. Inundaţii catastrofale in răsăritul Canadei _ Halifax, 11 (Radio-Central). — Partea de răsărit a Canadei, a fost bântuită de inundaţii catastrofale. In unele locuri, apa s’a ridicat la măi mulţi metri înălţime, acoperind complet regiunea din jurul oraşului Hat'* t. Sute de familii au rămas fără adăpost. Comunicaţiile, telegrafice şi telefonice au fost complet întrerupte. Terasamentele liniilor ferate au fost luate de ape. Deoarece şi şoselele sunt acoperite de ape, comunicaţiile pe uscat cu regiunea sinistrată sunt cu desăvârşire întrerupte, astfel că trimiterea ajutoarelor e aproape imposibilă. Consilier tehnic francez angajat de subsecretariatul român al aerului Pauls, 11 (Radar). — Ziarul „Figaro" anunţă: Aviatorul francez, Michel Detroyat, campion francez al aviaţiei, a fost angajat de subsecretariatul de stat al aviaţiei române, în funcţia de consilier technic. Misiunea asului francoz este de a organiza școala de perfecționare de pilotaj din țară. ----------pag. * '-600-----------Avion prăbuşit in lacul Constanta din Elveţia Basel, 11 (Radar). — Ziarul „Basler Nachrichten“ anunţă că un avion s’a prăbuşit în lacul Constanţa dela o înălţime de 250 metri. Un pescar, care a fost martor al accidentului, a încercat să se apropie de locul unde s’a întâmplat nenorocirea, dar n’a mai găsit nimic, avionul fiind înghiţit de apele lacului. După mai mult timp, pescarul a găsit plutind o bucată dintr’o aripă a avionului, pe care a adus-o postului de vamă din Utteil. : V Mai mulţi marinari ai companiei elveţiene de navigaţie declara că și ei au observat prăbușirea avionului. ---------— oo6:ifc:ooo ---------A murit la 123 ani Moscova, 11 (Rador). ■— Azi a murit în clinica de pe ‘lângă institutul ‘de medicină experimentală din Moscova, bun bătrân în vârstă de 123 de ani. Moartea a fost provocată de o infecție. . ■' — Este interesant de remarcat că bătrânul, ' care se numește Machukin, s’a născut în' anul 1811. Acest lucru este' stabilit pe bază de documente. /. Fiică lui Machtkhiri este în vârstă de 80 ani. Tatăl ei a fost Vizitiu la un proprietar rural timp de 50 de anii. Apoi, a părăsit acest serviciu' și s’a apucat de agricultură. Acum' trei ani, din'cauza vârstei, , a trebuit să se lase şi de această' ocupaţie. Până iii ultima clipă a vieţii sale, Machukhin şi-a păstrat pe deplin toate facultăţile.' Deaseftieni, vederea şi auzul erau satisfăcătoare. ' De reţinut faptul că tot timpul vieţei sale, Machukhin nici n’a fumat, nici n’a băut. LIBERTATEA PRESEI Cenzura continuă să-şi facă opera ei destinetivă sub guvernul tânărului om politic şi fost prieten de altădată, d. G. Tâtărascu. Fost prieten, fiindcă din moment ce n’am cerut dlui Tătărăscu nimic alt decât să fiu lăsat să spun adevărul în interesul şi al ţării, şi al Coroanei şi al guvernului, era fatal să ajungem aci. De altfel, d. Tătărăscu îşi poate da singur seama de ce fel de treabă face cenzura, din faptul că n’a putut găsi instrumente docile şi cari să se preteze la asemenea treabă decât oameni ca Kesselbrenner şi Iacoby la Iaşi, după cum a arătat d. Laur Preda, în scrisoarea publicată in ziarul nostru de joi, sau oameni de origine maghiară intraţi de o singură generaţie în naţionalitatea română, cum este d. Konya. D. Tătărăscu nu putea găsi in contra mea mai docile Instrumente ca acestea, mai bună coadă de topor ca oamenii de cari se serveşte la cenzură. Trebue însă să fac o mărturisire : nu-mi fac niciun fel de iluzie pentru ziua de mâine, în cazul când va pleca d. Tătărăscu. De câtva timp, guvernele noastre practică un cult nou: cultul lichelismului. Sufletul guvernanţilor este fascinat de icoana lichelismului şi câtă vreme va fi astfel, nu putem avea vreo speranţă de îndreptare. Desigur, am dezaprobat cenzurarea discursului pe care l-a rostit zilele trecute d. Maniu. Este într-adevăr intolerabil, ca un fost prim-ministru să nu aibă dreptul să-şi spună liber cuvântul şi d. Maniu este îndreptăţit să nu fie mulţumit de acest lucru. Dar, oare „Universul” n’a fost cenzurat şi sub guvernul prezidat de d. Maniu şi încă pentru chestiuni mult mai puţin gingaşe decât acelea pentru care s’a aplicat d-lui Maniu cenzura? Regretăm ce se întâmplă azi d-lui Maniu şi suntem cei dintâi să protestăm împotriva abuzului săvârşit. Dar este şi un bine câ i se întâmplă aşa, pentru că poate mâine, fiind la guvern, nu va mai săvârşi greşelile din trecut în ce priveşte presa. De câteva zile se tot spune că cenzura va fi îndulcită, că se va da voe să se scrie despre orice afară de unele chestiuni speciale, considerate de aprecierea capricioasă a domnilor din guvern ca periculoase. Printre aceste chestiuni sunt şi acelea privitoare la MONEDA şi ARMATA. Dar de câteva zile asistăm la o adevărată deslănțuire retorică asupra devalorizării monedei noastre, deslănţuire care a alarmat atât de mult opinia publică încât ministrul de finanţe s-a simţit obligat, ca om cuminte ce este, să intervie şi să dea un drastic comunicat de liniştire, garantând stabilitatea monetei. Ne vom ocupa cu altă ocazie de rostul acestui comunicat şi de cuprinsul lui Deocamdată relevăm incoherenţa şi lipsa de directivă a cenzurii. Tot aşa şi cu armata. Ni se spune că nu-i voe să se scrie nimic despre armată. Aceasta este o veche lozincă. Presa întreagă a socotit totdeauna că este bine să nu se ocupe de armată şi, din sentiment patriotic, a ascultat sfaturile guvernului. Rezultatele neamestecului presei au fost : fraudele enorme ce s’au săvârşit, afacerea generalului Dumitrescu, afacerea Skoda. Acum suntem in preajma unor noi comenzi de furnituri militare. Se şoptesc din nou tot felul de lucruri necurate în jurul acestor comenzi. Dar, cu grijă deosebită se pune iar căluşul, impiedicându-se presa de a scrie ceva, sub pretextul că despre armată nu se poate vorbi. Această categorică interdicţiune nu ascunde oare alte fraude? Trecutul ne-a învăţat că nici în armată nu sunt numai oameni TABU. Se pot găsi deci şi astăzi oameni cari să greşească, fie intenţionat, fie de bună credinţă. De ce oare presa să nu aibă libertatea de a atrage atenţiunea din vreme şi a împiedica astfel noui malversaţiuni cari, la urma urmei, se întorc tot împotriva armatei şi deci a ţării ? înţelegem să se ia toate măsurile de apărare legale împotriva presei de şantaj, dar presa adevărată, presa cinstită, trebue să fie liberă. Desvăluind relele, ea le vindecă în acelaş timp şi in fond serveşte guvernele. Acest profund adevăr a fost şi este recunoscut pretutindeni şi de toţi oamenii mari ai lumii. Genialul Napoleon, in Memorialul de la Sfeta Elena, destinat să fie o glorie a scrisului pentru generaţiile viitoare, a spus : „Dacă va domni, fiul meu să domnească cu presa liberă. Este o necesitate de viaţă. Libertatea presei trebue să devie în mâinile oricărui guvern un puternic instrument, spre a face să pătrundă în toate părţile ţării doctrinele sănătoase şi principiile adevărate”. Cine nu înţelege acest mare adevăr, merge la o catastrofă sigură. STELIAN POPESCU Victimele cutremurului din Turcia Cincizeci morţi şi sute de răniţi Istanbul, 11 (Rador). — Numărul victimelor cutremurului care a devastat coastele Mării de Marmara şi regiunea Erdek, se ridică până acum la aproape cincizeci morţi şi mai multe sute de răniţi. Din cauza relelor condiţiuni de higienă, s-a de-clarat o violentă epidemie de dizinterie printre locuitorii din regiunile devastate. Uşoare zguduituri ale scoarţei pământeşti sunt şi acum înregistrate, iar sgomotele subterane continuă. Un grup de mesteacăn, sub povara promoșoacei, în parcul Ștefănescu din C.Lung (Musori) " —