Universul, ianuarie 1935 (Anul 52, nr. 1-14)

1935-01-14 / nr. 13

tagjal Anul al 52-leam FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN Taxa poștală plătită In numerar conform aprobat« Dir. G-I. P. T. T. No. 120-288/932 UNIVERSUL «UE DIN URMA $THU DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10 SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.11 Mir. 13 Luni 14 Ianuarie 1935 p 1111 DIRECTORI STELIAN POPESCU Organizarea Curţii de conturi Ne-am ocupat în câteva rânduri despre o anomalie a uneia din jurisdicţiunile în­­nalte şi­ reluăm chestiunea, de­oarece există actualmente posibilitatea unui început de reparaţiuni. Nu este nevoe să stăruim asupra rostului, importanţei şi­­funcţionării înaltei Curţi de conturi. Nu de mult am comentat o lucrare documen­tată despre caracterul şi e­­voluţia, atât la noi, cât şi în alte părţi, a acestei institu­­ţiiuni, al cărei rol a crescut pretutindeni în raport cu în­tinderea şi complicarea ad­ministraţi­unilor publice în toată lumea, prin efectul greutăţilor şi problemelor din ce în ce mai multe, mai ne­aşteptate şi mai anevoe de rezolvat. Cu acelaş interes pentru progresul acestei ca­saţii financiare şi cu obiecti­vitatea de la care nu ne aba­tem niciodată, vom expune cele de mai jus, punând la punct o necesitate de mult simţită şi unanim recunos­cută. Innalta Curte de conturi are, printre numeroasele sale atribuţiuni, una de cea mai mare importanţă şi răspun­dere: controlarea supremă a administrării banului public. Toate bugetele Statului, ju­deţelor, comunelor, aşeză­mintelor cari beneficiază de fonduri publice sub suprave­ghere publică, trec prin exa­minarea acestei instituţiuni, autorizată să facă cele mai întinse cercetări, să judece situaţiunile constatate în contradicţie cu legile, regula­mentele şi cu orice alte nor­me obligatorii în marele an­grenaj al manipulării fondu­rilor publice, să pronunţe sancţiunile drepte şi legale pentru pedepsirea abuzurilor, pentru reparaţiunea pierde­rilor datorite relei credinţe sau relei gestiuni. O misiune vastă, importan­tă şi cu atât mai grea, cu cât­­ se resfrânge în diferite direcţiuni, ca de pildă : in­struirea şi judecarea impu­tărilor aplicate celor găsiţi cu lipsuri în toate ramurile de administraţie publică; a­­pelurile în contra hotărîrilor in materie de pensie pentru toate categoriile de pensio­nari, etc. Pentru a corespunde aces­tor cerinţe exorbitante, In­nalta Curte de conturi dis­pune de două aparate prin­cipale. Este cel de a doua li-­­nie :• referendarii de diferite grade, cari fac ceeace s’ar putea numi activitatea cu ca­racter de Instrucţiune scrisă. Este cel de prima linie : ma­gistraţii — prim-preşedinte, preşedinţi de secţii, consilieri, procurori, — cari fac ceea ce Ml—MM.MMI.....— l—llll II....... s'ar putea numi instrucţiu­nea orală,­şi pronunţă hotă­­rîrile. Pentru ambele catego­rii, legea prevede condiţiuni de recrutare de aşa fel, încât să asigure importantei opere cerute cât ’mai multe garan­ţii • de • ştiinţă, de experienţă, de stagiu în această materie. Mulţumită acestor condiţiuni, respectate Intr’o măsură a­­preciabilă, Curtea de conturi a­ putut să-şi îndeplinească misiunea menţinându-se la nivelul înaltelor foruri de ju­decată cu care este asimilată. Ceeeace a rămas să se facă, în special pentru a i se asi­gura şi in viitor un corp su­perior în compunerea sa în­treagă, este ceeace nu s’a fă­cut mai ales în timpurile mai noul, decât într’o prea infi­mă măsură. In conceperea instituţiei şi în realizarea ei a intrat preo­cuparea exteriorizată de le­gea organică, atunci când a prevăzut dreptul pentru re­­ferendum­ de a fi înaintaţi magistraţi, adică procurori, consilieri,şi aşa mai departe. Raţiunea a fost ca să se a­­tragă elemente bune şi ca a­­cestea să muncească cât mai mult şi mai bine, în speran­ţa că vor ajunge acolo, nu cu indiferenţa caracteristică funcţionarilor cari, ştiindu-şi perspectivele prea limitate, se cred datori să fie cel mult conştiincioşi. Sistemul a dat rezultate bune oriunde s-a a­­plicat mai accentuat. Dacă Consiliul legislativ are nume­roase elemente remarcabile în laboratorul de primul grad, este pentru că ajung din ei în gradul cel mai superior la intervale normale, neprefe­­rindu-li-se aproape mereu e­­lemente din afară. Este o e­­mulaţiune ce cucereşte şi re­ţine. Acelaşi lucru la înalta Curte de casaţie, unde ma­­gistraţiii asistenţi, având per­spective pozitive să ajun­gă prin merite in­ posturi s­u­­perioare la instanţele de fornd, sau să rămână pe loc, se pot recruta jurişti din cei mai bine pregătiţi. Referendarii, cărora li s’a făcut dreptatea să fie intro­duşi, conform legii, în com­pletele de judecată, au justi­ficat acest drept prin modul cum au lucrat, şi dacă totuş marea majoritate nu este de câtva timp de loc încuraja­tă prin eficacitatea acestui drept, nu este vina lor, fiind­că meritele lor sunt stabilite, ci a unei concepţii regreta­bile a forurilor cari numesc fără preocupare de aceste consideraţiuni. Este acum un loc vacant. Se va restabili oare măcar de astă dată dreptatea în­­tr’un înalt aşezământ de­­ stat ? _______________ sw» -•'»)«eaMMiaeiwinEPi in—— Plebiscitul de azi din teritoriul Sarre Urmările plebiscitului in cele trei ipoteze: unirea cu Franţa, unirea cu Germania, menţinerea regimului actual? După hotărîrea luată de co­­misia guvernamentală din Sar­­e, alegătorii din prima serie şi mume, funcţionarii de la c. f., poştă, poliţie şi din alte servi­cii, au votat în ziua de 6­ Ia­nuarie, iar ceilalţi alegători vor vota mâine 13 Ianuarie c. 5’a admis această metodă, de­oarece în regiunea Sarre sosesc nume­roase trenuri speciale cu alegatori în vederea operaţiu­ni plebiscitului şi majoritatea ancţionarilor sunt reţinuţi de nteresele serviciului lor. Nuană­­­ul alegătorilor funcţionari,­ car­ au votat­, în ziiua de 6 Ia­­nnuarie este de aproape 20.000. Bine înţeles că rezultatul vo­tului din 6 Ianuarie nu este ştiut de nimeni. S-a luat aceas­­t măsură spre a nu se influ­­enţa alegătorii care vor vota în de 13 ianuarie. OBIECTUL CONSULTĂRII POPULARE După art. 49 din tratatul de la Versailles, obiectul consularii populaţiei din regiunea Sarre este „să facă cunoscut suvera­­nitatea sub care ea doreşte să fie“. După ce se va cunoaşte re­zultatul plebiscitului, Societatea Naţiunilor va decide suverani­tatea sub care va fi plasat te­ritoriul Sarre, ţinând, fireşte, cont de dorinţa exprimată prin votul populaţiei. Până acum Societatea Naţiunilor nu este decât „fidel comisar", care e­­xercită guvernământul acestui teritoriu. Alegătorii din Sarre se pro­nunţă pentru una din cele trei soluţii: 1) menţinerea regiunii­(Continuare în pag. 2-a) EXEMPLARUL igSiiS-.u, ** Pa8üü PEISAJ DE IARNĂ IN JUD. MUSCEL Maria Ionescu-Bocaloglu Franta şi Italia ferm hotărâte să desvolte amiciţia tradiţională dintre ele O declaraţie solemna a celor doua guverne Paris, H (Rador). ** Agen­ţia „Havas”'transmite urmă-, toarele: Ministeru­l de afaceri strei­ne a publicat azi la ora 20 o declaraţiune generală, care trebue a fi pusă In fruntea tuturor documentelor diplo­matice semnate la Roma la 7 Ianuarie a. c. de către d-nii Masoh­ai şi Laval. Iată textul acestei declaraţiuni: „Ministerul de afaceri stri­pe, al Republicii franceze şi Şeful guvernului italian , considerând că documen­tele din 7 Ianuarie au asigu­rat reglementarea principa­lelor chestiuni pe care *c«ţi­­gurile «interioare le/ hi/sau pendinte intre cele dou«a na­ţiuni, şi, in special, toate che­stiunile referitoare la aplica­rea articolului 13 din acordul de la Londra din 26 Aprilie 1915, considerând că toate che­­stiunile litigioase, care ar pu­tea să survină un viitor între guvernele lor, îşi vor găsi so­luţionarea fie pe calea con­­versaţiunilor diplomatice, fie pe calea procedurilor stabi­lite de către Societatea Na­ţiunilor, adică prin deriziu­nile Curţei Permanente de Justiţie Internaţională dela Praga şi printr’Un act gene­ral f­e arbitraj, anunţă hotărîrea guverne­lor lor de a desvolta amiciţia tradiţională, care uneşte cele două naţiuni şi de a colabo­ra, intr’un spirit mutual de încredere, la menţinerea pa­cei generale. „In vederea acestei colabo­rări, cele două guverne vor proceda între ele la un schimb de consultări, atunci când împrejurările ar cere a­­ceasta”. Să păstrăm leul, dar nu numai prin declaraţii ministeriate Veştejind uşurătatea cu care s’a pus deunăzi din nou în dis­cuţie siguranţa monetei noa­stre naţionale, d. ministru de finanţe Victor Slăvescu a repe­tat hotărîrea sa şi a guvernu­lui de a păstra neatins leul la actuala lui valoare, aur. „Ţin să se ştie — a declarat d-sa textual — că atâta vreme cât voi sta la acest post de grea răspundere, garantez stabilita­tea monetară la actuala ei pa­ritate“. • • - .••■■■■ Bine a făcut d. ministru de finanţe că a răspuns imediat şi pe tonul cel mai ferm încercă­rilor politicianiste de a semăna neîncrederea în moneta naţio­nală. Suntem poate unica ţară din lume, în care chestiunile cele mai gingaşe privitoare la credit şi la manetă sunt folosite ca platforme politice în concu­renţa demagogică dintre par­tide, fără ca nimeni să protes­teze contra­­ tulburărilor pro­funde aduse prin­ aceasta pieţii şi fără ca cel care s’a făcut vi­novat de-o astfel de turburare să fie tras la răspundere.­­ Căci fiecare din noi, bieţi ce­tăţeni cari ne câştigăm gologa­nul cu muncă şi cu sudoare, a­­vem dreptul să ne întrebăm: de unde până unde domnii ăştia împărţiţi în partide îşi arogă dreptul de a se atinge de re­sorturile cele mai delicate, pe care se reazămă viaţa şi sigu­ranţa economică a ţârii, când experienţa de până acum ne arată că de pe urma ameste­cului lor brutal n’au cules decât ruină şi dezolare?! Dar stabilitatea monetară nu este fişă de bacara ca să fie a­­runcată pe masa de joc de toţi aventurierii concurenţii dema­gogice. Să intre odată în cap politicianilor că nu se pot juca de-a risca cu moneta ţării. De­valorizarea monetei nu poate să formeze punct de program po­litic, decât p pentru aventurierii cari ştiu că nu vor avea nici­odată frânele răspunderii sau pentru agitatorii cari riscă orice numai ca să se apropie de pu­tere. Un partid serios de guver­nământ, care are respect faţă, de opinia publică şi înţelege să se sprijine în orice mo­ment pe încrederea ei, nu anunţă şi ..u agită dia «poziţie o reformă monetară chemată să zdrun­cine iremediabil toate bazele economiei şi creditului ţării. Iată de ce suntem alături de d.­ ministru de finanţe şi­ când veştejeşte dinamitarea leului şi când dă ţării asigurări contra aventurilor, încrederea publicu­lui este cel dintâi bun pe care trebue să-l cucerim şi să-l păs­trăm. De fapt, însăşi stabilita­tea monetară este în funcţie de încrederea cetăţenilor şi de vo­inţa lor de a­ o păstra. Sunt ţări în care acoperirea metalică s’a irosit de mult şi în care totuşi cursul monetei se menţine prin­­tr’o acoperire şi mai valoroasă decât cea metalică, prin acope­rirea creditului moral pe care obştea cetăţenilor îl acordă mo­netei naţionale. Perfect adevărat, dar mai trebue să ştim un lucru: câşti­garea şi întărirea acestei în­crederi nu se obţin totuşi nu­mai prin declaraţii ministeriale — oricât de oneste şi oricât de categorice ar fi — dacă acestea nu sunt urmate şi nu sunt sus­ţinute de o politică generală sănătoasă, constructivă, ferită de transacţii şi de concesiuni, singura în stare să polarizeze prin realizările ei vii şi utile, încrederea generală. Dar a continuat risipa în chel­­tuelile publice, făcând irealiza­bil echilibrul bugetar, care de şapte ani a rămas o problemă insolubilă pentru miniştrii de fi­nanţe şi guvernele României; a continua jocul de-a baba oarba cu regimurile de import­export ale ţării şi a stărui în practicarea nenorocitei politici a portofoliilor putrede pe spina­rea institutului de emisiune şi a statului român, este a pre­găti cu conştiinţă zdruncinarea încrederii publice în capacita­tea noastră de a ne guverna şi de a ne reface şi, prin aceasta, zdruncinarea stabilităţii însăşi a leului. Iată de ce toţi românii cu scaun la cap şi cu conştiinţa îngrijorată de soarta ţării, aş­teaptă cu sufletul la gură pe omul, pe oamenii, partidul sau partidele de conducere, care să-şi înţeleagă datoria în lu­mina asprelor disciplini morale pe care le impun şi mai asprele certaţi ale clipei de faţă. Sinuciderea originală a unui medic ungur Budapesta, 11 (Radio-Cen­tral). — Medicul societăţii de salvare din Budapesta, dr. An­­dreias Fürst, s’a sinucis, în­­tr’un mod cu totul original. A luat o mânuşă de cauciuc, ale cărei degete le-a umplut cu va­tă îmbibată cu o mare cantitate de clorură de etil. A dus după aceia mănuşa în faţa nasului şi a ţinut-o până şi-a pierdut cu­noştinţă. Când personalul de serviciu a dat peste el, orice în­­cercare de a-l salva a fost za­darnică, căci încetase din viaţă. Inundaţii catastrofale in răsăritul Canadei _ Halifax, 11 (Radio-Cen­­tral). — Partea de răsărit a Canadei, a fost bântuită de inundaţii catastrofale. In u­­­­nele locuri, apa s’a ridicat la măi mulţi metri înălţime, a­­coperind complet regiunea din jurul oraşului Hat'* t. Sute de familii au rămas fără adăpost. Comunicaţiile, tele­grafice şi telefonice au fost complet întrerupte. Terasa­­mentele liniilor ferate au fost luate de ape. Deoarece şi şo­selele sunt acoperite de ape, comunicaţiile pe uscat cu re­giunea sinistrată sunt cu de­săvârşire întrerupte, astfel că trimiterea ajutoarelor e a­­proape imposibilă. Consilier tehnic francez angajat de subsecretaria­tul român al aerului Pauls, 11 (Radar). — Ziarul „Figaro" anunţă: Aviatorul francez, Michel Detroyat, cam­­pion francez al aviaţiei, a fost angajat de subsecretariatul de stat al aviaţiei române, în func­ţia de consilier technic. Misiunea asului francoz este de a organiza școala de perfec­ționare de pilotaj din țară. ----------pag. * '-600-----------­Avion prăbuşit in lacul Constanta din Elveţia Basel, 11 (Radar). — Ziarul „Basler Nachrichten“ anunţă că un avion s’a prăbuşit în lacul Constanţa dela o înălţime de 250 metri. Un pescar, care a fost martor al accidentului, a încer­cat să se apropie de locul unde s’a întâmplat nenorocirea, dar n’a mai găsit nimic, avionul fiind înghiţit de apele lacului. După mai mult timp, pescarul a găsit plutind o bucată dintr’o aripă a avionului, pe care a a­­dus-o postului de vamă din Ut­­teil. : V Mai mulţi marinari ai compa­niei elveţiene de navigaţie de­clara că și ei au observat pră­bușirea avionului. ---------— oo6:ifc:ooo ---------­A murit la 123 ani Moscova, 11 (Rador). ■— Azi a murit în clinica de pe ‘lângă institutul ‘de medicină experi­mentală din Moscova, bun bă­trân în vârstă de 123 de ani. Moartea a fost provocată de o infecție. . ■' — Este interesant de­ remarcat că bătrânul, ' care se numește Machukin, s’a născut în' anul 1811. Acest lucru este' stabilit pe bază de documente. /. Fiică lui Macht­khiri este în vârstă de 80 ani. Tatăl ei a fost Vizitiu la un proprietar rural timp de 50 de anii. Apoi, a pă­răsit acest serviciu' și s’a apucat de agricultură. Acum' trei ani, din'cauza vârstei, , a trebuit să se lase şi de această' ocupaţie. Până iii ultima clipă a vieţii sale, Machukhin şi-a păstrat pe deplin toate facultăţile.' Dease­­ftieni, vederea şi auzul erau sa­tisfăcătoare. ' De reţinut faptul că tot tim­pul vieţei­ sale, Machukhin nici n’a­ fumat, nici n’a­ băut. LIBERTATEA PRESEI Cenzura continuă să-şi facă opera ei destinetivă sub guvernul tânărului om politic şi fost prieten de altădată, d. G. Tâtărascu. Fost prieten, fiindcă din moment ce n’am cerut d­lui Tătărăscu nimic alt decât să fiu lăsat să spun adevărul în interesul şi al ţării, şi al Co­roanei şi al guvernului, era fatal să ajungem aci. De altfel, d. Tătărăscu îşi poate da singur seama de ce fel de treabă face cenzura, din faptul că n’a putut găsi instrumente docile şi cari să se preteze la asemenea treabă decât oameni ca Kesselbren­­ner şi Iacoby la Iaşi, după cum a arătat d. Laur Preda, în scrisoarea publicată in zia­rul nostru de joi, sau oameni de origine maghiară intraţi de o singură generaţie în na­ţionalitatea română, cum este d. Konya. D. Tătărăscu nu putea găsi in contra mea mai docile Instrumente ca aces­tea, mai bună coadă de topor ca oamenii de cari se serveş­te la cenzură. Trebue însă să fac o măr­turisire : nu-mi fac niciun fel de iluzie pentru ziua de mâine, în cazul când va pleca d. Tătărăscu. De câtva timp, guvernele noastre practică un cult nou: cultul lichelismului. Sufletul guvernanţilor este fascinat de icoana lichelismului şi câtă vreme va fi astfel, nu putem avea vre­o speranţă de îndreptare. Desigur, am dezaprobat cenzurarea discursului pe care l-a rostit zilele trecute d. Maniu. Este într-adevăr in­tolerabil, ca un fost prim-mi­­nistru să nu aibă dreptul să-şi spună liber cuvântul şi d. Maniu este îndreptă­ţit să nu fie mulţumit de­­ acest lucru. Dar, oare „Uni­versul” n’a fost cenzurat şi sub guvernul prezidat de d. Maniu şi încă pentru ches­tiuni mult mai puţin gingaşe decât acelea pentru care s’a aplicat d-lui Maniu cenzura? Regretăm ce se întâmplă azi d-lui Maniu şi suntem cei dintâi să protestăm împotri­va abuzului săvârşit. Dar este şi un bine câ­ i se întâmplă aşa, pentru că poate mâine, fiind la guvern, nu va mai săvârşi greşelile din trecut în ce priveşte presa. De câteva zile se tot spune că cenzura va fi îndulcită, că se va da voe să se scrie des­pre orice afară de unele ches­tiuni speciale, considerate de aprecierea capricioasă a dom­nilor din guvern ca pericu­loase. Printre aceste chestiuni sunt şi acelea privitoare la MONEDA şi ARMATA. Dar de câteva zile asistăm la o adevărată deslănțuire re­torică asupra devalorizării monedei noastre, deslănţuire care a alarmat atât de mult opinia publică încât minis­trul de finanţe s-a simţit obli­gat, ca om cuminte ce este, să intervie şi să dea un drastic comunicat de liniştire, garan­tând stabilitatea monetei. Ne vom ocupa cu altă oca­zie de rostul acestui comuni­cat şi de cuprinsul lui Deo­camdată relevăm incoherenţa şi lipsa de directivă a cenzu­rii. Tot aşa şi cu armata. Ni se spune că nu-i voe să se scrie nimic despre armată. Aceasta este o veche lozin­că. Presa întreagă a socotit totdeauna că este bine să nu se ocupe de armată şi, din sentiment patriotic, a ascul­tat sfaturile guvernului. Rezultatele neamestecului presei au fost : fraudele e­­norme ce s’au săvârşit, afa­cerea generalului Dumi­­trescu, afacerea Skoda. Acum suntem in preajma unor noi comenzi de furni­turi militare. Se şoptesc din nou tot felul de lucruri ne­curate în jurul acestor co­menzi. Dar, cu grijă deose­bită se pune iar căluşul, im­­piedicându-se presa de­­ a scrie ceva, sub pretextul că despre armată nu se poate vorbi. Această categorică inter­­dicţiune nu ascunde oare alte fraude? Trecutul ne-a învă­ţat că nici în armată nu sunt numai oameni TABU. Se pot găsi deci şi astăzi oameni cari să greşească, fie intenţionat, fie de bună cre­dinţă. De ce oare presa să nu aibă libertatea de a atrage atenţiunea din vreme şi a împiedica astfel noui mal­­versaţiuni cari, la urma ur­mei, se întorc tot împotriva armatei şi deci a ţării ? înţelegem să se ia toate măsurile de apărare legale împotriva presei de şantaj, dar presa adevărată, presa cinstită, trebue să fie liberă. Desvăluind relele, ea le vin­decă în acelaş timp şi in fond serveşte guvernele. Acest pro­fund adevăr a fost şi este re­cunoscut pretutindeni şi de toţi oamenii mari ai lumii. Genialul Napoleon, in Memo­rialul de la Sfeta Elena, de­stinat să fie o glorie a scri­sului pentru generaţiile vii­toare, a spus : „Dacă va domni, fiul meu să domnească cu presa li­beră. Este o necesitate de viaţă. Libertatea presei tre­bue să devie în mâinile ori­cărui guvern un puternic in­strument, spre a face să pătrundă în toate părţile ţă­rii doctrinele sănătoase şi principiile adevărate”. Cine nu înţelege acest mare adevăr, merge la o catastrofă sigură. STELIAN POPESCU Victimele cutrem­urului din Turcia Cincizeci morţi şi sute de răniţi Istanbul, 11 (Rador). — Numărul victimelor cu­tremurului care a devas­tat coastele Mării de Mar­mara şi regiunea Erdek, se ridică până acum la aproape cincizeci morţi şi mai multe sute de răniţi. Din cauza relelor condi­ţiuni de higienă, s-a de-­­­clarat o violentă epidemie de dizinterie printre lo­cuitorii din regiunile de­vastate. Uşoare zguduituri ale scoarţei pământeşti sunt şi acum înregistrate, iar sgomotele subterane con­tinuă. Un grup de mesteacăn­, sub povara promoșoacei, în parcul Ștefănescu din C.­Lung (Musori) " —

Next