Universul, februarie 1935 (Anul 52, nr. 31-45)

1935-02-01 / nr. 31

Ana! al 52*I l a FONDATORI Lu­iGI CAZZAVILLAN 14 pagini EXEMPLARUL In Țară : 8 Le! In străinătate : 6 Lei Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G-be ./932 Pagini Hr. Vineri 1 Februarie 1935 p­­rin o r DIRECTORI STELIAN POPEAI? CE SE POATE FACE Starea populaţiunii rurale nu este aşa cum ar trebui să fie şi de aceea chestiunea preocupă neîncetat. De­sigur că îmbunătăţirea din toate punctele de vedere, reclamă timp îndelungat şi sacrificii imense. Aceasta nu însemnează însă, că trebue să se facă prea puţin pentru atingerea scopului, ci, dim­potrivă, că trebue să se facă, mereu, cât se poate mai mult şi mai bine, pentru ca pro­gresul aşteptat să devină în adevăr o realitate. Este tot atât de sigur că masele ţărăneşti nu-şi vor găsi propăşirea, sub diferite­le aspecte necesare, în hime­re programatice, ca de pildă „Statul ţărănesc“, după cum nu a rezultat nici un folos vi­zibil din „scrisorile către ţă­rani“, esite din aceleaşi lip­se de soluţiuni mai pozitive mai practice, mai eficace. Vieţii rurale îi trebue mai multă lumină, sănătate, ad­ministraţie, gospodărie. Când acest ansamblu indispensa­bil va deveni o realitate, se va putea spune că conducă­torii ţării au priceput ce a­­veau de făcut şi au bineme­ritat făcând-o. Până atunci, demagogia politică, progra­mele artificiale, sterilitatea activităţii în fapt, vor sta în calea îmbunătăţirilor simţi­toare, atât de meritate de un popor cu virtuţi afirmate strălucit în evoluţiunea sa întreagă. De aceea, de câte ori se semnalează începuturi de în­făptuiri cu acest caracter, le subliniem cu satisfacţie. Când agmumummmaammmmmehim am văzut sporind în număr mare şcolile primare, mai cu seamă la sate, ne-am expri­mat mulţumirea, tot aşa cum am condamnat desfiinţarea de şcoli indispensabile şi cu atât mai mult a celor româ­neşti din ţinuturile minori­tare, unde dăduse roade din cele mai bune. Când se vorbeşte de o ime­diată reformă administrativă, este obligatoriu să se ţină sea­mă de soluţiunile oportune şi folositoare, dacă se urmăresc şi legiuiri bune, nu numai legiuiri noui, şi anume a­­sigurându-se o selecţiune cât mai puţin politică şi cât mai mult intelectuală. Sforţările de a se înmulţi medicii publici la ţară, de a se asigura populaţiei rurale un serviciu de asistenţă pre­ventivă şi curativă, promptă şi serioasă, sunt din cele mai îndreptăţite, şi dacă se va persevera, se va isbuti. Che­stiunile de amănunt nu pot împiedica realizările impor­tante. Când s’ar constata că, în adevăr, ar exista un spirit, de­sigur parţial, de e­­zitare de a primi situaţia de medici rurali, spre a spori inflaţiunile dăunătoare pro­fesiunii la oraşe, corectivul s’ar găsi şi r­eacţiunea fa­ce să se atingă scopul ur­mărit, la nevoe prin îndato­rirea, ca folosinţa de învăţă­mântul Statului până în gra­dul cel mai înalt, să fie con­diţionată de servirea lui a­­colo unde are nevoi de ordin superior, pentru ca sacrificii­le să fie generale şi solida­ritatea socială o realitate. Trei sferturi din Adrianopole, distrus de inundaţii Istanbul, 29 (Rador ).­­In toată Turcia bântuie o furtună extrem de vio­lentă. La Adrianopole, râu­rile Mairiţa şi Tund­­a s-au revărsat in urma ploilor, inundând nume­roase cartiere ale oraşu­lui. « Sofia, 29 (Rador). — Inundaţiile catastrofale din ultimele zile au nimi­cit aproape trei sferturi din oraşul Adrianopole. Uzina electrică a fost distrusă de furia apelor, aşa că întreg oraşul se află in intunerec. Cea mai mare parte a populaţiei este fără adăpost. „Orient-Express“-ul, ca­re leagă Europa occiden­tală cu Istambulul, n’a putut trece peste podul de pe fluviu­ Marita, de­oarece valurile a­u slăbit rezistenţa podului. Pasagerii „Orient-Ex­press“-unii voiţi să ia pe alte căi, Istanbul cu de 27 ore, au fost ne­alte trenuri, ajungând la o întârziere IARNA LA VÂRFUL CÂMPULUI (DOROHOI) Două mii persoane vor fi puse sub inculpare in afacerea Stavisky ■rm* * Sau constituit 51 dosare Paris, 29 (Rador). — Agenţia „Havas“ află că în rechizitoriul său, pro­curorul republicii va in­culpa nu mai puţin de două mii persoane în afa­cerea Stavisky. Instrucţia va ţine sea­ma şi de elementele fur­nizate de comisiunea de anchetă parlamentară. Intrucţia afacerii Sta­visky se va termina pro­babil între 10 şi 15 Fe­bruarie. Judecătorul de instruc­ţie va remite atunci pro­curorului cele 51 de do­sare privitoare la această afacere. Spre sfârşitul lunii Fe­bruarie procurorul va pu­tea prezenta rechizitoriul în afacerea Stavisky. Se afirmă că rechizitoriul va cuprinde cel puţin 600 de pagini. Cele 51 de dosare ale intracţiei în afacerea Sta­visky cuprind 17.000 de file. Treizeci şi trei din a­­ceste dosare conţin ra­poartele experţilor. Ele totalizează 7000 de file dactilografiate. Furtună pe coasta de sud a Angliei, fotografiată de pe bordul unui avion, spre a repera vapoarele în pri­mejdie, evolua Moartea subită a fostului procuror general al ‘Curţi de apel Paris, 29 (Rador). — Azi di­mineaţă a încetat subit din viaţă, în vârstă de 69 ani, fos­tul procuror general al Curţii de apel din Paris, Pressard. In umna acuzaţiilor cari i s’au adus în ce priveşte rolul său în afacerea Stavisky, Pressard fu­sese suspendat din funcțiuni în Februarie 1934. Fostul procuror general era cumnat cu d. Chautemps, fost preşedinte al consiliului de mi­niştri. * împrejurările în care a murit fostul procuror general Pres­sard, puse în legătură cu ames­tecul său în afacerea Stavisky, au făcut să circule azi la Paris tot felul de zvonuri, întrucât Pressard petrecuse până aseară târziu în casa unor prieteni, iar azi dimineaţă, când s’a deșteptat, n’a dat nici un semn de boală și nici chiar de oboseală, moartea sa subită, pe când se afla în biroul său, a apărut multora foarte ciudată. Se anunţă astă seară că voind să pună capăt tuturor comen­tariilor în legătură cu moartea soţului său, d-na Pressard a ce­rut parchetului să procedeze la autopsia corpului. SCRISORI DIN LONDRA Londra subterană de AUGUR Londra, Ianuarie Toată lumea a auzit vorbin­­duse de reţeaua de căi ferate electrice, ale cărei tuneluri se află sub oraşul Londra, adesea la o mare adâncime şi care singură permite cetăţenilor să se deplaseze repede în toate direcţiile. Acest sistem de co­municaţie subterană e minu­nat, dar nu constitue decât o parte a organizaţiei la adăpos­tul vremii şi al intemperiilor ei, pe care­­ capitala uriaşe a fost nevoită să-şi creeze ca să sca­pe de grozava congestie a tra­ficului pe arterele principale Tot­ mai mult viaţa Londrei, în elementele ei diferite, folo­seşte subsolul, spre a satisface nevoile unei civilizaţii tot mai complicate. . • Mişcarea intensă a automobi­lelor pe străzile Londrei, sileş­te pe pietoni să recurgă tot mai mult la ,pasagiile subtera­ne. Irele mai vechi din acestea nu reprezintă decât simple co­ridoare de la o stradă la alta. Dar nu era decât un început. Azi, la principalele răspântii, şi mai ales în cartierele de a­­faceri, pasagiile de acest fel sunt strânse într’un mănunchiu împrăştiindu-se în mai multe direcţii.. Adesea ele slujesc de auxiliare gărilor de cale ferată subterană, celebrul Undeground de care londonezii sunt atât de mândri şi pe drept cuvânt. Astfel, miile de pasageri re­vărsaţi de gări dimineaţa, în­tr’un val neîntrerupt ca să se ducă la biurourile lor, pot fi în­dreptaţi spre destinaţie fără ca mişcarea trăsurilor să fie întreruptă o singură clipă. Sea­ra, operaţia se produce în sens invers cu aleclaş rezultat. Avantagiul acestor pasagii subterane este evident şi auto­rităţile răspunzătoare, se silesc sa le sporească. De pe acum găsim pe ici şi colo coridoare de o lungime uriaşe ce permit (Continuare in pag. 2-a) • Iarnă grea in Spania Madrid, 29 (Rador). — In cea mai mare parte a Spaniei con­tinuă să domnească un frig foarte aspru şi să ningă­ Toate trenurile sosesc la Ma­drid cu mari întârzieri. Unele linii din Nordul Spaniei sunt complet blocate de zăpadă. De­­asemeni circulaţia pe şosele se face cu enorme greutăţi. La Burgos nici unul din cele 21 autobuze, care asigură ser­viciul rural de poştă şi călători, n’a putut părăsi localitatea. Pe coastele oceanului bate un viscol atât de violent încât cele mai multe din porturi sunt în­chise. -------------xorox— ------­ Un oraş din Muntenegru izolat de zăpadă Belgrad, 29 (Telor). — Din Colaşin (Muntenegru) se anun­ţă, că din cauza zăpezilor ex­traordinare, cari au căzut in ul­timul timp, acest oraş a fost complet izolat de restul lumii timp de 15 zile. In ultimele zile a izbucnit şi foametea. 3 jan­darmi, cari au fost trimişi să restabilească legătura cu regiu­nea învecinată, au fost găsiţi îngheţaţi în apropierea oraşu­lui. Abia ieri un plug de zăpadă împins de un tractor, a izbutit să cureţe întrucâtva şoseaua de la Podgoriţa la Colaşin, aşa că s’au putut trimite populaţiunii alimente. ------------xxx-----------­ Franţa socoteşte cea mai mare catastrofă devalorizarea monedei Interesante declaraţii făcute la Senat de ministrul de finanţe Paris, 29 (Rador). — In şe­dinţa de azi a Senatului, con­sacrată proectului de lege prin care se ridică plafonul emisiunii bonurilor de tezaur, a luat cu­vântul întâi d. Germain Martin, ministrul de finanţe, care a sus­ţinut proectul de lege, subli­niind că noua măsură luată de guvern nu are deloc un carac­ter inflaţionist. Noi credem, a adăugat ministrul de finanţe, că devalorizarea nu poate decât să slăbească viaţa economică a ţării. La sfâr­şitul anului 1935, plafo­nul emisiunii bonurilor de tezaur va trebui să sco­­boare la cifra actulă de 10 miliarde franci. Gu­vernul înţelege să sco­­boare şi mai jos plafonul,­­ pentru a-şi păstra o anu­mită rezervă disponibilă, care i-ar putea servi în primele luni ale anului 1936. După d. Germain Mar­tin, a luat cuvântul d. Caillaux, președintele co­­misiunii financiare, care a adus deasemeni critici de­valorizării monetare. Devalorizarea, a decla­rat d. Caillaux, ar în­semna moartea creditului. Este de preferat o catas­trofă decât devaloriza­rea care ar fi o stare eu­­ferică, de aparentă abun­denţă, urmată însă de o catatrofă incalculabilă. Apoi, a luat cuvântul d. Flandin, preşedintele consiliului de miniştri, ca­re a reamintit Senatului că scopul urmărit de gu­vern este scăderea do­bânzii. Guvernul nu înţe­lege, a declarat d. Flan­din, să ia vreo anumită măsură, care ar putea să pună în pericol moneda țării. După aceste cuvântări, Senatul a trecut la vot. VOTUL Paris, 29 (Rador). — Sena­tul a adoptat cu 243 voturi contra 16 proectul de lege prin care se ridică plafonul emisiunei bonurilor de tezaur. Noui cutremure in Turcia Istanbul, 29 (Rador). — In regiunea mării Marmara s’au simţit astăzi noui cutremure. --------------xOx-------------­ Omorâţi de o avalanşe de zapadă Paris, 29 (Radio). — Se a­­nunţă din Grenoble că­ o ava­lanşă a surprins în munţi pe schiorii lionezi Breuit şi Baril, cari făceau o ascensiune. A­măndoi au fost îngropaţi sub zăpadă. Breuil a reuşit să se salve­ze. Tovarăşul său a rămas însă înmormântat şi toate cercetă­rile pentru regăsirea lui au ră­mas zadarnice.­­ Se anunță din localitatea Saint Girons Ariege că o ava­lanşe de zăpadă a surprins un grup de lucrători, la o înălțim­re de 2.000 metri. Trei lucrători au murit. înfiorătoarea crimă de lângă comuna Vlădila O patrulă de jandarmi descoperă pe şoseaua naţi­onală cadavrul unui sătean, având mâinile frânte, capul zdrobit şi beregata tăiată Caracal, 28 Ianuarie O infiertătoare crimă a Ion, descoperită de jandarmi, în următoarele împrejurări : Fruntaşul jandarm Graii Ion împreună, cu un soldat, pe când se aflau în patrulare pe şo­seaua naţională, au găsit, a­­­proape de comuna Vlădila, în dreptu­l km. 27, cadavrul unui sătean, prtin de sânge. Cadavrul prezenta numeroase lovituri şi înţepături, având mâinile frân­te, beregata tăiată, iar capul făcut zob de lovituri. De asemeni, loviturile de pe restul corpului cum şi hainele rupte, arătau că între victimă şi criminalii s’a încins o crân­cenă ruptă. In şanţul şoselei, s’a găsit un scaun din cele pe care pun marfa alinitarii. Dela cadavrul, două urme distincte, pornite peste câmp, pe zăpadă, arătau că doi dintre criminal au pornit peste câmp, până aproape din satul Troian, unde ieşind din nou la drum, şi-am pierdut urma. In urma cercetărilor făcute s’a stabilit că victima este Stan­­cu Maglaşu, în etate de 44 ani, din corn. Vlădilia. CE SPUNE ÎNSOŢITORUL MORTULUI A doua zi după crimă, după ■ce la faţa focului au,venit auto. rităţii©, în frunte cu d. maior Tănăsescu, comandantul legiu­nii de jandarmi şi d. dr. Voicu­­lescu, pentru autopsia cadavru­lui, a venit la şeful postului, alinitorul O­mis Solomonovici, din comuna Vlădila, care a de­clarat că în seara crimei, el şi cu victima, au pornit din Cara­cal, cu sania spre casă. LA UN PAHAR CU VIN Ajunşi în dreptul cârciumii din satul Devesel, Solomonovici, pentru că Magiaşu îi transporta în sania lui aoviţa şi bomboa­nele ce cumpărase d­e la târgul din Caracal, l-a invitat să-l cinstească cu un pahar de vin. De la cârciumă, ambii au pornit pe jos după sanie spre casă. Alintaru­ spune că, la un moment dat, au fost ajunşi din urmă de trei «Steni cari, este să le spu­nă un cuvânt, au tăbă­­­rit cu ciomegele pe ei. B , văzând aceasta, cum nu­mai era prea mult drum până la Vlădila, a luait-o la fugă, a­­legându-se numai cu capul pu­ţin spart şi ajungând­­în sat, s’a dus acasă. ARESTAREA ALINŢARULUI Jandarmilor părându-li-se că cele declarate de Solomonovici, nu sunt vexosemcte, mai ales că el nu i-a încunoştiinţat din seara crimei, l-au arestat, bă­nuind că ar fi omorît pe Ma­giaşu. Parchetul a dispus însă eli­berarea lui, negăsindu-i nici o vină. DESCOPERIREA FIOROŞILOR CRIMINALI Iată însă că, datorită cârciu­­marului din satul Devesel, cum ş i cercetărilor neobosite ale andanmiilur, adevăraţii crimi­nali sunt pe cale să fie desco­periţi. Cârciumarul şi-a rea­mintit că, în seara crimei, au mai băut în cârciuma sa încă trei săteni din comuna Traian. Faţă de această întorsătură, se speră că, în cel mai scurt timp, se va face lumină com­pletă în această odioasă cri­­mă, care a­ înfiorat pe toți să­tenii din comunele înconjură­toare. PRĂBUŞIREA UNUI AVION MILITAR CEHOSLOVAC Praga, 29 (Radio-Central). — Cu ocazia unor demonstraţii fă­cute azi dim. la ii, de căpitanul aviator Borusik deasupra aero­dromului din Praga, avionul s-a prăbuşit sfărâmându-se com­plet, iar căpitanul a murit pe loc. ­­e Stan­lina de I. SIMIONESCU, prof. univ. Energia este aceeaşi, desfăşu­rată de om ori de natură, so­cotită neînsufleţită. Sentimen­tele ce le deşteaptă manifesta­rea acesteia, nu sunt nici ele diferite. In faţa energiei, aparent do­­moală dar perseverentă, a unui om cu voinţa de a răzbi, fie ce va fi, te închini cu respect, adânc; când puterea se arată impetuoasă, doborâtoare, mă­reţia ei te învăluie chiar dacă suferi de pe urmă-i. Omul şi natura, în această privinţă fac una. Acţiunea înceată, dar mereu repetată, a energiei naturale cu mari efecte prin continuarea în timp îndelungat, asemenea răb­­dărei omului, cel poate duce departe. Vijelioasa dezlănţuire a for­ţelor sălbăticite s­ale nature!, Infioară, dar măreţia tor cap-Dim punct de vedere al ma­nifestării energiei, nu e deose­bire între însufleţit şi neînsu­fleţit, decât doar prin­­ taina cauzei care o pune în mişcare. Shakespeare a enunţat prin­cipiul schimbării formelor în scena groapei din Hamlet, cu mult înainte de a fi fost­ preci­­sată de ştiinţă. Tot el, în Re­gele Lear, uneşte manifestarea mâniei extreme a omului cu deslănţuirea sălbatică — fur­tună, tunete, fulgere — a for­ţelor naturei. Efectul este zguduitor, după cum adâncă este şi­ ideia contopirei dintre omenesc cu natura. De aceia adesea când te afli în faţa vre­unei scene mai bă­tătoare la ochi din viaţa neo­­goiată a naturei, impresiunea căpătată, sentimentele provo­cate sunt aceleaşi ca şi când, în tihna odăii, citeşti schimbă­rile aduse în istoria omenirii de energia unui om sau când, în vreo fabrică, asişti­ la miş­cările ritmice ale maşinilor, după comanda unui singur su­praveghetor. Prin aceasta că­lătoria în natură, turismul ne­grăbit, conştient ca scop, ca­pătă o valoare educativă ca şi contemplarea operelor ome­neşti. Rămâi mulţumit, mângâiat, entusiasmat, doborât, după to­nalitatea celor cuprinse în pei­sajul desfăşurat privirei. Nu rare ori te surprinzi singur cu uimire că râzi de mulţumire înaintea unui peisaj , sau fără vrere ridici mâinile spre cer în semn de admiraţie. Uiţi că eşti în faţa neînsufleţitului. E ex­plicabil cum Rusk­in stătea de vorbă cu dealurile rotunjite numai pajişti, bătrâne resturi din munţii Scoţiei. Pentru a­­dâncul filozof, munţii aveau glas. O stare sufleteasca complexa te cuprinde când ajungi pe Stârmina, creasta de mal ce domină Dunărea lângă T Se­verin. Mai ales dacă faci dru­mul întâi prin Cazane, apoi poposeşti la ruinele vechiului castru roman şi numai după aceia apuci spre Stârmina, „în­ţelegi“ mai lesne peisajul, şi însemnătatea lui ca urmare desfăşurării forţelor naturale-Apud­, din T. Severin, şoseaua care se întinde chiar pe malul Dunării. E unul din drumurile cele mai frecventate, căci este sin­gura arteră de legătură cu sa­tele din sudul judeţului Mehe­dinţi. Nu e zi în care pe acest drum să fie linişte. Şi, Doamne! Cât de bine ne gospodărim ţara aici se poate vedea. Doar nu­mai când Majestatea Sa Regele şi-a anunţat dorinţa de a vi­zita Vânjuleţul d-lui Th. Cos­­tescu, abea atunci s’au mai as­tupat gropile ce fac altfel dru­mul nesuferit, plin de noroi până’n butucul roţii după ploi sau numai nori de praf când seceta e mai lungă. Şi doar Dunărea e alăturea cu­ prund din belşug, ce poate fi de altfel lesne scos chiar şi din marginea drumului iar pia- I tra necesară pentru a aşeza o­­ şosea bună se găseşte la doi paşi, la Vârciorova ori Gura Văii. Şi totuşi drumul ce-l faci până ce ai ajuns pe muchea dealului, spre Hinog, e un ade­vărat calvar­ nelămurit, dacă se socot şi miile de ■ alegători ca­­re-l sufăr, fără murmur. După chinul purgatoriului, când ai­ ajuns sus, pe muchea dealului, uiţi de el. Te-ai trans­portat în rai. Te izolezi pe cărăruia ce şer­puieşte printre stejari bătrâni, până ce dai de un luminiş. Dacă turismul ar intra în soco­teala oraşelor noastre ca pro­ducător de venituri aici ar fi fost de­ mult aşezat măcar un pavilion, ca să te poţi bucura de priveliştea, care reprezintă tabloul neu­itat­ al odihnei im­punătoare după biruinţa unei grele lupte. Decorul depărtat e măreţ- O creastă de munţi sprijină bol­ta cerească. E zidul Balcanilor şi al­ Carpaţilor, cu profilul lor una din munţii Cernii până de­parte în Iugoslavia. Se joacă norii alburii pe vârfurile lor. Acum se anină de unul spre a se topi, acum a­dastă mai înde­lung pe altul Profilul munţilor, linia cres­telor e continua. Nici n’ai bă­nui că Dunărea a despărţit aici Balcanii de Carpaţi. Urmând însă atent cu privirea malul dela T.­Sev­erin în sus, se vede o­­crestătură în formă de V, pierdută aproape în fondul muntos. Pe acolo iese, încă mâ­nioasă. Dunărea, după ce a străbătut prin Cazane, strâmtă cale pe care a tăiat-o în adânc, încet-înncet, în vreme îndelun­gată- De pe Stârmina, acciden­tul acesta mărunt din natură, în coasta şirei de munţi, n’ar spune nimic observatorului care nu ştie că acolo e volbura apei de la Porţile de Fer. Atenţia este atrasă mai mult asupra spaţiului larg de la mar­ginea munţilor, în care Dună­rea se îndoaie în loc ca un şarpe uriaş, de ajunge din nou în dreptul oraşului T.­Severin, ca şi când ar vrea să intre ia­răşi în clisura abeea părăsită. Faţa-i e liniştită, pare o apă stătătoare. S’a aşternut nisip pe patul ei, iar podoaba li­liecilor înfloriţi şi a altor plan­te mediterane e înlocuită prin umbra sălciilor dese ce-i măr­ginesc cursul. A trecut dintr’o dată, dela vâltoare la odihnă, de nu se îndură să apuce dru­mul mai departe. E locul vâr­tejului, ceaunul ce l’a scăpat în pământul moale pe vremea când apele-i repezite cădeau peste pragul de piatră ca o cascadă de mărimea Niagarei. De pe Stârmina nu vezi decât cârligul de apă strâns ca un colac, iar dealurile sârbe par una cu cele române; crezi că închide calea marelui fluviu. E una din priveliştile cele mai măreţe ce se pot vedea pe întinsul ţării: muntele, apa, ostroavele de nisip, pădurile de sălcii jos, cele de stejar pe ma­lul înălţat, dau nu numai în­făţişări variate, dar prin jocul soarelui şi al norilor, coloraţii atât de schimbătoare încât tabloul devine caleidoscop me­reu schimbător. E un punct u­­nic în Europa, căci cel mai de seamă fluviu al ei crează aici o grandioasă panoramă, după bi­ruinţa şirei de munţi pusă în cale. Biruinţa apei evocă pe a po­porului, care şi el a înfruntat depărtarea şi greutăţile nebă­nuite pentru a purta civilizaţia prin meleaguri apărate de ce­tatea Carpaţilor. Aproape de ieşirea Dunării din munţi s’a construit măreţul pod al­ lui Apollodor din Damasc ce lărgi graniţa latinităţii. Tot aici, In Ostrovul-mare, abea despărţit de malul înalt printr’un îngust braţ de apă, uşor de trecut când Dunărea e scăzută, s’a găsit una din staţiunile cele mai bogate preistorice. Alte vremuri, dar aproape aceiaşi faţă. Pe ruinele Dobre­­tului s’a ridicat aşezarea ora­şului de azi; jos în Ostrov căsu­ţele mnicului sătişor de acum, nu sunt prea deosebite de cele preistorice. Măreţia privelişte­ te-ar ţine mult in loc, dacă întunerecul nu s’ar lăsa peste lunca largă. La întors, te întovărăşesc cu­lorile vii ale­­ reflexului dela asfinţit în apa pe lângă care mergi, numai argint şi aur. Şi­rul de plopi piramidali de la gura Topolniţei, mai întune­caţi în amurg, încheie plăcerea, după amiezii, trecută în con­templarea unei privelişti mă­reţe.

Next