Universul, martie 1935 (Anul 52, nr. 59-73)
1935-03-01 / nr. 59
Comemorarea martirilor de la Alba-Iulia. Dacă răscoalele repetate ale Românilor din Ardeal şi Banat, până la sfârşitul veacului al XVIII-lea, au fost provocate de starea umilitoare de iobăgie la care erau condamnaţi, in urma scoaterei lor din rândul naţiunilor cu privilegii recunoscute, şi au avut mai mult un caracter social şi economic, revoluţia din 1784 a fost primul semnal de redeşteptare naţională şi de afirmare a forţelor morale ale unui popor, conştient de misiunea ce o are de îndeplinit şi de drepturile sale de stăpânitor pe pământul său strămoşesc. Când, în ziua memorabilă de 31 octombrie a anului 1784, ţărănimea română din ţinuturile Moţilor s’a adunat la Mesteacăn, ea a jurat atunci pe sfânta cruce, că va lupta, sub conducerea celor trei căpitani-eroi — Horia Cloşca şi Crişan — pentru libertatea şi mântuirea neamului lor, până la supremul sacrificiu. Acel jurământ a fost respectat. Fraţii noştri de peste Carpaţi şi-au dat seama, în acele vremuri de grea cumpănă pentru soarta lor şi a neamului întreg românesc, că drepturile nu se cerşesc, ci se cuceresc prin luptă şi jertfe ; că un popor demn de libertate trebue să sfarme, prin propriile lui forţe, lanţurile robiei şi să proclame, sus şi tare, că Ardealul a fost, este şi va fi totdeauna, românesc. Cu aceste idei şi sentimente înălţătoare, cu credinţa vie în dreptatea cauzei nobile ce o apărau şi pentru triumful ei, Horia, Cloşca şi Crişan au chemat sub arme pe Români şi au pornit la luptă, hotărîţi să înfrunte pe duşmanii lor seculari, să-i învingă, sau să moară. Nu se ridică un popor, ca un singur om, decât atunci când soarta sa este pusă în cumpănă grea , când este pătruns de însemnătatea covârşitoare a ceasului hotărîtor ce-l chiamă la luptă , când ştie că taina mântuirei sale este jertfa pe altarul sfânt al patriei nemuritoare. Revoluţia din 1784 şi epilogul ei tragic, prin executarea pe roată. In cetatea Alba-Iuliei, în ziua de 28 Februarie a anului 1785, a celor trei eroimartiri, Horia, Cloşca şi Crişan, au fost înscrise cu litere de foc în istoria Ardealului şi au fost semnalul pentru înfăptuirea unităţii neamului nostru acum 16 ani. Azi, când comemorăm 150 de ani de la sfârşitul tragic al celor trei mucenici ai neamului românesc, într-o Românie mare, să căutăm să fim demni urmaşi ai celor ce s’au jertfit pentru libertatea şi înălţarea neamului nostru, prin unirea cea adevărată sufletească şi prin afirmarea forţelor noastre morale şi materiale. IS PRINDEREA LUI HORIA Pactul dunărean Aderarea principială a Austriei la Pactul dunărean constitue un nou adaos, ele o evidentă importanţă, la acţiunea de garantare a păcii şi a stabilităţii in Europa Centrală. Principiul de bază al politicii internaţionale în ce priveşte Europa Centrală este acela al independenţei integrale a Austriei. Acest principiu de bază corespunde nu numai intereselor proprii statului austriac, dar şi intereselor diferitelor altor state europene, vecine sau nu cu Austria. Independenţa Austriei devine astfel o condiţie nu numai a păcii in Europa Centrală, dar o condiţie a păcii europene in general şi din această convingere, din această realitate, au izvorit acordul fmncobritanic şi acordul francoitalian în ce priveşte garantarea independenţei statului austriac. De altfel, Austria, cea dintâi interesată, recunoaşte acest lucru şi aşa se şi explică entuziasmul cu care presa austriacă a salutat rezultatele întrevederilor avute de cancelarul Schuschnig la Paris. Şi cu drept cuvânt, ziarul austriac ,,Reichspost“ a scris că independenţa Austriei „a devenit una din coloanele pe care se sprijină edifiicil păcii europene şi oricine s’ar atinge de ea, se va lovi de o linie de apărare puternic organizată“. Mica înţelegere a avut şi in această privinţă o atitudine precisă şi francă. Ea s’a declarat gata să participe la o colaborare economică, întemeiată pe respectul independenţei şi libertăţii tuturor statelor participante la un pact dunărean şi în orice moment a fost pusă chestiunea independenţei Austriei. Mica înţelegere şi-a spus cuvântul susţinând-o ca o condiţie a păcii. Principiul acesta al stabilităţii şi independenţei tuturor, este axa întregii noastre politici. Pentru afirmarea şi realizarea lui, a sângerat omenirea şi nu există sacrificiu prea mare, care să fie precupeţit, dacă situaţia stabilită în urma războiului mondial ar fi ameninţată. Plecând de la acest principiu şi întemeiată pe el, o colaborare pentru crearea unor raporturi regulate în bazinul dunărean devine desigur posibilă şi ea nu poate aduce, ţinându-se bineînţeles seama de interesele reciproce ale statelor participante, decât rezultate folositoare tuturor. Nici un fel de colaborare nu e posibilă fără o încredere reciprocă şi aceasta este exclusă atunci când graniţele fiecăruia nu sunt garantate şi când, prin atitudinea unora sau altora, suspiciunile ar fi legitime. Iată pentru ce, o a doua condiţie a stabilităţii şi a asigurării păcii în Europa Centrală, este încetarea oricăror tendinţe revizioniste şi acceptarea din partea tuturor, făţiş, sincer şi real, a situaţiei de fapt de azi, singura care corespunde şi istoriei şi dreptului. Independenţa Austriei asigurată şi renunţarea la politica revizionistă din partea Ungariei, pot forma pentru viitor, cu asigurări serioase şi precise, izvorul unor vremuri de liniştită dezvoltare, în cadrul independenţei fiecăruia şi în virtutea însuşirilor şi valorilor naţionale ale fiecărui popor. FURTUNA DIN FRANŢA Paris 26 (Rador). — Furtuna de pe Oceanul Atlantic s’a liniştit de azi dimineaţă, în special în largul porturilor Brest şi Nantes. Totuşi, o telegramă din Bayonne arată că furtuna violentă continuă să bântue această regiune, provocând însemnate pagube. VICTIME IN SPANIA Madrid, 26 (Rador).— Furtuna care a bântuit ori în nordul Spaniei, a cauzat moartea a mai multor persoane. La Catargina, o casă care se afla în construcţie, s’a prăbuşit. Doi lucrători au fost omorâţi, iar şapte grav răniţi. Un moment al revoluției lui Horia L (Pugă o stampă a egocei). ^ Horiei Să privească Ardealul lunei i-e ruşine : C’a robit copiii-i pe sub mâni străine ; Ci ’ntr’un nor de abur, într’un văl de ceaţă îşi ascunde, tristă, galbena ei faţă. Horia, pe munte, falnic, stă călare : O coroană sumbră munţilor se pare. Iar Carpaţii, ţepeni, îngropaţi în nor, îşi vuiau prin tunet gândurile lor. ,,Eu am, — zise un tunet, — suflet mare, greu, Dar, mai mare suflet bate ’n pieptul său. Fruntea-mi este albă, ca de ani o mie, Dar al lui nume mai mult o să ţie“. „Nalţi suntem noi, munţii,—zise un vechiu Carpat,Dar el e mai mare, că ni-i împărat“. Atunci luna iese, norilor regină, Fruntea lui cea pală roşu o ’nsenină, Galbeneie-i raze încing fruntea-i rece, Că părea, din munte, diadem de Rege. Şi un stol de vulturi muntele ’nconjor, Cugetând că-i Joe, Dumnezeul lor, Când în miezul nopţii, cununat cu nimb, Fulgere aruncă, sus, de pe Olimp. M. EMINESCU Un omagiu din tinereţea lui Eminescu, faţă de memoria lui Horia, este poesia de mai sus, foarte puţin cunoscută, scrisă în anul 1866. (1866). Igette. D. Stellán Popescu la d. Mussolini ■ 'Roma, 26 (Rader). — D. Stellán Popescu, directorul ziarului „Universul”, a fost primit, azi, în audiență de d. Mussolini, la palatul Veneția. ——- ooo ;$ ooo——----- Credinţa lui Horia Horia credea neclintit în ceea ce propovăduia. De aceeea avea puterea sugestivă a conducătorului din naştere■ Numai o adâncă şi sinceră credinţă a omului , menit, de destinul său, să conducă, răspândeşte acea vraje, irezistibilă, care elimină reacţiunea firească de conservare egoistă a indivizilor şi îi încheagă într’o colectivitate dornică de a se jertfi pentru înfăptuirea unei idei. Horia nu-şi făcea iluzia că împărăţia va răzbi să înfrângă rezistenţa feudalilor, îşi dădea seama că, precum scrie Nic. Densuşianu: „...Ce puteau oare să le ajute în epoca aceasta călătoriile şi petiţiunile unui simplu iobag (ca Horia) când mulţimea imensă a ordinelor împărătesei Maria Terezia şi ale împăratului Iosif încă nu puteau să le folosească nimic“. Ca împăratul să le poată ajuta românilor contra feudalilor, mai întâi trebuia să-l ajute românii pe împărat stârpindu-i pe feudali. Această credinţă, înrădăcinată în sufletul lui Horia, rezultă din declaraţia sa când i s’a oferit amnestie, graţe împărătească, dacă va linişti poporul Horia a răspuns că ,,Dânsul n’are lipsă de graţia împăratului numai în cazul dacă vor fi eliberaţi tovarăşii lui arestaţi şi se va acorda poporului o uşurare de contribuţiuni, de taxe şi de alte dări“. Individualitatea excepţională a lui Horia o descrie plastic membrul corespondent al Academiei maghiare Francisc Szilagyi (în cartea sa : „Lumea lui Horia în Ardeal“, Pesta, Atheneum 1871) astfel: Istoricul imparţial trebue să mărturisească că dânsul (Horia) a purtat pe inima sa soarta poporului său apăsat şi eliberarea lui, şi cu toate că pentru acest nobil scop s’a folosit de mijloacele cele mai condamnabile dar cauza pentru care şi-a consacrat toată activitatea şi toată viaţa şi pentru care a şi sacrificat-o, n’a trădat-o niciodată ci i a rămas până la fine credincios chiar şi pe eşafod în faţa morţii celei mai crâncene(ap. N. Densusian, op. cit). Până la moarte Horia a găsit puterea sufletească în credinţa sa mesianică. Ziarul contimporan ,Magyar Hirmnodó“ din 16 Martie 1785 relatează: „Horia merse fără nici o schimbare, cu inima îndrăzneaţă, la locul destinat pentru or,a cea amară a vieţii sale“... (ap. N. Densuşian, opt. cit.). (Din lucrarea d-lui Vaida Voevod : REVOLUȚIA LUI HORIA). Conferinţa d-lui Jouvenel la Geamă Roma, 26 (Rador). — Sena- t torul de Jouvenel, fost amba-sador al Franţei la Roma, a sosit azi după amiază la Gema. La gară, d-,sa a fost salutat de reprezentanţii autorităţilor, de delegaţii foştilor luptători italieni şi francezi, precum şi de un numeros public, care a aclamat călduros pe oaspete. D. de Jouvenel a fost primit in mod oficial la primăria oraşului. Apoi d-sa a ţinut la Universitate o conferinţă despre viitorul prieteniei latine. Conferinţa, la care a asistat un public foarte numeros, a avut un viu succes. CEI TREI MARTIRI HORIA CLOŞCA — CRIŞUS Ravagiile cutremurului in Creta Atena, 26. (Rador).—— După informafiuni din sursă oficială rezultă că 204 imobile s’au prăbușit, iar 539 au suferit avarii atât de mari, încât nu mai pot fi locuite, în urma cutremurului din insula Creta. En Atena, 26 (Rador).—. Pentru ajutorarea victimelor recentului cutremur din insula Creta, guvernul elen a trimis la Candia un milion de drahme, numeroase corturi și o mare cantitate de alimente. declaraţiile: aSRfiBALULUI ZLATEF Noul prim ministru bulgar, d. general Zlatef, a făcut acum câteva zile declaraţiuni cari trebuesc reţinute, ele avănd o deosebită însemnătate. Pentru noi, în special, declaraţiile d-lui general Zlatef, au valoarea unor promisiuni, cărora, in dorinţa ce o avem de a vedea consolidându-se raporturile noastre de bună vecinătate cu statul bulgar, le facem tot creditul, lăsând în umbra trecutului decepţiile provocate de predecesorii actualului guvern. Vorbind de amiciţia între România şi Bulgaria, d. general Zlater a rostit următoarele cuvinte, pe care le reproducem aci din nou, tocmai pentru că le considerăm ca de cel mai bun augur pentru viitor: „Această amiciţie — a spus premierul bulgar — care se mai sprijină şi pe sentimentele de recunoştinţă ale Bulgariei faţă de poporul român şi faţă de dinastia sa, pentru partea avută şi sacrificiile făcute în timpul războiului de independenţă al Bulgariei, ne va îngădui, sperăm, să soluţionăm în spiritul intereselor noastre reciproce, toate chestiunile pendinte între cele două ţări, a căror lichidare va constitui o importantă contribuţie la pacea şi solidaritatea balcanică şi la raporturile de bună vecinătate a căror instaurare o dorim cu aprindere“. Suntem perfect de acord şi dorinţa pentru consolidarea solidarităţii balcanice şi pentru instaurarea raporturilor de bună vecinătate este tot atât de vie de partea aceasta a Dunării, ca şi dincolo. Numai printr-o politică sinceră, loială şi cu respectul dreptului fiecăruia, o politică de stat care să permită fraţilor noştri de origină, cetăţeni loiali ai statului vecin, o dezvoltare pacinică şi normală în cadrul însuşirilor lor naţionale, prin respectarea acelor drepturi sfinte şi inprescritibile, cari au fost definitivate şi recunoscute ca atari de tocite forurile internaţionale şi cari fac parte din patrimoniul civilizaţiei.— numai printr’o asemenea politică, aplicată cu sinceritate, se poate ajunge la o apropiere sufletească, la o colaborare rodnică în toate de(Continuare in pag. 2-a) ferica din Curechin dgnade a pornit răscoala moților.