Universul, aprilie 1935 (Anul 52, nr. 90-104)

1935-04-01 / nr. 90

încă o sursă de abuzuri Senatul universităţii din Capitală a fost sesizat de o propunere interesantă, folositoare şi oportună. La cerere, i se pot comunica şi documenta de către oficiul universitar condiţiunile în care se acordă, în diferite locuri din străinătate, mare parte din diplomele echivalate în ţara noastră. Organul autorizat al Învăţământului superior a dat atenţia cuvenită acestei chestiuni şi desigur că se vor da pe faţă în curând alte abuzuri de felul acelor ce se descoperă în fiecare zi şi în mai toate direcţiunile. Este adevărat că nu ne găsim în faţa unei constatări cu totul nouă şi deci surprinzătoare. Se ştia de mult că se trafică cu absolventele de învăţământ superior în aparenţă, inferior în realitate, din unele locuri străine, cărora se datoreşte într’o proporţie însemnată inflaţiunea de „diplomaţi internaţionali“ în angrenajul administrativ şi mai ales în profesiunile libere. Nu mai departe dcât acum câteva zile, un profesor de la facultatea de medicină constată cu durere că studenţii săi, obligaţi să urmeze în mod serios toţi anii prevăzuţi pentru această specialitate şi să treacă toate examenele şi probele grele, se văd pe urmă concuraţi, fie în libera practică, fie în posturile medicale publice sau particulare, de „echivalaţii“ cu cel mult patru ani de studii făcute peste hotare, cu predilecţie într’o ţară de unde vin cu totul nepregătiţi, mai ales in timpul din urmă. Acest rău trebue să fie înfrânat cu toată rigoarea cuvenită. Este adevărat că nimeni n’ar putea să conceapă interzicerea căpătării sau desăvârşirii cunoştinţelor culturale, în orice loc din orice ţară. Nu este mai puţin adevărat însă că statul are şi dreptul şi datoria să nu le egaleze cu cele similare din ţară decât acelor elemente ce dovedesc că le posedă şi în fapt, nu numai în certificate, că au urmat în realitate, nu in aparenţă, la aşezăminte culturale cel puţin de autoritatea celor din ţara noastră, şi că au în fapt, nu numai în diplome, cel puţin cunoştinţele căpătate în învăţământul nostru superior. Lipsa de censură serioasă în această direcţiune are şi alte consecinţe rele, pe lângă nedreptatea semnalată mai sus. Exerciţiul profesiunea celor admişi fără garanţiile indispensabile este dăunător tuturor acelora cari, necunoscând adevărata situaţiune a celor ce reuşesc să trişeze cu studiile lor absente sau insuficiente, apelează la ei chiar in cazuri grele, când inferioritatea asistenţei poate să fie fatală. Iată de ce Senatul universitar trebue să găsească mijloacele capabile să înlăture pe viitor răul constatat în trecut şi să facă imposibile, cel puţin de aci înainte, uşile deschise care din nefericire să strecoară în prea multe măsuri de apărare. Viscol in Cehoslovacia Prnea, 29 (Radar). — In toată ţară bântue un viscol extrem de violent. Viscolul şi o furtună foarte puternică a provocat pagube importante aproape pretutindeni. Un avion al companiei Air France, care părăsise vanjavia, pentru a merge la Praga, la ora 10 şi 15, a aterizat la ora 15 în apropiere de Kuba, în nordul Boemiei Centrale. Avionul nu a avut nici o stricăciune . Un sat mexican distrus de foc Mexico, 29 (Rador). — Un incendiu catastrofal a distrus aproape complet localitatea Chiltepec din Mexic. Câteva sute de gospodării au fost distruse de flăcări. Numărul victimelor nu se cunoaște deocamdată, dar se crede că este foarte mare. Au căzut pradă flăcărilor numeroase vite ale locuitorilor. Populația, ale cărei case au fost distruse de incendiu, se adăpoistește în pădure. PEISAGII CARI DISPAR (Podul de la Băneasa) VIRGILIU MANOLIU Greva studenţilor 5 medicinişti din Paris Paris, 29 (Rador) .—Studenţii facultăţii de medicină din Paris au declarat azi grevă. Greva este o protestare contra încetinelii pe care o pune parlamentul la discuţia legii prin care străinii nu sunt autorizaţi să exercite profesiunea de medic în Franța, decât zece ani după terminarea serviciului militar. Nu s’a înregistrat nici un incident. -XX - XX mari mmr de teren mare. BUZĂU Buzău, 29 Martie In judeţul Buzău, în regiunea Bâscii, terenurile situate pe muntele „Ghezurile” au început să alunece spre Valea Bâscii, distrugând totul în cale. O mare porţiune din Valea Frăsenului a fost distrusă. Au suferit mari pagube sătenii: Ion Popescu, Gh. Negulescu, Grigore Posea, Smaranda Dumitru. Pagubele întrec suma de 300 mii lei Locuitorii din comuna Nehoiaş trec prin mari griji, din cauza acestor alunecări. S-au cerut, urgente intervenţii la prefectura judeţului. Delegaţii Fidacului depunând coroane la mormântul Eroului necunoscut m S’a făcut lumină Dacă a fost un moment când opinia publică mondială părea surprinsă că în urma atitudinii Germaniei, miniştrii britanici n’au renunţat la vizita lor la Berlin, astăzi se dovedeşte că această vizită a fost totuşi folositoare, întrucât ea a pus în deplină lumină intenţiile şi pretenţiile Germaniei. Este adevărat, că nu erau mulţi acei cari îşi făceau vreo iluzie asupra succesului vizitei de la Berlin. Şi în primul rând, nu-şi făcea iluzie nici guvernul britanic. Aşa se şi ?. Aplică insistenţa de sir John Simon de a repeta că pleacă la Berlin pentru a se informa şi a cunoaşte prin acest contact direct adevărul asupra intenţiilor Germaniei. Din acest punct de vedere, ţinta călătoriei a fost atinsă şi ministrul de externe al Angliei, sir John Simon, a lămurit opinia publică mondială cu declaraţia făcută joi, în Camera Comunelor. „Intre punctele de vedere al Marii Britanii şi al Germaniei— a spus ministrul de externe al Angliei — există considerabile divergenţe“. Nu se poate mai precis. Punctul de vedere al Angliei este şi acela al Franţei, al Italiei, al Micii înţelegeri, al Rusiei Sovietice, al tuturor acelora cari doresc în mod sincer o colaborare internaţională pentru asigurarea păcii şi garantarea securităţii fiecăruia prin bună înţelegere. Din moment ce sir John Simon, după două zile de convorbiri cu cancelarul Hitler, a constatat că între acest punct de vedere şi acela al Germaniei există o „considerabilă divergenţă“, este evident că scopurile Germaniei nu sunt pacifice, că ele sunt dimpotrivă ostile oricărei colaborări internaţionale, deci agresive. Această clarificare justifică atenţiunea deosebită şi extrem de serioasă ce trebue dată situaţiei internaţionale. Fără să se exagereze gravitatea ei, nu se mai poate tăgădui că a sosit momentul hotăririlor bărbăteşti, care să ferească lumea de orice aventură ar încerca-o militarismul german şi acoliţii lui. Intr’un discurs pronunţat zilele trecute la Anse lângă Lyon, fostul preşedinte de consiliu al Franţei, d. Edmond Herriot, a spus: „înţeleg să fac politică pacifistă, dar vreau să fac pacifism cu ochii deschişi, nu cu ochii închişi“. . . Vizita d-lor Simon şi Eden la Berlin a adus acest real serviciu cauzei dreptului şi a păcii, de a fi deschis ochii tuturor. Ţările agresive devin şi mai îndrăzneţe atunci când cred în slăbiciunea altora. A sosit momentul să se facă dovada că această slăbiciune nu există şi că dreptul şi pacea pot fi apărate prin afirmarea solidarităţii între popoarele care rămân nestrămutate in serviciul lor, sau mai precis printr’o organizare solidă şi colectivă a securităţii. Vizita pe care o face in acest moment d. Eden la Moscova, însăşi însemnătatea istorică a acestei vizite — prima a unui ministru britanic în Rusia dela instalarea regimului sovietic — pune în lumină seriozitatea situaţiei internaţionale. Apropierea între Anglia şi Rusia Sovietică, apropiere care acum câţiva ani părea încă o imposibilitate, dovedeşte că atunci când există sinceritate şi realitate în dorinţa de pace, o colaborare internaţională devine posibilă. Informaţiile adunate la Moscova de lordul sigiliului şi cele pe care acesta le va lua la Praga şi la Varşovia vor completa documentarea necesară pentru a da conferinţei de la Stresa, ce se va ţine la11 Aprilie, baza pe care se vor întemeia hotârîrile în vederea securităţii europene. Această conferinţă anglofranco-italiană va fi decisivă. Constatările d-lui Simon la Berlin nu mai permit tergiversări, căci, după cum scrie „Gazeta del Popolo”, nu mai este timp de pierdut „cu conferinţe fără rost şi înşelătoare”. Constatările de la Berlin vor servi ca decisiunile dela Stresa să fie luxate în deplină cunoştinţă de cauză şi să aibă astfel autoritatea morală a unor hotărîri, pe deplin justificate. In acelaş timp, atitudinea fermă şi liniştită a Micii înţelegeri şi a înţelegerii balcanice, atitudine precizată prin ultimele declaraţii ale d-lui Titulescu, asigură acestor hotărîri un concurs din cele mai apreciabile şi indispensabil în viitoarea activitate a frontului păcii şi al ordinei. Şi, după cum a spus ministrul nostru de externe, frontului păcii şi al ordinei, „în toate ipotezele“. De altfel, din întrevederea avută de d. Titulescu ieri la Paris cu d. Laval, ministrul de externe francez, a rezultat perfectă identitate de vederiîn toate chestiile internaţionale. / O linie de navigaţie intre Rusia şi Galaţi Intervenţia Camerei de comerţ din Moscova. — Lămuririle cerute de legaţia sovietică din Bucureşti Galaţi, 29 Martie ■ Camera, de comerţ, şi industrie din portul nostru a primit o adresă din partea Camerei de comerţ şi industrie din Moscova, prin care d. preşedinte Jason face cunoscut, că republica U. R. S. S. este dispusă,să reia relaţiile comerciale normale între ambele ţări. In acest scop se cere să se comunice imediat care sunt convenţiile comerciale încheiate intre România si, celelalte ţări şi in ce condiţiuni s’ar putea efectua schimbul de mărfuri. Camera de comerţ din Moscova mai cere să se comunice, în ce condiţiuni şi care sunt tratatele politice încheiate de România cu diverse state şi o altă serie de informaţiuni privind diferite chestiuni secrete. Camera de comerţ şi industrie din Galaţi — prin d. preşedinte Rafael Rang — vă răspunde numai la chestiunile ce privesc schimbul de mărfuri intre U. R. S. S. şi România. ÎNFIINŢAREA UNEI MII DE NAVIGAŢIE Unii armatori din portul Galaţi s-au adresat legaţiei U. R. S. S. din Bucureşti cerând lămuriri asupra condiţiunilor în care cargoboatele sub pavilion român pot acosta in porturile ruseşti. \ -Legaţia sovietică a răspuns cerând lămuriri asupra taxelor ■ de cljeragiu,■ pilotaj,, magazinaj, intrepozitare, descărcarea mărfurilor, etc., în vederea înfiinţării unei linii de navigaţie intre porturile republicii U. R. S. S. şi portul Galaţi. După cum se afirmă se va reînfiinţa vechea linie de navigaţie intre Odesa şi Galaţi. Situaţia românilor din Secuime Numeroşi români din judeţele Mureş, Ciuc, Odorhei şi Trei Scaune au perdut conştiinţa naţionalităţii lor, în urma măsurilor speciale ce au fost luate şi aplicate cu cea mai mare severitate, de către autorităţile maghiare. Dovada desnaţionalizării românilor din această regiune, o avem în datele statistice publicate de istoricii şi geografii germani din secolii trecuţi, privitoare la populaţia fostelor scaune secueşti. După Bielz, au fost 78.286 români, în circumscripţia Odorhei — afară de cei din oraşul Odorhei — în anul 1857. După câteva decenii — în 1910 — statistica maghiară a înregistrat numai 88 de români în aceiaş circumscripţie, cu toate că, după confesiuni, s’a constatat existenţa a 4101 de ortodoxi şi 1387 de greco-catolici, cari nu puteau fi decât tot români. Perderile ce le-au suferit românii, dela 1857 până la 1910, dacă luăm în seamă numărul lor, aşa cum le-a înregistrat Bielz, a fost de peste 70.000 în ţinutul Odorheiului. Până pe la mijlocul secolului trecut, în comitatele Odorhei, Trei Scaune, Ciuc şi o parte din Mureş, numai în două comune — Nicoleni şi Sânsimon — n’au fost locuitori români, D. prof. G. Popa Liseanu a publicat, într’o lucrare documentată, numele tuturor comunelor din aceste judeţe, cu populaţia mixtă, — română şi secuiască,— aşa că nu poate fi pusă la îndoială existenţa unei însemnate populaţiuni autohtone româneşti până acum câteva decenii. Existenţa românilor, azi secuizaţi, se mai poate constata în toate comunele unde sunt biserici ortodoxe, părăsite de credincioşii lor şi ale căror registre cuprind numele lor. Nici într’o altă parte a Ardealului, Banatului, Crişanei şi Maramureşului, nu s’a înregistrat un asemenea proces de desnaţionalizare rapidă, favorizat de încercuirea şi izolarea, românilor, ca şi de lipsa unor conducători sufleteşti in epoca aceia critică. Dum şi unire, ar fi trebuit, pin şcoală, biserică şi administraţie, printr’o propagandă culturală bine organizată, să redeşteptăm conştiinţa naţională a acestor români şi să-i readucem în rândurile celor de acelaş neam. Această acţiune era necesară, deoarece, din documentele aflate la revizoratele şcolare, se poate uşor dovedi că deznaţionalizarea românilor din sudestul Ardealului s’a făcut până la 1918 pe baza unui plan,in care s’a prevăzut întărirea şcoalelor ungureşti din comunele cu majorităţi româneşti şi desfiinţarea celor româneşti; închiderea bisericilor ortodoxe şi o întinsă propagandă pentru trecerea românilor la biserica reformată. Ce am făcut? Am înfiinţat un număr de şcoli româneşti, în unele comune, dar am lăsat multe comune, locuite de români secuizaţi, fără şcoli şi biserici naţionale. Aşa, de ex., în jud. Mureş, este nevoe să se înfiinţeze şcoli în comunele Curteni, Ciuta, Iobăgeni, Isla, Sântana de Mureş, Chinar, Păingeni, Porumbeni, Culpiu, Nazna, Sângiorgiul de Mureş, Ereni, Sânger, Iara, Ogari, Ivăneşti, Şardul- Nirajului, Bozeni, Tirimioara, Acăţari, Oaia, Şilea-Nirajului, Eremitul, Sărăţeni, ca şi în toate localităţile unde sunt români secuizaţi. Zona culturală, e bine să cuprindă numai comunele unde sunt români secuizaţi şi în şco- Iile din această zonă să fie numiţi, sau transferaţi, cei mai buni învăţători, capabili să desfăşoare o întinsă activitate şcolară şi extra-şcolară. Preoţii români au o misiune însemnată de împlinit în această regiune. Ei trebue să fie aleşi dintre cei mai apţi şi capabili să exercite o influenţă binefăcătoare asupra populaţiunii. Administraţia, de asemenea, urmează să desfăşoare o activitate în acelaş scop naţional şi cultural. Numai aşa vom reuşi să redeşteptăm conştiinţele adormite naţionale aia românilor secuizaţi. ■B Londra, ’Martie Suntem fixaţi acum în ce priveşte politica Germaniei. Chiar din gura Fihrer-ului, miniştrii noştri au aflat ideia sa conducătoare, ce se rezumă in câteva cuvinte astfel: într’o anumită măsură şi pentru un timp, a cărui durată va fi fixată mai târziu, Germania consimte să se lege la Apus, dar refuză să se lege la Răsărit. Cu alte cuvinte, triumfă teza d-rului Rosenberg, inspiratorul lui Hitler, pentru Berlin, inamicul e la Moscova. Faptul că între cei doi adversari se găsesc Polonia şi ţările baltice, n’are importanţă. Ele trebue să accepte formula hitlerista, sau se va trece într’o bună zi peste corpul lor. Sir John Simon şi d. Eden, in fond, n’au învăţat nimic nou. Totuş, era important de a obţine dela însuşi d. Hitler confirmarea a ceea ce locotenenţii şi agenţii lui clandestini la Londra proclamau de multă vreme şi pe care se întemeia propaganda în lumea politică de aici. Germania nu vrea o situaţie ■stabilă în Europa Orientală, la ca pretext necesitatea de a combate bolşevismul rus. Argument fals, şi in tot cazul învechit, căci, dacă de 17 ani bolşevicii n’au reuşit să ne înghită, au mai puţin ca niciodată posibilitatea de a o face azi, când înflăcărarea lor revoluţionară s’a mai domolit. Dar Marea Britanie nu consimte să se lase tarifă intr'o cruciadă împotriva pretinsei ameninţări comuniste. Dimpotrivă, şi sir John Simon a spus-o Vai Hitler, politica britanică nu cercetează regularea generală a problemei păcii în Europa, decât cu participarea, directă a Rusiei. Sir John Simon, prevăzut cu instrucţii precise ale guvernului său, redactate în plină şedinţă a cabinetului înainte de a pleca la Berlin, a mai spus lui Hitler că Marea Britanie vede apropiindu-se momentul în care trebue să aleagă între organizarea unui sistem de securitate colectivă în Europa, cu Germania, sau fără ea. Cu alte cuvinte, dacă Berlinul vrea să înțeleagă aceasta, Marea Britanie, în cazul când Germania se arată recalcitrantă la orice idee de colaborare cu celelalte puteri europene, se va apropia de sistemul de alianţe, pe care Franţa şi Italia îl vor făuri cu celelalte puteri, ca să se apere împotriva ameninţării militarismului german. Acesta e adevărul in privinţa celor ce s’au petrecut la Berlin, şi nicio formulă diplomatică, nici un comunicat adresat presei nu-l pot schimba, cu o iotă. Acum, mult depinde de ceea ce va găsi d. Eden la Moscova. Dacă guvernul rus posedă iscusinţa de a nu imita tonul, de aroganţă al lui Hitler, dacă nu insistă în privinţa unei formule rigide, ci, dimpotrivă, dacă searată dispus să adopteze orice soluţie mijlocie, capabilă să asigure pacea in Europa, îrn ciuda provocării germane, succesul îi e asigurat. Adică, Marea Britanie va accepta definitiv Rusia, ca parteneră egală cu Franţa şi Italia în opera imensă a conso(Continuare in pag 2a) SCRISORI DIN LONDRA După Berlin! de AUGUR CONTROVERSE ISTORICE de prof. I. LUPAŞ ! E ştiut că vecinii noştri de la Apus nu scapă nici un prilej, spre a-şi demonstra în termeni iperbolici pretinsa importanţă a misiunii istorice, îndeplinită afirmativ de înaintaşii lor, în cadrele fostei Ungarii „milenare“. Pentru propaganda intensivă, ce o fac în streinătate, ca şi pentru serbările naţionale, ce au organizat la scurte intervale, în deceniul din urmă, cu scop de a atrage cât mai numeroşi participanţi, în deosebi din statele Micii Antante, în bugetele comprimate ale ţării lor au găsit totdeauna abunute mijloace financiare, serbările, organizate firea Sf-tulm Emeric, 246. fiul celui dintâi rege ungar, luaseră, în anii trecuţi, proporţii cu totul neobicinuite, transformându-se într’un fel de demonstraţiune politică, la care a participat şi un reprezentant al Vaticanului. . După cum au relatat la timp ziarele, acesta pare a se fi simţit destul de bine între magnaţii şi prelaţii din preajma regentului Horthy. Neputând rezista sugestiilor de megalomanie egocentrică a faimoşilor săi amfitroni, a lunecat şi el pe povârnişul declaraţiilor grandilocvente afirmând că naţiunea maghiară s’ar fi ilustrat în istoria naţiunilor europene prin următoarele trei merite excepţionale: 1) ea ar fi îndepărtat pericolul turcesc dela porţile Europei, 2)ea ar fi împiedicat răspândirea ortodoxiei şi 3) ea ar fi salvat Europa de bolşevism... Bineînţeles, cel ce a făcut aceste afirmaţiuni, nu a putut avea, in vârtejul procesiunilor şi al banchetelor fastuoase, răgazul necesar spre a se edifica şi asupra argumentelor, ce i-ar fi fost de neapărată trebuinţă, dacă ar fi ţinut, să dea cuvintelor sale măcar aparenţa unor temeiuri de adevăr istoric. Dacă ar fi avut răgaz să culeagă şi examineze asemenea argumente, cu oarecare discernământ critic s’ar fi putut edifica în scurtă vreme, că ele nu-l Îndreptăţeau nicidecum să facă declaraţiunile grandilocuente, pe cari le-a făcut, înainte de toate, nu corespunde adevărului istoric afirmaţiunea că ungurii ar fi îndepărtat pericolul turcesc dela porţile Europei. Dimpotrivă, Principatele Române au izbutit să pună expansiunii , turceşti Stavila până către sfârşitul secolului al XV-lea. Iar când Ştefan cel Mare a pierdut, la 1484, Chilia şi Cetatea Albă — „porţile şi cheile Moldovei“ — el singur şi-a dat seama de consecinţele grave ale acestei pierderi nu numai pentru ţara sa, ci mai ales pentru regatul vecin al Ungariei. Nu au trecut decât patru decenii şi prorocia lui Ştefan s’a împlinit. Ungaria s’a prăbuşit în urma dezastrului depe câmpia de lângă Mohács, la 29 August 1526, într’o zi de. Miercuri (die clara et multum serena, cum scria episcopul Brodarics). Când s’au împlinit patru secole dela această prăbuşire, istoricii maghiari au publicat la Budapesta o scriere comemorativă (Mohácsi Emlékkönyv). Înfăţişând conducătorii politici şi eclesiastici ai Ungariei de la începutul secolului al XVI-lea în cele mai mohorîte colori, palatinul ştefan Báthory şi voevodul ardelean Ioán Zápolya erau beţivi, iar primaţii din Strigoniu, Toma Bakocz, Gheorghe Szatmarî şi Ladislau Szálkai erau desfrânaţi în aşa măsură încât celui din urmă i s’a strigat în şedinţa publică a dietei mustrarea, că in calitate de ierarh nu se sfieşte să ţină harem... Italianul contemporan Massaro afirma că nu există nedreptate sau ignominie, pe care ei să n’o facă, dacă li se dau bani. Dispăruse din societatea ungurească cu totul orice interes pentru binele public și orice spirit de sacrificiu. De aceea alt italian, cunoscător al împrejurărilor ungurești, Bürgin se credea în drept să spună că, dacă Ungaria ar putea fi salvată din vârtejul primejdiei turceşti pentru un preţ de 3 florini, nu s’ar găsi in toată ţara trei oameni gata să aducă sacrificiu“... Dela aceşti martori italieni ar fi putut afla legatul papal îngrozitoarea ...Scadenţi morală, in care se sbătea Ungaria în preajma dezastrului dela Mohács. Dacă ea n’a fost în stare a se salva de pericolul turcesc, cum să-l fi putut îndepărta dela porţile Europei Centrale ? • . Mai cinstit lucru este a recunoaşte adevărul istoric, că timp de un secol şi jumătate Turcii aşezaţi în centrul Ungariei şi in capitala ei, au stăpânit ţara aceasta după bun placul lor. Numai izbânda armatelor austriace şi polone, cari sub comanda lui Carol de Lotaringia şi a lui Ioan Sobieski, începută după despresurarea Vienei, ofensiva împotriva Turcilor, a fost menită sa dea Ungariei ajutorul necesar, spre a se emancipa de sub jugul păgânului. Iată deci, că o privire cât de fugitivă şi sumară asupra evenimentelor mai importante din istoria Ungariei ar fi putut să arate Regatului papal că lucrurile s’au petrecut tocmai invers de cum ii vor fi şoptit prelaţii şi magnaţii de la Budapesta . Nu Ungurii au îndepărtat pericolul turcesc dela porţile Europei, ci armatele austriace, polone şi suedeze. Au îndepărtat acest pericol din centrul Ungariei, recucerindu-i capitala din mâna Turcilor (1686). Cu 4 ani mai târziu conteleCrupiensky exprima în dieta polonă indignarea naţiunii sale pentru ingratidudinea şi trufia politicii vieneze, care voia să-şi întindă stăpânirea asupra Munteniei şi Moldovei, „ţări în care niciodată nu va călca piciorul“ şi întreba patetic : „aceasta e răsplata pentru sângele nostru vărsat cu atâta îmbelşugare sub zidurile Vienii şi în Ungaria ? (Haec sanguinis noştri sub Viena , în Hungaria copiosissime effusi mercedes ?) In noua operă de sinteză a istoriei maghiare (Homan-Szekfű) această desrobire de sub stăpânirea turcească e înfăţişată ca merit exclusiv al catolicismului, ceea ce însă profesorul Alexandru Domanovszky de la Universitatea, din Budapesta, consideră ca, o greşală fatală socotind că este inadmisibil a expropria ideea patriotismului in favoarea unei singure confesiuni. El recunoaşte că iniţiativa pentru desrobirea Ungariei a pornit de la Vatican, dar meritul pentru fapta■ăvârşită nu poate fi atribuit exclusiv catolicilor, deoarece chiar la sediul capitalei Buda au participat şi trupe trimise din Suedia si din Brandenburg, cari au sângerat mai mult decât altele în colţul nordvestic al cetăţii asediata (revista Századok 1931 pag. 9001. n Să vedem, dacă afirmaţiunea a doua a legatului papal cuprinde vre’o fărâmă de adevăr ori cel ce a riscat s’o facă, a fost şi în punctul acesta inclus în fContinuare in pagina 2-a)