Universul, mai 1935 (Anul 52, nr. 132-147)
1935-05-16 / nr. 132
Anul al Il4sa 14 Pagini^____ * y 14 EXEMPLARUL ^’sSlastate v c Lei. Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G-le P. T. T. No. 120.288/932. LUIGI CAZZAVILLANUNIVERSUL CT*» 19« »wi io X*ldl 17J9 I I I I CELE DIN URMA $TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE 41 TELEFONICE REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.100 SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30 ÎS STELIAN POPESCU Un fenomen natural 1 . După încheerea păcii, Ungaria, prin mijloacele numeroase de care dispune pentru difuzarea propagandei sale în toată lumea, a pretins şi pretinde că sfărâmarea unităţii fostului stat maghiar milenar şi atribuirea teritoriilor ce i-au aparţinut, statelor vecine, a contribuit la agravarea crizei economice în Europa centrală. Ca să susţină această teză, revizioniştii de peste Tisa afirmă, că Ardealul şi celelalte teritorii ce ne aparţin, au pierdut mult economiceşte de când s’au integrat în statul românesc, deoarece ele nu mai fac parte dintr-o „unitate geografică şi economică“, aşa cum au fost în trecut. Adevărul este tocmai contrarul: nici din punctul de vedere geografic, nici din punctul de vedere economic, aceste teritorii româneşti, prin situaţia lor excentrice în fosta monarhie austro-ungară, ca şi prin dependenţa lor naturală de trecătorile Carpaţilor, de gurile Dunării şi de Marea Neagră, n’au format un bloc cu Ungaria propriu zisă. De aceea, sub fostul regim maghiar, nu s’a putut dezvolta industria în Ardeal, iar comerţul practicat mai mult de saşi şi de evrei, a înflorit graţie ţării româneşti. S’a dovedit această dependenţă a Ardealului de ţara românească, în domeniul economic, cu prilejul războiului vamal dintre Austro-Ungaria şi România, când mişcarea comercială a fost complet paralizată. Atunci comercianţii ardeleni — în majoritate saşi — au protestat în repetate rânturi şi au cerut restabilirea relaţiunilor normale cu România, pentru salvarea intereselor comerciale ale Ardealului, grav atinse prin de—UBMe clararea războiului vamal. După încheerea păcii, cu toată criza economică, s’a produs fenomenul natural şi care răstoarnă teza revizioniştilor maghiari, întreaga economie a Ardealului şi a Banatului s’a transformat şi atât industria, cât şi comerţul au progresat. Nu numai atât , au apărut industrii noui, care, sub fostul regim, n’au putut să se nască. Expoziţia organizată de „Liga antirevizionistă română“ prezintă şi din acest punct de vedere, un interes deosebit. Ce reese din tablourile grafice, întocmite documentar, pe baza cifrelor comparative ? Că în toate ramurile industriale, alimentară, textilă, chimică, metalurgică, minieră, lemnărie şi hârtie, pielărie, sticlărie, ş. a.,—numărul întreprinderilor, ca şi valoarea producţiei, au sporit dela unire până astăzi, în condiţiuni extraordinare. Cum s’ar putea explica acest progres, în domeniul industriei mari şi mici, în plină criză economică, dacă nu prin condiţiile extrem de favorabile ce le-au găsit Ardealul şi Banatul prin integrarea lor în statul unitar naţional român, cu teritoriul căruia formează o perfectă unitate geografică şi economică ? Iată cum realitatea desminte teza revizioniştilor maghiari. Dacă luăm în seamă faptul că majoritatea capitalului investit în aceste industrii este minoritar, se înţelege de la sine, că cei cari au tras şi trag cele mai mari profituri in urma unirii, sunt mino- ritarii, iar nu românii, cari sunt excluşi din aceste întreprinderi. De ce e scumpă cartea? In cuvântarea ţinută la solemnitatea pentru deschiderea „Săptămânii cărţii“, ministrul şcoalelor a definit deosebit de frumos rostul cărţii. „Cartea, a spus d-sa, este unealta cea mai însemnată pentru făurirea unităţii spirituale a unui popor, icoana vie şi credincioasă a gradului de cultură şi de civilizaţie a unei societăţi”. Dar tot d-sa a constatat îndată cât de slabă este încă puterea de răspândire şi de pătrundere a cărţii româneşti la noi. Examinând apoi cauzele crizei prin care trece cartea românească, d. ministru dr. C. Angelescu a recunoscut că prima cauză este SCUMPIREA HÂRTIEI, de două ori mai costisitoare decât în străinătate, ea reprezentând cam 40—50% din preţul de cost necesar tipăririi unui volum. Aceasta şi explică — a adăugat d-sa — de ce numărăm atât de puţini scriitori români cari pot să trăiască de pe urma scrisului lor. Având în ţară principalele elemente ale materiei prime pentru fabricarea hârtiei, făcând de zeci de ani sacrificii — Stat şi consumatori — pentru ocrotirea acestei industrii, care se bucură de toate avantajele (tarif extrem de ridicat pentru împiedicarea importului hârtiei străine, tarife foarte scăzute pentru importul maşinilor şi materialului necesar, tarife scăzute de transport şi diverse alte scutiri sau scăderi fiscale), totuşi, avem tristul prilej să constatăm că rezultatul final este total negativ: nicăeri în lume hârtia nu este aşa de scumpă ca în România. Şi aceasta datorită toleranţei guvernelor, care au permis acestei industrii să se organizeze într’unul din cele mai puternice carteluri, cu ajutorul căruia stăpâneşte toată piaţa de consum a ţării, aservind apetiturilor ei interesele superioare ale cărţii şi culturii româneşti. Aşa de puternice şi de draconice sunt angajamentele prin care s’au legat industriile în organizaţia acestui trust, încât niciuna nu poate rupe solidaritatea, fără a fi lovită de grave penalităţi pecuniare. In interesul general al culturii naţionale şi pentru promovarea şi răspândirea cărţii în massele adânci ale poporului, guvernele au datoria să ne desrobească cu un moment mai devreme de sub tirania trustului, care speculează cea mai înaltă şi mai preţioasă necesitate a unei naţiuni: necesitatea luminării ei prin răspândirea cărţii şi a cititului. D. ministru al instrucţiei publice a pipăit abcesul. N’are decât să facă presiunile de rigoare în guvernul din care face parte şi să pue în funcţie bisturiul în vederea operaţiei salutare. Defilarea carelor alegorice Eri au defilat în Carală frumoase care alegorice ale soc. „Tinerimea Română”. (ZIARELE) CARUL STATULUI!. Vizita d-lui Paul Boncour la „Universul“ . Paul Boncour semnează în, cartea de onoare a ziarului (Parsa de seamă în corpul ziarului). Pagini închiderea conferinţei înţelegerii Balcanice A doua sesiune a consiliului ■permanent al înţelegerii balcanice şi-a terminat luni lucrările. Activitate laborioasă de patru zile — activitate rodnică dar mai ales activitate însufleţită de cea mai sinceră dorinţă de a aduce cauzei păcii forţa morală a unui strălucit exemplu de solidaritate internaţională şi de nestrămutată hotărîre pentru menţinerea păii şi apărarea intereselor naţionale ale fiecăruia. Comunicatul, pe care-l publicăm mai jos, confirmă în totul relatările noastre din timpul dezbaterilor. In împrejurările de azi, faţă de evenimentele internaţionale ce se pregătesc şi cari se aşteaptă, comunicatul acesta este un document diplomatic de cea mai mare importanţă şi care va fi desigur pretutindeni primit cu cel mai mare interes. Din însăşi concepţiunea lui, care nu l-a lipsit totuşi de claritate şi de preciziune, rezultă spiritul de conciliaţiune şi de bunăvoinţă de care e însufleţită înţelegerea Balcanică în dorinţa ei nestrămutată de a contribui la opera de pace. Dar acest spirit de conciliaţiune şi de bună voinţă nu poate fi, nu trebue să fie şi nu este nelimitat; există o margine în faţa căreia el se opune cu hotărâre: e acea margine unde încep interesele „legitime” ale Inţelegerei balcanice, interese generale şi speciale cari trebuesc respectate, cu atât mai mult cu cât ele n’au nimic contrariul dreptăţii şi legalităţii. Afirmarea acestui spirit de conciliaţiune al înţelegerii Balcanice limitat de respectarea intereselor ei legitime, in preajma proectatei conferinţe de la Roma şi în legătură cu acordurile de la Roma — este afirmarea anticipată a atitudinii pe care cele patru state balcanice strâns legate Intre ele o vor adopta in acţiunea diplomatica viitoare. Dar — după cum am anunţat încă de ieri — comuni. ,r. are mai ales o deosebită însemnătate prin proclamarea unui nou principiu de directivă politică a Inţelegerei Balcanice: principiul indivizibilităţii şi al solidarităţii între cele patru state. Această indivizibilitate constită pentru înţelegerea Balcanică o directivă politică absolută şi cu atât mai solidă cu cât, după cum se arată în „Consiliul permanent al Inţelegerei Balcanice a ţinut şapte întruniri de la 10 la 13 Mai la Bucureşti, sub preşedinţia domnului N. Titulescu, ministru al afacerilor străine al României. El a început prin a examina în mod aprofundat situaţia generală în Europa şi a avut să constate cu satisfacţie că situaţia în Balcani nu e de natură să dea loc la preocupări, atât din punct de vedere al menţinerei păcii cât şi din acela al relaţiilor de bună vecinătate, în aceasta parte a Europei. Dimpotrivă, consiliul permanent a căpătat convingerea că se apropie momentul în care o întărire şi o lărgire a acţiunei inţelegerei Balcanice în Balcani se va produce. Consiliul permanent a examinat apoi cu minuţiozitate chestiunile care interesează, fie gruparea statelor Inţelegerei Balcanice în bloc, fie pe fiecare dintre ţările membre în particular. El a fost unanim în a recunoaşte că interesele generale şi speciale ale Inţelegerei Balcanice n’ar putea primi o satisfacţie durabilă decât prin colaborarea tuturor ţărilor fără excepţie spre a asigura stabilitatea păcii în Europa, şi în deosebi cu Mica înţelegere. Consiliul Permanent salută cu bucurie încheierea tratatului de asistenţă mutuală franco-sovietică, pe care îl consideră ca baza organizării viitoare a securităţii in Europa Orientală-In ce priveşte acordurile de la Roma, înţelegerea Balcanică este gata, dacă se ţine socoteală de interesele sale legitime, să aducă contribuţia sa pentru realizarea acestei opere în colaborare cu toate ţările vizate în protocolul Laval-Mussolini din 7 ianuarie 1935. Aceste interese au făcut obiectul unei cercetări strânse şi amănunţite, care a îngăduit să se constate nu numai o identitate desăvârşită de vederi asupra tuturor chestiunilor, ci şi o solidaritate şi o indivisibilitate de aşa fel între cele patru state ale înţelegerii Balcanice, încât Consiliul cuviuiului, cu a putut ja pi mată în urma unui examen amănunţit al intereselor statelor Inţelegerei Balcanice, în bloc şi in particular pentru fiecare din ţările membre. Dacă in mod incontestabil acordul desăvârşit stabilit între cele patru ţări se datoreşte realităţei şi sincerităţii fiecăruia dintre reprezentanţii lor, nu este mai puţin adevărat că rolul jucat de d. N. Titulescu, în calitate de preşedinte şi de conducător al dezbaterilor, a fost determinant, permanent socoate că e de datoria sa să o proclame drept prima sa directivă politică. CHESTIUNILE ECONOMICE „In ce priveşte chestiunile economice, Consiliul permanent a aprobat sub rezerva ratificării de către guvernele respective, protocoalele şi raportul stabilite de către Consiliul economic al Inţelegerei Balcanice la Atena la 9 Ianuarie 1935 şi la Ankara la 25 Aprilie acelaş an. Consiliul permanent constată că condiţiile necesare spre a ajunge, printr-o reunire a sforţărilor, la o desvoltare a schimburilor şi deci la o îmbunătăţire a condiţiilor economice, există. In consecinţă, Consiliul permanent a hotârît: a) Intensificarea schimburilor comerciale înlăuntrul Inţelegerei Balcanice precum şi faţă de statele terţe. b) Desvoltarea şi ameliorarea comunicaţiilor. c) Intensificarea relaţiilor turistice. d) Punerea în studiu a chestiunilor bancare. In consecinţă, Consiliul permanent adoptă o serie de măsuri sortite să desvolte schimburile între ţările Inţelegerei Balcanice prin îndrumarea progresivă spre mai multă libertate, prin stabilirea unor reguli mai clare şi mai simple pentru comerţ, printr-o colaborare a institutelor de export şi prin cea mai bună cunoaştere a produselor reciproce, cu ajutorul expoziţiilor (târgurilor) cu caracter permanent, etc. Deasemenea a adoptat propuneri privitoare la traficul mijloacelor de plată precum şi o acţiune concertată faţă de terţi. In domeniul comunicaţiilor, consiliul permanent a recomandat o serie de măsuri urmând a fi luate de către administraţiile competente din cele patru ţări, spre a înlesni şi devolta comunicaţiile. O grijă deosebită a fost dată proectului unei convenţii poştale susceptibilă de a fi imediat pusă in vigoare, ceea ce înseamnă că relaţii foarte favorabile vor fi stabilite în scurt timp între P. T. T.-uri pe un teritoriu care reprezintă o întindere egală aceleia a Franţei, Germaniei, Italiei, Elveţiei şi Austriei. Consiliul permanent a aprobat de asemenea proectul unei conveţiuni aeriene (cu anumite anexe) care răspunde la nevoia de a facilita stabilirea şi desvoltarea liniilor aeriene regulate şi a turismului aerian şi de a crea o colaborare între aviaţiile comerciale. In domeniul turismului au fost adoptate propuneri concrete. O întreagă serie de măsuri technice sortite să desvolte mișcarea turistică a fost sugerată. Studiile necesare vor fi urmate pentru ca, cu prilejul viitoarei întruniri a consiliului economic, să se poată ajunge la încheierea unei convenţii speciale în această privinţă. In ce priveşte problema înfiinţărei unei Bănci Balcanice, un anteproect prezentatde către delegaţia turcă a fost pus în studiul băncilor de emisiune, ai căror guvernatori vor fi rugaţi să se întrunească cel puţin odată pe an. Deasemeni reprezentanţii creditului privat ai celor patru ţări vor fi invitaţi să se întrunească în fiecare an. Consiliul permanent a ajuns la concluzia că măsurile adoptate nu vor lipsi de a determina o îmbunătăţire simţitoare a condiţiilor economice. Cei patru miniştri ai sta■ telor Inţelegerei Balcanice au fost primiţi azi la ora 6 în audienţă comună de către I Majestatea Sa Regele Carol al II-lea căruia I s’a făcut un expozeu amănunţit al tuturor chestiilor discutate şi al tu■ turor rezultatelor pozitive la ■ cari au ajuns deliberările consiliului Inţelegerei Balca■ nice. Preşedintele consiliului de miniştri al României era de faţă la această audienţă. Majestatea Sa Regele Carol al II-lea a binevoit să ex■ prime satisfacţia Sa miniştrilor ţărilor din înţelegerea Balcanică“. Comunicatul oficial Textul comunicatului Conferinţa d-lui Paul Boncour Eminentul bărbat de stat d. Paul Boncour ne-a dat prilejul să ascultăm, Duminică după amiază, o admirabilă şi documentată expunere asupra organizării securităţii şi a evoluţiei făcută în decursul anilor de după război şi până azi de ideea păcii în Europa. D. Paul Boncour era de altfel persoana indicată să vorbească despre problema securităţii şi a păcii. In lupta pentru triumful păcii întemeiată pe respectul dreptului, d. Paul Boncour a fost printre cei dintâi, din prima clipă şi cu tot sufletul. De altfel, spontaneitatea aclamaţiilor■ cu care a fost primit fostul prim ministru al Franţei şi care au întrerupt atât de des conferinţa d-sale, a dovedit că opinia publică românească îi cunoaşte şi ştie să aprecieze valoarea contribuţiei pe care a adus-o operei de pace, ca reprezentant al Franţei. D. Paul Boncour a relevat în conferinţa d-sale identitatea de idei, de aspiraţii, de ideal între România şi Franţa, identitate rezultată, desigur în mare parte, din origina latină comună ambelor popoare. Aşa se explică de ce România a fost totdeauna alături de Franţa. Afinitatea spirituală, afinitateasufletească, izvorîte din aceeaşi obârşie latină, au făcut ca poporul acesta, descendent al lui Traian, să fie, totdeauna, cu aceeaşi sete de dreptate, cu acelaş dor de libertate şi aceeaşi generositate faţă de umanitate, alături de poporul francez. D. Paul Boncour a făcut un rezumat al tuturor sforţărilor făcute de slujitorii păcii, printre cari d-sa a ţinut să releve personalitatea d-lui Titulescu, pentru ca ideea care a stat la baza, Societăţii Naţiunilor , să capete putere practică. Şi constatând că această idee n’a putut fi realizată din cauza lipsei acelei forţe internaţionale care să asigure aplicarea hotăririlor forului internaţional dela Geneva, d. Boncour a arătat cum s’a ajuns la ideea organizării păcii şi a securităţii prin pacte de garanţie mutuală regionale şi cu tendinţa de a se ajunge la securitatea colectivă. D-sa a citat, ca instrumente de pace, pactul Micii înţelegeri, cel de la Locarno, cel Balcanic, pactul care defineşte pe agresor şi acela franco-sovietic. Toate acestea şi cele cari sunt pe cale de realizare au un singur obiectiv, organizarea securităţii colective. Şi, fostul prim ministru a pus în lumină deosebirea ce există între tratatele de alianţă de înainte de război, care erau rigide şi limitate la anumite state şi aceste pacte care nu sunt îndreptate împotriva nimănui şi care rămân deschise oricărei alte adesiuni ulterioare. In cuvinte pornite din cea mai curată conştiinţă a datoriei împlinite faţă de ţara lui şi de umanitate, cu căldura şi entuziasmul pe care nu ţi le dau decât convingerea în forţa morală a ideii pe care o slujeşti, cu accente de o dorinţă pătrunzătoare, d. Paul Boncour a adus, prin expunerea făcută, un nou serviciu păcii. De aceea conferinţa d-sale a fost mai mult decât o conferinţă, mai mult decât un mare discurs: a fost o acţiune în sluja dreptului şi a păcii întemeiată pe el. Nenorociri la manevrele flotei americane New-York, 13 (Radio-Central). — In cursul marilor manevre ale flotei americane s’au produs nenorociri mortale. Două dişirv£AtfifH«_ din ciocnit, iar cu ocazia aceasta un marinar a fost ucis. Un hidroavion s’a prăbușit I din motive necunoscute iar I pilotul a fost ucis. , RADU D. ROSETTI Scriitori, ziarişti, avocaţi, cetăţeni de toate categoriile vor sărbători pe Radu D. Rosetti, care a împlinit 60 ani. Manifestaţiune spontană şi meritată. dar o existenţă atât de simpatică, comunicativă, simplă şi fecundă, încă de când urca ultimele trepte ale copilăriei, a suferit, a luptat, a învins. Optimismul în cuget, în simţire, în scris, în acţiune, a avut în el un interpret de rară calitate. A făcut, numai politica frumosului, a poeziei, a naţionalismului, a democraţiei, a ordine!, a justiţiei, n’a fost niciodată intr’un partid politic. Poet născut iar nu făcut, scriitor cu școală dar liber de orice școală, avocat de bară, nu de cameră de alături, apărător al oricăror cauze drepte, ori unde, afară de culisele ministerelor, Radu D. Rosetti s’a găsit totdeauna, cu glasul, cu condeiul, cu lupta, acolo unde era vorba de adevăr şi drept. Pentru că a rămas mai puţin în mutualitatea admirativă a cenaclurilor literare şi mai mult în solidaritatea instinctivă a justiţiei, laurii de aci au depăşit pe cei de acolo. Niciodată decanatul primului barou al ţării nu s’a încredinţat mai spontan decât, atunci când s’a îndreptat spre acela care este in adevăr o figură fără putinţă de imitat in cel mai numeros corp de avocaţi din lume. Vecinie mobilizat pe frontul scrisului şi al elocinţei în apărarea dreptăţii, în înţelesul cel mai larg, în timp de pace şi în timp de răsboi, când a luat parte cu vigoare şi la campania de educaţiune vitejească a ziarului răspândit în tranşee şi în spatele lor de comandanţii armatei întregitoare de neam. Cauzele răsunătoare prin nedreptăţile suferite l-au găsit în primele rânduri, fără deosebire, de grade şi de idei, cu acea armă caracteristică lui, impetuozitatea în fond, moderaţiunea în formă. Aliaj fericit de imaginaţie nesecabilă, de spirit incandescent, de energie înaripată, ce poate să fie mai bun şi mai efectiv în mâna unui acuzator neadormit al abuzurilor de tot felul şi a unui apărător neclintit a năpăstuirilor de tot felul ? O personalitate valoroasă şi totuşi uitată, un eveniment nereamintit când trebue, o situaţiune a cărei exemplaritate merită relief, o recunoştinţă generală neachitată la timp, au găsit totdeauna în Radu D. Rosetti semnalul ascultat al îndreptăţirii. Activul său: record in,poezie, proză, presă; singurul cumul lăudabil, de talent, duh, duioşie; o actualitate statornică, fără să fie cerută şi fără sfârşit în mintea şi în sufletul cunoscuţilor şi necunoscuţilor. Impresiuni de călătorii depărtate, cari au scutit pe unii să le facă, din cauza descrierilor complete şi sugestive, iar pe alţii i-au îndemnat să le facă prin coloritul şi vioiciunea stilului; fresce pitoreşti despre individualităţi subevaluate şi restabiliri de reputaţiuni supraevaluate lanivelul cuvenit: o viaţă ce n’a încăput la mulţi într’un timp atât de scurt şi într’un cadru rar întâlnit al unei tinereţi şi al unei prietenii fixate statornic la „timp frumos“ pe barometrul intelectualităţii noastre. MIHAIL MORA D. RADU D. ROSETTI SCRISORI DIN LONDRA ABISINIA de AUGUR Londra. Mai Se pare că se apropie momentul când Abisinia va veni pe primul plan al situaţiei internaţionale. Căci Mussolini refuză să părăsească linia de conduită pe care şi-a tras-o şi al cărei scop e de a face guvernul etiopian, cu sau fără voie, să considere favorabil cererile pe care i le prezintă Italia. O nouă mobilizare e ordonată de Roma. Corpul expediţionar trebue să fie serios întărit. Ambasadorul italian la Londra a înştiinţat guvernul britanic despre voinţa Ducelui de a duce la bun sfârşit întreprinderea lui în Africa. Care e politica italiană faţă de Abisinia ? E dictată după orice evidenţă de dorinţa de a găsi o eşire satisfăcătoare pentru spiritul de expansiune economic al naţiunii. De când Statele Unite sunt practic închise imigrării italienilor şi situaţia în acest sens în America de Sud nu e mai bună, guvernul italian priveşte spre Africa spre a găsi un debuşeu pentru surplusul populaţiei ce creşte necontenit în peninsulă şi tot aşa spre pământuri prielnice, cari să producă anumite materii prime pe cari acum Italia e nevoită să le (Continuare în pagina 2-a)