Universul, iunie 1935 (Anul 52, nr. 148-162)

1935-06-01 / nr. 148

Anul al 52-lea în Pagini LUIGI CAZZAVILLANUNIVERSUL FONETOI1 mm CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10­0 SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30 ÎS O PUTERE NAŢIONALA In ziua când Liga antirevi­­zionistă română concentra la Bucureşti însufleţirea hotă­­rită a întregei naţiuni, ma­ghiarii primeau cu paradă pe Mackensen la Budapesta. Ungurii au voit să amin­tească intrarea mareşalului german în capitala României pentru scurtă vreme. Ei n’au isbutit decât să amintească­­ intrarea armatelor române In Budapesta, cu rezultate e­­terne. încă odată s’a afirmat in­­tuiţiunea precisă şi luminoa­să a celei mai mari asocia­­ţiuni patriotice din câte s’au văzut în ţara noastră. Formidabil instrument, viu şi permanent, de afirmare a drepturilor şi aspiraţiunilor neamului întregit prin sacri­ficii neîntrecute. In vremea când partidele politice se desfac in felii, în loc să se contopească în forţe impunătoare, când se supra­licitează în demagogia căreia se datoreşte sporirea greutăţi­lor ce nu pot să fie prevenite sau biruite decât prin totala consacrare preocupărilor na­ţionale, prin lipsa absolută a oricăror consideraţiuni po­litice, când adunări mari şi mici sunt chemate în diferite părţi ale ţării, ca să asculte acuzările reciproce ale con­ducătorilor de fracţiuni, su­pra­puse, cu puţine excepţii lăudabile, necesităţilor gene­rale de ordin naţional; în a­­ceastă vreme ţara are incom­parabila mulţumire să vadă, în plină şi progresivă desvol­­tare, în acţiune statornică şi impunătoare, sufletul neamu­lui întreg mobilizat perma­nent contra oricăror tendinţe de atingere a patriomoniului naţional, cucerit pentru tot­­deauna prin jertfele istorice ale neamului întreg. Nu este petec de pământ românesc unde să nu stră­lucească astăzi flacăra pa­triotismului în simţire, în cuvânt şi în acţiune. Promptitudinea şi măreţia cu care sufletul ţării răs­punde, cu prezenţa, cu ade­ziunile, cu sprijinul neîntre­rupt la apelurile acestei cau­ze naţionale, este astăzi, în acelaş timp, arma cea mai puternică în defensiva inte­reselor superioare ale neamu­lui românesc împotriva ame­ninţărilor de oriunde, şi in­terpretul In fapt al hotărîrei lui de a apăra, ca totdeauna, pacea lumei, libertatea po­poarelor, civilizația. VIAŢA CONSTITUŢIONALĂ Prin acţiunea de fiecare zi, politicianii sapă ultimul lor rest de prestigiu şi seriozitate. Cei cari vor să fie conducătorii unui neam de 18 milioane de oameni, în loc să dezbată pro­­­­blemele cari frământă viaţa politică şi socială, a ţării, n’au decât o ţintă : Puterea. Ştim cu toţii ce fac din mo­mentul când au ajuns să stă­pânească sursele de venituri ale statului. Politicianii îmbogăţiţi peste noapte atestă îndreptăţită sus­piciune cu care îl înconjoară opinia noastră publică, mult prea îngăduitoare. Pornind de la iluzia că suntem o ţară bogată, tolerăm ca lacomii să rupă din averea ei fâşii întregi, hartane, pe cari să şi le apropie şi să şi le însuşească. De aceia am ajuns în mizeria în care ne sbatem astăzi, mizerie din ce în ce mai accentuată, ce contrastează cu îndrăzneaţă pricopsire­a unora dintre politiciani. Iată de ce unii dintre aceştia n’au nicio meserie, nu lucrează nimic, nu muncesc, ci urmăresc tenace şi perseverent venirea la Putere. Politicianii din opoziţie, chiar cei mai palavragii şi mai buni de gură, nu gândesc să a­­tragă ori să convingă massele populare de atâtea ori minţite şi înşelate. Ci toţi se uită cu înfrigurare la buna dispoziţie a factorului constituţional. O au­dienţă e socotită mai plină de consecinţe decât orice program, şi augurii cântăresc un dejun la Palat, mai decisiv decât ideia naţională, care frământă ţara de la un capăt la altul. Adversarii acţiunii d-lui Vai­­da nu se preocupă de răsunetul crezului pe care-l propovădue­­şte, nu se interesează de sta­tistice cari impun ca un comen­­dament protecţia muncii naţio­nale, puţin le pasă de promova­rea elementului românesc. Programul d-lui Vaida nu i-a interesat, adeziunile numeroase ori nu, nu contau pentru ei, ci judecând conform aşteptărilor lor, au combătut cu vehemenţă pe fostul prim-ministru după ce acesta fusese invitat la de­jun la Palatul regal. Nu masse­le populare în dorul lor de mai bine îşi indică diriguitorii ? A­­tunci, pentru ce un partid care, cu toate gravele lui greşeli din trecut, partidul naţional-ţără­­nist, revendică dreptul de a conduce ţara, invocând simpa­tia celor mulţi ? Naţional-ţărăniştii vorbesc în nuiue de xAulţime, dar în toiul peroraţiei sale vehemente, d. Ion Mihalache şi-a întrerupt discursul dela Chişinău, s’a re­pezit cu un automobil la Bucu­reşti, pentru că, în sfârşit, i se fixase audienţa cerută cu o lună mai înainte. Ziarele, cari sprijină politica naţional-ţărănistă, au anunţat, după audienţă, că s’a oprit din mers acţiunea de răsturnare şi că toţi cei din jurul d-lui Mi­halache sunt încântaţi de re­zultatele obţinute de şef. Toată neseriozitatea politi­cianistă se vede în această at­mosferă creiată şi de alte ma­nifestări similare, dar toate pornite din graba parvenirii fără zăbavă! Ce mai contează programul, ce mai contează toate relele de care se plânge o ţară întreagă, ce mai cântăresc nevoile şi in­teresele mulţimii, când de un­deva, de sus, a venit gestul care poate fi interpretat ca o mări­nimie ! Factorul constituţional poate nici nu se gândeşte la o schim­bare de guvern, când orice au­dienţă informativă e dată drept o apropiată perspectivă ! De ce atâta emoţie la cei din jurul d-lui Mihalache dacă so­cotesc că mai pot vorbi în nu­mele unei popularităţi, pe care mulţi o consideră măcinată? îşi dau ei seama că nu prin încrederea masselor populare vor fi din nou în posturile diri­guitoare ? Popularitatea a fost moneda pe baza căreia au ob­ţinut cândva o situaţie în care nu au fost la înălţime. Astăzi, moneda nu mai e acceptată cu iluziile de altădată şi de aci asalturile ce nu sunt menite să pună în lumină o viaţă consti­tuţională despre care politicia­nii din toate taberele nu vor­besc decât la întruniri publice. VI­ON NOUA DOCTRINĂ VIRGIL MADGEARU: — Ţineţi-o bine băeţi, s’o mulgem ca şi până acum! O mină se prăbuşeşte peste lucrători Katovace, 29 (Radîo-Central) — O nenorocire s’a întâmplat azi în mina de cărbuni „Wolf­gang-Wawel“ din localitatea Ruda. O galerie s’a prăbuşit pe o lungime de 150 mm, îngropând patru lucrători. S’au început imediat lucrările spre a se veni în ajutorul celor patru neno­rociţi. Chiar dacă lucrările vor înainta fără greutate, nu se va putea ajunge la cei patru mi­nieri decât în cursul nopţii de Joi spre Vineri, astfel că ei sunt consideraţi ca pierduţi. ------------XXX-----------­ Ofiţeri de aviaţie cehos­lovaci la Moscova Fraga, 29 (Radar). — O de­legaţie a aviatorilor cehoslo­vaci condusă de generalul Fajfr, a plecat azi la ora 13, pe­­ bordul unui avion de bombar­­dament, la Moscova spre a în­toarce vizita pe care aviatorii sovietici au făcut-o de curând în Cehoslovacia. -----------x 0 x----------­ Decizia Curţii supreme de justiţie din Washington Washington, 29 (Raporl. — Decizia Curţii Supreme că legile N. R. A. sunt neconstituţionale, este şi astăzi tema principală a discuţiilor în ziare şi cercuri parlamentare. Mulţi din cei cari au atacat cu o deosebită violenţă pe d. Roosevelt şi politica economică a acestuia, se tem acum că de­cizia Curţii Supreme va pro­voca greve masive şi tulburari printre fermierii şi lucrătorii industriali. Mai multe personalităţi poli­tice au cerut la Casa Albă să se depună o nouă lege ,JI. R. A.“ care să nu mai dea prilej de critică juriştilor. Curtea Su­premă Federală, au spus aceş­tia, n’ar mai ridica nici o o­­biecţiune dacă guvernul federal s’ar abţine dela orice interven­ţie în politica economică a sta­telor federale şi dacă Congresul n’ar mai acorda atâtea puteri extraordinare legislative preşe­­­­dintelui Roosevelt. M. S. Regele a vizitat Mercuri, expoziţiile de pict scoarţe româneşti de la „ ură şi sculptură, şi de Dalles“. ; jmmvw*.) *îl * EXEMPLARUL mtwîim.­siguraruluiwu­to : c­em. Ttm. poștală plătită In numeru conform aprobării Dir. G-le F. T. T. Nou 120.388/932. Politica războinică a Ungariei Cererile de înarmare ale guvernului maghiar După vizita mareşalului Mac­kensen la Budapesta, care pare a fi redeşteptat scumpe amin­tiri ungurilor din epoca războ­iului, când ameţiţi de trufie şi rezemându-se­ pe sabia germa­nă, credeau că vor răpune toate naţionalităţile, iar şubredul lor stat se va întinde de la Marea Adriatică până la Marea Nea­gră. E­d. Gömbös, îndeajuns de instruit de mesagerul dragoni­­lor morţii, a pronunţat un dis­curs, in calitate de ministru al apex£rU naţionale,­ relativ la înarmările Ungariei.­­ D. Gömbös a ţinut să declare că Ungaria, fără să urmeze e­­xemplul Germaniei” — mai era oare nevoe de această parante­ză?­—cere „egalitatea de drep­turi” în chestiunile de ordin mi­litar; recunoaşterea dreptului de a introduce serviciul militar obligator şi general cu durata maximă de doi ani; posibilităţi de înarmare aeriană în aceleaşi condiţii cu Mica înţelegere şi acordarea tuturor mijloacelor de apărare activă şi pasivă. Cu alte cuvinte, Ungaria pre­tinde înlăturarea tuturor clau­zelor militare cuprinse în trata­tul de la Trianon, după cum şi Germania a înlăturat clauzele militare din tratatul de la Ver­sailles. Vizita mareşalului Mackensen la Budapesta nu a fost tocmai fără rezultate. Dacă Germania se înarmează fără să ţină sea­mă de tratate şi de obligaţiunile ce le-a luat, pentru ce Ungaria, fosta şi poate şi aliata de mâi­ne a acestei puteri, nu s’ar înar­ma şi ea, în vederea unui scop comun? Dacă n’ar fi un scop comun, pe baza unui angaja­ment oarecare, împotriva păcii şi a situaţiei de drept şi de fapt, creată de tratatele puse în aplicare, înarmările ce le cere Ungaria n’ar avea nici o ra­ţiune. Ungaria nu este ameninţată de nimeni. Mica înţelegere, prin politica sa pacifică, este pentru respectarea tratatelor, în litera şi spiritul lor şi deci, pentru menţinerea frontierelor actuale. De aceia declaraţia fă­cută de d. Gömbös, că Ungaria cere recunoaşterea dreptului de a se înarma pentru întărirea forţelor sale militare, numai în scop de „apărare“ şi pentru a obţine......o satisfacţie morală“, în cadrul suveranităţii sale na­ţionale, nu poate fi acceptată de partizanii păcii şi de apără­­torii tratatelor. I­INu poate fi vorba, în aceas­tă chestiune gravă, nici de ne­cesitatea de apărare a Unga­riei, care, după cum se ştie, este absurdă; nici de satisfacţii de ordin moral, inexistente; nici de suveranitatea naţională, ci de voinţa afirmată a acestui stat turbulent de a-şi spori înarmările cu scopul mărturi­sit de guvernul d-lui Gömbös , recâştigarea teritoriilor pier­dute. Zadarnic d. Gömbös şi-a ma­nifestat speranţa, că cererile sale îndrăzneţe nu vor ridica obiecţiuni. Punctul de vedere al Micii înţelegeri, ca şi al Franţei, este cunoscut. Ungaria se înarmează clan­destin de la 1920 încoace. Afa­cerile de la St. Gothard şi Hir­­temburg au dovedit aceasta. De atunci, formaţiunile militare şi numărul gurilor de foc au spo­rit continuu. Iată situaţia de fapt. Unga­ria­ poate oricând să fie invi­­tată să respecte clauzele mili­tare ale tratatului. De aceia, pretenţia primului ministru Gömbös de a se recu­­noaşte­ Ungariei egalitatea de drept în materie de înarmări, nu poate­ să fie luată în seamă de apărătorii tratatelor şi ai păcii. Se impune însă, chemarea Ungariei la respectul tuturor obligaţiilor sale internaţionale, în interesul superior al păcii europene. Italia va mobiliza noui contingente Măsura e provocată de nesiguranţa din Europa Paris, 29 ,Rador). — Agenţia „Havas** trans­mite din Roma : Italia va proceda ime­diat la mobilizarea unor noui contingente. Aceste măsuri militare, a căror importanţă nu este încă cunoscută, par totuşi să fie foarte vaste. Măsurile militare au fost hotărîte de guvern în scopul de a răspunde ast­­fel la îngrijorările manife­state în unele state amice cari şi-au exprimat teme­rea de a vedea Italia lip­­sindu-se de trupele pe care le trimite în Africa orientală în momentul în care situaţia din Europa prezintă incertitudini se­rioase. * Roma, 29 (Rador) . — In urma chemării sub ar­me a nouilor trupe mobi­lizate, Italia va avea sub drapel aproape 900.000 oameni. In decretul prin care se hotărăşte chemarea noui­lor contingente, se subli­niază în special intenţia guvernului italian de a ac­ţiona in deplină indepen­denţă în ce priveşte dife­rendul cu Abisinia. Anglia aşteaptă de la Rusia încetarea propagandei comuniste Paris, 29. (Prin radio). — A- | nalizând ultimele obligaţii in- ] ternaţionale pe care şi le-a luat Rusia Sovietică şi purtarea la care va fi obligata din cauza lor, ziarele londoneze de astă- , seară scriu că lumea întreagă I mai aşteaptă­ azi o simplă de­claraţie : aceea că internaţio­nala comunistă va înceta să activeze pe viitor, comunismul rămânând un fenomen limitat de hotarele Rusiei. Sovietele vor trebui să renunţe la pro­pagandă şi să se mulţumească să acorde cel mult drept de a­­zil comuniştilor din alte ţări. „Va da Rusia această garan­ţie ? Ea e neapărat necesară, în forma cea mai clară cu pu­tinţă“ termină ziarele. Pagini Explozie pe un vapor englez 1 MORT, 4 GRAV RĂNIȚI Paris, 29 (Rador). — Un ac­cident cu urmări grave s’a pro­dus azi pe bordul cargobotului englez ,„Drakepool“, care toc­mai plecase din portul Brest cu o încărcătură de cărbuni spre Italia. Din cauza imprudenței unui matelot, s’a produs în depozitul de cărbuni o explozie de gaze. Cargobotul s-a îna­poiat în port, având pe bord un mort şi patru grav răniţi. ----------X­I X----------­ Răpit de gangsteri FILME — Domnule restaurator, aş­­ dori să-mi ofer un banchet ş­i de aceea vă cer unele informa­­ţiuni. — La ordinele dv. Dar nu în­ţeleg, cum vă daţi singur ban­chetul. — Şi cu toate astea este foarte simplu. Eu conduc o grupare bogată în simpatii, să­racă în perspective de venire la putere, pe aci, imposibilita­tea ca ei să-mi dea un banchet care să ne ridice pentru o zi cel puţin la suprafaţa actuali­tăţii. Spre a le satisface aceas­tă plăcere, voi suporta cheltue­­lile şi ei discursurile. — Prin urmare... — Faceţi-mi o listă de bu­cate uniformă, care să îndepli­nească o condiţiune mai presus de toate : să mă coste cât mai puţine parale şi să producă cât mai multă impresie. — Daţi-mi voe s’o scriu. După două minute, restaura­torul îi înfăţişează pe spatele unei cărţi de vizită uzată ur­mătorul Menu a 60 lei tacâmul. Supă cu Găluşoi Maioneză de Şalău prăjit Friptură De Purcel Salată De Lăptuci Sare îngheţată De Vanilie Piper Vin La Discreţie. Scobitori neuzate, încântat, omul politic îmbră­­ţişază pe restaurator. — Ştiam că sunteţi isteţ, dar nu vă bănuiam în gradul aces­ta : cel mai lung şi mai încăr­■ cat menit, şi cel mai redus preţ! ] Seara, chiar dacă partizanii nu s’au săturat, au admirat lis­­t­­a de mâncare, mai mare de- I cât la banchetele ilustraţiuni­­­­lor venite din străinătate, şi au luat-o, semnată de şef, ca s’o pună in ramă, suvenir scump pentru ei şi urmaşii lor. j pi I« Don Jos( SA) Micul George Weyerhauser, in vârstă de 9 ani, răpit de gangsteri de la locuinţa părin­ţilor săi, din Tacom­a (statul Washington), şi pentru care bandiţii cer 200 mii dolari. ----------x O x-----------­ i­ Nr. 198 Sâmbătă 1 Iunie 1955 « II STELIAN POPESCU Bine aţi venit! Azi soseşte în Capitală o stră­lucită solie a bisericii angli­cane, alcătuită din mai mulţi Episcopi şi din însoţitorii lor. Ea vine, ca să ia contact di­rect cu Prea­fericitul nostru Patriarh Miron şi cu distinşii Săi sfetnici, spre a continua fi­rul discuţiunilor doctrinare ini­ţiate înainte cu un deceniu şi jumătate între ierarhia bise­ricii anglicane şi între repre­zentanţii autorizaţi ai biserici­lor ortodoxe, cu scop să înlăture dificultăţile care împiedică de atâta vreme apropierea şi strânsa colaborare a tuturor creştinilor pentru îndeplinirea idealului evanghelic de a face din nou să fie întreaga creşti­nătatea, o singură comunitate sufletească: o turmă, un păstor! Ne dăm seama că dificultă­ţile acestea, rezultând din evo­­luţiuni seculare, nu vor­ putea fi desrădăcinate decât prin sin­ceră şi îndelungată stăruinţă a tuturor şefilor ierarhici, spriji­niţi şi de mulţimea creştinilor încredinţaţi păstoririi lor du­hovniceşti. Nu este însă mai puţin ade­vărat, că orice contact direct, orice prilej de cunoaştere şi preţuire a diferitelor organiza­­ţiuni bisericeşti contribue esen­ţial a pregăti succesiv calea spre limanul doririlor sfinte. Biserica ortodoxă nu a avut niciodată în trecut şi nu poate să aibă nici în timpul de faţă vre­o atitudine potrivnică în­cercărilor de apropiere şi co­laborare, în deplină solidari­tate, a tuturor celor cari cred şi urmează învăţătura Evan­gheliei lui Christos. De aceea a participat prin numeroşi repre­zentanţi ai săi la congresele convocate în diferite centre cult­urale - religioase din Apus, contribuind prin opinii, lumi­nate şi însufleţite de sentimen­tul înfrăţirei universale, la pro­movarea scopurilor urmărite. De altă parte, străluciţii re­prezentanţi ai Bisericii angli­cane având acum ocazie să cu­noască prin intuiţie proprie stările bisericeşti din cuprinsul irom­âniei întregite, vor putea să-şi dea seama cu uşurinţă de rolul, ce revine în concertul na­ţiunilor ortodoxe sfintei noas­tre Patriarhii, atât prin numă­rul impunător al credincioşilor ei,cel mai mare număr de creştini ortodocşi răsăriteni în afară de Rusia căzută acum sub regimul ateu al bolşevicilor ,cât şi prin aşezămintele ei de cultură, educaţie şi caritate creştină, precum şi prin silin­ţele perpetue ale înalţilor ei chiriarchi de a contribui din toate puterile la realizarea pro­gresului religios-moral şi edu­cativ al milioanelor de suflete, pentru a căror îndrumare pe calea desăvârşirii creştine au toată răspunderea. Din această cunoaştere apro­piată pot izvorî iniţiative deo­potrivă folositoare şi pentru bi­serica anglicană şi pentru sfân­ta noastră biserică ortodoxă­­română. Dar în afară de chestiunile de ordin doctrinar, ce vor fi discutate şi lămurite cu acest prilej, mai este un motiv care ne îndeamnă să întâmpinăm cu stâlpările bucuriei ivirea a­­cestor distinşi oaspeţi printre noi. Ei vin dintr’o ţară, unde mrejile propagandei revizio­niste dela Budapesta—cu aju­torul faimosului lord Rother­­mere—au izbutit să împânzeas­că opinia publică şi s’o împingă spre rătăcire în astfel de mă­sură, încât s’au putut recruta 168 de iscălituri ale parlamen­tarilor englezi pentru o moţiu­ne postulând revizuirea trata­telor de pace şi mutarea gra­niţelor statornicite prin textul acestor tratate. Faimoasele con­ferinţe revizioniste ale conte­lui Stefan Bethlen, adevărat că au fost imediat puse la punct de către nişte prieteni ai noştri şi ai adevărului, cum e distinsul profesor de istorie Seton Wat­son şi publicistul cu reputaţie europeană William Steed. Ade­vărurile postite de ei vor putea fi coroborate acum de către şefii bisericii anglicane, pe cari simţul dreptăţii şi al răspun­derii îi va determina, de­sigur, să devină apostoli ai păcii eu­ropene în aceeaş măsură, în care obligaţia lor de păstori spirituali le impune să apere, in orice împrejurări, aşezămân­­tul păcii lii Christos. Fie deci binecuvântaţi toţi cei ce vin în mijlocul nostru ca propoveduitori ai păcii creştine şi ca apărători ai păcii euro­pene ! Propagandă păgână turanică in Ungaria O sărbătoare in reşedinţa de vară a regentului Horthy Budapesta, 29 (Radar)­. — Ziarele anunţă că vechea reli­gie păgână ungară, profitând de faptul că teoriile rasiste au adus la modă şi alte religii pă­gâne, se sileşte să revină şi ea în actualitate. Astfel, la Gödöllő, reşedinţa de vară a regentului Horthy, si­tuată în apropiere de Budapes­­ta, un grup de vreo 30 de „cre­dincioşi“ s-au întrunit pentru a celebra sărbătorile primăverii după vechile rituri turanice. Ei au aprins focuri in faţa unui altar al „Dumnezeului Războiului“, au cântat în jurul altarului şi au încheiat serba­rea printr’un banchet. Ziarele semnalează că prin­tre ţăranii adunaţi acolo se gă­seau şi câţiva consilieri minis­teriali. Adepţii riturilor turanice nu­mără anii începând de la naş­terea lui Attila, aşa încât anul în curs este pentru ei anul 1501. Ei se salută cu formula: „Exis­tă un Dumnezeu al Ungurilor şi nu recunosc alt Dumnezeu“. (Continuare io pagina 2-a) Londra, Mai D. Baldwin, după obiceiul său, când e vorba de a lua o hotă­­rîre importantă, s’a închis în­­tr’un mutism desăvârşit. Pentru moment, colaboratorii săi cei mai apropiaţi sunt excluşi dela destăinuirile lui. Căci trebue ca noul prim-ministru — şi d. Baldwin va fi peste câteva zile — să atribue portofoliile în noul cabinet, realcătuit după pleca­rea d-lui Macdonald. Presa face speculaţii în jurul mai multor numiri. Dar toate acestea, pen­tru moment, nu sunt decât pure speculaţii. Trebue să mai aştep­tăm câteva zile. Un lucru to­tuşi e sigur: succesul d-lui E­­den la Geneva, datorit bună­voinţei d-lui Mussolini, face mai mult decât probabilă numi­rea sa la ministerul de exter­ne, cu toată campania dusă îm­potriva lui de un grup de con­servatori influenţi. Cercurile influente la Londra, cari­ au făcut atâta în ultimul timp ca să consolideze înţelege­rea cu Franţa şi să organizeze rezistenţa faţă de militarismul de la Berlin, sunt încântate de succesul obţinut la Geneva. Ele recunosc că, în fond, nu s’a fă­cut decât să se câştige timp până la toamnă şi că problema relaţiilor între Italia şi Abisinia trebue rezolvată în întregime. Dar o înţeleaptă moderaţie a d-lui Mussolini a scos Liga Na­ţiunilor dintr’un impas deose­bit de periculos acum. In mo­mentul în care e vorba ca toţi să se arate uniţi tocmai pe baza pactului Ligii Naţiunilor, spre a opune un front de re­zistenţă solidă faţă de mane­vra hitlerista, ar fi fost fatal, dacă cooperarea anglo-franco­­italiană ar fi fost slăbită chiar temporar. Berlinul spera o rup­tură imediată între Roma şi Geneva. S’a produs tocmai con­trariul. D. Eden, a cărui autoto­ritate la Londra s’a consolidat, poate avea o ■ atitudine fermă faţă de Hitler, invitându-l să vină să se­ plaseze numai pe te­renul de la Geneva. Se mai recunoaşte la Londra, că d. Eden n’a putut reuşi de­cât graţie sprijinului francez. Niciodată d. Mussolini n’ar fi acordat interesului britanic ceea ce a găsit necesar să a­­corde, spre a menţine princi­piul cooperării tripartite. In acest caz, Franţa a slujit de trăsură de unire între Marea Britanie şi Italia. Faptul acesta displace aci partizanilor încă destul de numeroşi, dar tot mai derutaţi, ai orientării spre Ber­lin. Acum calea e liberă ca să se ocupe de manevra pe care o reprezintă discursul lui Hitler. Căci, cu foarte rare excepţii, conducătorii politicii britanice sunt convinşi acum că intenţia Fü­hrer-ului era, nu de a să­vârşi o operă de pace, ci pur şi simplu să desprindă cu iscu­sinţă Londra de Paris şi tot ast­fel, de a mai câştiga timp ca reînarmarea germană să poată proceda liniştit spre ţinta pre­văzută de şefii militari. Mane­vra, o recunoaştem, e iscusită. Hitler, în discursul său, a făcut mult ca să-şi concilieze bunele graţii ale unei părţi ale opi­niei publice din Anglia. Lupul în pielea eii găseşte mereu vic­time. Dar la orice manevră e­­xistă şi o contra manevră, şi primul lucru de făcut, fireşte, e de a ruga pe Führer să pre­cizeze anumite puncte tene­broase ale discursului său. A­­cesta e scopul demersului pe care l-a făcut de curând la Berlin ambasadorul nostru, sir Eric Phipps. Apoi se va vedea. La urma urmei, de ce să nu primim propunerile lui Hitler şi tratând ca sincere declaraţiile SCRISORI DIN LONDRA Tripartita cooperare de AUGUR

Next