Universul, iunie 1935 (Anul 52, nr. 148-162)
1935-06-01 / nr. 148
Anul al 52-lea în Pagini LUIGI CAZZAVILLANUNIVERSUL FONETOI1 mm CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.100 SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30 ÎS O PUTERE NAŢIONALA In ziua când Liga antirevizionistă română concentra la Bucureşti însufleţirea hotărită a întregei naţiuni, maghiarii primeau cu paradă pe Mackensen la Budapesta. Ungurii au voit să amintească intrarea mareşalului german în capitala României pentru scurtă vreme. Ei n’au isbutit decât să amintească intrarea armatelor române In Budapesta, cu rezultate eterne. încă odată s’a afirmat intuiţiunea precisă şi luminoasă a celei mai mari asociaţiuni patriotice din câte s’au văzut în ţara noastră. Formidabil instrument, viu şi permanent, de afirmare a drepturilor şi aspiraţiunilor neamului întregit prin sacrificii neîntrecute. In vremea când partidele politice se desfac in felii, în loc să se contopească în forţe impunătoare, când se supralicitează în demagogia căreia se datoreşte sporirea greutăţilor ce nu pot să fie prevenite sau biruite decât prin totala consacrare preocupărilor naţionale, prin lipsa absolută a oricăror consideraţiuni politice, când adunări mari şi mici sunt chemate în diferite părţi ale ţării, ca să asculte acuzările reciproce ale conducătorilor de fracţiuni, suprapuse, cu puţine excepţii lăudabile, necesităţilor generale de ordin naţional; în această vreme ţara are incomparabila mulţumire să vadă, în plină şi progresivă desvoltare, în acţiune statornică şi impunătoare, sufletul neamului întreg mobilizat permanent contra oricăror tendinţe de atingere a patriomoniului naţional, cucerit pentru totdeauna prin jertfele istorice ale neamului întreg. Nu este petec de pământ românesc unde să nu strălucească astăzi flacăra patriotismului în simţire, în cuvânt şi în acţiune. Promptitudinea şi măreţia cu care sufletul ţării răspunde, cu prezenţa, cu adeziunile, cu sprijinul neîntrerupt la apelurile acestei cauze naţionale, este astăzi, în acelaş timp, arma cea mai puternică în defensiva intereselor superioare ale neamului românesc împotriva ameninţărilor de oriunde, şi interpretul In fapt al hotărîrei lui de a apăra, ca totdeauna, pacea lumei, libertatea popoarelor, civilizația. VIAŢA CONSTITUŢIONALĂ Prin acţiunea de fiecare zi, politicianii sapă ultimul lor rest de prestigiu şi seriozitate. Cei cari vor să fie conducătorii unui neam de 18 milioane de oameni, în loc să dezbată problemele cari frământă viaţa politică şi socială, a ţării, n’au decât o ţintă : Puterea. Ştim cu toţii ce fac din momentul când au ajuns să stăpânească sursele de venituri ale statului. Politicianii îmbogăţiţi peste noapte atestă îndreptăţită suspiciune cu care îl înconjoară opinia noastră publică, mult prea îngăduitoare. Pornind de la iluzia că suntem o ţară bogată, tolerăm ca lacomii să rupă din averea ei fâşii întregi, hartane, pe cari să şi le apropie şi să şi le însuşească. De aceia am ajuns în mizeria în care ne sbatem astăzi, mizerie din ce în ce mai accentuată, ce contrastează cu îndrăzneaţă pricopsirea unora dintre politiciani. Iată de ce unii dintre aceştia n’au nicio meserie, nu lucrează nimic, nu muncesc, ci urmăresc tenace şi perseverent venirea la Putere. Politicianii din opoziţie, chiar cei mai palavragii şi mai buni de gură, nu gândesc să atragă ori să convingă massele populare de atâtea ori minţite şi înşelate. Ci toţi se uită cu înfrigurare la buna dispoziţie a factorului constituţional. O audienţă e socotită mai plină de consecinţe decât orice program, şi augurii cântăresc un dejun la Palat, mai decisiv decât ideia naţională, care frământă ţara de la un capăt la altul. Adversarii acţiunii d-lui Vaida nu se preocupă de răsunetul crezului pe care-l propovădueşte, nu se interesează de statistice cari impun ca un comendament protecţia muncii naţionale, puţin le pasă de promovarea elementului românesc. Programul d-lui Vaida nu i-a interesat, adeziunile numeroase ori nu, nu contau pentru ei, ci judecând conform aşteptărilor lor, au combătut cu vehemenţă pe fostul prim-ministru după ce acesta fusese invitat la dejun la Palatul regal. Nu massele populare în dorul lor de mai bine îşi indică diriguitorii ? Atunci, pentru ce un partid care, cu toate gravele lui greşeli din trecut, partidul naţional-ţărănist, revendică dreptul de a conduce ţara, invocând simpatia celor mulţi ? Naţional-ţărăniştii vorbesc în nuiue de xAulţime, dar în toiul peroraţiei sale vehemente, d. Ion Mihalache şi-a întrerupt discursul dela Chişinău, s’a repezit cu un automobil la Bucureşti, pentru că, în sfârşit, i se fixase audienţa cerută cu o lună mai înainte. Ziarele, cari sprijină politica naţional-ţărănistă, au anunţat, după audienţă, că s’a oprit din mers acţiunea de răsturnare şi că toţi cei din jurul d-lui Mihalache sunt încântaţi de rezultatele obţinute de şef. Toată neseriozitatea politicianistă se vede în această atmosferă creiată şi de alte manifestări similare, dar toate pornite din graba parvenirii fără zăbavă! Ce mai contează programul, ce mai contează toate relele de care se plânge o ţară întreagă, ce mai cântăresc nevoile şi interesele mulţimii, când de undeva, de sus, a venit gestul care poate fi interpretat ca o mărinimie ! Factorul constituţional poate nici nu se gândeşte la o schimbare de guvern, când orice audienţă informativă e dată drept o apropiată perspectivă ! De ce atâta emoţie la cei din jurul d-lui Mihalache dacă socotesc că mai pot vorbi în numele unei popularităţi, pe care mulţi o consideră măcinată? îşi dau ei seama că nu prin încrederea masselor populare vor fi din nou în posturile diriguitoare ? Popularitatea a fost moneda pe baza căreia au obţinut cândva o situaţie în care nu au fost la înălţime. Astăzi, moneda nu mai e acceptată cu iluziile de altădată şi de aci asalturile ce nu sunt menite să pună în lumină o viaţă constituţională despre care politicianii din toate taberele nu vorbesc decât la întruniri publice. VION NOUA DOCTRINĂ VIRGIL MADGEARU: — Ţineţi-o bine băeţi, s’o mulgem ca şi până acum! O mină se prăbuşeşte peste lucrători Katovace, 29 (Radîo-Central) — O nenorocire s’a întâmplat azi în mina de cărbuni „Wolfgang-Wawel“ din localitatea Ruda. O galerie s’a prăbuşit pe o lungime de 150 mm, îngropând patru lucrători. S’au început imediat lucrările spre a se veni în ajutorul celor patru nenorociţi. Chiar dacă lucrările vor înainta fără greutate, nu se va putea ajunge la cei patru minieri decât în cursul nopţii de Joi spre Vineri, astfel că ei sunt consideraţi ca pierduţi. ------------XXX----------- Ofiţeri de aviaţie cehoslovaci la Moscova Fraga, 29 (Radar). — O delegaţie a aviatorilor cehoslovaci condusă de generalul Fajfr, a plecat azi la ora 13, pe bordul unui avion de bombardament, la Moscova spre a întoarce vizita pe care aviatorii sovietici au făcut-o de curând în Cehoslovacia. -----------x 0 x---------- Decizia Curţii supreme de justiţie din Washington Washington, 29 (Raporl. — Decizia Curţii Supreme că legile N. R. A. sunt neconstituţionale, este şi astăzi tema principală a discuţiilor în ziare şi cercuri parlamentare. Mulţi din cei cari au atacat cu o deosebită violenţă pe d. Roosevelt şi politica economică a acestuia, se tem acum că decizia Curţii Supreme va provoca greve masive şi tulburari printre fermierii şi lucrătorii industriali. Mai multe personalităţi politice au cerut la Casa Albă să se depună o nouă lege ,JI. R. A.“ care să nu mai dea prilej de critică juriştilor. Curtea Supremă Federală, au spus aceştia, n’ar mai ridica nici o obiecţiune dacă guvernul federal s’ar abţine dela orice intervenţie în politica economică a statelor federale şi dacă Congresul n’ar mai acorda atâtea puteri extraordinare legislative preşedintelui Roosevelt. M. S. Regele a vizitat Mercuri, expoziţiile de pict scoarţe româneşti de la „ ură şi sculptură, şi de Dalles“. ; jmmvw*.) *îl * EXEMPLARUL mtwîim.siguraruluiwuto : cem. Ttm. poștală plătită In numeru conform aprobării Dir. G-le F. T. T. Nou 120.388/932. Politica războinică a Ungariei Cererile de înarmare ale guvernului maghiar După vizita mareşalului Mackensen la Budapesta, care pare a fi redeşteptat scumpe amintiri ungurilor din epoca războiului, când ameţiţi de trufie şi rezemându-se pe sabia germană, credeau că vor răpune toate naţionalităţile, iar şubredul lor stat se va întinde de la Marea Adriatică până la Marea Neagră. Ed. Gömbös, îndeajuns de instruit de mesagerul dragonilor morţii, a pronunţat un discurs, in calitate de ministru al apex£rU naţionale, relativ la înarmările Ungariei. D. Gömbös a ţinut să declare că Ungaria, fără să urmeze exemplul Germaniei” — mai era oare nevoe de această paranteză?—cere „egalitatea de drepturi” în chestiunile de ordin militar; recunoaşterea dreptului de a introduce serviciul militar obligator şi general cu durata maximă de doi ani; posibilităţi de înarmare aeriană în aceleaşi condiţii cu Mica înţelegere şi acordarea tuturor mijloacelor de apărare activă şi pasivă. Cu alte cuvinte, Ungaria pretinde înlăturarea tuturor clauzelor militare cuprinse în tratatul de la Trianon, după cum şi Germania a înlăturat clauzele militare din tratatul de la Versailles. Vizita mareşalului Mackensen la Budapesta nu a fost tocmai fără rezultate. Dacă Germania se înarmează fără să ţină seamă de tratate şi de obligaţiunile ce le-a luat, pentru ce Ungaria, fosta şi poate şi aliata de mâine a acestei puteri, nu s’ar înarma şi ea, în vederea unui scop comun? Dacă n’ar fi un scop comun, pe baza unui angajament oarecare, împotriva păcii şi a situaţiei de drept şi de fapt, creată de tratatele puse în aplicare, înarmările ce le cere Ungaria n’ar avea nici o raţiune. Ungaria nu este ameninţată de nimeni. Mica înţelegere, prin politica sa pacifică, este pentru respectarea tratatelor, în litera şi spiritul lor şi deci, pentru menţinerea frontierelor actuale. De aceia declaraţia făcută de d. Gömbös, că Ungaria cere recunoaşterea dreptului de a se înarma pentru întărirea forţelor sale militare, numai în scop de „apărare“ şi pentru a obţine......o satisfacţie morală“, în cadrul suveranităţii sale naţionale, nu poate fi acceptată de partizanii păcii şi de apărătorii tratatelor. IINu poate fi vorba, în această chestiune gravă, nici de necesitatea de apărare a Ungariei, care, după cum se ştie, este absurdă; nici de satisfacţii de ordin moral, inexistente; nici de suveranitatea naţională, ci de voinţa afirmată a acestui stat turbulent de a-şi spori înarmările cu scopul mărturisit de guvernul d-lui Gömbös , recâştigarea teritoriilor pierdute. Zadarnic d. Gömbös şi-a manifestat speranţa, că cererile sale îndrăzneţe nu vor ridica obiecţiuni. Punctul de vedere al Micii înţelegeri, ca şi al Franţei, este cunoscut. Ungaria se înarmează clandestin de la 1920 încoace. Afacerile de la St. Gothard şi Hirtemburg au dovedit aceasta. De atunci, formaţiunile militare şi numărul gurilor de foc au sporit continuu. Iată situaţia de fapt. Ungaria poate oricând să fie invitată să respecte clauzele militare ale tratatului. De aceia, pretenţia primului ministru Gömbös de a se recunoaşte Ungariei egalitatea de drept în materie de înarmări, nu poate să fie luată în seamă de apărătorii tratatelor şi ai păcii. Se impune însă, chemarea Ungariei la respectul tuturor obligaţiilor sale internaţionale, în interesul superior al păcii europene. Italia va mobiliza noui contingente Măsura e provocată de nesiguranţa din Europa Paris, 29 ,Rador). — Agenţia „Havas** transmite din Roma : Italia va proceda imediat la mobilizarea unor noui contingente. Aceste măsuri militare, a căror importanţă nu este încă cunoscută, par totuşi să fie foarte vaste. Măsurile militare au fost hotărîte de guvern în scopul de a răspunde astfel la îngrijorările manifestate în unele state amice cari şi-au exprimat temerea de a vedea Italia lipsindu-se de trupele pe care le trimite în Africa orientală în momentul în care situaţia din Europa prezintă incertitudini serioase. * Roma, 29 (Rador) . — In urma chemării sub arme a nouilor trupe mobilizate, Italia va avea sub drapel aproape 900.000 oameni. In decretul prin care se hotărăşte chemarea nouilor contingente, se subliniază în special intenţia guvernului italian de a acţiona in deplină independenţă în ce priveşte diferendul cu Abisinia. Anglia aşteaptă de la Rusia încetarea propagandei comuniste Paris, 29. (Prin radio). — A- | nalizând ultimele obligaţii in- ] ternaţionale pe care şi le-a luat Rusia Sovietică şi purtarea la care va fi obligata din cauza lor, ziarele londoneze de astă- , seară scriu că lumea întreagă I mai aşteaptă azi o simplă declaraţie : aceea că internaţionala comunistă va înceta să activeze pe viitor, comunismul rămânând un fenomen limitat de hotarele Rusiei. Sovietele vor trebui să renunţe la propagandă şi să se mulţumească să acorde cel mult drept de azil comuniştilor din alte ţări. „Va da Rusia această garanţie ? Ea e neapărat necesară, în forma cea mai clară cu putinţă“ termină ziarele. Pagini Explozie pe un vapor englez 1 MORT, 4 GRAV RĂNIȚI Paris, 29 (Rador). — Un accident cu urmări grave s’a produs azi pe bordul cargobotului englez ,„Drakepool“, care tocmai plecase din portul Brest cu o încărcătură de cărbuni spre Italia. Din cauza imprudenței unui matelot, s’a produs în depozitul de cărbuni o explozie de gaze. Cargobotul s-a înapoiat în port, având pe bord un mort şi patru grav răniţi. ----------XI X---------- Răpit de gangsteri FILME — Domnule restaurator, aş dori să-mi ofer un banchet şi de aceea vă cer unele informaţiuni. — La ordinele dv. Dar nu înţeleg, cum vă daţi singur banchetul. — Şi cu toate astea este foarte simplu. Eu conduc o grupare bogată în simpatii, săracă în perspective de venire la putere, pe aci, imposibilitatea ca ei să-mi dea un banchet care să ne ridice pentru o zi cel puţin la suprafaţa actualităţii. Spre a le satisface această plăcere, voi suporta cheltuelile şi ei discursurile. — Prin urmare... — Faceţi-mi o listă de bucate uniformă, care să îndeplinească o condiţiune mai presus de toate : să mă coste cât mai puţine parale şi să producă cât mai multă impresie. — Daţi-mi voe s’o scriu. După două minute, restauratorul îi înfăţişează pe spatele unei cărţi de vizită uzată următorul Menu a 60 lei tacâmul. Supă cu Găluşoi Maioneză de Şalău prăjit Friptură De Purcel Salată De Lăptuci Sare îngheţată De Vanilie Piper Vin La Discreţie. Scobitori neuzate, încântat, omul politic îmbrăţişază pe restaurator. — Ştiam că sunteţi isteţ, dar nu vă bănuiam în gradul acesta : cel mai lung şi mai încăr■ cat menit, şi cel mai redus preţ! ] Seara, chiar dacă partizanii nu s’au săturat, au admirat lista de mâncare, mai mare de- I cât la banchetele ilustraţiunilor venite din străinătate, şi au luat-o, semnată de şef, ca s’o pună in ramă, suvenir scump pentru ei şi urmaşii lor. j pi I« Don Jos( SA) Micul George Weyerhauser, in vârstă de 9 ani, răpit de gangsteri de la locuinţa părinţilor săi, din Tacoma (statul Washington), şi pentru care bandiţii cer 200 mii dolari. ----------x O x----------- i Nr. 198 Sâmbătă 1 Iunie 1955 « II STELIAN POPESCU Bine aţi venit! Azi soseşte în Capitală o strălucită solie a bisericii anglicane, alcătuită din mai mulţi Episcopi şi din însoţitorii lor. Ea vine, ca să ia contact direct cu Preafericitul nostru Patriarh Miron şi cu distinşii Săi sfetnici, spre a continua firul discuţiunilor doctrinare iniţiate înainte cu un deceniu şi jumătate între ierarhia bisericii anglicane şi între reprezentanţii autorizaţi ai bisericilor ortodoxe, cu scop să înlăture dificultăţile care împiedică de atâta vreme apropierea şi strânsa colaborare a tuturor creştinilor pentru îndeplinirea idealului evanghelic de a face din nou să fie întreaga creştinătatea, o singură comunitate sufletească: o turmă, un păstor! Ne dăm seama că dificultăţile acestea, rezultând din evoluţiuni seculare, nu vor putea fi desrădăcinate decât prin sinceră şi îndelungată stăruinţă a tuturor şefilor ierarhici, sprijiniţi şi de mulţimea creştinilor încredinţaţi păstoririi lor duhovniceşti. Nu este însă mai puţin adevărat, că orice contact direct, orice prilej de cunoaştere şi preţuire a diferitelor organizaţiuni bisericeşti contribue esenţial a pregăti succesiv calea spre limanul doririlor sfinte. Biserica ortodoxă nu a avut niciodată în trecut şi nu poate să aibă nici în timpul de faţă vreo atitudine potrivnică încercărilor de apropiere şi colaborare, în deplină solidaritate, a tuturor celor cari cred şi urmează învăţătura Evangheliei lui Christos. De aceea a participat prin numeroşi reprezentanţi ai săi la congresele convocate în diferite centre culturale - religioase din Apus, contribuind prin opinii, luminate şi însufleţite de sentimentul înfrăţirei universale, la promovarea scopurilor urmărite. De altă parte, străluciţii reprezentanţi ai Bisericii anglicane având acum ocazie să cunoască prin intuiţie proprie stările bisericeşti din cuprinsul iromâniei întregite, vor putea să-şi dea seama cu uşurinţă de rolul, ce revine în concertul naţiunilor ortodoxe sfintei noastre Patriarhii, atât prin numărul impunător al credincioşilor ei,cel mai mare număr de creştini ortodocşi răsăriteni în afară de Rusia căzută acum sub regimul ateu al bolşevicilor ,cât şi prin aşezămintele ei de cultură, educaţie şi caritate creştină, precum şi prin silinţele perpetue ale înalţilor ei chiriarchi de a contribui din toate puterile la realizarea progresului religios-moral şi educativ al milioanelor de suflete, pentru a căror îndrumare pe calea desăvârşirii creştine au toată răspunderea. Din această cunoaştere apropiată pot izvorî iniţiative deopotrivă folositoare şi pentru biserica anglicană şi pentru sfânta noastră biserică ortodoxăromână. Dar în afară de chestiunile de ordin doctrinar, ce vor fi discutate şi lămurite cu acest prilej, mai este un motiv care ne îndeamnă să întâmpinăm cu stâlpările bucuriei ivirea acestor distinşi oaspeţi printre noi. Ei vin dintr’o ţară, unde mrejile propagandei revizioniste dela Budapesta—cu ajutorul faimosului lord Rothermere—au izbutit să împânzească opinia publică şi s’o împingă spre rătăcire în astfel de măsură, încât s’au putut recruta 168 de iscălituri ale parlamentarilor englezi pentru o moţiune postulând revizuirea tratatelor de pace şi mutarea graniţelor statornicite prin textul acestor tratate. Faimoasele conferinţe revizioniste ale contelui Stefan Bethlen, adevărat că au fost imediat puse la punct de către nişte prieteni ai noştri şi ai adevărului, cum e distinsul profesor de istorie Seton Watson şi publicistul cu reputaţie europeană William Steed. Adevărurile postite de ei vor putea fi coroborate acum de către şefii bisericii anglicane, pe cari simţul dreptăţii şi al răspunderii îi va determina, desigur, să devină apostoli ai păcii europene în aceeaş măsură, în care obligaţia lor de păstori spirituali le impune să apere, in orice împrejurări, aşezământul păcii lii Christos. Fie deci binecuvântaţi toţi cei ce vin în mijlocul nostru ca propoveduitori ai păcii creştine şi ca apărători ai păcii europene ! Propagandă păgână turanică in Ungaria O sărbătoare in reşedinţa de vară a regentului Horthy Budapesta, 29 (Radar). — Ziarele anunţă că vechea religie păgână ungară, profitând de faptul că teoriile rasiste au adus la modă şi alte religii păgâne, se sileşte să revină şi ea în actualitate. Astfel, la Gödöllő, reşedinţa de vară a regentului Horthy, situată în apropiere de Budapesta, un grup de vreo 30 de „credincioşi“ s-au întrunit pentru a celebra sărbătorile primăverii după vechile rituri turanice. Ei au aprins focuri in faţa unui altar al „Dumnezeului Războiului“, au cântat în jurul altarului şi au încheiat serbarea printr’un banchet. Ziarele semnalează că printre ţăranii adunaţi acolo se găseau şi câţiva consilieri ministeriali. Adepţii riturilor turanice numără anii începând de la naşterea lui Attila, aşa încât anul în curs este pentru ei anul 1501. Ei se salută cu formula: „Există un Dumnezeu al Ungurilor şi nu recunosc alt Dumnezeu“. (Continuare io pagina 2-a) Londra, Mai D. Baldwin, după obiceiul său, când e vorba de a lua o hotărîre importantă, s’a închis într’un mutism desăvârşit. Pentru moment, colaboratorii săi cei mai apropiaţi sunt excluşi dela destăinuirile lui. Căci trebue ca noul prim-ministru — şi d. Baldwin va fi peste câteva zile — să atribue portofoliile în noul cabinet, realcătuit după plecarea d-lui Macdonald. Presa face speculaţii în jurul mai multor numiri. Dar toate acestea, pentru moment, nu sunt decât pure speculaţii. Trebue să mai aşteptăm câteva zile. Un lucru totuşi e sigur: succesul d-lui Eden la Geneva, datorit bunăvoinţei d-lui Mussolini, face mai mult decât probabilă numirea sa la ministerul de externe, cu toată campania dusă împotriva lui de un grup de conservatori influenţi. Cercurile influente la Londra, cari au făcut atâta în ultimul timp ca să consolideze înţelegerea cu Franţa şi să organizeze rezistenţa faţă de militarismul de la Berlin, sunt încântate de succesul obţinut la Geneva. Ele recunosc că, în fond, nu s’a făcut decât să se câştige timp până la toamnă şi că problema relaţiilor între Italia şi Abisinia trebue rezolvată în întregime. Dar o înţeleaptă moderaţie a d-lui Mussolini a scos Liga Naţiunilor dintr’un impas deosebit de periculos acum. In momentul în care e vorba ca toţi să se arate uniţi tocmai pe baza pactului Ligii Naţiunilor, spre a opune un front de rezistenţă solidă faţă de manevra hitlerista, ar fi fost fatal, dacă cooperarea anglo-francoitaliană ar fi fost slăbită chiar temporar. Berlinul spera o ruptură imediată între Roma şi Geneva. S’a produs tocmai contrariul. D. Eden, a cărui autotoritate la Londra s’a consolidat, poate avea o ■ atitudine fermă faţă de Hitler, invitându-l să vină să se plaseze numai pe terenul de la Geneva. Se mai recunoaşte la Londra, că d. Eden n’a putut reuşi decât graţie sprijinului francez. Niciodată d. Mussolini n’ar fi acordat interesului britanic ceea ce a găsit necesar să acorde, spre a menţine principiul cooperării tripartite. In acest caz, Franţa a slujit de trăsură de unire între Marea Britanie şi Italia. Faptul acesta displace aci partizanilor încă destul de numeroşi, dar tot mai derutaţi, ai orientării spre Berlin. Acum calea e liberă ca să se ocupe de manevra pe care o reprezintă discursul lui Hitler. Căci, cu foarte rare excepţii, conducătorii politicii britanice sunt convinşi acum că intenţia Führer-ului era, nu de a săvârşi o operă de pace, ci pur şi simplu să desprindă cu iscusinţă Londra de Paris şi tot astfel, de a mai câştiga timp ca reînarmarea germană să poată proceda liniştit spre ţinta prevăzută de şefii militari. Manevra, o recunoaştem, e iscusită. Hitler, în discursul său, a făcut mult ca să-şi concilieze bunele graţii ale unei părţi ale opiniei publice din Anglia. Lupul în pielea eii găseşte mereu victime. Dar la orice manevră există şi o contra manevră, şi primul lucru de făcut, fireşte, e de a ruga pe Führer să precizeze anumite puncte tenebroase ale discursului său. Acesta e scopul demersului pe care l-a făcut de curând la Berlin ambasadorul nostru, sir Eric Phipps. Apoi se va vedea. La urma urmei, de ce să nu primim propunerile lui Hitler şi tratând ca sincere declaraţiile SCRISORI DIN LONDRA Tripartita cooperare de AUGUR