Universul, iunie 1935 (Anul 52, nr. 163-177)

1935-06-16 / nr. 163

Al­ul al 52-bea 14 Pagini Taxa poştală plătită în numerar conform LUIGI CAZZAVILLANUNIVERSUL CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10 * SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.13 STELIAN POPESCU No*. 163 Dumini­că 16 Iunie 1935 P A A înscrierile la Universitate Ne-am pronunţat împotri­va limitării numărului de studenţi la facultăţile univer­sităţilor noastre­ Această ino­­vaţiime n’ar putea decât să lase in afară de limitele ar­bitrar stabilite elemente care ar putea să fie folositoare ţării prin aptitudinile lor. Dacă ea ar fi funcţionat in trecut, foarte multe din personalităţile de valoare care au contribuit la progre­sul existent, ar fi fost înlă­turate de la rodnica lor ac­tivitate. Verificarea cunoştinţelor aspiranţilor, la intrarea în universitate, este admisibilă. Ceea ce se impune insă pen­tru ca această dispoziţie să-şi atingă scopul, este ca să fie aplicată in mod drept şi pre­văzător. Altfel, ea poate să aibă rezultate contrarii celor urmărite. Dreptatea este neapărat de trebuinţă, pentru ca selecţiu­­nea să funcţioneze în chip general şi strict pe singurele baze ce pot Îndreptăţi admi­terea în facultăţi a unor ele­mente şi îndepărtarea altora. Această selecţiun­e trebue să fie caracterizată de un desă­vârşit spirit democratic. Me­ritul real, serios verificat şi bine stabilit, să dea dreptul la continuarea cursurilor se­cundare în Învăţământul su­perior. Descoperirea însuşiri­lor necesare pentru recunoaş­terea acestui drept să fie ga­rantată de obiectivitate, de atenţiune, de pătrundere, a căror lipsă, a căror super­ficialitate, ar putea să dea drumul unor structuri inte­lectuale şubrede şi să înde­părteze pe altele solide. Re­zultat de trei ori dăunător: pentru cei încurajaţi la ste­rilitatea învăţăturii’ univer­-U.«A A11 ull/tu. C, puii!fI U W1 i VO'pmifi toate că posedau destule apti­tudini, pentru cultura gene­rală a ţării, care trebue să nu fie lipsită de nici o valoare reală. Orice preocupări şi cri­terii străine de prioritatea în­suşirilor intelectuale trebue să fie înlăturate. Chestiunea nu este simplă. Dovadă că în alte ţări ştiinţa evaluării capacităţii spiritua­le formează o preocupare deo­sebită. La facultăţile de filo­­sofie, există catedre şi clinici speciale în această materie. Şi la universităţile noastre s’a manifestat un început, spre a se despărţi însuşirile reale de cele aparente, con­­fuziunea lor fiind păgubitoa­re din toate punctele de ve­dere. Reforma trebue să fie apli­cată şi prevăzătoare. Pre­vedere pentru înlăturarea stărilor de care se resim­te astăzi întreaga noastră viaţă naţională. Pe viitor, caracterul româ­nesc trebue să domine toată activitatea profesională, ad­ministrativă, industrială, co­mercială, de toate felurile, un raport exact cu numărul populaţiunii româneşti şi cu drepturile naţionale de con­servare, apărare şi desvoltare. Uimitorul dezechilibru ac­tual, de natură aproape gene­rală, care zilnic se dovedeşte tot mai nedrept şi mai peri­culos, va trebui să aibă în noua fază a Învăţământului universitar începutul celei mai hotărite reacţionări pentru restabilirea situaţiunii fireşti şi indispensabile în statul nostru. O ancheta severă se impune la aviaţie Se spune că In raport cu zborurile efectuate, numărul accidentelor In aviaţie este aproape acelaş cu acela înre­gistrat în transporturile pe uscat cu calea ferată. Poate in alte ţări să fie stabilit acest raport, dar nu la noi. De câtva timp, aviaţia noa­stră militară a înregistrat o serie de accidente grave. Numeroase aparate s-au dis­trus, în urma unor acci­dente, ale căror cauze rămân todeauna neprecizate şi prea mulţi piloţi au avut un sfâr­şit tragic. In accidentul de eri, întâm­plat la aerodromul Pipera, cu prilejul unor exerciţii de zbor, două avioane militare de şcoală s’au ciocnit, au luat foc şi s’au prăbuşit la pământ. Piloţii, aflaţi în cele două avioane, au încercat să se salveze cu paraşutele, dar n’au reuşit, de­oarece para­şutele n’au funcţionat. Se spune că acest groaz­nic accident ar fi avut drept cauză, manevra greşită a u­­nuia dintre piloţi, care n’a ştiut să evite ciocnirea. Se poate. Dar nu e vorba numai de cauza iniţială, sau presupusă iniţială, ci şi de celelalte împrejurări, cari au contribuit să dea accidentu­lui un deznodământ atât de tragic. Notăm, că cele două aparate, pornite în zbor pen­tru exerciţii, au trebuit să fie sub controlul şi supraveghe­rea organelor technice şi mi­litare ale aeroportului Pipe­ra; că, după ciocnire, apara­tele luând foc, s’au prăbuşit şi distrus prin ardere ; că piloţii lor, dându-şi seama de pericol, au încercat să se sal­veze cu paraşutele, dar n’au reuşit, de­oarece paraşutele n’au funcţionat în condiţiuni normale. Ce fel de paraşute sunt introduse şi întrebuinţate în serviciul aviaţiei, dacă ele nu funcţionează în caz de pericol ? Nu se face controlul lor de nimeni ? Nu există la aeroportul Pi­pera şi la celelalte aeropor­turi din ţară, un serviciu or­ganizat de pompieri şi un serviciu sanitar şi de salvare, în caz de accidente ? Aparatele pentru zborurile de şcoală pot să fie încre­dinţate unor piloţi neexperi­mentaţi ? Dacă un accident ca cel de la Pipera s’ar fi întâmplat, în altă parte, departe de un aeropo­rt, într’o regiune mun­toasă, sau in câmpie, nu se putea evita distrugerea apa­ratelor prin foc. Dar, cum ac­cidentul acesta s’a întâmplat chiar în raza aeroportului nostru principal, unde se pre­supune, că funcţionează toa­te serviciile impuse de orga­nizarea modernă a aviaţiei şi de eventuale accidente, nu ne mai putem mulţumi cu an­chete sumare şi superficiale, în care numai fatalitatea este considerată responsabilă de toate nenorocirile. Nu. O an­chetă severă este necesară, care să stabilească precis şi fără menajamente, cauzele reale ale accidentelor înregis­trate la dese intervale de timp, în aviaţia noastră mi­litară, să dezvălue toate la­cunele şi lipsurile, să deter­mine responsabilităţile, ca pe baza constatărilor făcute, să se ia urgente măsuri de în­dreptare. R. SEIȘANU -----------x p x----------­ Senatul american votat prelungirea codu­rilor N. R. A. Washington, 13 (Rador). — Cu 41 voturi pentru și 13 con­tra Senatul a votat astăzi pre­lungirea codurilor modificate ale organizației N. R. A. până la Aprilie 1936. . EXEMPLAR D­ouă măsuri Nimic nu micşorează mai mult autoritatea unui guvern ca lipsa unei linii de conduită bine stabilită, mai ales în ce priveşte exercitarea autorităţii sale. Când un guvern are două mă­suri, pe care le aplică după in­terese sau după calcule politice, autoritatea lui dispare şi opera lui de guvernământ devine e­­femeră şi fără continuitate. Aşa se întâmplă cu guvernul actual. Noi nu am acordat prea mare importanţă indisciplinei d-lui colonel Marinescu, care a vorbit la radio fără autorizaţia mini­sterului de interne, dar cu auto­rizaţia comitetului de direcţie al societăţii de Radio, pusă sub controlul statului. Şi fiindcă cu­noaştem destul de bine pe oa­menii noştri politici şi ştim că în dosul manifestărilor lor pu­blice se ascund mai totdeauna anumite calcule, n’am dat prea multă importanţă alarmei apa­rente pe care a provocat-o con­ţinutul conferinţei. Este însă altă chestiune care se pune: dacă nu era nimic grav în conferinţă şi dacă cenzura, care funcţionează şi la radio, a găsit că ea putea fi rostită şi auzită de mii de oameni, pentru ce au fost confiscate ziarele care au publicat apoi textul conferinţei, aşa cum a fost rostită? Acesta e sistemul celor două măsuri, care dovedeşte că cen­zura nu se aplică decât după capricii sau după persoane şi că ea nu este menţinută ca o ne­cesitate de stat, ci p­u­ şi sim­plu ca o armă politică. Dacă însă guvernul a conside­rat într’adevăr că d. colonel Ma­rinescu a rostit lucruri grave, menite să pue în joc liniştea şi siguranţa statului, atunci de ce s’a autorizat rostirea ei şi de ce nu s’a aplicat sancţiunea cu­venită celor cari au îngăduit-o şi celui care a rostit-o? Acum câteva zile, în chiar ziua Restauraţiei, cenzura a tăiat pasagii, cari nu conţi­neau absolut nimic grav, din­­tr’un articol semnat de di­rectorul nostru. In aceiaşi zi a vorbit şi d. colonel Mari­nescu, spunând lucruri consi­derate atât de grave In­cât ziarele cari au reprodus con­ferinţa au fost confiscate. Cu alte cuvinte, tot sistemul ce­lor două măsuri: una faţă de „Universul”, alta faţă de prefectul poliţiei. Dar acest sistem se aplică şi faţă de ziare care sunt îm­părţite în două categorii: protejate şi persecutate. Aşa de pildă. Miercuri, cenzura a permis ziarului „Dimineaţa” să publice că Suveranul a plecat la Constanţa, iar „U­­niversului” nu i-a îngăduit să publice aceeaşi ştire. Sun­tem siguri că ori­cât ne-am plânge guvernului, el nu va lua nici o măsura de îndrep­tare şi de aceea sperăm că se va găsi cineva care să aducă la cunoştinţa Majestăţii Sale această atitudine a cenzurii d-lui Tătărăscu faţă de Uni­versul de câte ori publică vre-o ştire despre M. Sa. Avem credinţa că Suvera­nul nu va lăsa să se creadă,— cum se pare că vrea cenzura — că sunt ziare care se bu­cură de privilejul de a scrie despre activitatea şi deplasă­rile M. Sale şi că numai Uni­versului acest lucru nu-i este îngăduit. S’ar putea trage de unii concluziuni pe care poate le doreşte guvernul ca să răs­plătească astfel ziare cari îl servesc, dar cari desigur nu corespund realităţii. Sistemul acesta de două măsuri pune în lumină ade­văratul rost al cenzurii şi al stării de asediu, cari nu sunt menţinute de­cât spre a da putinţa guvernului de a împedica cunoaşterea ade­vărului asupra actelor lui şi de a avea o armă în potriva acelora cari nu-i sunt pe plac şi nu-l servesc cura vrea el. D-na Roosevelt, întâmpinând la Casa Albă pe d-na Lebrun, soţia preşedintelui Republicii franceze, sosită în America cu marele vapor francez „Normandie”, plecat în prima cursă n Pagini Lei. G-le P. T. T. No. 120.288/932. O explozie formidabilă in Germania A sărit in aer fabrica de explosibile dela Rheinsdorf Weste SO morţi, sute de răniţi Berlin, 13 (Rador) —— O formidabilă explozie, care a pricinuit moartea a câteva suta de lucrăr­i tori, s’*i produs aaî după amiază la fabrica de ex­plozibile din Rheinsdorf din apropiere de Wittem­­berg. Nenorocirea s-a întâm­plat în momentul când u­­zina era în plină activita­te. Câteva sute de lucră­tori îşi vedeau de lucru în diferitele ateliere ale fabricei. întreaga uzină a sărit în aer. Sunt temeri că toţi lucrătorii cari se aflau în uzină în momentul explo­ziei au fost ucişi sau grav răniţi. Forţa exploziei a fost a­­tât de mare încât pe o ra­ză de mai mulţi kilometri au fost sparte geamurile tuturor clădirilor. Sfărâmături de maşini, blocuri de piatră şi de metal au fost aruncate la mari distanţe de puterea exploziei. Toate ambulanţele sani­tare, precum şi toţi medi­cii din districtul Wittem­­berg se găsesc la faţa lo­cului. Detaşamente din Reich­swehr, trupe de asalt şi membrii serviciului mun­cii cooperează la lucrările de scoaterea cadavrelor şi răniţilor de sub dărâ­mături. Catastrofa de la Rhein­sdorf este una din cele mai mari nenorociri care Asupra acestei catas­trofe, s’a publicat urmă­torul comunicat oficial : ,,Azi după amiază, la ora 15, s’a produs o explozie în fabrica de explozibile ,,Westfaerische Anhaltmi­sche Sprengsstofffabrik” (Wasag), dela Rheins­­dorf, în apropiere de Wit­­temberg. O parte a fabricii a avut de suferit stricăciuni gra­ve. Cauzele sinistrului nu au fost încă stabilite. Berlin, 13 (Rador). — La ora 20, s’a produs o nouă ex­plozie în fabrica sinistrată dela Rheinsdorf. Pereţii afumaţi, cari mai rămăseseră încă în picioare, s-au prăbuşit cu un huruit in­fernal. Cărămizi şi bucăţi de maşini au fost aruncate la o foarte mare distanţă. Ravagiile exploziei sunt în­spăimântătoare. Autorităţile au ordonat evacuarea satului Rheinsdorf, situat la 3-4 km. de Wittenberg. Populaţia şi-a Pentru moment este greu să se obţină amă­nunte precise asupra îm­prejurărilor şi despre în­tinderea catastrofei. O zonă vastă de jur îm­prejurul locului unde s-a produs catastrofa este păzită de cordoane ale trupelor de asalt naţio­­nal-socialiste. Nici o per­soană şi nici un vehicul nu pot să pătrundă în a­­cea­stă zonă, sub nici un motiv. Toate spitalele din Wit­­temberg şi împrejurimi sunt pline de răniţi. Toate şcoalele şi toate sălile publice din regiune au fost rechiziţionate şi transformate în lazarete. * Berlin, 13 (Rador). —­Cifra de 1.000 de morţi, care circula astăseară, în legătura cu catastrofa dela Rheinsdorf, pare să fie mult exagerată. Efectele exploziei au s’a».! întâmplat în ultimul timp în Germania. Prima explozie a fost urmată de un incendiu, care a provocat mai mul­te alte explozii succesive din care prima s’a produs la ora 18. Deabia la ora 20 au pu­tut pompierii şi echipele de salvare să ajungă la locul sinistrului, încă nu se poate preci­za întinderea catastrofei. Până acum au fost scoşi de sub ruine 10 morţi”, părăsit satul, care a fost o­­cupat de detaşamentele ar­matei, venite de la Jüterburg şi de unităţi ale poliţiei se­crete care păzesc ordinea, in­terzicând apropierea oricui“. Comunicaţiile telefonice între Rheinsdorf şi Wittera­­berg sunt atât de grele în­cât pot fi considerate ca în­trerupte. Toate ziarele din Germania au primit ordin să nu publice altceva decât comunicatul o­­ficial a fost resimţite pe o rază de 10 km. în jurul fabri­cei. Berlin, 14 (Rador). — Bi­lanţul actual al catastrofei din Reinsdorf este de 52 morţi, 75 de persoane grav rănite şi 300 de răniţi uşor. Primejdia unor noui explo­zii pare înlăturată, deşi la miezul nopţii se mai vedeau flăcări mari pe locul sinistru­lui. Fabrica din Reinsdorf era singura uzină pentru produc­­ţiunea de explosibile, autori­zată prin tratatul din Ver­sailles a lucra pentru nevoile armatei. In această fabrică se produceau, în special, dina­mită şi pulbere. De câtăva vreme uzina lu­cra cu trei schimburi, ziua şi noaptea, şi ocupa 7000 lucră­tori. In momentul când s’a produs explozia nu se aflau însă prezenţi decât 300 lucră­tori. Prima explozie în această fabrică s’a produs în 1917, a doua în 1925, dar cea de eri este cea mai gravă. Un pitrîm conica*cai oficîal asupra catastrofei­­ O nouă explozie Numărul victimelor * CAUZELE EXPLOZIEI Berlin, 13 (Radio-Central).— Direcţia uzinei „Rheinsdorf“ nu cunoaşte până acum cauzele catastrofei. Se pare că aceasta se datoreşte alterării materia­lelor explosibile, din cauza căl­durilor tropicale. La ora 10 noaptea s-a aflat că în fabrica cuprinsă de flă­cări se află închiși încă nume­roși muncitori. Groaznica nenorocire dela Pipera Două avioane s’au ciocnit în aer şi s’au prăbuşit in flăcări.­­ Piloţii celor două avioane s’au aruncat cu paraşuta, dar s’au zdrobit de pământ Joi după amiază, la ora 5 şi 40 minute, s’a întâm­plat o groaznică nenoro­cire la aeroportul Pipera, unde se făceau sboruri de şcoală. Două avioane militare P. R. L., unul pilotat de plutonierul Negacevschi şi altul de locotenentul Osta­­pov, ambii dela centrul de instrucţie, s-au ciocnit în aer, în urma unei mane­vre greşi­te, la­­so­t înălţime de peste 2000 metri. Ciocnirea a fost atât de puternică, încât rezer­vorul de benzină al unui avion a făcut explozie şi aparatul s-a prăbuşit în flăcări, pe câmp, în apro­pierea comunei Andro­nache. Bubuitul exploziei a a­­larmat populaţia din car­tierul Obor-Moşi-Gara de Est. Oamenii, ieşind din case, au putut vedea cum unul din avioane cobora ca o torţă aprinsă. Celălalt, prăbuşindu-se direct spre pământ, a fă­cut deasemeni explozie în atingere cu solul. PARAŞUTE... BLESTE­MATE Piloţii, în momentul ciocnirii, au încercat să se salveze cu paraşuta şi s-au desprins de curelele care îi ţineau legaţi de carlingă, aruncându-se în gol. Din nefericire însă, nici unul din ei n’a ajuns tea­făr pe pământ. Una din paraşute n’a funcţionat, iar celeilalte, în clipa când s’a produs smuncitura prin deschide­re, i-au plesnit curelele care îl legau pe aviator de ea. Corpul pilotului şi-a continuat vertiginoasa-i cădere, iar paraşuta a ră­mas deschisă în aer, sin­gură şi inutilă, ca vântul s’o legene multă vreme pe deasupra Capitalei. Şi mulţi martori îngro­ziţi, ai accidentului, mai trăgeau nădejde că săr­manul sburător mai este agăţat de ea şi se minu­nau cum curenţii de aer îl poartă ca pe un fulg şi-l duc cine ştie unde. Corpurile celor doi avi­atori zăceau însă însân­gerate, sfărâmate, unul pe acoperişul fabricei Plumbuita, unde căzuse, altul în apropierea clădi­rii, pe câmp. Avionul care a făcut ex­plozie deabia la atingerea cu pământul, a căzut în curtea unui cârciumar, a­­nume Anghel Mihăilescu, de pe şos. Colentina, lângă primăria comunei. Au fost chemaţi imediat pompierii, ca să împiedice un dezastru, deoarece re­zervorul făcuse explozie. Soldaţii postului Come­ta au stins benzina cu pă­mânt, iar din groapa unde se înfundase aparatul, au mai scos doar bucăţi de tablă, înroşită de flăcări. * Această nenorocire, în­tâmplată după accidentul de dimineaţă de la Cotro­ceni, al căpitanului Şen­­dreanu, a produs o pro­fundă impresie, atât in lumea aviaţiei, cât şi in populaţia Capitalei. Organele superioare ale aviaţiei au plecat la faţa locului spre a stabili îm­prejurările In care s’a pro­dus tragicul accident, in urma căruia s’au pierdut două vieţi şi două avioane. — o—— Avionul prăbuşit lângă Andronache ­.1 Cele doua victime de la Pipera Plutonierul adjutant Pache Negacevschi, de 32 ani, era ori­ginar din Tulcea. ■ Negacevschi aparţinea flotilei de hidroaviaţie de la Mamaia- Constanţa, apoi, adus la Bucu­reşti, făcea parte din escadrila 2-a de vânătoare. Are peste 800 ore de sbor. Absolvent a 6 clase de liceu Negacevschi era un sportiv de­săvârşit, iar în aviaţie trecea drept un bun acrobat cu avi­oanele de vânătoare. 13Bi Locot. Gh. Ostapov era origi­nar din Basarabia, de 30 ani, căsătorit. Eşise ofiţer de aviaţie în 1926 şi era acum şeful centuriei de cercetaşi aviatori, având ca a­­jutor pe Negacevschi. D. subsecretar de stat Caran­­fil, care s-a dus imediat la lo­cul nenorocirii, a declarat că va participa personal la an­cheta ce se face pentru stabili­rea camelor. Grindina a făcut mari pagube in Dâmboviţa Târgovişte, 13 iunie O furtună violentă, însoţită de grindină, de mărimea unei nuci, s-a abătut astăzi la ora 5 d. a., asupra regiunilor Fieni, Pietroşiţa, Moroeni. Căderea grindinei a durat 15 minute, cauzând pagube enor­me, prin distrugerea livezilor de pruni și a pomilor fructiferi. De asemeni a căzut grindină măruntă și în regiunea Pucioa­sa, dar de scurtă durată. Pagubele sunt importante în această regiune. mm Teroriştii de la Marsilia in faţa unui corp delict Marsilia, 13 (Rador). — Cei trei terorişti inculpaţi în aten­tatul contra regelui Alexandru, au fost puşi astăzi în faţa va­lizei găsită ori la gara Saint- Lazare din Paris. Judecătorul de Instrucţie­ le-a cerut să declare ce ştiu in legă­tură cu armele aflate în valiză. Cei trei teroriști au rămas foarte calmi și au refuzat să răspundă la întrebări. SCRISORI DIN LONDRA Chestiuni navale de AUGUR Londra, Iunie D. von Ribbentrop, ambasa­dor extraordinar şi consilier in­tim al d-lui Hitler, revine cu experţii lui după Rusalii, ca să continue Convorbirile navale. Ca să fim exacţi, trebue să spu­nem că delegaţii germani se întorc la Londra ca să ne a­­ducă consimţământul d-lui Hit­ler la capitularea germană, ob­ţinută de d. von Ribbentrop prin negociatori britanice. Spunem capitulare, şi în a­­devăr e una. Judecaţi şi dv. Se ştie că, odată cu vizita lui sir John Simon şi a­ d-lui Eden la Berlin, d. Hitler şi-a anunţat voinţa de a avea marină egală cu 35% din tonajul total al ma­rinei engleze, sul­ alternativ e­­gală cu marina Franţei. D. Eden a ripostat exclamând că o egalitate cu marina franceză înseamnă că Germania cere cu mult mai mult de­cât 35% din tonajul posedat de Marea Bri­­tanie. Amiralitatea a comunicat de atunci, că o cerere de 35% din tonajul total lasă germani­lor toată latitudinea să cons­truiască pasele de categoria ce le convine mai mult, ceea ce pu­tea crea o adevărată preponde­renţa germană în Marea Nor­dului, deoarece escadrele brita­nice sunt împrăştiate în lumea toată. Condiţia pusă de d. Hit­ler, de la prima vedere, părea inacceptabilă. Dar germani cu ori­ce preţ voiau să ajungă la un acord anglo-german, ori­care ar fi. Aceasta le e necesar ca un ele­ment al manevrelor lor diplo­matice, al căror scop e de a se înfige ca un cui între Marea­ Britanie şi Franţa, desprinzând, opinia publică a Angliei de a­­facerile continentului. D. von Ribbentrop primise deci instrucţiuni de a face con­cesii treptate ca să ajungă la un acord. După cum ori­cine îşi poate închipui, negociatorii britanici au profitat de această atitudine psihologică a interlo­cutorilor lor. La început, au in­­depărtat posibilitatea de a dis­cuta alternativa propusă de d. (Continuu» In jml», 2-a) X

Next