Universul, iulie 1935 (Anul 52, nr. 178-192)

1935-07-01 / nr. 178

r Organizarea apărării naţionale Generalul englez, I. F. C. Fuller, scria acum câţiva ani: „Perioada, care urmează ime­diat după un război mare, este totdeauna, din puţictul de ve­dere militar, letargică, din cau­za lipsei de bani şi a stimulen­telor. Treizeci sau patruzeci de ani mai târziu, când naţiunile s’au dezmeticit şi noi interese s’au creat, este posibil ca riva­litatea militară să reînceapă, dacă, cel puţin, în acest inter­val de timp, natura umană n’a suferit o schimbare profundă In ce situaţie ne găsim as­tăzi ? Problemele militare, navale şi aeriene au trecut pe pri­mul plan. In toate ţările se iau măsuri şi se votează cre­dite, în vederea sporirei for­ţelor armate şi a organizării moderne a apărării naţio­nale. Zonele frontierelor, consi­derate vulnerabile, se forti­fică ; aviaţia se întăreşte; armamentul divers, creşte . Industria de război se dez­voltă ; noi construcţii navale se anunţă ; termenul servi­ciului sub arme se prelunge­şte... In Franţa, credite supli­mentare destinate nevoilor armatei, de câteva miliarde franci, sunt examinate acum de Parlament. S’a propus şi naţionalizarea industriei de război franceză, înarmările Germaniei şi re­centul acord naval, încheiat între Anglia şi Germania, au deşteptat atenţia Franţei, care nu poate rămâne pe continent într-o situaţie ce l-ar putea primejdui sigu­ranţa. In asemenea condiţii pu­tem considera sfârşită peri­oada letargică pe care gene­ralul Fuller o prelungise pâ­nă în anii 1950—1960. Odată sfârşită această pe­rioadă letargică, ce s'a ca­racterizat prin oboseala ge­neraţiilor cari au luat parte la război şi au suferit conse­cinţele lui, ca şi printr’un ex­ces de pacifism înşelător, na­ţiunile conştiente de intere­sele lor au revenit la reali­tate. Azi nu se mai spune că războiul este pentru totdeau­­na înlăturat şi pacea este pe deplin asigurată, graţie unui păienjeniş de tratate, de pac­te de neagresiune şi de Înţe­legeri regionale şi continen­tale. Nici puterile mari, nici cele mici, nu mai sunt încrezătoa­re în aceste multiple instru­mente, pe care diplomaţia modernă le-a pus cu îmbel­­şugare la dispoziţia naţiuni­lor cu dorinţa sinceră de a întări şi asigura pacea pre­tutindeni. Sunt alte imponderabile care pot sfâşia vălul diafan al pacifismului de cabinet, sau al pacifismului idealist de esenţă filozofică. Statele mici, foarte sen­sibile din cauza rivalităţii militare intre puterile prin­cipale, au început şi ele să ia măsuri preventive de apă­rare, impuse de propria lor siguranţă. Belgia — care n’a uitat tragedia din 1914— 1918 , vecina sa dela Nord, Olanda şi chiar mica Elveţie, acoperită de neutralitate şi care găzdueşte pe teritoriul ei Societatea Naţiunilor, sunt preocupate de ’ situaţia lor intr’un viitor război european şi de organizarea apărării te­ritoriului lor, spre a nu fi ex­puse unei agresiuni. Fireşte, că materialul este prima condiţie a victoriei. De calitatea sa, de natura şi compoziţia sa depinde bu­na organizaţie technică a ar­matei. Războiul mondial a e­­videnţiat importanţa covâr­şitoare a armamentului şi a materialului. Puterea focului a crescut considerabil de la 1918 până azi şi ea domină pe toate dis­tanţele şi zonele de opera­ţiuni. Cum să nu se ia în sea­mă această evoluţie şi predo­minanţă a materialului, ce asigură forţa distructivă şi tinde să economisească oa­menii ? Aşa se şi explică pentru ce se acordă mai multă atenţi­une dotării armatei cu in­strumentele distrugătoare ce­le mai puternice şi perfecţio­nate. Cum nici o armă nu lu­crează izolat, ci combinat, a­­dică articulate, problema ar­mamentului şi a întregului material de război este com­plexă, de­oarece e în legătu­ră, nu numai cu experienţa câştigată în războiul mon­dial, dar mai cu seamă cu progresele technice şi ştiin­ţifice, cu dezvoltarea aero­nauticei şi a mijloacelor de transport şi de comunicaţie, cu toate cerinţele celor cinci arme combinate şi articulate, ce vor acţiona în ansamblu pe un teatru de operaţiuni mult mai întins, pe pământ, pe apă, sub apă şi în aer şi cu potenţialul de război de care dispune fiecare stat. Trebue să eşim şi noi din perioada letargică. In ulti­mul timp s’au luat unele mă­suri cu privire la înzestrarea oştirei cu armamentul nece­sar; dar ceea ce se impune, în împrejurările create de situa­ţia internaţională, este orga­nizarea metodică a apărărei noastre naţionale, nn toate direcţiile şi fără întârziere. Iugoslavia rămâne ataşată Franţei Telegrama d-lui Stoiad­inovici către d. Laval Paris, 28 (Rador). — D. Sto­­iadinovici, preşedintele consi­liului de miniştri iugoslav, a a­­dresat d-luî Laval, primul mi­nistru, o telegramă prin care exprimă nestrămutatul ataşa­ment al Iugoslaviei pentru Franţa, „marea sa aliată’. D. Stoiadinovici îşi exprimă în acelaş timp via sa dorinţă de a colabora în mod activ cu d. Laval la opera de apropiere eu­ropeană şi la consolidarea pă­cii, către care tinde, în mod invariabil, politica celor două ţări. D. Laval a răspuns, mulţu­mind d-lui Stoiadinovici de a se fi făcut interpretul senti­mentelor iugoslave față de Franța. CASTELUL BRÂNCOVEANU DELA SÂMBĂTA DE SUS JUD. FĂGĂRAȘ (Vezi articolul din pagina II). M. BARZON Naufragiul unui vas italian in Bosfor Galaţi, 28 Iunie Din Istanbul se cablează că vaporul italian „Pilsna“, ex­­„Adria“, de 3673 tone registru, plecat din Triest pentru Tu­­r­ia, a naufragiat la San-Stef­­an­o.. Căpitanul vasului chemând a­­jutoare prin T. F. F., au sosit la locul naufragiului, salvatoarele „Cezar II“ și „Alemtar“. S-a în­cheiat un contract de salvare cu compania maritimă tracă de salvare și cu „The Ocean Sal­vage Company“. O cantitate de 350 tone din mărfurile aflătoare în hambare, a fost descărcată. -------X"X--------­ Criminal executat la Roma Roma, 28 (Rador). — Azi di­mineaţă a fost executat cri­minalul Gregorio Mercuri, con­damnat la moarte, la 13 Mar­tie, de către Curtea cu juraţi, pentru vina de a fi omorît o femeie. După asasinat, Grego­rio Mercuri a dat foc cadavru­lui acesteia, pentru a face dispară urmele crimei sale. sa ■ X­I­X S'a prăbuşit acoperişul şcolii peste elevi Paris, 28 (Rador). —­­ Din Pampeluna se anunţă ■ că în comuna Larraga, s’a prăbuşit peste şcolari acop­erişul unei şcoli. O fetiţă a murit asfixiată. Alţi zece elevi sunt răniţi, din­tre cari unul este în stare gravă. Congresul catolic de la Praga Sosirea cardinalului Merelor al Parisului la gaite5. ■iCfc Praga | Cutremurul din Germania a fost puternic S’au dărâmat clopotniţe de biserici Bertin, 28 (Bartor). —­ Cutremurul de eri din j ’a J iVuf ' Ary’/: stricăciuni. Este cel mai violent cu­tremur simţit în Germa­nia dela 1911 până acum. La Kappel, lângă Bu­chau, s’au dărâmat clo­potniţele a două biserici catolice. Trei preoţi au fost prinşi sub dărâmă­turi şi numai cu greu au putut fi scoşi. In regiunea lacului Constanţa şi în ţinutul Pădurii Negre, sguduitu­­rile au fost foarte puter­nice. In apartamentele de la etaje au căzut şi s’au­­ sfărâmat toate obiectele­­ de porţelan şi de cristal.­­ La HyterexWrg cutr­e­murul a fost atât de vio­lent încât în primul mo­ment s’a crezut că este o explozie. In cafenele, mul­te persoane au fost arun­cate de pe scaune. La Augsburg străzile sunt pline de olane şi dă­râmături. Pretutindeni seismogra­fele au avut de suferit şi n’au mai funcționat. La multe biserici, clo­potele sguduite de cutre­mur au început să sune singure. Altă zi de cuptor Zile foarte călduroase. — Temperaturi ridicate in toată Europa. — Zăpezile Alpilor se topesc cu repeziciune Căldurile sunt’ in continuare. Vom trebui să ne convingem că nu există nici-o scăpare din fața lor, că în definitiv urca­rea mercurului în termometru nu este un fenomen catastrofal ci cât se poate de normal şi de aşteptat. E drept că nu totdeauna as­faltul devine marmeladă chiar din iunie. Dar soarele n’are nici un motiv­' să respecte cu sfinţenie ordinea calendaristi­că­­ şi în consecinţă e dreptul lui să dogorească­ oricând. CÂTEVA TEMPERATURI DE VINERI Din datele pe care ni le-a comunicat Vineri seară In­stitutul meteorologic central, rezultă că la ora 20 tempe­ratura era încă de 34 grade. Aceeaş temperatură s-a în­registrat, tot la ora 20, la Galaţi, în timp ce Iaşii şi Cernăuţii prezentau respectiv 33 şi 34 grade. La ora 13, în Capitală, tem­peratura pe sol atingea 43 GRADE. Primejdia de insolaţie pân­deşte pe toate persoanele sângeroase, care vor face bine să evite a circula în pin­soare în orele călduroase ale amie­zii şi după amiezii. In­ourarea produsă asupra Capitalei spre înserat dădea speranţa unei ploi răcori­toare. Norii s’au risipit însă curând. . bruşte de temperatură se sem­nalează topirea neobişnuită de repede a zăpezilor din Alpi.­O telegramă dirn Friedrichshafen înştiinţează că­ lacul Constan­ţa­, cu apele scăzute până acum, se umflă cu tendinţa de a­ pro­duce revărsări îngrijorătoare. La Er­.mating­ere apa a' năvălit pe străzi', iar la Stecjeborn ape­­­­le­­ lacului au­­• crescut atât' “ de mult încât spre­ a face loc de trecere, vapoarelor a fost nevoe să se ridîce podul. In anii obiş­nuiţi, apele lacului încep să crească de-abia în Iulie. IN ITALIA Roma, 28 (Rador). — Un val de căldură s’a abătut asupra Italiei. Azi s’a înregistrat la Roma şi la Milano 37 grade, la Florenţa 39 grade. In Istria a căzut grindina, pricinuind stricăciuni conside­rabile. IN STRĂINĂTATE Căldurile intense au cuprins continentul începând cu Anglia. Acum 3 zile s-au înregistrat a­­colo cele mai ridicate tempera­turi din ultimii 57 ani. In Fran­ţa, Germania şi Italia, căldu­rile au fost însoţite de furtuni puternice. Tot din pricina ridicărilor Furtună in Ungaria După o căldură de 39 grade Budapesta, 20 (Rador).­­ Azi a fost înregistrată cea mai mare temperatură în Budapesta, de când există Institutul meteoro­logic şi până în prezent. Termo­metrele au indicat 39,2 grade la umbră. După amiază a izbucnit o furtună, însoţită de o ploaie to­renţială care a durat două ore. Ploaia şi furtuna au provocat mari pagube. La marginea ora Lisabona, 20 (Rador). — O violentă furtună, însoţită de o ploaie torenţială, s’a abătut azi asupra regiunei. Comunicaţiile dintre Lisabona şi Porto au fost Suiul, un puternic curent de aer întrerupe mai multe ore, a dărâmat un zid care despăr­ţea două camere. Deasemeni, în provincie, se semnalează mai mulţi morţi din cauza trăznetelor. IN PORTUGALIA Pentru dezvoltarea marinei comerciale Washington, 28 (Radar). — Congresul a votat un proect de lege recomandat de d. Roose­velt, prin care se fixează cre­dite pentru desvoltarea mari­nei comerciale americane. In felul acesta se crede că marina comercială (amar­cană va vo­­tea) susţine ‘ cu succes Concu­rența vaselor străine. ­----------X­O x-------— FILME Intre magistrați. — Ai avut vre-un neajuns mai mare în carieră? — Unul singiur. Dar era cât p’aci s’o pierd. — Zău? — Era pe vremea când se fă­ceau farse la telefon. Niște co­legi insipizi se amuzau să mă cheme tocmai când eram mai o­­cupat: „Allo! aici ministrul!“ După ce răspundeam așa cum se vorbește cu un ministru, iz­bucneau râsete şi telefonul se închidea. Mă plictisise atât de­­ mult,­­ în, cât, într’o­ noapte, scu­­lându-mă­­din somn,­ cum am auzit: „Aici ministrul“, i-am tras o înjurătură d’aia, să n’o uite niciodată. — Și-o fi fost ministrul! — Chiar el. — Vai! — Nu-ţi mai spui ce-am pă­ţit, ce-am alergat, ce m-am sbătut, ca să ies cu faţa cu­rată. Of! — Lumea tribunalelor e plină de pitore­sc. In fiecare zi auzi o glumă, o epigramă, o anecdotă. Repetate, de­sigur, dar noul pentru cei cari nu le cunosc. —De pidă?’ — Sunt procese cu acuzaţi de flagrant delict. In chestiuni co­­recţionale, în divorţuri. — Da. — Ştii cum 11 se zice acum, mai ales celor dio urmă? — Nu. /. • . v — Flagrant delicios!; — Nu e rău.. . . .. — ştii că în afacerile pasio­nale se tot .repetă, adesea: „Chienchez la femipp", ‘ — E o banalitate. . ‘ ' —. Ca să nu mai fie aşa, spi­ritul public s’a întors­­ contra bărbatului. Ac­um ce zice: „Cherchez l’infame!“ Don José In numele cui? Este firesc ca atunci când cineva care, nici prin trecutul Lui, nici prin activitatea, sau personalitatea lui nu reprezintă o autoritate indiscutabilă, in­tervine şi-şi spune părerea în­tr-o chestiune gravă şi de in­teres general, să i se pue între­barea: în numele cui vorbeşte? Este firesc de­oarece nu ori­ce părere izolată merită să fie ţi­­nută în seamă şi să tulbure opi­nia publică. Este insă tot atât de firesc ca oamenii cari deţin o putere, cari au o răspundere în stat, cari au rolul de conducători ai treburilor publice, să aibă şi da­toria să-şi spue părerea în toate chestiunile în strânsă legătură cu treburile publice şi cu inte­resele permanente ale statului şi ale ţarei. Surprizele, inova­ţiile şi hotărâile de ultimă oră sunt mai totdeauna şi in cel mai bun caz ineficace dacă nu dăunătoare. Oportunismul nu poate fi o lege de guvernare. El poate da soluţiuni de scăpare, aparentă şi momentană, acelora cari nu găsesc în însuşirile lor destule resurse pentru a face faţă problemelor mari, obligaţi să le rezolve dar el nu solu­ţionează în fond nimic şi nici nu asigură vieţii politice o bază de moralitate şi continuitatea absolut necesară. Şi dacă este astfel — şi aşa este — intervenţia d-lui Cons­tantin Brătianu în chestiunea revizuirii Constituţiei a fost nu se poate mai bine venită. O personalitate politică de valoarea d-lui Constantin Bră­tianu, păstrătorul tradiţiei unei familii care şi-a legat numele de cele mai mari acte naţio­nale, istorice şi politice ale aces­tui neam, şef al unui partid strâns legat de tot trecutul ţă­rii şi, prin aceasta, cu drepturi de răspunderi pentru viitorul ei, a găsit cu cale ca într-o chestie gravă care a fost aruncată în discuţia publică şi care de un timp încoace este continuu agi­tată, să-şi spue deschis, hotărît şi fără întorsături de fraze, pă­­­­rerea: •­­ In numele cui a vorbit d. Constantin Brătianu? Iată o întrebare care poate veni numai dela naivi sau dela cei stăpâniţi de ipocrizie. Chestiunea revizuirii Consti­tuţiei este de cea mai mare gravitate. Constituţia ţării nu se revizueşte nici după capricii, nici după interesele unora sau ale altora. Revizuirea Consti­tuţiei aduce o perturbare gene­rală administrativă, financiară, economică şi socială. Alegerile p­entru Constituantă opresc mersul treburilor publice, ele provoacă o stagnare generală, mai ales în ordinea încasărilor fiscale. In asemenea condiţiuni, un om cu răspundere nu poate arunca ţara în această totală anarhizare a vieţii de stat, în momentul când situaţia inter­naţională este întunecată şi când nevoile ţării, nevoile sta­tului sunt atât de mari şi tre­­buesc sforţări supraomeneşti pentru a le face faţă. Iată adevărul pe care l-a vă­zut limpede d. Constantin Bră­tianu şi pe care şeful partidului liberal s’a crezut dator — şi bine a făcut — să-l spue fără înconjur. Faţă de carenţa altora, atitu­dinea d-lui Constantin Brătia­nu apare în lumina marilor ac­ţiuni patriotice cari rânduesc pe acei cari le îndeplinesc prin­tre păzitorii adevăraţi ai intere­selor statului şi ale ţării. În numele cui a vorbit d. Bră­­tianu ? D-sa a vorbit desigur in nu­mele partidului al cărui şef este, dar mai presus de toate, d-sa a vorbit în numele intereselor per­manente ale ţărei, în numele în­­ţelepciunei care ştie să pătrun­dă realitatea lucrurilor, în nu­mele acelei conştiinţe politice care obligă pe orice om cu răs­pundere, să înlăture din preo­cupările sale interesele perso­nale, oportunismul, toate acele mici şi meschine chestiuni su­biective, cari te ţin cu şira spi­­nărei încovoiată sau cari îţi pun pe faţă masca linguşirei şi a ipocriziei. D. Brătianu a vorbit în numele atâtor mari interese cari îngrijorează toate straturile sociale ale ţarei. Ce mici apar in faţa opiniei publice acei, cari în momente ca cele de azi, momente a­­proape tragice pentru statul ro­­mân, îndrăznesc să întrebe: în numele cui? Cu atât mai mici cu cât ei înşişi se feresc să aibă o părere şi nu sunt nici în car nici în căruţa.. .10". Şi în mijlocul demoralitâroi vieţei noastre politice, este o fericire să constaţi că tot se mai găsesc oameni cu răspun­dere cari ştiu să aibă curajul opiniei lor şi cari îşi afirmă ho­­tărirea de a apăra interesele mari şi permanente ale ţarei cu autoritatea personalităţii lor şi cu forţa morală a rolului pe care-l au şi al situaţiei pe care o ocupă. SCRISORI DIN LONDRA Problema Genevei de AUGUR Londra, Iunie D. Eden n’a izbutit în misi­unea lui, de a convinge pe M. Mussolini de utilitatea pentru Italia a ofertei guvernului bri­tanic spre a regula diferendul său cu Abisinia. Criza continuă deci să se desfășure ca în tre­cut. Aceasta înseamnă că Soc. Naţiunilor e din nou serios a­­meninţată. Noua propunere britanică a­­dusă la Roma de d. Eden, era următoarea: Marea Britanie întreprinde demersuri pe lân­gă Abisinia, ca aceasta să facă concesii economice, spre a sa­tisface cererile italiene şi spre a uşura acest aranjament, a­­dică pentru a-l face acceptabil abysinienilor, se acordă acesto­ra portul Zeila în Somalia en­gleză. Faptul că această ofertă a fost făcută, dovedeşte că gu­vernul Majestăţi Sale a ajuns la convingerea că o soluţie pur şi simplu în cadrul de la Gene­va, nu e cu putinţă. Totuş, prin ea însăşi, oferta nu rezolvă de­finitiv problema relapilor între Italia şi Abisinia. Dimpotrivă, s’a creat pentru aceasta o si­tuaţiei, care pe viitor, poate să-i permită să se arate şi mai in­dependentă faţă de ingerinţele politicei­­italiene. Să ne mai miram ca d. Mussolini a res­pins propunerea? D-sa a spus d-lui Eden că nu vrea războiul şi că acesta mai poate fi evitat printr’un acord prin care A­­bisinia s’ar angaja să acorde Italiei o largă sferă de intere­se economice. Dar dacă războ­iul izbucneşte, a spus şeful gu­vernului italian, scopul urmărit va fi o soluţie definitivă prin stabilirea unui protectorat ita­lian asupra întregii Abisinii. Iată-ne deci lămuriţi. Abisi­nia e într’o situape grea. To­tuş, nu cazul ei e cel mai tra­gic. Căci Soc. Naţiunilor însăşi e ameninţată. Abisinia, într’un fel sau altul, va supravieţui de­sigur şi, cu timpul, locuitorii ei vor profita economiceşte de ce se întâmplă. Dar organismul de la Geneva e expus la un pe­ricol de moarte. In adevăr, si­tuaţia e periculoasă pentru asoc­iaţiunilor. In ultimul consiliu care a avut să se ocupe de con­flictul intre Abisinia si Italia cele două mari puteri interesa­­te mai de aproape la o soluție (Continuare in pag. 2-a) Fațada principală a pavilionului României la expoziția dein Bru­xells .

Next