Universul, iulie 1935 (Anul 52, nr. 193-208)

1935-07-16 / nr. 193

O anticipare istorică Studenţimea bucovineană s’a întrunit un congres la Suceava. Din dările de seamă des­pre discuţiunile şi lucrările urmate, s’a văzut câtă cu­minţenie şi cât românism s’au afirmat acolo. Faptul redă actualitate u­­nui eveniment de mare în­semnătate de acum peste treizeci ani. In 1904, se împlineau pa­tru sute ani dela moartea lui Ştefan cel Mare. Studenţimea universitară din Bucureşti a voit să co­memoreze pe ilustrul voevod şi peste hotarele ţării, acolo unde sceptrul său domnise cu prestigiul istoriceşte sta­tornicit. I s’a îngăduit să-şi satis­facă această dorinţă, care interpreta sentimentul na­ţiune! întregi. Pelerinagiul mulţime! in­telectuale la mănăstirea Put­­na, unde se găseşte mormân­tul lui Ştefan cel Mare, a luat atunci proporţii mari fiindcă s’a dus din regat şi multă lume preoţească, dăs­călească, şcolară, având in frunte pe istoricul Grigore Tocilescu, a cărui elocinţă vibrantă făcea din el unul din cei mai calzi şi mai as­cultaţi interpreţi culturali şi populari ai suferinţelor şi as­­piraţiunilor neamului româ­nesc. Cine a avut norocul să ia­­ parte la acea manifestaţiune­­ naţională nu va uita nicio- j dată măreţia şi semnificaţia­­ ei. Măreţie şi semnificaţie,­­ pentru că populaţiunea bu­­l covineană s’a ridicat atunci cu sufletul la o înnălţime a­­firmând de-a dreptul con­ştiinţa Unirei ce avea să vină. Era o neasemuită bucurie In ochii şi In cuvintele zeci­lor de mii de ţărani, im­punători prin ţinuta dem­nă şi mândră, prin pletele de plăeşi ai lui Ştefan-cel- Mare, prin vestmintele pito­reşti, printr’un tot de însu­fleţire care, îmbinat cu emo­­ţiunea mulţimei de oaspeţi, alcătuia o anticipare înflă­cărată a fericirei ce avea să vină după cincisprezece ani Când buciumile flăcăilor de pe dealuri au salutat în­ceputul solemnităţii; când venerabilul mitropolit Vladi­mir de Repta, căruia soarta îi hărăzise să apuce ziua libe­rării, a binecuvântat întru­nirea laolaltă a românilor intre cari se suspendase ho­tarele; când profesorul buco­vinean Eusebiu Popovici a slăvit această apropiere cu tâlc adânc în viitor; când glasul de patriot al lui Toci­lescu a tunat peste toată câmpia rumenită de soarele ce lua parte din plin la mân­­dreţea desfăşurată, mulţimea întreagă, fără alt îndemn de­cât al instinctului naţional, a îngenunchiat şi s’a rugat. Acea tăcere a unei imen­sităţi vii era un puternic şi istoric strigăt de mântuire, isbucnit năvalnic la Putna, lângă Suceava, care a îmbră­ţişat deunăzi tinerimea ce formează un gir moral şi na­ţional al veciniciei întregirei neamului. 100 CĂLĂTORI ÎNECAȚI Shanghai, 13 (Rador). — O sută de călători au pierit cu ocazia scufun­dării unui vapor chinez in dreptul localității Sim-Ce­ghai din provincia Klang. Au fost salvaţi de la Înec 400 de pasageri. r**is Epidemia „culturalizării“ de prof. S. MEHEDINŢI Nici o ţară din Europa nu­­ are atâta gloată de tineri la universitate. Germania, cu o populaţie de 65 de milioane, s’a­­ oprit la 15 mii de studenţi.­­ România, cu 19 milioane, are numai în Bucureşti 20 de mii !­­ Să ne mai mirăm atunci de­­ numărul mare al „şomerilor în­­ haine negre“? Şi mirarea, şi critica sunt a- ■ cum de prisos. Singurul lucru­­ cu minte e să căutăm cât mai repede leacul Iar lecuirea va­­ trebui să înceapă dela cap. Ti­ • neretul, care a dat năvală spre­­ diplome, n’a pornit aşa, din , senin, pe calea care l-a dus la­­ ,inf­iaţie“. De vină sunt câteva­­ mari erori, sub a căror apăsare­­ am trăit şi trăim încă. Cea mai respectabilă dintre­­ aceste erori a fost iluzia roma-­­ năzării oraşelor prin şcoală. E atât de dureroasă, dar şi copl-Numai universitatea din Bu­cureşti a dat în cei din urmă 5 ani: 5000 de licenţiaţi şi 3224 de licenţiate. i laro&să această Iluzie, In cât nici nu mal Insistăm asupra ei. (Dacă s’ar putea cuceri ora­şele cu ajutorul unor petece de hârtie, numite diplome, multe­­ de toate s’ar schimba)...­­ Altă eroare, mai puţin res­pectabilă, este Iluzia că valoa­rea unui popor se măsoară în- I tâl şi întâi după numărul ştiu­­­­torilor de carte. Nerozia asta ! ar trebui odată pentru totdea­una să iasă din mintea celor . , care au în adevăr minte. Cele j ; mal murdare grâne din toată j j România sunt cele dimprejurul I I Capitalei, unde şi ciorile ştiu l­a ceftd... ! Dar cea mal gravă dintre­­ toate erorile este concepţia I noastră cu privire la învăţâ- I mânt Amintesc un singur fapt. (Continuare in pag. 2-a) Coșmarul unui moștenitor. Gravul accident de automobil al cancelarului Schuschnigg O o D-na Schuschnigg a murit pe loc. — Cancelarul şi fiul sau au fost internaţi in spital Viena, 13 (Rador). — Cancelarul Schuschnigg şi d-na Schuschnigg au suferit un accident de automobil cu urmări tra­gice. In timp ce automobi­lul cancelarului trecea pe o şosea din împrejurimile localităţii Ebelsberg din regiunea Linz, şoferul a avut o sincopă şi a pier­­dut controlul volanului. Maşina s-a izbit cu vio­lenţă de un arbore de pe marginea şoselei. Cancelarul Schusch­nigg a suferit o como­­ţiune nervoasă. D-na Schuschnigg, foarte grav rănită, a în­cetat din viaţă după pu­ţin timp. Şoferul, de asemenea grav rănit, este în pri­mejdie de moarte. Fiul cancelarului a fost uşor rănit, iar o servi­toare, care se afla dease­menea în maşină, a scă­pat neatinsă. Ştirea a produs la Vie­­na o impresie profundă. CANCELARUL SCHUSCHNIGG Cutremurul de Vineri noaptea o­m o Fiind vertical n’au fost pagube. — Epicentrul e in regiunea Vrancei După cum am anunţat în numărul de eri, în noaptea de Vineri spre Sâmbătă s’a simţit în Capitală un cutremur de o intensitate neobişnuită. Seis­mul a fost însoţit de sgomote subterane, fapt ce a îngrozit şi mai mult populaţia trezită din somn. Aparatele de înregistrare a cutremurelor, instalate în sub­teranele observatorului astro­nomic de la Filaret, au fost cer­cetate ori dimineaţă, constatân­­du-se odată mai mult că atunci când intensitatea fenomenului depăşeşte o anumită limită, ele nu mai pot să funcţioneze, ace­le seismografelor sărind din cadrul de înregistrare. Seismogramele obţinute au putut totuşi să aducă unele in­­dicaţiuni preţioase specificate în comunicatul dat de observa­torul astronomic. FAZELE CUTREMURULUI Orice înregistrare sismică e­­videnţiază trei faze ale unui cutremur: faza preliminară, faza principală şi faza finală. Faza preliminară permite sa ne facem o idee asupra locu­lui de unde porneşte cutremu­rul, adică asupra epicentrului. Cu cât această fază are o du­rată lunar, atât epi­centrul este mai depărtat. Seis­­mogramele descifrate eri au fi­xat începutul oscilaţiilor la o­­rele 2, 4 minute şi 12 secunde. Faza preliminară a avut o du­rată extrem de scurtă, ceea ce arată că epicentrul a fost foarte aproape. Din studiul primelor empul­­siuni chiar, s-a putut preciza că el se află la circa 155 km. în direcţia N E, adică în regi­unea munţilor Vrancei. De alt­fel cele mai multe cutremure din ţara noastră îşi au origina în această regiune, aci găsin­­du-se faliile tectonice cele mai primejdioase. Faza principală în care ne întâlnim cu oscilaţiile de am­plitudine maximă, ne dă o idee de tăria cutremurului. Faptul că acele sismogramelor ofi sărit de pe benzile de înregistrare, ilus­trează intensitatea cutremuru­lui din noaptea trecută. Judecând şi după celelalte efecte produse — ca deschide- I rea uşilor, troznirea pereţilor I trezirea oamenilor din somn­­ etc., — se poate afirma că se- I ismul a avut tăria 5 după sca- I ra lui Rossi-Forel. ‘ In timpul fazei principali­­ s’au simţit două sguduituri , prima fiind cu mult mai pu­ternică decât cea de a doua. Faza finală, în care mişcările au continuat fără a mai fi simţite de oameni, a durat pâ­nă la orele două şi 22 minute. Cutremurul a fost de natură verticală. Dacă mişcare ar fi avut caracterul unei balansări, atunci efectele ar fi fost cu mult mai grozave şi am fi avut de semnalat poate chiar pa­gube. In orice caz, în regiunea e­­picentrală, tăria cutremurui a crescut până la gradul 7 . Ştirile primite din ţară, arată că seismul s-a simţit din Banat până la m­are şi de la Dunăre până la Chişinău. Probabil că el a fost înregistrat şi dincolo de hotare. Faţă de cutremurele trecute, semnalate la noi, cutremurul de la 13 iulie nu prezintă nimic excepţional. El a fost mult mi slab de exemplu ca cel dela 1 Noembrie 1930, pentru a nu citi decât pe cel mai recent. Inutil deasemenea să adău­­gi­i că acest cutremur desi­gur de natură tectonică, n’am­ nici o legătură cu erupţia vul­canului Krakatoa, cum s’ai grăbit să stric unele ziare, n nici cu sta»«» d­wpuJi^ «azi mulți ar putea să creadă! I Cum s’a întâmplat nenorocirea Viena, 13 (Rador). — Acci­dentul de automobil, în care şi-a găsit moartea soţia cance­larului Schuschnigg, s’a produs astăzi, la ora 13, în apropiere de biserica Weinzierl dela peri­feria localităţii Ebelsberg, situa­tă în apropiere de Linz. Cance­larul şi familia sa se duceau tocmai la o staţie climaterică unde trebuiau să petreacă va­canţa. Automobilul s-a isbit de un arbore cu o violenţă extraordi­nară. D-na Schuschnigg a fost omorîtă pe loc. Corpul ei a fost depus în capela mortuară din Ebelsberg. Cancelarul, care a fost arun­cat din maşină la o distanţă apreciabilă, a fost transportat in neiimţire la un spital din Linz. In urma îngrijirilor ce i s-au dat, d. Schuschnigg şi-a revenit complet. Din Linz se anunţă că medicii nu l-au in­format încă despre moartea soţiei sale. Conform programului stabi­lit, cancelarul trebuia să-şi în­trerupă călătoria la Linz, unde urma să rostească mâine un discurs. Un consiliu de miniştri a fost convocat pentru azi după amia­ză pentru a lua măsurile impu­se de doliul provocat prin moar­tea d-nei Schuschnigg. Ştirea accidentului, transmisă prin radio, a provocat în toată populația Austriei o adâncă consternare. Şoferul a fost lovit de insolaţie a fiul­ui său Starea cancelarului şi Viena, 13 (Rador).­­ Ulti­mele ştiri sosite din Lim aduc­e următoarele amănunte asupra accidentului şi a stării actuale a cancelarului: Cu privire la cauza acciden­tului, medicii au stabilit că şo­ferul pierduse controlul vola­nului din cauza unei insolaţii. Cancelarul Schuschnigg, cu toate că s’a restabilit din co­­moţiunea nervoasă pe care a suferit-o, se află încă într’o stare de slăbiciune care nu-i va îngădui să părăsească spitalul decât, cel mai curând, mâine dimineaţa. In urma sdruncinării ner­voase, cancelarul nu-şi mai a­­minteşte nimic din împrejură­rile în care s’a petrecut acci­dentul. Aceasta explică şi fap- OHEk^BMEBQBBOHM tul că el nu ştie nimic despre soarta soţiei sale. Fiul cancelarului, care a fost şi el rănit la obrazul stâng, a fost supus unei operaţii care a reuşit perfect.* Automobilul în care se afla cancelarul Schuschnigg îm­preună cu familia sa, era ur­mat la mică distanţă de un automobil în care se găseau colonelul Barter, secretarul cancelarului, şi un ofiţer de jandarmi. La cancelariatul federal se declară că raportul făcut ime­diat de aceşti doi ofiţeri a per­mis să stabilească cu precizie împrejurările în care s-a pro­dus accidentul, înlăturând ast­fel orice ipoteză. Un porumbel voiajor a traversat Oceanul Londra, 13 (Rador).­­ Un porumbel obosit, care a coborât la Portished, în Somerset (An­glia), avea prins de un picior un inel pe care era scris: „A­­parține lui Victor Kubska, ne­gustor american din Living­stone Manor, New-York, Statele Unite“. Porumbelul a traversat ocea­nul Atlantia.­­ooO’.R. NENOROCIRE IN MUNŢII DAMBOVIŢEI Un vagon cu excursionişti s’a prăbuşit in prăpastie Doi morţi, patru grav răniţi Târgovişte, 13 Iulie­­ O groaznică nenorocire s’a­­ întâmplat, astăzi, în munţii­­ din nordul judeţului nostru. Trenul societăţii „Lomas“ din Moreni. In timp ce urca munte­le, la punctul numit Plităria, a deraiat, din cauze ce nu se cunosc. Vagonul clasă, în care erau mai multi prieteni din Ora­dea ai directorului Kupfer­mann dela „Losuas”, f'a răs­turnat imprejună cte două platforme într’o râpă. De subt sfărâmâturile va­gonului au fost scoase moar­te Elisabeta dr. Emil György, fiica sa Ana în etate de 3 ani, iar d-na Judith, precum so­ţii Hass şi guvernanta lor, au fost grav răniţi şi transpor­taţi la un spital din Braşov. La locul nenorocirii au ple­cat procurorul Alex. Popescu, prim pretorul C-tin Georges­­c din Pucioasa şi medicul legist Coaduratewott. 0 iulie 1789—14 Iulie 1335 Poporul francez a sărbătorit ori împlinirea a 146 ani dela­­ căderea Bastiliei, care a fost semnalul deslânţuirii marei re­­voluţiuni pentru cucerirea drepturilor şi libertăţilor pu­blice. Generos şi vizionar, poporul francez n’a înţeles să ţărcuias­­că beneficiile victoriei şi jert­felor sale numai la membrii marei naţiuni franceze. La în­cheierea socotelilor, el n’a pro­clamat drepturile şi libertăţile cetăţeanului francez, ci, spăr­gând spaţiul egoist şi limitat al­­ familiei franceze, a înscris în cartea desrobirii popoarelor drepturile OMULUI şi CETĂ­ŢEANULUI, sub aspectul enti­tăţii lor universale. Amintirea acestui eveniment epocal a fost reţinută în schimb în patrimoniul sacrosanct al naţiunei franceze, fiind consa­crată ca cea mai mare şi mai simbolică sărbătoare naţională. Dar după 146 de ani, Bastilii noi au fost ridicate in calea drepturilor şi libertăţilor indi­viduale, in calea drepturilor şi libertăţilor naţiunilor. Uneori chiar în numele doctrinelor ti­cluite pe canavaua ideologiei din 1789 şi chiar de către acei cari se bat în piept pentru li­bertăţile oamenilor şi popoa­relor­ Priviţi ce jucărie a ajuns ce­tăţeanul în oricare din ţările lumii In faţa puterii hipertro­fiate a noului tiran, care este Statul. Urmăriţi cum se Înscăunează şi se întinde dictatura peste toate actele şi manifestările o­mului, fie Individ, fie colectivi­tate, în state cu conducere de dreapta ca şi în state cu condu­cere democratică. Sub formule noi de economie dirijată, economie de stat, eco­nomie organizată, planuri cin­cinale, New Deal, etc. se ascun­de aceeaşi veche dramă a uzur­pârii prerogativelor omului, a înfrângerii personalităţii indi­vidului şi a reîntoarcerii lui la forme camuflate de sclavaj, care a format de fapt fermen­tul psichologic al răsmeriţei din 1789, ca şi al tuturor mişcărilor de descătuşare. ,____, _ D. ALBERT LEBRUN preşedintele republicii franceze Deţinuţii politici din Viena au declarat greva foamei Viena, 13 (Rador).­­ Din sursă oficială se anunţă că din ordinul partidului comunist prizonierii comunişti încarceraţi în închisorile poliţieneşti sau la parchet, precum şi cei inter­naţi în taberele de muncă din Wosllersdorf au­ proclamat grev I­va foamei, în ziua de 10 iulie. De eri s’au asociat la grevă şi arestaţii naţional-socialişti. -x­O­x- ■ Preoţi catolici atacaţi de tineri hitlerişti Paris, 13 (Rador). — Agen­­ţia „Havas” anunţă din Colo­ria că Incidentele dintre preo­­ţii catolici şi tineretul hitlerist german devin din ce în ce mai numeroase în Renania. După preotul din Birkingen, a venit acum rândul abatelui Roth din Dattenfeld să fie a­­tacat de tineretul hitlerist. Organizaţia locală a tineretu­lui hitlerist şi-a mobilizat toţi membrii, aducând şi membri ai altor organizaţii, şi au fă­cut o mare manifestaţie „de protestare“, în apropierea bi­sericii. Tineretul hitlerist acuză pe abatele Roth că ar fi criticat educaţia ce se dă tineretului în organizaţiile hitleriste. _______ In haosul european Tactica d-lui Pierre Laval de SAINT BRICE D. Pierre Laval este ab­solut hotărît să nu ia nici o Iniţiativă diplomatică atâta vreme cât nu va fi demons­trat că în opera sa de redre­sare financiară este puternic susţinut de francezi. Nu e vor­ba de o presupunere raţională, ci de o asigurare pe care o a­­vem chiar din gura d-sale. Ideea sa conducătoare este că o acţiune internaţională nu poate fi fecundă decât dacă ea se bucură de prestigiul for- I ţei. Pe drept sau pe nedrept, I s’a răspândit în afară impre- I sia că Franţa riscă să fie tâ­râtă pe panta unor mari com­plicaţii Interne, că lipsesc mij­loacele politice spre a pune din nou în ordine un stat ale cărui resurse sunt cunoscute şi produc chiar destulă invidie şi a cărui energie şi spirit de ini­ţiativă nu sunt contestate. A­­tâta vreme cât acest prejudiciu defavorabil va continua, auto­ritatea exterioară lipseşte şi intervenţiile riscă numai să dea noi ocazii de intrigă. Fiecare lucru la timpul său. Mai întâi, să prindem în flagrant delict de eroare pe acei cari s’au gră­bit prea mult spre a sconta greşelile. Apoi, să exploatăm reînoirea de prestigiu care va­­ fi cu atât mai mare, cu cât re­­­­zultatul ar fi părut mai îndo­ I­elnic. • Raţionamentul este de o lo­­­­gică impecabilă şi de o înţe­lepciune evidentă, dar cu o sin­gură condiţie : împrejurările să ne permită a-1 atinge. E foarte bine să spui că aştepţi timpul tău, că măreşti prin aceasta­­ valoarea viitoarelor intervenţii,­­ rămânând insensibil solicitări­lor prea grăbite. E nevoie în­să ca evenimentele să nu strice socotelile. Din acest punct de vedere, d. Pierre Laval se arată optimist. E una din trăsăturile tempera­mentului său, pe care o explică şi cariera sa. El n’a avut să se plângă de concursul pe care i -a adus norocul ascensiunii sale. Acest fiu al operilor sale a obţinut în douăzeci de ani pe toate tărâmurile succese re­marcabile. A reuşit în barou, în politică, în afaceri. El apare ca suprema speranţă a regimului şi are o fiică încântătoare pe cale de a face o căsătorie stră­lucită. Nu se obţin astfel de re­zultate mai ales când rămâi în afara coteriilor, fără calităţi rare care explică încrederea în steaua sa. De­sigur că omul nu-şi face nici o iluzie asupra imensei di­ficultăţi a sarcinii, pe care nu fi dorit-o decât pentru că îi era imposibil să se ferească de ea. F.­ ştie că-şi joacă viitorul şi că-i pândesc multe invidii, dar crede în vechea zicală : Auda­­ces fortuna juvat. El e de ase­meni dintre aceia cari cred că o voinţă puternică are mai multe şanse să domine eveni­mentele, decât să fie surprin­să de ele. Confuzia internaţională pre­zentă preocupă viu pe d. Lava­ fără să-l turbure însă afară din cale. Ce demonstraţie mai bună s’ar putea dori pentru in­­convenienetele improvizării şi ale precipitării, decât aceia pe care au făcut-o englezii ? In ciuda tuturor avantajelor aparente, acordul naval anglo­­german a produs destule de­cepţii pentru că a dat impresia unei slăbiciuni britanice. Efec­tul a fost îndoit prin interven­ţia neîndemânatecă în trebu­rile etiopiei. Franţa nu are motiv să se emoţioneze prea mult pentru că ea îşi păstrează în­treaga sa libertate de manevră. Dacă ea îşi dovedeşte forţa, îşi păstrează toate mijloacele de a-şi salva interesele. Iar dacă ea se pleacă, consecinţele de­(Continuare în pag 2­ a) A. S. R. înaltul regent Paul al Iugoslaviei, M. S. Regele şi Marele Voevod Mihai, Sâmbătă după amiază, la Breaza, urmărind demonstraţiile străjereşti " (Vezi de ace de seamă, în corpul ziarului).

Next