Universul, octombrie 1935 (Anul 52, nr. 270-284)

1935-10-01 / nr. 270

DATORIA NOASTRĂ | _ t -----­ Dacă vizita pe care un grup de parlamentari francezi a făcut-o, recent, la Budapesta s’ar fi redus la o simplă excursiune, desigur că ea ar fi trecut neobservată în afa­ră de frontierele Ungariei. S’a întâmplat însă ceeace au era greu de prevăzut. Par­tizanii d-lui Gömbös, îm­preună cu conducătorii Ligii revizioniste din Budapesta, au organizat cu acel prilej câteva manifestaţiuni şi de­monstraţii revizioniste cu scopul de a impresiona şi a câştiga sentimentele oaspeţi­lor francezi în favoarea tezei lor. Nu ştiu întru­cât au reuşit şi nu pot face decât trista constatare că se găsesc par­lamentari francezi, cari să se mai îndoiască de dreptatea cauzei noastre, care a fost de­finitiv soluţionată prin tri­umful principiului naţionali­tăţilor, prin triumful libertă­­ţei şi al dreptăţei. Acestora însă le-au răspuns cu autoritate doi distinşi ziarişti francezi, adânc cu­noscători ai situaţiei : d-nul Emil Buré, directorul ziarului „l’Ordre“ şi Albert Mousset prim redactor la „Journal des Debats“. Opinia publică franceză va şti să aleagă desigur intre cu­vintele rostite la Budapesta de acel deputat francez care s’a lăsat impresionat de ipo­critele lamentări ungureşti şi intervenţia energică, patrio­tică, luminată şi sinceră a d-lui Emil Boré, a cărui prie­tenie neclintită faţă de Ro­mânia, nu numai că nu i-a slăbit nici odată patriotismul lui de francez, dar tocmai în acest patriotism a găsit justi­ficarea sentimentelor lui pen­tru ţara noastră. Ar fi deci de prisos să insis­­t 43,*n ryoA asupra lu­i proste­ du­reroase** pe care -1- după cum a spus d. Buré — a produs-o, In statele Micii înţelegeri, vi­zita deputaţilor francezi. A­­ceastă vizită a fost calificată de distinsul ziarist drept o „deplină uşurinţă politică“, iar de confratele său d. Mous­set, drept o „gravă greşală menită să servească propa­ganda revizionistă“. In această privinţă senti­mentele noastre de prietenie şi de încredere faţă de Fran­ţa, au căpătat deplină satis­facţie şi, după cum, acum câtva timp, n’am confundat opinia publică engleză cu „u­­şurinţa“ unor parlamentari englezi căzuţi şi ei în cursa maghiară, tot aşa, şi cu atât mai puţin acum, nu vom confunda opinia publică franceză — pe care o cunoaş­tem şi care ne cunoaşte — cu „uşurinţa politică“ a câtor­va deputaţi francezi. Dar, acest „scandal de la Budapesta“, cum 11 califică d. Boré In­admirabilul şi ener­gicul d-sale articol, ne dă prilejul să facem din nou o constatare: e vorba de indo­lenţa oficialităţii noastre fa­ţă de propaganda revizionistă din ce în ce mai activă. Noi stăm cu braţele încrucişate. Oficialitatea noastră lasă pe I duşmanii unităţii noastre na­­­­ţionale să strecoare în sufle- I tele naivilor îndoiala asupra I justiţiei pe care se razămă­­ această sfântă unitate. Pro- I paganda revizionistă nu gă­seşte în calea ei nici o îm­potrivire — sau aproape nici una — din partea propagan­dei oficiale româneşti care e­­ datoare să ţie trează opinia­­ publică din ţările străine, să­­ înpedice răspândirea minciun­­­nei şi să întrebuinţeze toate­­ mijloacele ce-i stau la înde­­­­mână spre a distruge intriga,­­ calomnia şi otrava revizio­nismului maghiar.­­ Ne-am spus de multe ori­­ părerea în această privinţă.­­ Glasul nostru, din nefericire, a răsunat în pustiu. Guver­nele noastre­ au alte preocu­pări. Dar, dacă oficialitatea nu-şi face datoria, să ne-o facem noi, cei din jurul „Ligii Anti­­revizioniste“, cu o îndoită e­­nergie, cu şi mai multă tra­gere de inimă, cu şi mai mul­tă hotărîre. Să ne strângem rândurile, să ne simţim cot la cot unul lângă altul şi printr’o activi­tate zilnică, atentă şi de o in­tensă propagandă, să dăm a­­micilor noştri din străinăta-­­­te, cari — ca d. Emil Burea şi­­ alţii — ne susţin cu atâta căl- I dură şi desinteresare, concur­sul nostru obligatoriu şi efi­cace. . Să nu luăm lucrurile în glumă. Propaganda revizio­nistă nu-şi alege mijloacele şi nu doarme. Tari pe drep­tul nostru, hotărîţi să-l apă­răm cu orice sacrificiu, să nu tolerăm duşmanilor noştri nici un pas înainte. De nenumărate ori am sfă­tuit pe oficialii noştri să in­vite la­ rândul A­­r şi­ toţi a­cei parlamentari din alte ţări cari vor să fie edificaţi, să viziteze regiunile peste carie se întind privirile lacome ale ungurilor, să vadă realitatea. Noi nu avem nimic de ascuns şi nu pe vorbe ci pe realita­te se reazumă unitatea noas­tră naţională. Dacă n’a făcut această in­vitaţie oficialitatea, să por­nească atunci din iniţiativa poporului. Invitaţi ai naţiunii române să fie toţi acei pe cari îi vom primi cu braţele­­ deschise şi îi vom lăsa să cu-­­ treera ţara şi să vadă cât de îndrăzneţe sunt minciunile ungureşti şi cât de mare este dreptatea noastră.­­ Fac un călduros apel la toţi românii să se strângă în ju­rul „Ligii antirevizioniste“ astfel în­cât, prin contribuţia tuturor, să se asigure mijloa­cele spre a face să triumfe adevărul în faţa reprezen­tanţilor opiniei publice străi-­­ ne — parlamentari, ziarişti, publicişti — pe cari iî vom­ invita să ne viziteze. Fac acest apel cu convin­gerea că el va avea răsunet în sufletul românesc. STELIAN POPESCU 7~WT▼ D. Mussolini explică pretențiile Italiei Anglia reccutase împărțirea Abisiniei Paris. 28­­Radorfy- „Pâ­nă în ultimul timpAnglia era prima care cohidera­­ că independenţa Aisiniei constitue oarecum o sur­pare“,­­ a declarat d. Mus­­solini într’un interviu­ a­­cordat lui Alfred Molet, corespondentul din Romiul lui „Petit Journal“. „In 1925 am discutat ce­rerile mele cu ambasadora Angliei, sir Ronald Grab­­ham. Atunci s’a vorbit des­pre un act care să aducă o împărţire a Abisiniei — auzi, d-le? — să împărţim Abisinia“. întrebat dacă s’a vorbit despre împărţirea Abisiniei şi cu prilejul conversaţiilor avute cu d. Laval, ducele a răspuns: „Desigur că nu. Laval nu avea nimic să-mi per­mită pentru că chestiunea era deja soluţionată cu An­glia. Laval nu apăra decât drepturile economice ale Franţei în Abisinia, în zona căiei ferate, Djibuti-Addis Abeba“. NEVOIA UNEI OCUPAŢII MI­LITARE Şeful guvernului italian a vorbit apoi de silinţele date pentru stabilirea unor rapor­turi de bună vecinătate cu A­­bisinia. D-sa a amintit semna­rea tratatului din 1928 şi de­cepţia Italiei, despre imposibi­­litatea unor asemenea raporturi şi despre absoluta necesitate a unei forţe care să garanteze securitatea Somaliei şi Eritreei. „Negusul, care e mai bine sfătuit, pare să dea dovadă de oarecare supleţă. Cum să ne a­­părăm însă contra sălbăticiei şi anarhiei Ruşilor? „In Irak, ca şi în Maroc, a fost pus în practică singurul mijloc, căci nu mai era altul. In ce priveşte rolul Franţei, şeful guvernului a declarat: „Mulţumesc Franţei că a fă­­cut totul pentru a împiedica iocnirea între două mari pu­­ţin. In modul acesta, I­avai a levit şi cauza păcii şi Intere­sel­ ţării sale. Păstrez pentru a­­cel mare om de stat — şi eu­­nu cântăresc cuvintele — o pricenie profundă”, „ ocupaţia militară“. D. Mussolini a făcut apoi is­toricul întregei chestiuni pe tă­râmul diplomatic spunând că Anglia a fost înştiinţată de in­tenţiile Italiei la 29 Ianuarie şi la 1 Mai. „Am trimis în mod făţiş trupe prin canalul de Suez şi cu toate acestea, până la vi­zita d-lui Eden, Anglia nu a protestat“. Ducele a criticat apoi Societa­tea Naţiunilor, care nu a inter­venit până acum în nici un conflict : „nici în Europa, con­tra Germaniei care a nesocotit pactul, nici în Orient, pentru a­­părarea unei ţări cu o ci­viliza­­ţie atât de veche şi de perfectă cum e China, şi nici măcar în America de Sud”. Ducele mulţumeşte Franţei şi critică Soc. Naţiunilor Italia nu e­ dit­ându-şi întrebarea dacă talia e agresoare pe tărâmul dreptului, şe­ful guvernului subliniază că nu poate fi vorba de aşa ceva şi că cei 250.000 de italieni stau faţă în faţă cu 800.000 abisinieni. „Cine urmăreşte pre­gătirile militare ale Abi­siniei poate vedea de ce parte se află spiritul o­­fensivei și agresiunei“. agresoare „ANGLIA SA NE LASE IN PACE“ După ce a amintit insu­ficienţa propunerilor comi­tetului de cinci, ducele a răspuns la o întrebare în legătură cu svon 11 rile des­pre o nouă conferinţă tri­partită. „Nu refuz. In fond, cel mai nimerit lucru ar fi ca Anglia să ne lase în pace, cum am lăsat şi noi în pace totdeauna pe englezi“. D. Mussolini a încheiat cu o notă optimistă, evocând „moralul de neînvins“ al pepotului italian. întrevederile d-lui Goemboes la Berlin — ■' ' . — _ V. — . 'V .. i­ţia „D. N. B.“ comunică : \ D. Goemboes, primul minis­tru al Ungariei, însoţit de ge­neralul Goering, primul minis­tru al Prusiei, a sosit azi pe a­­erodmwul Tempe­hof, venind­­ cu avionul de la Insterburg.­­ D. Goemboes va fi primit, mâine în audienţă de Fuehre- I­rer. După a opta, d-sa se va în­tâlni cu mai mulţi miniştri ai­­ Reichului, cu care va avea conversaţiuni. * Se urmăreşte realiza­rea unuii bloc aerian Berlin. 28 (Rador). — D. von­­ Ribbentropp va lua parte mâi­­­­ne la întrevederea pe care d.­ Hitler o va avea cu d. Goem­boes, preşedintele consiliului de miniştri al Ungariei. Săptămâna viitoare, d. von­­ Ribbentropp va pleca împreu­nă cu d. Lipski, ambasadorul Poloniei la Berlin, în Polonia pentru a lua parte la o vână­toare INFORMAŢIILE PRESEI EN­GLEZE Londra, 28 (Rador). — Deşi ! Ie dau mai puţină importanţă, ziarele publică totuşi ştiri re­feritoare la Vizita d-lui Goem­boes în Germania şi la călăto­­riilea d-lui von Ribbentropp în­­ diferite capitale europene. „Morning Post“ semnalează­­ faptul că la aceste întâlniri va­­ asista şi un general finlandez I şi afirmă că ar fi vorba de for­bloc ieffen^^rW intra­t pe lângă Germania, Polonia­, Un­garia şi Finlanda. Răsplata pe care d. Goering, scrie „Morning Post”, o pro­mite d-lui Goemboes în schim­bul pactului aeran, este uşor de ghicit. Statul major ger­man este convins, adaogă zia­rul, că mai curând sau mai târziu un război cu Rusia So­vietelor va fi de dorit, dacă nu este inevitabil. „Morning Post“ afirmă că prezenţa generalului finlandez arată că este vorba de pregăti­rea unor aerodromuri pentru aviaţia germană în toate sta­tele care iau parte la discuţiile în curs. OBSERVAŢIILE PRESEI CEHE Praga, 28 (Radio-Central).-r- Corespondentul lui „Lidove No­­vini‘ la Budapesta, comentând comunicatul oficial dat ieri în legătură cu vizita d-lui Göm­bös la Berlin, face următoarele observaţii: Şeful biroului presei din mi­nisterul de externe ungar şi şe­ful secţiunii politice din acelaş minister de externe, nu iau parte la vânătoarea la care a fost invitat d. Gömbös, ci au plecat la Berlin, unde urmează să trateze cu cercurile oficiale germane. Pe de altă parte, subsecreta­rul de stat al aviaţiei germa­ne, Münch, care se află în Un­­garia, n’a sosit cu un singur avion, ci este însoţit de o esca­drilă compusă din şase avioa­ne, cu care va inspecta toate aerodromurile ungare dela gra­niţele acesteia. Opoziţia ungară aşteaptă cu în­grijorare înapoerea d-lui Göm­bös de la Berlin, temându-se că acesta va începe împotriva ei o campanie fără cruţare, în ce priveşte asuprirea libertăţilor politice, sub motivul că aceas­tă acţiune este necesară din cauza gravelor evenimente ex­terne la ordinea zilei. Opoziţia ungară susţine că ştirile ofi­ciale în legătură cu vizita d-lui Gömbös In Germania au fost publicate numai spre a induce în eroare opinia publică unga­ră şi străinătatea. CE SCRIE PRESA Paris, 28 (Radio-Central). — Vizita d-lui Gömbös în Germa­nia şi misterioasele tratative germano-polono-ungare puse în legătură cu această vizită sunt urmărite cu cea mai mare atenţie de presa parisiană. Cu toate desminţirile, se crede că Berlinul-Varşovia şi Budapesta vor să speculeze situaţia creată în urma conflictului italo-abisi­­nian în favoarea unor noui a­­tacuri revizioniste. Dacă intenţia Ungariei şi Germaniei nu surprinde pe ni­meni, pare însă extrem de sur­prinzător faptul că Polonia, unul din principalii profitori ai tratatelor de pace, se încumetă să participe la o asemenea ac­ţiune. In această privinţă, Mousset, spune următoarele în „Journal des Débats” : Este clar că pu­terile cu tendinţe revizioniste vor să speculeze momentul, spre a-şi con­centra acţiunea în sen­sul realizârii intereselor lor. Ungaria, care persistă în pla­nul ei revizionist, şi-a îndrep­tat speranţele spre Berlin, de când Italia s’a apropiat de Franţa şi de când situaţia eu­ropeană s’a complicat. „Mai greu e de explicat atitudinea Poloniei. Prin politică şi alături de Germania, Polonia şi- a înră­utăţit relaţiile cu toate statele vecine. Politica externă a Polo­niei îndreptăţită cu atâta duş­mănie împotriva Micii înţele­geri este greu de explicat Pare că oamenii politici cari conduc azi această ţară , se conduc după principiile lui Studnickî, al cărui plan prevede constitu­irea unei continuităţi teritori­ale între Ungaria, Germania, Polonia şi stabilirea unei grani­ţe comune între Polonia şi Un­garia. Participarea Poloniei la o ac­ţiune menită să schimbe actu­ala stare de lucruri din Europa, aliindu-se cu stat care vor să distrugă tratatele de pace este atât de monstruoasă în­cât nici nu îndrăsnim s’o credem”. INCENDIU CATASTROFAL LA LONDRA Depozite de cauciuc şi ceai în flăcări FILME — Ce crezi despre situația Gxmă ? — Nu cred nimic. N’am timp să mă ocup de ea, fiindcă sunt poptesiită de situația înteţită. Ca să-ți fac plăcere, adaog că cunosc un singur lucru de po­litică externă. Este reluarea ra­porturilor cu Rusia. ■ i- ■ .k ‘r ■ ' -lilUilUtJ. ovowp*. Uw-iAl ILSt'îA US—A impresionat ? — Nu m’a impresionat. M’a lovit. — ? ! — Nu te mira. E foarte serios şi foarte trist. O să convii nu­mai­decât că am dreptate să vorbesc aşa. îşi pipăe nervos omdulaţiu­­nile permanente, îşi trozneşte degetele, tuşeşte sec şi spune colegei de şcoală şi de bancă, pe care n’o văzuse de mult: — De tine nu mâ feresc. Ştiu câtă încredere aveam una în alta. N’am motive să mă indo­­esc nici astăzi de diseneţiunea ta. Simt că îmi uşurez puţin suferinţa dacă mă compătime­şte cineva. Ai cunoscut pe bărbatul meu. II aprecia­, şi cu drept cuvânt. Avea şi are toate calităţile, — afară de una singură, n’a pu­tut să mă facă să-l iubesc. In locul lăsat gol în inima mea, a intrat altul. II ştii. Sunt vi­novată, de sigur, dar şi el are vina lui. Cum spuneam noi la Drept, pe care niciuna nu l-am terminat: culpă comună. După câţiva ani de convieţuire, el mi-a propus să ne facem tes­tament reciproc, pentru ca ave­rile noastre să n’aj­ungă în alte mâini. Am găsit că ideea este dreaptă, logică şi cuminte. Nu ne-am obligat să nu mai facem alte testamente fără con­­simţimântu! amândorora; ar fi fost o jignire. Pasiunea mea pentru celalt m’a învins şi i-am încredinţat un alt testa­ment, pe care jur că nu mi l-a sugerat niciodată, lăsându-i tot ce aveam. Ei bine, astăzi, prin­tre hârtiile nenumărate venite din Rusia, s’a găsit şi testa­mentul meu! Pe semne că, spre mai mare siguranţă, îl depusese undeva şi fusese trimis acolo în timpul războiului. Când so­ţul meu a aflat aceasta din ziare, s’a dus şi l-a citit. De­­atunci, nu mai îmi vorbeşte. Dacă m’ar certa sau m’ar lovi, m’aş uşura. Aşa, mă umileşte şi mă consum! Nu ştiu unde-o să ajung... Iată de ce reconci­lierea cu Rusia mi-a distrus concilireea în căsnicie! Don Jose Londra, Septembrie Judecând imparţial elementele situaţiei internaţionale, ajungem ■ ‘trt ' SV' *' —if f*i ■*£*’?* A *“»' .-vw U *r* «iv .v i, .î V. .V-*» --t •“'••*•/ • ţia unuia singur, fac neproba­bilă transformarea campaniei în Etiopia într’un război ge­neral în Europa. Căci la urma urmei, faptul fundamental e că în actualul conflict între Italia şi Liga Naţiunilor, mem­brii acesteia sunt, şi nu pot sa nu fie însufleţiţi de dorinţa de a evita orice apel la forţa. Căci un atare apel, oricare ar fi re­zultatul, ar îndepărta Italia de Geneva pentru totdeauna. Cu alte cuvinte, că chiar victoria membrilor Ligii n’ar putea, fi altceva decât semnalul peiril organizaţiei lor internaţionale. Apoi, interese puternice în Eu­ropa, ca şi în Statele­ Unite, sunt de acord spre a se opune la tot ce poate reprezenta o piedică la reluarea prosperită­ţii economice, care începe să se facă simţită în lumea întreagă. Bancherii şi oamenii de afaceri nu se bucură în vremurile a­­cestea anticapitaliste de o fa­voare deosebită. Totuş, în oca­zia aceasta, sunt purtătorii de cuvânt ai masselor populaţiei,­­ pentru apărarea principiilor pactelor Ligii Naţiunilor, nu a­­grează războiul şi toată lumea ştie că nu e pregătită pentru el. Aşa­dar, după cum am spus, — în ciuda strigătelor şi a zvo­nurilor alarmiste —, nu e pro­babil că vom avea un conflict sângeros în Europa de dragul I Etiopiei. Totuş, elementelor care înclină balanţă pentru pace,se opune alt element, de temut­ a­­cela, care ar putea răsturna complet situaţia. Acest element redutabil, duşman al soluţiei paşnice, e posibilitatea unui incident ce s’ar putea ivi. Massele se pot speria uşor, iar politicianii nu posedă deobicei curajul necesar spre a înfrâna opinia publică înflăcărată brusc de o ştire care pare adevărată• Ajunge o scânteie ca să provoa­ce o explozie. Cel puţin, incen­diul s’a declarat. Dar opinia pu- Continuare in pagina ?-a SCRISORI DIN LONDRA Incidentul redutabil de AUGUR Negusul vorbind la postul de radio din Addis* Abeba, făcând apel la pace secretar literar pe lângă car­­dinalii­ Richelieu iar prin glu­mele şi ştirile vesele pe care le aduna din oraş descreţea de multe ori fruntea patronului. Uneori medicul de casă al car­dinalului prescria în reţetele lui, când Richelieu nu se sim­ţea tocmai bine dispus şi „două drachme de Boisrobert“. La început când abatele a auzit de această reuniune, a considerat-o cam suspectă cu toate explicaţiile pe care se străduia să le dea Faret, că în adevăr e o reuniune de oa­meni de bine cu scopul atât de nobil de a se cultiva. Ceia ce îl făcea şi mai bănui­tor pe abate era faptul că în această reuniune erau membri ca Jean Chapelain și Jean Desmarets de Saint Sornin, prieteni buni ai lui și care nu i-au vorbit nimic despre reu­niunea de la Conrart. Când însă a cercetat de aproape mo­dul cum era compusă această reuniune, bănuelile începură să i se risipească. In cele din urmă a ajuns la hotărârea de a lua parte şi el la o şedinţă. Vizită a­batelui, cu toate că­­ contraria ne mulii, s’a făcut­­ cu oarecare solemnitate, cum ’ nu se obişnuise până atunci.­ Salutat de către Gombauld, cel mai în vârstă dintre cei nouă,­ abatele din primul moment s’a convins că nu era de loc vorba de o reuniune periculoasă şi că secretul se păstra numai pen­tru ca să se cultive mai bine „amiciţia“. In şedinţa la care luă parte şi abatele, poetul de Malleville a citit lucrarea „Stances sur une belle­aucuse“ în care re­­zintă pe o femeie tânără şi fru­moasă silită să cerşească, din cauza mizeriei. După o discu­ţie destul d agitată în care s’a arătat defectele şi calităţile acestei lucrări, Louis Giry a ci­tit timp de o oră o producţie a sa intitulată Apologie de Vamitié“. Şedinţa s’a terminat cu un comentar făcut de Cha­pelain, a unei lucrări apărută cu câteva zile înainte, intitula­­ tă .Xes amours des déesses“ serise de Puget de La Serre. Abatele a plecat încântat de la această şedinţă unde a pe­trecut atât de plăcut câteva ore încât nici nu şi-a dat sea­ma cum au trecut în drum spre casă, după cum spune el într’o scrisoare adresată lui Faret, i-a venit în gând ideii de a transforma această reu­niune restrânsă într’o Academie căreia, pe lângă preocupările literare pe care le avea până atunci, sa i se dea în sarcină purificarea limbei franceze, pre­cum şi publicarea unui dicţio­nar complet. Ideia aceasta voia să o expună Latâi cardinalului Richelieu care trebuia să fie şi „mecena“ acestei instituţii. Chiar a doua zi i-a vorbit car­dinalului de reuniunea secretă de la Conrart, fapt ce la înce­put nu a impresionat prea bine pe cardinal, care nu putea să înţeleagă cum de mai bint de patru ani era posibila o reu­niune secretă care sâ îi scapat splasa­s lui după o expunere însă făcută , abate în care a arătat că nu e vorba de politică, cardi­nalul, foarte interesat și dor­nic de glorie, s’a lăsat convins de necesitatea transformării a­­cestei reu.­iuni într’o Academie care să strângă la un loc pe cei mai de seamă reprezentanţi ai literelor şi ştiinţei franceze. Cei nouă însă de la Conrart au pri­mit această hotărâre a cardi­nalului nu fără oarecare în­grijorare, însă faţă de autori­tatea cardinalului­ au trebuit să se supună. Faret a remis abatelui ur­mătorul răspuns: „Reuniunea mulţumeşte foarte umil d-lui cardinal de marea onoare ce o face şi îl asigură că niciodată nu a avut o aşa înaltă năzuin­ţă şi că se va supune, fără vreo obiecţiune, la toate hotărârile Eminenţei Sale“. Ducând acest răspuns cardi­nalului, abatele, cu toate greu­tăţile pe care le prevedea, se simţea fericit că a putut să ia parte la racheerea ac­tor rosti­­tuţiuni. Dar, după cum prevă­zuse abatele, greutăţile abea a­­cum începeau. * Prima hotărâre a cardinalu­lui a fost ca să se ridice nu­mărul membrilor Academiei de la 10, adică primii nouă, cu Boisrobert al zecelea, la 40, iar a doua, să primească la în­ceput opt propuşi de­ cardinal prin abatele Boisrobert. Aceste două hotărîri, cu toa­te că nu au plăcut de loc celor nouă dela început, au fost ac­ceptate în speranţa că au mai rămas încă 22 locuri pentr­u ca să aleagă şi ei. Alegerea însă a nouilor membri a schimbat cu totul caracterul iniţial al reu­niunii, toţi membrii fiind preo­cupaţi de a face propuneri şi a discuta apoi pe cei propuşi. Au durat aceste şedinţe până la 22 Februarie 1634 când Con­rart s-a căsătorit cu d-ra Ma­deleine Muisson, literată şi ea, şi au plecat în călătorie de nuntă şi când Academia a ră­mas fără domiciliu. După cât­va timp se reiau discuţiunile în casele lui Desmarets, în strada Roi-de-Scele, colţ cu strada Tison. In una din şedinţele în care se discuta primirea lui Guez de Balzac în Academia (să nu se confunde cu Honoré de Balzac 1799-1850) abatele comunică colegilor lui că Emi­nenţa Sa, Cardinalul doreşte ca însăşi Academia să-şi formu­leze decretul care să fie supus M. S. Regelui spre aprobare. Intr’o serie de şedinţe s’a dis­cutat numele pe care urma sâ-î poarte noua instituţie. Unii din­tre membri susţineau ca insti­tuţia să poarte un nume dife­rit, cum era în Italia şi să-i a­­parţină. ‘Spre ex, unii susţineau titlul „L’Academie des beaux esprits“, alţii L’Academie de„ polis“ sau L’Academie éminen­­te“ sau „L’Academie de l’élo­­quence“. In cele din urmă, inlăturân­­du-se toate aceste propuner s’a hotărât să se numeas-* Continuare la pagina in spaniol

Next