Universul, octombrie 1935 (Anul 52, nr. 285-300)

1935-10-16 / nr. 285

­V Anul al 52~lea LUIGI CAZZ­AVILLAN 14 Pagini EXEMPLARUL In TU8. SEEL In străinătate : « I«. Tara poştală plătită In numerar conform aprobării Dir. Q-Ie P. I. T. Ho. 120.288/9S2. . Pagini U­NIVERSUL CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10­­ SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.3015 Pe când In Bulgaria ele- i mentul românesc, care for-­­ meazâ majoritatea populaţiei în valea Timocului, in jurul­­ Vidinului, de-alungul Dună-­­ rii intre Lom Palanca şi­­ Turk-Smil, ca şi In partea de ] sud-vest a ţării, este supus unui tratament aspru şi o­ ]­dios, elementul minoritar ] bulgar din Dobrogea şi Ba-­­ sarabia de sud, se bucură de­­ libertăţi şi drepturi depline,­­ atât în domeniul politic şi e-­­­conomic, cât şi în cel cultu­­i IT£ll Dela 1913 încoace, adică după anexarea Dobrogei Noi, populaţia bulgară din acest teritoriu a prosperat econo­­miceşte şi s’a desvoltat din punctul de vedere cultural. „ Numărul şcolilor bulgare a­­ sporit. La Silistra se con­­strueşte acum un local mo­numental, destinat liceului bulgar, care va fi un focar de propagandă iredentistă. O parte însemnată din pă­mânturile evacuate de turcii, ce au emigrat in ultimele de­cenii, a trecut In posesiunea bulgarilor, graţie fondurilor ce au fost puse la dispoziţie acestora, de Banca Naţiona­lă din Sofia, In condiţiuni excepţional de avantajoase. Nu numai că noi n’am luat nici o măsură pentru Întă­rirea elementului românesc în Dobrogea Nouă, prin co­lonizarea sistematică şi pro­gresivă a românilor macedo­neni şi a celor din vechiul regat, mai cu seamă după e­­migrarea turcilor, dar am creat o situaţie prielnică ex­pansiunii, consolidării şi do­­minaţiunii elementului intrus bulgăresc. Spunem elementul­ intrus, de­oarece până la 1885 n’au fost bulgari în Dobrogea de sud. Oricine poate consulta hărţile etnografice din tre­cut, — cum este aceia a lui Mackenzie din 1867, — ca şi numeroase alte hărţi etno­grafice străine şi chiar pu­­blicaţiuni bulgare şi sârbeşti, care înregistrează o massă compactă turcească în Do­brogea de sud şi până în Bal­cani şi o minoritate româ­nească în zona dunăreană. Infiltraţia bulgară în Do­brogea Nouă este de dată re­centă. Am fi trebuit să nu pier­dem din vedere acest fapt istoric, când în propaganda lor, bazată pe falsuri şi ca­lomnii, bulgarii de peste Du­năre pretind că ei ar avea drepturi străvechi în Dobro­gea. N’ar fi fost o politică pre­văzătoare şi înţeleaptă din­­ partea noastră, ca golul lă-­­­sat de emigraţia turcă, în judeţele dela sudul Dobrogei, să fie umplut de colonişti ro­mâni, iar toate pământuri­le ce au aparţinut turcilor din vremuri îndepărtate, să intre în stăpânirea de drept a românilor ? Guvernele şi partidele noa­stre politice, preocupate mai mult de chestiuni meschine electorale, au neglijat aceste probleme. Atunci când un guvern a pus în aplicare un modest plan de colonizare în aceste regiuni de frontieră cu ele­mente româneşti din Mace­donia şi din vechiul regat, guvernul ce l-a urmat a ză­dărnicit aplicarea acestui plan. Când, în urma instruc­­ţiilor date de asociaţiile bul­gare iredentiste şi a fondu­rilor puse la dispoziţie inte­resaţilor în cauză, de Banca Naţională din Sofia, bulgarii din Dobrogea Nouă au înce­put să cumpere şi să acapa­reze pământurile părăsite de turci, a trebuit să interve­nim stăruitor şi de repetate ori, pe lângă guvernul nos­tru, ca să ia măsurile im­puse de interesele naţionale în această importantă ches­tiune. Măsuri legislative s-au luat după ce majoritatea pămân­turilor au trecut în stăpâ­nirea bulgarilor , iar cele ră­mase disponibile vor trece şi ele în aceleaşi mâini, dacă statul nu va şti de astă dată să-şi apere interesele sale. Aşa cum se prezintă, prin comparaţie şi în lumina rea­lităţii, situaţia minorităţii bulgare din Dobrogea şi a­­ceea a minorităţii române din Bulgaria, reese în mod evi­dent slăbiciunea politicii noa­stre prin desconsiderarea drepturilor şi a intereselor româneşti. A sosit timpul să luăm în seamă realităţile şi faţă de politica duşmănoasă a statului bulgar, care încu­rajează mişcarea iredentistă­­ dobrogeană, să apărăm mai­­ bine interesele naţionale pe­ste Dunăre. -------Oxo&oxO------­ Accidentul aviatorului Llvelyn Cairo, 13 (Rador). — De câ­teva zile nu se mai ştia nimic de soarta aviatorului Llewelyn și a d-nei Jillwyndham, cari plecaseră într’un raid cu un avion de turism. S’a stabilit că avionul a a­­terisat nu departe de Cairo, suferind grave avarii. Pilotul și pasagera sunt teferi. --------Oxo& oxO------­ Scufundarea unui vas de pescari Londra, 13 (Rador). — Un vas de pescari din por­tul Emden, surprins de fur­tună în largul insulelor Dogger Bank, în marea Nordului, s’a scufundat. Cincisprezece oameni din echipaj s’au înecat. Unul singur a putut fi salvat. ^Situaţia noastră!Italienii pregătesc un mare atac in Dobrogea de Sud pe frontul Ogaden Addis Abeba, 13 (Ra­­dor). — Pe frontul de luptă din Ogaden s’au dat numai mici lupte în­­tre patrule. Se aşteaptă totuşi din moment în mo­ment deslănţuirea unui mare atac din partea tru­pelor italiene. Corespon­dentul agenţiei Reuter a­­nunţă că mii de soldaţi a­Roma, 13 (Rador).— Iată textul comunicatului oficial bisinieni trec zilnic prin localitatea Jijiga, un drum spre frontul de luptă din provincia Ogaden. Sol­daţii sunt însoţiţi de so­ţiile lor. Mobilizarea trupelor a­­bisiniene în regiunile din apropierea oraşului Har­­rar este aproape com­pletă. „La 11 Octombrie, ora 13, rasul Haile Selassie Gugsa, după ce s’a prezentat a­­vantposturilor noastre, s’a dus la Coatit, înfăţişându-se generalului De Bono. Rasul purta uniformă kaki de mo­del european şi avea in suită mai mulţi subşefi. Escorta sa personală era de 1.500 de oa­meni, înarmaţi cu puşti, în mare parte „Manlicher“, cu 20 de mitraliere, patru tunuri de munte şi două tunuri mici antiaeriene „Derlington“. Escorta s-a stabilit în jurul lo­calităţii Adigrat. Rasul Selassie Gugsa a re­­î­nnoit generalului De Bono sentimentele sale de devota­ment faţă de Italia, şi, pu­­nându-se cu totul la dispo­ziţia noastră, şi-a manifestat­­ nădejdea că fapta sa va ho­tărî şi pe alţi şefi să-l imite, spre a da tuturor populaţiilor din Tigre, pacificate la um­bra tricolorului italian, liniş­tea, buna stare şi justiţia. In ziua de 13, generalul De Bono va vizita Adua, unde va trece trupele în revistă şi va inaugura monumentul ridicat în amintirea Soldaţilor ita­lieni căzuţi în 1896. Pe ziua de ieri, operaţiile de curăţire a terenului au continuat. Un detaşament de infanterie indigenă, atacat cu focuri de armă, a încon­jurat şi pus pe fugă pe ina­mic, care a lăsat pe teren 22 de morţi, printre cari şi un şef. Pe frontul din Somalia ni­mic nou“. ABIS IN EE NU, CARI S’AU PRE­DAT, VOR FI ATAŞAŢI CA TRUPE NEREGULATE Cartierul general italian din Asmara, 13 (Radio-Central). — Cei 1500 abisinieni, cari s’au predat împreună cu rasul Gug­sa, vor fi ataşaţi armatei ita­liene ca trupe neregulate. IN CE CONDIŢII NU VOR BOMBARDA ITALIENII LI­NIA DJIBUTI-ADDIS ABEBA Addis Abeba, 13 (Rador). — Corespondentul agenţiei „Havas“ anunţă că guvernul italian ar fi hotărît să nu bombardeze calea ferată Ad­dis Abeba - Djibuti, dacă gu-­­ vernul Abisiniei ar făgădui­­ că nu se va servi de această­­ linie ferată pentru transpor-­­ tul trupelor abisiniene şi al muniţiunilor. Se afirmă că guvernul a­­bisinian ar fi dat asigurările necesare in această privinţă. PLEACA STRĂINII DEN ADDIS ABEBA Djibuiti, 14 (Rador). — Perso­nalul legaţiei italiene din Addis Abeba a sosit cu trenul venind de la Addis Abeba. Zilnic continuă să sosească din Abisinia numeroşi supuşi străini, în special europeni, hin­duşi şi arabi. APARAREA ANTI- AERIAN­A A ORASULUI HARRAR Addis Abeba, 13 (Rador).— Corespondentul agenţiei Reu­ter telegrafiază: Apărarea anti-aeriană a o­­raşului Harr­ar, unde se află­­ cartierul general al trupelor t­abisiniene de pe frontul de , Sud, este pe cale de a fi în­tărită. Pe colinele din jurul ora­ J­şului au fost aşezate în locuri­­ bine ascunse numeroase tu­­j­u­nuri antiaerene. Abisinienii speră să poată trage de a­­proape asupra avioanelor ita­liene, dacă acestea ar sbura la o mică înălţime. Aite amănunte in pag. 10­ a "1 " 0X0 Comunicatul italian Nr. 18 Cum s’a predat rasul Selassie Gugsa Rasul Seyum, din Tigre, care a dat primele lupte cu armatele italiene şi a fost înfrânt n­rul 18, publicat ieri de mi­nisterul presei şi propagan­dei. Grav accident de automobil in centrul Capitalei Fiul d-lui Luca P. Niculescu grav rănit Un accident grav de automo­bil s-a întâmplat Duminică di­mineaţa în dreptul spitalului Colţea. Fiul d-lui Luca P. Niculescu, anume Ioan Niculescu, de 28 ani, din str. Pictor Grigorescu 22, venea cu automobilul său De Soto, pe la ora 5 dimineaţa, de la barul Zisu, unde petrecuse cu mai mulţi prieteni. In maşină se mai aflau lo­godnica sa, d-na Georgeta Ico­­nomu, fratele ei, Teodor Icono­­mu, din str. Grigore Alexan­­drescu 82 şi al tânăr, care, după accident, a dispărut. Tânărul Ioan Niculescu con­ducea automobilul cu vite­ză mare, deşi, după o noapte de petrecere, era cam nesigur pe volan. In dreptul spitalului Colţea, din cauza unui viraj greşit, au­tomobilul s’a isbit cu toată pu­terea de un stâlp de tramvai, din mijlocul străzii, îndoindu-1. Maşina s’a sfărâmat, iar pa­sagerii s’au ales cu diverse răni şi leziuni. Astfel, d-na Iconomu are o buză ruptă, iar fratele său o rană la cap. Ambii au fost îngrijiţi la spi­talul Colţea, apoi internaţi la sanatoriul francez. Tânărul Ioan Niculescu s’a ales cu fractura bazei craniu­lui şi patru coaste rupte. El c a fost transportat de Sal­vare la spitalul de urgenţă. Starea sa este îngrijitoare, dar d-rul Olariu speră să-l scape, dacă nu se vor ivi com­plicaţii. Vizita M. S. legii la mâini Putna ■ II ' ............ X XX Cernăuţi, 13 Octombrie 1 Şi ultima zi, pe care a petre­cut-o M. S. Regele în Bucovina, a folosit-o pentru vizitarea a­­cestei pitoreşti regiuni şi pentru inaugurarea operelor culturale. Dimineaţa de azi a fost desti­nată trupelor care au luat parte la manevre, iar după amiaza a fost dedicată vizitării mânăs-­­ tirii Putna. M. S. Regele a fost însoţit de Marele Voevod Mihai, A. R. S. Principele Nicolae, Prinţul de Hohenzollern şi de membrii gu­vernului, d-nii: Tătărăscu, In­­culeţ, Lapedatu şi Ni­stor. Au mai lu­ait parte şefii autorităţi­lor din Cernăuţi şi Rădăuţi. In toate satele de la Rădăuţi şi până la Putna, erau ridicate arcuri de triumf, iar întreaga populaţie cu preoţi, învăţători, tineretul şcolar, societăţi arcă­­şeşti, au ieşit în întâmpinarea cortegiului regal, primit pretu­tindeni cu ovaţii şi urale. La 4 jumătate, cortegiul de automobile a ajuns la poarta mănăstirii, unde aşteptau foar­te mulţi preoţi din Bucovina, în frunte cu P. S. episcop Ipolit, consilierii eparhiali şi membrii adunării eparhiale. Toţi preoţii erau îmbrăcaţi în odăjdii şi în­şiraţi pe două linii. Un cor de preoţi, dirijat de părintele Gri­­gorovici de la Petriceni, a con­dus suita regală în cântece bi­sericeşti până la intrarea în mănăstire. Aci s-a oficiat un scurt ser­viciu religios, de un sobr de preoţi, în frunte cu episcopul Ipolit. După serviciul divin, P. S. episcop Ipolit a ţinut o fru­moasă cuvântare în care, plin de emoţie, exprimă bucuria ne­ţărmurită a clerului şi popu­laţiei Bucovinei de a putea avea­­ în mijlocul ei pe prea iubitul ei­­ Rege, venit pe pământul lui şte- J­­an-cel-Mare. După ce schiţează importanţa acestei mănăstiri, arată prin ce greutăţi trece biserica şi roagă pe M. S. Regele să primească a fi al doilea ctitor al mănăstirii. D. consilier eparhial Gh. Şan­­dru proclamă pe M. S. Regele ca al doilea ctitor al mănăstirii Putna. După aceasta s’a oficiat un scurt parastas la mormântul lui ştefan cel Mare. Apoi toată lumea a ieşit in curtea mân­ăs­­tirii, unde s-a făcut desvelirea bustului lui Mihail Eminescu. Acest bust a fost ridicat a­­cum câţiva ani de societatea studenţească „Arboroasa“ de la Cernăuţi. Făcându-se acum o reparaţie radicală a mănăstirii, bustul lui Eminescu a fost mutat in alt loc din curtea mănăstirii In faţa bustului a vorbit d. Nae Popescu, preşedintele soc. „Arboroasa“, care a arătat îm­prejurările în care s’a ridicat acest bust. Apoi aduce omagii dinastiei regale. Cu aceasta s’a încheiat so­lemnitatea dezvelirii bustului. # M. S. Regele, împreună cu suita, a vizitat apoi bogatul mu­zeu al mănăstirii, după care a trecut la pavilionul unde sunt expuse bogăţiile naturale ale Fondului bisericesc din Buco­vina. Aci s’au făcut M. S. Re­gelui şi Marelui Voevod Mihai diferite daruri, printre cari un buzdugan artistic incrustat, bu­ciume şi altele. La ieşirea din mănăstire, M. S. Regele a binevoit să bată o ţintă în steagul soc. arcăşeşti din corn. Putna. După aceasta M. S. Regele şi întreaga suită s’a urcat in ma­şină şi petrecut de uralele ne­sfârşite ale ţăranilor, s’a întors la Rădăuţi. Trecerea M. S. Regelui prin acele sate va rămâne neştearsă în memoria sătenilor. Mormântul lui ştefan cel Mare la mănăstirea Futna Nr. 185 Miercuri 16 Octombrie 1955 11 Sfârşitul manevrelor regale 0X0 Defilarea trupelor.—Banchetul dela popota ofiţerilor Cuvântarea M. S. Regelui (Dela trimisul nostru special) • • Cernăuţi, 13 Oct. încă de dimineaţă a început să se adune lumea pe câmpul din afara Rădăuţilor, ca să a­­siste la marea revistă şi defi­lare a armatei care a participat la manevrele regale din acest an. Oameni de toate vârstele şi rangurile sociale s’au grăbit să vină să ocupe locuri pe întinsa câmpie rădăuţeană, de unde să privească pe Rege, vlăstarele domneşti, pe reprezentanţii câr­muirii ţării, pe ofiţeri şi oşteni, scumpi tuturor cetăţenilor. Şco­larii, în haine curate, au stegu­­leţe tricolore în mâini, sunt în­şiraţi ca să aclame pe Rege şi armată. Elevele şcolilor sunt şi ele cu steguleţe şi flori. Tinerii premilitari, ostaşii de mâine, sunt în uniformă pe câmpia pa­­răzii. Pe locul destinat armatei sunt coloane învăluite in frunze de stejar, în vârful cărora fâl­fâie tricolorul mişcat de un vânt rece de toamnă. In mijlo­cul dreptunghiului, unde stă în­şirată armata, se găseşte un public numeros, străjuit de jan­darmi. Până şi dincolo de şi­rurile armatei, in întinsul câm­piei, se află adunată poporimea venită din depărtate sate buco­­vinene. Până la începerea defi­iării, se găsesc ca spectatori peste 50.000 de persoane. Tri­buna oficială e înţesată de lume, în care sunt invitaţi din localitate, iar în rândul întâi sunt miniştrii şi şefii autorită­ţilor civile din regiune. ASISTENŢA Sosiţi din Bucureşti, sunt: d. prim ministru Tătărescu, d-nii miniştri dr. Angelescu, Inculeţ, Nistor, Negură, subsecretar de stat Caranfil. Apoi d-nii Me­­reuţă, ing. D. Macovei, Picu­­lescu. Din localitate, toate per­sonalităţile marcante. TRUPELE Trupele sunt aşezate într’un dreptunghiu, pe o dezvoltare de trei laturi în lungime de 5 km., iar pe a patra latură se găseşte tribuna oficială. In stânga tri­bunei este locul destinat M­S. Regelui, generalilor şi ataşaţilor militari străini. Ordinea trupelor e însăşi or­dinea în care trupele vor defila in faţa Suveranului: Infanteria, artileria, cavaleria. Trupele sunt in tunici, în ţinută de campanie şi cu cască. reg. 29 inf., reg.­ 12 art., reg. 17 art. general Cartianu, div. 7, brigada general St. lonescu. reg. 14 inf., reg. 16 „Mareşal Pilsudski“, reg. 37 inf., bat. 1 inf. uşoară, care este precedat de un detaşament de biciclişti, brig. 7 art., cu reg. 1 art. gardă, reg. 8 art., reg. 4 art. grea, un divizion art. grea motorizat cu autotractoare, compania t. f. f­, în trăsuri. Cavaleria a defilat la trap. Civ. 2, gen. Butunoiu, divizionul de gardă călare, col. Sănătescu, reg. 3 călăraşi, reg. 7 călăraşi, general Scărişorea­­nu, reg. 7 roşiori, reg. 10 roşiori, divizionul art. călăreaţă. Apoi muzica, compusă din aproape 1000 instrumentişti, sub condu­cerea d-lui inspector al muzi­cilor, Massini. Defilarea infanteriei a fost făcută de front de companie. Cavaleria a defilat pe front de escadron, iar artileria pe front de câte 2 baterii. In tim­pul defilări trupelor a evoluat şi aviaţia sub comanda d-lui general aviator Stoicescu, cu 100 avioane, care au bravat vântul care bătea împotriva di­recţiunii zborului, cu un calm şi o îndemânare damne de laudă. La sfârşitul defilării trupe­lor, d. general Manu, coman­dantul tuturor unităţilor parti­cipante la manevre, a prezentat M. S. Regelui, sabia, într’o ad­mirabilă ţinută ostăşească. M. S. Regele l-a felicitat pentru ţinuta şi prestanţa trupelor. După ce s-a întreţinut câtva timp cu cei prezenţi, M. S. Re­gele a părăsit câmpul, un au­tomobil, la volan, având pe Marele Voevod Mihai în dreap­ta, după care au urmat A. S. R. Principele Nicolae, cu Prin­ţul de Hohenzolern în automo­bilul următor. Muzicile militare M. S. Regele şi A. S. R. Prinţul Nicolae primi­nd defilarea trupelor Revista şi defilarea trupelor La ora 10 dim. soseşte pe câmp M. S. Regele, urmat de Marele Voevod Mihai, A. S. R. Principele Nicolae şi Prinţul de Hohenzollern. Suveranul e în­tâmpinat de d. general Manu, directorul manevrelor, care dă raportul trupelor. M. S. Regele încalecă pe un cal alb şi este urmat de Marele Voevod, A. S. R. Principele Nicolae, Prinţul de Hohenzollern, prim ministru Tătărăscu, ministrul armatei, şeful statului major, generalii inspectori de armată şi ataşaţii militari străini. Trupele aclamă, iar muzicile militare, aflate în dreapta unităţilor de regiment, intonează Imnul Regal. Când Suveranul trece în re­vistă trupele, dra­pelele se în­clină în semn de salut. M. S. Regele trece la pas pe dinaintea frontului timp de aproape o oră. La terminarea revistei, M. S. Regele trece printre popor, în uralele nesfârşite ale mulţi­mii. înainte de a lua loc pentru defilare, cercetaşii aflaţi în a­­propiere cântă imnul străje­­resc, Cercetaşii, Majestate, Vă urează sănătate. M. S. Regele ocupă loc având în dreapta pe A. S. R. Princi­pele Nicolae, iar în stânga pe Marele Voevod Mihai şi Prinţul Hohenzollern. Suveranul ţine bastonul de mareşal în mâna dreaptă. E îmbrăcat în uni­formă de general de infanterie, înapoi se află miniştrii arma­­­mentului şi al apărării naţio­nale, apoi generalii inspectori de armată, şeful statului major şi ataşaţii şi misiunile mili­tare străine. La ora 11 începe defilarea trupei, în sunetul muzicilor mi­litare, puse sub conducerea d-lui locot.­col. Massini, ins­pectorul muzicilor armatei. Iată ordinea defilării trupei: general Mânu, general N. Mi­­hăilescu, col. David Popescu şi ofiţerii, directorul manevrelor, ofiţerii de la arbitraj, în frunte cu general Ştefan Ionescu. Apoi trupele în ordinea următoare, precedate de şefii respectivi: mareşalul Ilasievici, general I. Badescu, reg. de gardă „Mihai Viteazul“ cu drapelul decorat;­­ reg. 1 vânători de gardă nr. 2,­­ care are şi un ofiţer japonez­­ ca stagiar; reg. 2 vânători de gardă nr. 9; reg. 2 artilerie de gardă; reg. 20 artilerie; div. 14; general Bengliu; reg. 6 vânători reg. 13 infanterie; reg. 39 inf.; reg. 24 art.; reg. 29 art.; bri­­, gata 2 mixtă vânători de mun­­■ te; general Corneliu Savu, ba­talioanele din vânători de munte, cu care defilează Ma­rele Voevod cu arma pe umărul stâng în uniformă şi cu gra­dul de caporal, într’o irepro­şabilă ţinută. Prinţul Fredrich de Hohenzolern defilează călare cu batalionul 3 vânători de munte, în uniformă de colonel vân, munte, într’o atitudine se­veră. Vin apoi artileria vânăto­rilor de munte, divizionul 1 art., obuziere grele, general Opres­­cu, apoi general Tenescu cu div. 8, general Craioveanu, reg. 8 vânători, reg. 69, reg. 4 vânători. Continuare in pag. 2-a) w 'S HOTĂRÂRILE Paris, Octombrie 1935. Hotărârile consiliului de mi­niştri, care s’a întrunit aseară să studieze şi să fixeze răspun­sul Franţei la cererea engleză de cooperare navală şi atitudi­nea pe care delegaţii oficiali ai republicei o vor urma la Ge­neva în chestia sancţiunilor au fost aşteptate cu deosebit interes de populaţia întreagă, ce-şi manifestase cu semnifica­tivă unanimitate voinţa ca Franţa să rămână neutră, a­b­­ţinându-se de la orice măsură susceptibilă să ducă la un con­flict cu Italia sau la un război general. Membrii guvernului n’au putut, fireşte, să nesoco­tească dispoziţiile ce animă o­­pinia publică, însă în acelaş timp n‘au putut, bine­înţeles, nici să uite că Franţa s’a obli­gat să se conformeze stipula­ţiilor pactului Societăţii Naţiu­nilor, a cărui aplicare a deve­nit inevitabilă în stadiul în care a intrat diferendul italo-etio­­pean şi în care a ajuns mersul procedurei geneveze. Soluţiile, la care s’a oprit a­­seară consiliul de miniştri, n’au fost divulgate presei şi nu vor fi cunoscute de public de cât pe măsură ce se vor produce deliberările Ligei şi negocierile diplomaţiei. Totuşi, sumarele Informaţii, pe care le dau cer­curile oficioase, şi comentariile caracteristice, pe­ care le fac ziarele ce, s de obicei în curent cu secretele zeilor, facilitează şi atuorizează deducţii şi supo­ziţii, procurând indicaţii sufi­ciente şi sigure. Ceea ce-i sigur, în primul rând, şi nu are nevoe de confir­mare oficială, e că guvernul francez nu va adera şi nu va colabora, la nici o sancţiune CURIERUL PARISULUI CONSILIULUI de POMPILIU PĂLTĂNIA militară împotriva Italiei. Im­­plicit, Franţa se va opune şi nu se va asocia la instituirea unui „blocus“, acesta fiind conside­rat un act de război; prin ur­mare, canalul de Suez nu va fi închis. Dealtminteri, Anglia în­săşi pare să fi renunţat la atare eventualitate, ce­ ar fi provo­cat în plus spinoase contro­verse de drept internaţional, judecând după o depeşă din „Daily Telegraph“, care­­anun­ţă că în locul închiderei se va recurge ca măsură de repre­salii la urcarea tarifului de străbatere a canalului pentru transporturile militare şi la plata imediată, Italia e­fectu­­ind în ultimul timp treceri pe credit, direcţia companiei de Suez, al cărei sediu central se află la Paris, a însărcinat-o, insă, pe „Agence économique et financiere“ să desmintă depeşa publicată în ziarul englez. Singurele sancţiuni anti-ita­­liene, la care Franţa se resem­nează să subscrie şi să partici­pe, sunt de ordin strict econo­mic şi financiar. Ideea acestor sancţiuni a fost admisă de d. Mussolini, care şi-a luat pre­­cauţiunile necesare şi pe care d. Laval îl va înştiinţa mai în­­nainte ca măsurile să fie vo­tate de Ligă. Aplicarea lor va trebui făcută progresiv, cu ex­tremă prudenţă şi moderaţie; în­ sensul ăsta va interveni şi stărui de Laval la Geneva, cu prilejul definirei constrângeri­lor şi indicărei modalităţilor de executare. Concepute şi aplicate în a­­cest spirit împăciuitor, sanc­ţiunile apar, de­sigur, puţin Continuare in pagina 2-a.

Next