Universul, noiembrie 1935 (Anul 52, nr. 316-330)

1935-11-16 / nr. 316

Anni al 52~lea 13 Pagini rONDATORI EXEMPLARUL *» tari s S tel f.. EiAsonruanwu fa, gt^^te ; 8 teL Tara poștală plătită la numerar conform aprobării Dir O­ la P. T. T. Ifo. 720.20/M& 13 . Pagini LUIGI CAZZAVILLANUNIVERSUL CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA $1 ADMINISTRAŢIA, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI­­ 3.30.10 | SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30 ÎS STELIAN POPESCU m* 116 Sâmbătă 16 Noembrie 1935 e in SB Soluţia eroică Dacă un guvern vrea să amâne soluţia unei probleme, pe care o consideră complexă şi inoportuna din punctul de vedere politic, o încredinţea­ză studiului unei comisiuni. Aceste comisiuni se întru­nesc din când in când, exa­minează, studiază, se infor­mează, discută problema sub toate aspectele sale şi pro­pune diverse soluţii, care ur­mează să fie, la­ rândul lor, iarăşi supuse examenului şi discuţiei. Dar, unica soluţie, ce ar reclama acea proble­mă, nu se desprinde din la­boratorul comisiunilor. Una din problemele, care preocupă şi azi guvernul, după cum a preocupat toate guvernele din ultimele dece­nii, este aceea a simplificării aparatului de stat. Ea a fost continuu examinată şi studia­tă de numeroase comisiuni de specialişti şi de aproape o jumătate de veac a rămas tot nerezolvată. S’a întâmplat Insă altceva. In loc de simplificare, ne-am pomenit cu o complexitate. Aparatul de stat a devenit din ce in ce mai greoi, mai complicat, mai apăsător. Nici interesele statului, nici g­ ■■'ILJggPN interesele cetăţenilor nu au nevoe de un asemenea apa­rat, care prin însăşi organi­zaţia şi structura sa, prin ca­racterul său bi­rocratic, ca şi prin rutina sa, s-a dovedit că nu mai poate corespunde cerinţelor generale şi par­ticulare. Şi totuşi, el continuă să se menţină şi să reziste timpu­lui şi tuturor încercărilor de a-l „simplifica“, moderniza şi f­apta cerinţelor şi interese­lor publice. Cum se explică această forţă de rezistenţă ? Numai prin slăbiciunea celor ce confundă arta de guver­nământ cu gerarea afacerilor statului, cu­ aparenţa unei guvernări. Soluţia problemei simplifi­cării aparatului de stat re­clamă: Intr’o ţară comandată de electorat şi de clientela cluburilor, oarecare eroism. Lipseşte acest eroism. De aceea comisiunile lu­crează, examinează, studia­ză, se informează, întocmesc tabele, statistici, rapoarte, ante-proecte, dar aparatul bi­rocratic rezistă şi se men­ţine, căci soluţia unică, cu caracter eroic, nu-și face a­­pariția. i Singura ieşire Să restaurăm libertatea in afaceri şi principiul autorităţii Subiectul zilei rămâne tot­ problema comerţului exterior­­ şi a devizelor, această nedes-­­­egabilă şaradă, care confiscă­­ toate atenţiile şi iroseşte toate­­ silinţele, această nestinsă sur­să de divergenţe şi plictiseli gu­vernamentale, ce se încheie pe­riodic cu scoaterea din rânduri a miniştrilor puşi In minori­tate. Din acest punct de vedere, actualul ministru al industriei şi comerţului calcă pe urmele predecesorului său, d. I. Mano­­lescu-Strunga. In două sen­suri: ca ş! acesta, d-sa se afir­mă adeptul unor măsuri care îşi propun să degajeze măcar parţial regimul schimbului de constrângerile şi rigorile de până acum ; ca şi acesta, apu­când pe acest drum, a intrat în conflict cu conducerea minis­terului de finanţe şi a Băncii Naţionale, ce care l-a şi deter­minat să pue înainte retrage­rea din guvern In cazul când punctul său de vedere nu va fi acceptat. In chestiunea regimului, ca­re trebue să stea la baza schim­burilor, noi ne-am spus păre­rea. Am socotit din primul mo­ment o greşală amestecul sta­tului — cu fiecare schimbare de regim mai sporit şi mai in­tensificat — In reglementarea şi dirijarea operaţiunilor de schimb cu străinătatea — prin n­’tura lor delicate şi riscante. De la decretarea neconvertibili­­tăţii leului şi controlul opera­ţiilor de devize, din Mai 1932, am trecut la contingentarea importului şi a plăţilor în de­vize. Ca să fie şi mai stăpână pe mişcarea şi controlul schimbu­lui, oficialitatea a luat asupra sa transferul plăţilor particu­larilor din lei în devize, ceea ce a încurcat şi mai rău treburile, împingând la îngroşarea arie­ratelor noastre în străinătate, unde ne-am creiat o situaţie intolerabilă. Dar nici după această catas­trofă, oficialitatea n’a înţeles să pue frâu amestecului său dezastruos în afaceri în care numai iniţiativa particulară, cu legăturile, cu supleţea, cu răs­punderea riscurilor ei directe, pr­ea să mai găsiască o ieşire. Prin convenţii încheiate cu ţările creditoare, statul român a luat asupra sa şi lichidarea arieratelor... particulare... De a doua zi s’a văzut că angajamentele luate, sau nu pot fi ţinute sau duc la nărui­rea întregului nostru comerţ cu străinătatea Am început a­­tunci să denunţăm convenţiile, să schimbăm regimurile, iar pe­ in stat­ ­ultatul îl vede toată lumea : deprecierea leului se accentu­ează; aprovizionarea industrii­lor indigene este în mare su­ferinţă; recent am încetat re­laţiile de import-export cu 15 ţări — şi dacă vom merge tot aşa, vom ajunge să încetăm re­laţiile comerciale cu toate ţă­rile. In fine, problema arieratelor a rămas întreagă pe tapet, — ba, culme­a ironiei, chiar când s’au găsit debitori români, cari, spre a-şi păstra creditul şi re­laţiile cu străinătatea, au fă­cut­ toate sacrificiile, ca să-şi plătească datoriile, apelând la oficiile bursei negre, oficialita­tea le face din aceasta azi cap de acuzare şi-l obligă — retro­activ — la remiterea taxei de 44 la sută pentru toate plăţile efectuate... Situaţia a devenit Insuporta­bilă. Dar din acest viespar de mi­zerii şi de dificultăţi trebue găsită o ieşire. Or, faţă de ex­perienţa regimurilor de restric­ţie de până acum, care, pe mă­sură ce se agravau, rezultatele recoltate de pe urma lor se do­vedeau şi mai dezastroase, fa­ţă de bilanţul falimentar al po­liticii dirijate­­ sau mai b ne „deranjate“, cum i se spune în cercurile comercianţilor — nu mai rămâne decât încercarea de a ne întoarce la practicele libertăţii de mişcare — fireşte, cu corectivele şi adaptările im­puse de împrejurări — liber­tate, care are măcar darul de a degaja statul de sarcini şi răspunderi ce i s’au pus în spinare fără niciun discernă­mânt. A RESTAURA AUTORITA­TEA IN STAT ȘI LIBERTATEA IN AFACERI — aceasta trebue să fie lozinca zilei de­ azi — și de totdeauna — a tuturor celor cari au răspunderea destinelor publice şi cari trebue să fie, in primul rând, oamenii realităţi­lor. -------ooO : & : o oo-----— Opt copii arşi de vii New-York, 13 (Radio-Cen­tral). — Din localitatea Ale­xis din statul Dokata se a­­nunţă: Astă noapte a isbucnit in această localitate un foc care a distrus locuinţa unei familii. Focul a surprins pe locatari în timpul somnului. Cei opt copii au ars de vii, cu toate încercările desperate ale pă­rinților de a-i salva. Părinții s-au ales deasemenea cu ar­suri. ­WATimu“ CELALT CORIDOR de J. PAUL BONCOUR fost preşedinte de consiliu Ziarele din Praga au afirmat că armata poloneză ar fi făcut la 28 octombrie manevre la graniţa cehoslovacă. Dacă alegerea terenului poa­te fi o întâmplare sau răspun­de unei necesităţi militare, tre­bue să mărturisim că data pusă în legătură cu locul, e cel puţin supărătoare. In ziua a­­ceea, pe o vreme mohorîtă, în care vântul şi ploaia se îmbi­nau, şi sub un cer diplomatic, care nu era mai puţin întune­cos, Cehoslovacia sărbătorea a 17-a aniversare a independen­ţei ei. Ce speranţe însufleţeau a­­tunci inimile, îndurerate doar de moartea lui Stefanik, căzut din avion, pe pragul pământu­lui făgăduinţei. Şi toţi aceia cari, în Europa, îndrăgostiţi de justiţie şi de dreptul naţiona­lităţilor, se bucurau de reînvie­rea unei ţări nob­le care, de la bătălia de pe muntele Alb, a în­cetat să existe ca stat, dar pe care o voinţă dârză a făcut-o să trăiască din nou ca naţiune, în limbă, obiceiuri şi aproape în instituţile ei, se bucurau tot pe atâta văzând Polonia reu­­nindu-şi cele trei fragmente ri­sipite ale marelui ei trup des­­membrat. Unul din rezultatele cele mai regretabile ale politicii urmată de Polonia de vreo câţiva ani, va fi desigur, de a fi asmuţit reciproc două state, cari au cunoscut aceleaşi destine şi au beneficiat de aceeaş victorie. Ca să fim drepţi, trebue să mai recunoaştem că republica cehoslovacă a înmulţit dove­ XX zile bunei sale voinţe, s’a supus arbitrajului ori de câte ori s’a născut un litigiu, aşa cum se poate întâmpla între state ve­cine, cu graniţe recente, aştep­tând pentru a expulza pe agenţii consulari, ca aceştia să fi între­cut ori ce limită. De curând, la Praga, consi­liul de miniştri a ascultat un expozeu impresionant al d-lui Beneş cu privire la legăturile între Polonia şi Cehoslovacia. D. Cerny, ministrul de inter­ne, a vorbit de măsurile luate de guvernul său, în Silezia,spre a asigura ordinea „ameninţată de anumiţi agitatori“. Ministrul a afirmat că pro­paganda anti-cehoslovacă e purtată mai ales prin emisiuni radiofonice, în cursul cărora a putut observa „numeroase o­­fense aduse republicii, îndem­nuri la acte de teroare, precum şi răspândirea ştirilor false şi alarmante“. Să fie oare cu putinţă ca funcţionari subalterni să fi a­­juns să utilizeze, ca mijloc de propagandă naţională, acest te­rorism, care a fost una din cele mai sumbre caracteristice ale epocei de după răsboi, ce a costat vieţi preţioase şi ilustre, veştejit la Geneva de unanimi­tatea naţiunilor? Nu pot crede. Excese fără îndoială ale unor funcţionari inferiori, trădând intenţiile gu­vernului lor, şi imediat, sunt si­gur, dezaprobaţi de el. Dar e totuşi prea mult că mai poate fi vorba de aşa ceva şi că mi­nistrul unui stat plin de înţe­lepciune le-a putut crede des­tul de întemeiate spre a le îm­părtăşi colegilor săi. Atari agitaţii arată totdeau­na o tensiune, care poate adu­­­­ce lucruri rele. Şi când conside­­­­răm fâşia lungă de pământ­­ slovac răscumpărat, care se nu- l tinde între Germania, Polonia şi Ungaria, nu ne putem opri­­ de a fi neliniştiţi tocmai în cli­­­­pa când republica cehoslovacă a celebrat o dată de care o despart 17 ani de înţelepciune continuă, de stăruinţă în­ hotă­­rîrile ei paşnice şi de credinţă faţă de instituţiile ei democra­tice întruchipate de măreaţa figură a preşedintelui Masaryk. Din fericire, Mica înţelegere, sprijinită pe Franţa şi Rusia, se poate împotrivi ori­cărei în­cercări de forţă. Dar după cum spunea d. Titulescu, cu ocazia unei recepţii la Bucureşti, ră­masă atât de vie în amintirea mea, nu e o pace aceea ale că­rei rezultate riscă necontenit să fie puse în discuţie.­­ Treacă pentru acei în al că-­­ ror detriment ţările noi s’au statornicit în graniţe juste. Dar Polonia? Polonia care a cunos­cut aceleaşi dureri şi aceleaşi reînvieri? Nu se poate concepe că simple neînţelegeri de gra­niţă au putut s’o arunce în ta­băra cealaltă, dacă n’ar exista dincolo o anumită concepţie a politicii externe, pe care ea, fi­reşte, era suverană s’o aprecie­ze, dar care nu putea totuşi decât să întristeze pe toţi prie­tenii ei adevăraţi. J. PAUL BONCOUR Copyright by „Universul“ and by Sud-Est Scarlatina şi tifos exan­­tematic la Galaţi — SUNT 70 CAZURI — Galaţi, 13 Noembrie In ultimele zile s’au ivit la Galaţi noui cazuri de scarla­tina. Bolnavii au fost izolaţi prin diferite spitale şi servi­ciul sanitar al municipiului a luat cele ma întinse măguri perntru combaterea epidemiei. Numărul total al bolnavilor de sparlatină se cifrează azi la circa 70. Stau toni şi cazuri de tifos exantematic. Bolnavii au fost izolaţi şi casele desinfectate. --------ooOOOoo------­ Tanc inpotmolit pe Dunăre Galaţi, 13 Noembriei Azi dimineaţă un tanc, pără­sind portuil Galaţi, s’a inpotmo­lit pe malul drept al Dunării, nu departe de fosta plajă Co­rniţa. Toate sforţările depuse de un remorcher pentru a-l salva au fost zadarnice. --------ooOOOoo------­ MISTERIOASĂ ÎNTÂMPLARE PE DUNĂRE — O DOAMNA LASATA INTR’O BARCA, IN VOIA VALU­RILOR — Galaţi, 13 Noembrie Autorităţile portului Galaţi anchetează o misterioasă în­tâmplar­e pe Dunăre, in apro­pierea cazărmilor marinei de la Tiglina, a acostat o barcă în care se afla o femeie. Cor­pul de gardă al marinei a a­­nunţat imediat pe ofiţerul de serviciu şi apoi autorităţile. Femeia a declarat că se nu­meşte Otilia Bun­ea,­­ originară din Ara­d, str. Eroului Necuno­scut, şi a venit la Brăila să vadă pe fostul ei soţ cu care era în divorţ. Nu ştie prin ce împrejurări a fost atacată pe stradă — în dreptul poştei — narcotizată şi pusă într’o bar­că, care a fost lăsată in voia valurilor. Timp de 5 ore barca în care se afla Otilia Bunea a navigat pe Dunăre şi vântul a dus-o tocmai la Galaţi, în dreptul a­­pârării fixe fluviale. La ţipete­le ei au venit marinarii. Se pare că e vorba de o răz­bunare. Ofensiva italiană in Abisinia jj» quioauă de indigeni se rt Iad de călăuză armatei generalului Graziant» în — — — .. îs atetere» ** ținutul Ogaden* A reînceput furtuna pe marea Neagră Constanţa, 13 imbrie De azi dim. a început să bântue din nou furtuna, ţ­e­­ marea Neagră. Valuri uriaşe­­ trec peste cheiul „Regele Ca­­­­rol“ ! Vaporul „Regele Carol“,­­ care trebuia să sosească mâi­ne dim. la ora 4, a comunicat prin T. F. F. că din cauza fur­tunii sosește în port la 11 dim., deci cu o întârziere de 7 ore. Tancul petrolifer „Cian­­kaya", sub pavilion turc, care urma să plece din portul nos­tru cu 500 tone de petrol pen­tru Orient, n’a îndrăznit să înfrunte valurile și s’a întors in port, adâpostindu-se în dreptul pavilionului regal. Vaporul „Har Carmel“ fu­sese pus pe cală în şantierul din Galaţi şi-şi anunţase so­sirea în portul nostru pentru azi d.­a. N’a sosit însă nici până seara târziu. Din cauza vântului care bate cu putere, manevrarea vaselor în port se face cu multă greutate. Mai multe bărci de pescari au fost luate de valuri de la țărm și răsturnate. Dramatica sinucidere a d-nei dr. Gârneaţă din Iaşi oro Noul amănunte Iaşi,14 Noembrie In legătură cu sinuciderea d-nei dr. Gârneaţă, suntem în măsură a da următoarele infor­­maţiuni : RIVALITATEA INTRE MEDICI In cercurile medicale locale e cunoscută rivalitatea ce există între d-na dr. Lucia Borcea, care e medic primar la „Mater­nitatea” şi d. dr. Aburci, asis­tent la clinica obstetricală, am­bii candidaţi la catedra de obs­­tretică de la facultatea de medi­cină, rămasă vacantă prin tran­sferarea d-lui prof. dr. Zahare­­scu-Caraman la universitatea din Bucureşti. Totuş, ambii me­dici lucrează la această Institu­ţie, conducând secţii separate. Ieri dim., d. dr. Aburel, fiind solicitat de soţul unei bolnave ce se afla sub îngrijirea d-nei Borcea să intervină urgent, d-na dr. Gârneaţă, care era de serviciu, i-a atras atenţia ca în prealabil să ceară permisiunea d-nei dr. Borcea, ceea ce d-sa a refuzat. D-na Borcea aflând, a cerut socoteală doctorei, ameninţând­­o şi pălmuind-o, de faţă fiind întreg personalul spitalului, me­dici, studenţi şi eleve. D-na dr. Gârneaţă a leşinat în braţele d-nei Tarapanovici, moaşa primară, şi a elevei E­­lena Mocanu, atât de emoţie cât şi de ruşinea îndurată. După reculegere a părăsit spitalul, plângând, ducăndu-se cu trăsura acasă. Pe str. Cuza Vodă, a fost ză­rită de soţul ei, d. av. Ilie Gâr­neaţă, care se îndrepta cu un client spre judecătorie. D-sa văzând-o că plânge, a presimţit ceva rău şi s-a întors acasă, în curtea bisericii Talpalari, unde locueşte. Aici şi-a găsit soţia in culmea disperării. DRAMA La insistenţele desnădăjdui­­te ale soţului, d-na Elvira Gâr­neaţă i-a povestit cele de mai sus, înştiinţându-l totodată că a luat cianură de potasiu. A urmt o scenă sfâşietoare, când soţul îndurerat căuta să-şi sal­veze tovarăşa de viaţă. Totul era în zadar. Elvira Gârneaţă înghiţise o puternică doză, contra, căreia orice măsuri de scăpare erau de prisos. Cu greu d. av. Ilie Gârneaţă a transportat-o la spitalul Sf. Spiridon, în clinica d-lui prof. dr. Enescu, unde d. dr. Isac a încercat s’o aducă în simţiri, dar victima a încetat din via­ţă, chiar în braţele soţului în­durerat. Autopsia nu i s’a mai făcut, cunoscându-se cauza morţii. D. GARNEAŢA A RECLAMAT PARCHETULUI D. av. Gârneaţă a înaintat parchetului o reclamaţie, în care cere să fie ascultatâ că martoră principală şi autoarea morală a dramei d-na dr. Lu­cia Borcea. Pentru stabilirea adevărului d-sa a propus ca martori pe toţi medicii, studenţii şi perso­­de serviciu, cari au fost de faţă la pălmuirea victimei. Doctora ELVIRA GARNEATA, între copilașii ei.I Accident de automobil pe şoseaua Ploeşti-Câmpina Doi electricieni din Bucureşti răniţi Ploeşti, 13 Noembrie Maşina nr. 2445 B, proprie­tatea Societăţii de gaz şi elec­­tricitate din Bucureşti, con­dusă de maistrul electrician Bucur Pavel, din serviciul so­cietăţii, însoţit de Sima Vasi­le, electrician, din str. Verde­­tei nr. 9, Dobrescu Badea str. Episcopul Nifon 70 şi Caminoid Ion, str. Libertăţii 21, din Ca­pitală, bregea astăzi cu viteză pe şoseaua naţională Ploeşti- Câmpina. In apropiere de corn. Băneşti, o piatră peste care trecuse o roată a maşinii, a sărit lovind pe conducător în cap. Acesta pierzând controlul volanului, maşina a intrat în şanţ răstu­r­­nându-se. Bucur Pavel şi Dobrescu Ba­dea s’au arc cu răni la faţă şi cap, cel­talţi doi scăpând ne­­atinşi. Un sătean ce trecea cu căru­ţa pe acolo, a transportat pe răniţi la infirmeria "din Bă­nești, unde li s-au dat primele îngrijiri, apoi au fost transpor­tați la spitalul din Câmpina. Inundaţiile din Sudul Franţei se întind ameninţătoare Lyon, 13 (Rador). — Nivelul apelor Rhonului continuă să crească In­­tr’un mod ameninţător, La Roquemaure, în­treaga câmpie este inun­dată. La Beaucaire, cota apelor fluviului a atins şapte metri. Digul care protejează oraşul, rezis­tă incă presiunii apelor. Insă nu se ştie dacă va putea să mai oprească multă vreme puhoiul. Situaţia fiind îngrijoră­toare, s’au făcut pregă­tiri pentru a evacua popu­laţia care locueşte în re­giunea de câmpie. Localitatea Vallabrelles este complet izolată. AVIGNON SUR APA Paris, 13 (Rador). — Orașul Avignon se află în cea mai mare parte inun­dat. Locuitorii se salvea­ză cu bărcile. Mai multe poduri din apropierea orașului Tou­lon au fost închise pen­tru trafic. Se crede că fu­ria apelor se va prăbuși. Italia cumpără 18.009 cămile din Mediaş Londra, 13 (Rador).­­ Din Suez se anunţă că guvernul italian a încheiat cu guvernul din Hedias o convenţie de cum­părare a 18.000 cămile pentru Africa orientală. Preţul unei cămile a fost fixat la 18 lire sterline aur,­­ deşi preţul normal este de 5 lire sterline. La început arabii pre­­tt&Hteri­pite. 30 Ire sterline de cămilă. Pentru ca îmbarcarea cămi­lelor să se facă în mod cât mai ascuns, vapoarele italiene le vor lua din portul Yenbo. Deasemenea se mai anunţă că din Suez se fac cu febrili­tate transporturi de benzină şi petrol pentru coloniile italiene din Africa orientală* Prelungirea pactului de amiciţie turco-sovietic Ankara, 13. (Radio-Central). _ La Ankara s’a semnat azi protocolul, prin care se prelun­geşte pe încă zece ani pactul de amiciţie turco-sovietic în­cheiat în luna Decembrie 1925, la Paris, între Tevfik Arras şi Cicerin. In acelaş timp a fost prelun­git tot pe zece ani pactul na­val turco-sovietic încheiat în anul 1931. Prin pactul de amiciţie care la început a fost încheiat pe trei ani iar apoi prelungit în mod automat, cele două state contractante se obligă să păs­treze neutralitate în cazul cînd unul din ele va fi atacat de un alt stat. Deasemeni cele două state contractante se obligă a nu încheia vreo alianță cu un alt stat împotriva uneia din ele. Incidente italo-sovietice Moscova, 13. (Rador). — A­genţia Tass anunţă că două in­cidente s’au produs în zilele de 7 şi 8 Noembrie la Livorno şi Genova. Trei cetăţeni sovie­tici au fost arestaţi la Livorno şi eliberaţi după o jumătate de oră de către poliţia italiană. In ziua de 8 Noembrie func­ţionarii unei case de comerţ din Genova au lovit şi au dat afară din magazin pe patru cetăţeni sovietici cari refuzase­ră să cumpere mărfurile ce le erau oferite spunând că erau de provenienţă italiană. Sovietele au însărcinat pe ambasadorul din Roma să pro­testeze formal pe lângă guver­nul italian. Mare contrabandă de amorse la Braşov Contrabandiştii au fost amendaţi cu peste 2 milioane lei Braşov, 14 Noembrie Organele C. A. M. au fost se­sizate că mai mulţi inşi se ocu­pă cu contrabanda de amorse. Incepându-se întinse investiga­ţii, din noapte ele au dus la des­coperirea contrabandiştilor. D. Dionise Butu, însoţit de câţiva funcţionari ai C. A. M., a descoperit în str. Băilor 7, pe traficanţi, tocmai când voiau să vândă o parte din amorse. Au fost prinşi: Herman Gold­stein, din Braşov, şi Avram Bru­ner, din Lupeni, la care s-au gă­sit 10.600 bucăţi amorse. Orga­nele C. A. M. le-au aplicat pe loc o amendă de cinci sute trei­zeci de mii lei. Contrabanda se făcea în stil mare. Tot în str. Băilor 7, la sediul contrabandiştilor, urma să so­sească o femeie cu alt stoc mare de amorse. Autorităţile, aflând de amorse. Autorităţile aflând mineaţa o nouă descindere. A fost prinşi femeia Roza Manek, din Lupeni, la care s’au găsit treizeci de mii de amorse. Contrabandistei i s’a aplicat o amendă de un milion cinci sute de mii lei. D. Butu însoţit de d. Ciuvelcă şi un agent al siguranţei, a mai făcut şi alte descinderi, în legă­tură cu contrabandele de amor­se. A fost arestat şi Israel Iosef din comuna Certeze, (Satul mare). Contrabandiştii au fost înain­taţi parchetului. Traficanţi de devize şi la Craiova Conducerea Băncii Naţiona­le din Bucureşti a fost sesizată în ultimul timp de un trafic intens de devize, care se prac­tică pe piaţa Craiovei de o bandă bine organizată şi con­dusă de bijutierii zarafi Ghi­date şi Benjamin Weiss­­man din str. Buzeşti 8, destul de bine cunoscuţi in localitate. Faptul a fost semnalat prin­­tr-un denunţ demn de toată crezarea şi imediat a fost de­legat de comisar şef Jean Io­­nescu de la centrala Băncii Naţionale, să cerceteze amă­nunţit acest caz. D-sa a proce­dat cu multă migală la urmă­rirea traficanţilor, descopern­­du-se, că Ghidate şi Benjamin Weissman finanţau câţiva ţi­gani nomazi, cari păcăleau bu­na credinţă a sătenilor şi strângeau manete de aur spre a fi apoi traficate de cei doi pseudo-bijutieri din Craiova. S-a dovedit că aceştia operau astfel de timp îndelungat, rea­lizând beneficii destul de fru­moase şi s-a găsit cu prilejul cercetărilor întreprinse — un mic depozit de 50 de napo­leoni. Sunt serioase indicii că tra­ficanţii de le Craiova au ascuns şi alte monete de aur, mai a- Ies când au prins de veste că sunt încolţiţi de poliţie. Cu actele dresate au fost în­­naintaţi parchetului local Ben­jamin şi Ghidab­ Weissman, împreună cu complicii lor, ur­mând să fie judecaţi în stare de arest, întru­cât au contra­­venit la legea devizelor. %£*£!­EAB4 YAtQmky

Next