Universul, ianuarie 1936 (Anul 53, nr. 1-15)

1936-01-01 / nr. 1

.Greşeli şi nepotriveli Dacă viaţa economică a ţării noastre a cunoscut, zile atât de zbuciumate şi dacă respiraţia ei este azi atât de apăsată, vina nu este numai a crizei şi a împrejurărilor externe, care scapă oarecum controlului şi înrâuririi noastre, dar şi lipsei simţului de orientare a oamenilor noştri de conducere în cârmuirea intereselor obşteşti. Avem o ţară înzestrată cu resurse naturale excepţionale ; pământul asigură cu prisosinţă hrana populaţiei; posedăm combustibil şi materii prime de primul rang, care, chiar în condiţiunile vitrege ale schimbului de azi, pot găsi cu uşurinţă debuşee în afară sau pot servi drept bază pentru întemeierea unei industrii proprii în interior. Leul are o acoperire în aur îndestulătoare ca să-i asigure, din punct de vedere technic, stabilitatea şi buna funcţionare, şi, totuşi, treburile merg prost: exportăm mult, dar nu avem devize ; avem excedent in balanţa comercială, dar arieratele’ cresc ; oprim importul in ţările cu devize libere şi intensificăm exportul in ţările cu valută slabă sau blocată; leul are atâtea cursuri in raport cu valuta şi cu natura mărfurilor din ţările de schimb, încât comerţul naţional este lipsit, de orice criteriu în fixarea preţurilor şi în conducerea afacerilor. De aceea, de frica păcălelii, toată lumea împinge la scumpirea vieţii, în cap cu statul însuşi. Chiar în vremea când pe pieţele externe preţurile Înregistrau scăderi continui, în ţară noi duceam o politică de ridicare a preţurilor. Politica aceasta de susţinere artificială a preţurilor i .u- ’ nivelul acestora peste nivelul preţurilor de pe pieţele mondiale, ceea ce ne-a Îngreuiat exportul şi ne-a împins la instituirea, primelor de export şi a primelor valutare,deşi faptul echivala cu recunoaşterea oficială a deprecierii monetare. Am adoptat plăţile în clearing tocmai cu ţările faţă de care sistemul nu putea să dea rezultate favorabile pentru noi şi când am recurs la compensaţii am făcut din ele o sursă de traficuri şi de monopoluri scandaloase. Iată numai o parte infimă din multele şi incorigibilele anomalii care ilustrează lipsa de discernământ şi de orientare a conducătorilor destinelor noastre economice. De altfel toate bazele pe care s’au clădit regimurile comerţului nostru exterior şi ale schimbului valutar de la 1932 încoace poartă pecetea unei lipse vădite de concepţie şi a unei dezorientări fără egal. Greşala fundamentală a guvernelor din ultimii trei ani este tocmai aceea că în fixarea directivelor din politica economică s’au îngrijit mai mult de problema devizelor, adică de mijlocul de plată, care de fapt este a doua operaţie într’un con- tract, In loc să se îngrijească de vânzarea însăşi a produselor, care este prima şi esenţiala operaţie ce trebue să ne intereseze. Subjugaţi de ideea fixă a devizelor, noi am sacrificat sau am condiţionat în aşa fel transacţiile în schimbul cu străinătatea, încât am pierdut debuşeele bune şi am rămas cu cele proaste. Recapitularea greşelilor din trecut este desigur binevenită, acum când ne apropiem de încheierea unui nou an de sforţări şi suferinţe. Din experienţa căpătată trebue să tragem insă învăţătura că, fără o linie sigură de orientare în scrutarea fenomenelor economice şi 'fi '-q •- r-, ,-v* -T r-.l* * ! » ,.3 realităţi in problema monetară şi în problema schimbului cu străinătatea, vom fi condamnaţi să călcăm şi mai departe în străchini, cum călcăm cu perseverenţă de mai bine de trei ani de zile. m Răspunsul d-lui Beneş la telegrama M. S. Regelui Carol —O —— V. Ed. Beneş, noul preşedinte al Cehoslovaciei, a trimis M. S. Regelui Carol următoarea tele- gramă, răspuns la felicitările pe cari Suveranul României i le-a adresat cu prilejul alegerii sale în înalta demnitate de preşedinte al republicei cehoslovace : „Cu deosebire satisfăcut pentru felicitările pe carieajestatea Voastră mi le-a trimis, O ro® să primească expresiunea celei mai adânci recunoştinţe. Rămânând, mai mult ca oricând, credincios legâturilor de prietenie şi afecţiune, pe cari noi leam nutrit faţă de poporul român, şi credincioşi politicei Micii înţelegeri, precum şi politicii noastre comune pentru pace şi pentru înţelegerea internaţională. Vă exprim şi eu călduroase dorinţi pentru fericirea personală a Majestăţii Voastre, şi urez o continuă propăşire pentru scumpa noastră aliată România“. Avion prăbușit Paris, 29 (Radar). — Un avion s-a prăbușit la Corma- frandié, în apropiere de Lyon. Pilotul și un pasager au fost uciși. -00OOO0O Roma, 26 Decembrie Săptămâna care s-a scurs a fost un frământat ajun de sărbători. Bogată în evenimente politice sensaţionale, ea ne-a oferit, în câteva zile demisia lui Sir Samuel Hoare, furtunoasa şedinţă a Camerei Comunei, şedinţa Marelui Consiliu asiist, numirea, în fine, ca ministru al Afacerilor Străine al Marei Britanii a d-lui Anthony Sugestiile din 8 Decembrie ale d-lui Laval și Sir Samuel Hoare au apărut câteva zile ca o făgăduială de pace. Aprobate de consiliul de miniștri englez, părea greu pe acesta să le repudieze, după câteva zile, oricât de puternică ar fi fost opunerea, pe care propunerile o provocase în opinia publica engleză şi chiar în sânul majorităţilor parlamentare. Nu se credea probabil nici că guvernul să fie pus în minoritate la o lună după un strălucit succes în alegeri, nici ca ministrul său de externe să fie obligat printr’o demisie răsunătoare sa tragă consecinţele unuiact, pe care cabinetul întreg şi-l însuşise. Şi una şi alta dintre aceste ipoteze erau fără precedent în istoria parlamentarismului britanic. , , , " Totuşi improbabilul sa produs. Sir Samuel Hoare, prin demisia dată la 18 Decembrie, a oferit preşedintelui său de consiliu şi prietenului său de treizeci de ani, d. Baldwin, soluţia crizei cea mai puţin oneroasă şi pentru prestigiul, şi pentru posibilităţile politice practice ale cabinetului. O asemenea deslegare a crizei grează pentru parlamentarismul englez precedentul răspunderii individuale a miniștrilor pentru acte colective ale guvernului. Dar, în împrejurările politice de astăzi, demisia lui Sir Samuel trebuia să mai aibă, inevitabil, altă urmare : repudierea propunerilor franco-engleze din 8 Decembrie. Atât ministrul demisionar, cât şi oratorii guvernului, în cap cu primul ministru, au constatat într’adevăr inexistenţa propunerilor. In această situaţie nouă, Marele Consiliu al Fascismului, Chemat, în şedinţa lui din seara de 20 Decembrie, să se pronunţe asupra propunerilor de la Paris, pe care le mai cercetase cu două seri înnainte, într’o primăşedinţă, nu mai avea decât o singură atitudine posibilă de adoptat: menţinerea liniei de conduită de până (Continuare in pag. 2 a) SCRISORI DIN ROMA Schimbarea de la ministerul de externe al Angliei de A.TADINI Falsificatori de lire sterline şi de dolari in jud. Odorhei Ocland, 29 Dec. Pe cale particulară, aflăm că poliţia oraşului Odorhei a descoperit în localitate un număr de lire sterline şi dolari falsificaţi, pe cari i-a înaintat parchetului. Ni se dă, în acelaş timp, amănuntul că, din timpul cercetărilor, a fost spart dulapul în care erau corpurile delicte, iar banii falşi au fost furaţi. Au fost arestaţi un oarecare Spielman şi o doamnă bogată din Sibiu, despre care se crede că sunt implicaţi în falsificarea banilor. înregistrăm deocamdată sub toată bezema această, ştare care are nevoie de confirmare. -- Cat , ■l-mu,. -j-n aşteptaţi aci, detecthu s rdini, cari împreună cu siguranţa noastră să conlucreze cu poliţia din Odorhei, pentru descoperirea întregii bande de falsificatori. -----—coGOOo*——— Cutremur puternic la Smirna Istanbul, 29 (Rador).—Azi la ora 14 s’a înregistrat o sguduire sismică foarte puternică la Smirna. Populaţia înebunită de spaimă, a părăsit casele adunându-se în mijlocul străzilor. Nu se cunoaşte încă întinderea pagubelor. -------ooOOOoo--—— Fapta eroică a unui pilot New-York, 29 (Radio-Central). — O faptă într’adevăr eroică a făcut pilotul căpitan Donald Bukman. In timp ce conducea un avion, pe bordul căruia se aflau trei pasageri, căpitanul Donald Bukman a suferit un acces de inimă. Grație unui efort supraomenesc, pilotul a putut să ateriseze forţat în apropiere de localitatea Bakensfield, în California. Atât avionul cât şi pasagerii au scăpat neatinşi, pilotul însă a fost găsit mort. El a murit în urma accesului de inimă după ce reuşise să ateriseze. Pasagerii au declarat că au văzut pe pilot devenind deodată galben ca ceara şi căzând fără nicio putere pe speteaza scaunului. Printr’o sforţare uriaşă şi vizibilă, pilotul şi-a adunat toate puterile şi a condus avionul spre aterisare. In momentul când avionul a atins pământul, pilotul s’a prăbuşit mort. S’a pierdut un explorator la Polul Sud! Plecat la sfârşitul lui Noembrie, deci în miezul primăverii polare, intr’un sbor de explorare spre marea Weddel şi Marea lui Ross, Lincoln Ellsworth a dispărut fără urmă — oricât ar părea cu neputinţă o asemenea dispariţie în secolul aviaţiei şi al radiofoniei. Sborul lui Ellsworth trebuia să aducă soluţia problemei pe care n'a isbutit s'o rezolve amiralul Byrd: regiunea Polului Sud formează un al şaselea continent — aşa cum cred mulţi geografi — sau o tăiată în două de unele prerilor lui Weddel şi Ross? Speranţele în regăsirea lui Ellsworth nu trebuesc însă părăsite, dar sborul acestui milionar american pe care gloria lui Byrd și a lui Amundsen nu-1 lăsau să doarmă, se poate prea bine să se fi terminat printr'o catastrofă. Din cele dintâi''clipe, știrile pe care le-a transmis prin radio lagărului său de bază din Țara lui Graham erau confuze. Aparatul său de radio a încetat apoi un timp să emită, spre a fi auzit din nou, dar foarte slab, de un vas pentru vânătoarea balenelor, al cărui telegrafist n'a putut descifra mesagiul transmis. Neprevăzutul e totdeauna mai tare decât cel mai precaut explorator. Expediţia Ellsworth dispune de încă un avion care a fost gata să plece în căutarea exploratorului dispărut. Dar regiunea în care pare a se fi pierdut cel dintâi avion este atât de întinsă, încât o căutare sistematică devenea imposibilă. Aventura lui Lincoln Ellsworth nu este fără precedent. Anul trecut, in împrejurări analoage, amiralul Byrd a rămas prins intre gheţuri aproape trei luni, bolnav şi epuizat. Din fericire, aparatul său de radio funcţiona şi legătura intre el şi lagărul său cre bază n'a încetat nici o zi. Byrd a putut indica celorlalţi cu multă precizie locul unde se afla şi odată cu îmbunătăţirea vremii a fost salvat de o expediţie de sănii cu câini, tocmai la timp. razu. lui Ellsworth este ceva grav. Un şir de banchiza de cel puţin 300 kilometri lungime şi 50 kilometri lăţime. Această suprafaţă enormă trebue cercetată cu amănunţime, deoarece defectarea aparatului de radio împiedică pe cel rătăcit să arate tovarăşilor săipunctul geografic exact unde se află. Cel mai mare duşman al lui Ellsworth este în clipa de faţă timpul. In cazul când se află în viaţă şi dispariţia sa se datoreşte unei aterisări forţate, mai dispune de alimente. Dar alimentele se împuţinează din zi în zi şi dacă avionul salvator nu-l descoperă la vreme, moartea albă e gata să-l doboare. Lincoln Ellsworth are numai 56 ani şi o avere de peste 200.000.000 dolari. Pe banchiza polară, lângă un iceberg înalt de 50 metri. Inundaţiile din Sudul Franţei O regiune inundată de apele Garonei Moartea prof. dr. Ştefan Minovici Ir mi M .iiiii. n n t. Duminică seară, la 6 şi 45, s-a stins la Piteşti, dr. Ştefan Minovici, valorosul profesor universitar şi conducătorul Laboratorului de chimie organică, din splaiul Independenţei 87, înfiinţat de el. Moartea i-a survenit în urma unui atac de apoplexie. CUM A MURIT Profesorul doctor Ştefan Minovici se dusese să petreacă sărbătorile la Piteşti, la d. Mamulea, fratele ă-lui dr. Mamulea, rude ale soţiei dispărutului. A treia zi de Crăciun, de Sf. Ştefan, onomastica sa, profesorul dr. ştefan Minovici se ar.7 ;nc. • nrl-L ? - -suferit atacul. ' Sofia sa, care se afla alături, văzându-l că rămâne deodată nemişcat, l-a tras de braţ, strigând : — „Fănică, ce s’a întâmplat ?“ Dar Ștefan Minovici, fără să mai poată vorbi, s’a prăvălit cu trupul ţeapăn în partea dinspre care fusese smucit. Cei de faţă şi-au dat seama că profesorul suferise un atac. Familia a telegrafiei imediat d-lui dr. Dumitrescu-Mante, la Bucureşti, care a plecat să-l îngrijească Ajutoarele medicale au fost însă de prisos. După o agonie de două zile, Ştefan Minovici şi-a dat sfârşitul. Defunctul suferea de mai multă vreme de anghina pectorală. PROFESORUL Ştefan Minovici s-a născut la R -Sărat, în anul 1867. Moare, deci, în vârstă de 68 de ani. A făcut liceul la Sf. Sava, în Bucureşti şi şi-a luat doctoratul în chimie la Berlin, unde a fost elevul marelui chimist şi profesor, Emil Fischer. Venind în ţară, a fost numit agregat, apoi profesor definitiv, la catedra de chimie analitică de la şcoala de farmacie, unde a funcţionat 20 de ani. El a luptat pentru reformarea învăţământului farmaceutic, reuşind să transforme şcoala de farmacie în facultate, al cărei prim decan a fost. După moartea prof. dr. Istrati, ştefan Minovici a fost numit profesor de chimie organică la facultatea de ştiinţe. Pe lângă activitatea sa ca profesor, Ştefan Minovici s-a ocupat cu editarea unui buletin de chimie, pe care îl scotea în colaborare cu foştii săi asistenţi. A făcut numeroase congrese naţionale de chimie, în diverse regiuni ale ţării şi a organizat primul congres internaţional de chimie la noi în ţară, sub preşedinţia Suveranului, pe atunci A. S. R. Principele Carei. Ştefan Minovici a înfiinţat Laboratorul şi Institutul de chimie din splaiul Independenţei, izbutind pe aceste vremuri de criză, sa ridice frumoasa clădire, înzestrată cu toate aparatele şi instalaţiile necesare. Defunctul era membru corespondent al Academiei Române, doctor „honoris causa“ al facultăţii de farmacie, membru activ al Academiei de ştiinţe şi decorat cu „Legiunea de onoare“ şialte ordine streine şi române. El era iubit de toţi colaboratorii, studenţii şi subalternii săi. Creştin adevărat, defunctul a restaurat cu propriile sale mijloace, biserica Popa Rusu din Capitală, al cărei epitrop a fost şi a ridicat o biserică în corn. Morăşti (Argeş). El plănuia să înfiinţeze în aceiaşi comună un cămin de odihnă pentru chimiştii săraci, dar moartea năpraznică nu l-a lăsat să-şi îndeplinească gândul. Ştefan Minovici moare sărac, deoarece şi-a cheltuit veniturile in scopuri de binefacere, ajutănd atât pe studenţii săraci, cât şi pe toţi cei cari sufereau. Sufletul milos şi credincios al celui care a fost Ştefan Minovici se vede şi din scrisoarea pe care defunctul a lăsat-o şi în care îşi arată, simplu, ultima lui dorinţă. ULTIMA DORINŢA De voi muri în Bucureşti, voi fi depus la biserica Popa Rusu, al cărei epitrop am fost. Un serviciu religios foarte OMUL simplu, îndepli bisericii. Carul va inti lăudăm !“. Nici nu discut nici un doliu. Dacă vrenjea voi fi transport cavoul din lifoi In caz conte depus provizorii miliei, din cimi Urmaşilor şi recomand să at Mântuitorului , na lumii. Cela nu va umbla h va avea lumin Fără ideal n:tructivă, nici teare. Ca să nu gri totdeauna de conştiinţa e s e divin. Dispar ferici am putut. Prof. Sl Morăşti, 26 ADUCEREA CAPI Corpul dela ştefan Minov: ieri dimineaţî Vagonul m gara de Nord Sicriul a fc biserica Popa depus pe cats înmormânta azi după ami Belim. Două mm 1 Londra, 30 din burga ist într’un hotel, rile depuse persoane ar iar şapte au spital cu arşi Dea,semene, fost distrus teatrul Regal şuiul. Un protes la Liga Addis Abel Agenţia D. N gusul a adr Naţiunilor u declară că convenţiile ivitoare la ri Nota afirv fi incendiat losit bombe Prin aceasta triumful vieţii J Stttfd/I Minovici a fost un vcash'r-Ii iiwii '■* ’• " ·' . \ care mobiliaz,j Prof. dr. ŞT. MINOVICI Nu se poc tandrei Şaguna ca pregătitor al unităţii naţionale de prof. I. LUPAŞ O parte însemnata a Românilor ardeleni se obişnuise a prăznui, la ziua sf. Andreiu, amintirea restauratorului şi organizatorului mitropoliei ortodoxe române din Transilvania, a marelui ierarh Andrei Şaguna. In frumoasele serbări şcolare şi bisericeşti, la cari participau tinerimea şi întreg poporul din satele bine conduse» an de an se scoteau la iveală,meritele aBfilSfisliii-jmvtAiniAalbt. rsPmfrrrn 'hî.s.pideile dominante ale timpului şi ale mediului, în care cuvânta. De obicei se încheia acest fel de serbări comemorative şi educative cu îndemnuri preţioase la tot mai multe jertfe pe altarul culturii şi al credinţei neamului nostru. In felul acesta s’a întemeiat în unele părţi un adevărat cult popular, plin de pietate şi de înţelegere pentru importanţa istorică a acestei covârşitoare nersimţului de pietate şi recunoştinţă naţională a luat proporţii impunătoare, trecând departe peste graniţele Ardealului. Aceleaşi proporţii le-au luat şi serbările comemorative ţinute la Sibiu şi Răşinari în 1923, cu prilejul împlinirii unei jumătăţi de secol, de când osemintele nemuritorului mitropolit s-au coborît spre odihna, de veci în mormântul păzit de leii de marmoră din preajma bisericii răşinărene. Ideea dominantă a zilelor noastre fiind unitatea naţională şi consolidarea ei cât mai deplină, credem că e potrivit a cerceta, dacă şi intru cât poate fi considerat Andrei Şaguna ca unul dintre pregătitorii unităţii noastre naţionale ? Participarea lui la luptele politice ale neamului românesc din Transilvania şi Ungaria, calitatea lui de preşedinte al pardată s-a proclamat la 3-15 Mai 1848 postulatul independenţei naţionale politice şi bisericeşti a Românilor ardeleni, ni-l înfăţişează pe Şaguna — după nimerita expresie a lui Eminescu — ca pe un bărbat politic „din creştet până ’n tălpi“. In ce priveşte ideile şi principiile politice’ale lui Şaguna, este vrednică de atenţiune mărturisirea făcută de dânsul, în calitate de preşedinte al Adunării Naţionale din Sibiu, la 28 Decembrie 1643 în următoarele cuvinte : „Simţul liberal şi naţional dominează acum toate popoarele, le încinge pe toate cu o legătură strânsă şi le însufleţeşte cu zel înflăcărat. Dar simţul liberal şi naţional numai ca obiect abstract rămâne cu totul fără preţ, şi dacă e ca să aducă foloasele ce se află în teoria lui, trebue să fie bazat pe moralitate, căci numai dintru aceasta neşte numai pe lângă alipirea de partidul propriu, căci acesta poate fi condus de egoism şi separatism, ci se întinde mai departe, cuprinde toate instituţiunile sociale de stat şi patria însăşi, alegându-şi de călăuză cu deosebire iubirea către dânsa. Drept aceea cutez a glorifica simţul liberal şi naţional numai atunci, când este bazat pe moralitate şi se povăţueşte de iubirea patriei... Fraţii mei ! Numai religiunea şi moralitatea ne pot face fericiţi“. E sigur că Şaguna a păstrat totdeauna în taina sufletului său dorinţa pentru înfăptuirea independenţei şi unităţii noastre naţionale şi a făcut din partea sa tot ce-i permiteau împrejurările timpului, spre a pregăti calea pentru aceste înfăptuiri. Dovezi suficiente ne dau , în privinţa aceasta nu numai acţiunile sale politice şi diploromâneşti, de amândouă laturile Carpaţilor, luptele lui îndelungate pentru încorporarea bisericii româneşti din Bucovina, la vechea mitropolie ardeleană, pe care el izbuti a o readuce la fiinţă, după îndelungate strădanii desfăşurate timp de 16 ani (1848—1864). Deci prin biserica ortodoxă română, în care s-a afirmat împotriva tuturor graniţelor politice, unitatea noastră naţională până la sfârşitul secolului al XVII-lea şi cu ajutorul culturei prin care s’a netezit calea spre Înfăptuirea ei şi sub raport politic. — Andrei Şaguna a fost în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în adevăr un pregătitor al unităţii noastre naţionale. Aceasta o înţelegeau şi contemporanii, cari puteau să fie în stare să prevadă consecinţele inevitabile ale unei activităţi ---------------------- -- --■’-‘-Ioata Contra tendinţelor lui de a unifica cel puţin bisericeşte pe Românii din cuprinsul monarhiei habsburgice, atrăgând şi pe Bucovineni sub jurisdicţia mitropoliei din Transilvania, s-a dat încă din 1850 alarma prin articole de ziar şi broşuri tipărite la Viena în limba germană. Un corespondent transilvănean al ziarului din Viena „Wanderer“ nu întârzia să înspăimânte pe Austriaci, publicând în numărul de la 8 Mai 1850 al acestui ziar ştirea că cele două biserici româneşti din Transilvania se vor reuni într-o biserică naţională, că prin stăruinţele lui Şaguna şi în paguba elementului german, specific austriac, se va înălţa în piaţa cea mare a Sibiului o Mitropolie pentru toţi Românii din Austria şi astfel, prin o singură trăsătură de condeiu, Dacoromânia va fi gata : „o Mitro-corespondent un Sas din vienez ar fi sit de darul nele viitorul) In trio brot rită la Vien nua iarăş, o întâmple’ dr tropolisi ortt că mitropolii, tai în forma ^ *.~ şi de aderenţii săi, cuprinzând adecă şi episcopia Bucovinei, ar trebui să stea în perspectiva celui mai apropiat viitor şi un imperiu daco-roman. Şi ce ar zice atunci cu Turcia ?“ _Toate acesteraţii au avut m ; n’au putut împ. , firesc al întregi: litice ; nici unii lor sub Cuza Vo.