Universul, februarie 1936 (Anul 53, nr. 31-45)
1936-02-01 / nr. 31
Planul cincinal in Turcia Ori câte critici s’ar aduce regimurilor de dictatură din silele noastre şl ori câte păcate li s’ar pune In spinare, nu li se poate tăgădui. Insă, acest merit deosebit, de a fi creiat cultul efortului colectiv, care In viaţa practică se traduce prin acea încredere disciplinată şi prin acel avânt al creiaţiei ce au transformat ţări ca Italia, Rusia, Statele Unite, Germania, Turcia, Invaste şi febrile şantiere de activitate constructivă. In calea spre progres a omenirii s’a dobândit, aşadar, o forţă nouă: forţa efortului şi disciplinii colective. Şi ori care vor fi erorile şi excesele regimurilor de autoritate, oricât de generatoare de abuzuri vor fi socotite ele, spectacolul epopeic pe care ni-l oferă colectivităţile naţionale respective în efortul lor disciplinat închinat operei de creaţie, este mai mult decât înviorător, prin orizonturile nouă, pe care le deschide omenirii. Fapt e, că numai sub unitatea de comandă a regimurilor de autoritate s’a putut pune în aplicare executarea marilor concepţiuni şi uriaşelor planuri de construcţie, de care sunt animate azi unele popoare. Şi aci, lăsând la o parte tot ce experienţa a dovedit că e utopic ca concepţie şi nerealizabil în practică, nu putem trece cu vederea posibilităţile noul de creiaţie deschise omenirii, proporţiile în timp şi spaţiu, cum şi ritmul nou în care tinde să se desfăşoare in viitor opera de creaţie a popoarelor. Ne vom limita la un exemplu minor: sforţarea Turciei kemaliste de a imprima un nivel superior vieţii sale colective şi de stat, prin valorificarea în cele mai bune condiţiuni a energiilor şi posibilităţilor naţionale. In scopul de a asigura Turciei independenţa şi Întărirea economică, regimul kemalist a întocmit şi el, în anul 1934, un plan cincinal de Înzestrări şi realizări. începutul a fost făcut în direcţia industrializării ţării, dându-se preferinţă industriilor bazate pe materii prime existente în ţară: industria textilelor, a uleiului de trandafiri, a mătăsii vegetale, a sulfatului, produsement, celuloză, sticlărie, etc. Până acum s-au construit şi sunt în funcţiune 7 fabrici de produse noui, cu un capital de 9.500.000 lire otomane, cu o valoare productivă de 9 milioane lire şi o valoare în materii prime de 3.500.000 lire. In acelaş timp, sunt în curs de construcţie alte 5 fabrici mari, care vor intra în activitate până în anul 1937, cu un capital de 15 milioane, cum şi altă serie de mari construcţiuni, mai ales metalurgice, cu un capital de 36 milioane lire, cu o capacitate productivă de 37 milioane şi cu o valoare în materii brute de 19 milioane lire, construcţiuni care vor fi puse în lucru chiar in cursul acestui an. Aplicaţiunea acestui plan de investiţiuni industriale va avea ca rezultat, în ce priveşte textilele, că Turcia îşi va acoperi prin mijloace proprii 80% din nevoile consumului intern, în ce priveşte sticlăria şi hârtia, că nevoile interne vor fi împlinite în proporţie de 50%, ş. a. m. d. Nu trebue să uităm apoi efectele simţitoare pe care aceste creaţiuni industriale le proiectează de pe acum asupra întregii economii naţionale, prin debuşeul oferit materiilor prime indigene, prin ocuparea braţelor autohtone de lucru, prin însufleţirea comerţului intern şi înflorirea regiunilor, în care s-au creiat asemenea industrii. Am stăruit asupra exemplului pe care ni-l oferă azi poporul turc, redus până maieri, la o viaţă vegetativă care-l scotea complet din ritmul vieţii moderne şi din rândul popoarelor progresiste, pentru că acest exemplu e mai plin de învăţăminte decât oricare altul. Din el se poate vedea la ce rezultate pot să ducă voinţa şi energia unui conducător, când ele sunt însufleţite de duhul creaţiei şi de simţul practic şi când sunt puse în serviciul colectivităţii naţionale. Fără zdruncinul Rusiei şi fără risipa de bani a Statelor Unite, pe plan modest, dar bine conceput şi hotărît urmărit, Turcia ne oferă o şcoală și o izbândă. Importante întrevederi la Londra ...........................— H. .................. D-nii Titulescu şi Litvinov in audienţă la Regele Eduard VIII. — S’a examinat situaţia în general europeana Londra, 29 (Radar). Importante întrevederi prilejuite de vizita bărbaţilor de stat străini s’au desfăşurat azi la Londra. D. Titulescu, ministrul de externe al României, a fost primit după amiază, la ora 15 şi 30, de M. S. Regele Eduard VIII. D. Titulescu a mers apoi la Downingstreet, unde s’a întreţinut cu d. Baldwin, şeful guvernului britanic. D. Litvinov a luat dejunul la d. Eden. După amiază, comisarul sovietic al poporului la afacerile străine a fost primit de M. S. Regele Eduard. D. Litvinov a avut după amiază o întrevedere cu d. Baldwin. Șeful guvernului britanic a primit azi pe d. von Neurath pe prințul Starhemberg care apoi a avut o întrevedere cu d. Eden. Prinţul Starhemberg urmează să fie primit de d. Titulescu şi se prevede că va fi primit şi de prinţul Paul al Iugoslaviei. D. Eden a primit după amiază pe d. de Kanya, ministrul de externe al Ungariei. D. Eden a fost primit de M. S. Regele Boris al Bulgariei, iar seara va fi oaspetele la dineu al M. S. Regelui Carol II al României, de d-sa, adevărata lor semnificaţie. Vizita făcută de d. Flandin d-lui Eden a avut înainte de toate, caracterul unui demers prietenesc, puţin favorabil unui schimb de vederi aprofundat asupra chestiunilor internaţionale. Prin urmare, dacă cei doi oameni de stat au adus vorba şi de marile probleme actuale, au făcut acest lucru într’un mod foarte^ general şi oarecum întâmplător, fără ca una din ele să fi fost examinată mai cu de-am anunţul. In rezumat, nici o negociere nu s’a angajat, nici nu s’a pregătit la Londra, de către d. Flandin, în nici o chestiune. M. S. Regele Carol al României oaspetele familiei regale engleze — O O ..Fruntaşi politiei in audienţă Londra, 29 (Rador).— M. S. Regele Carol al României a fost invitat azi, 28 Ianuarie, la ceai, de M. S. Regina văduvă Mary a Angliei. M. S. Regele Carol a fost invitat azi, 29 Ianuarie, la dejun, de ducele de Kent, fratele M. S. Regelui Angliei. In cursul după amiezei M. S. Regele Carol a primit în audienţă pe d. Van Hsittart, subsecretar de stat permanent la ministerul de afaceri străine britanic, şi lordul Tyreil, fost ambasador al Angliei la Paris. Astăseară M. S. Regele Carol a invitat la masă în reşedinţa Sa din Londra, pe d-nii Eden, ministrul de externe britanic, d. Neville Chamberlain, ministru de finanţe, lordul Wigram, marele şambelan al Curţii, lordul Granard şi d. N. Titulescu. Pentru mâine M. S. Regele Carol a invitat la dejun, tot la reşedinţa Sa din Londra, pe d. Baldwin preşedintele consiliului de miniştri, d. Austin Chamberlain, fost ministru de externe, lordul Cranbore, subsecretar de stat permanent la ministerul de externe şi pe d. N. Titulescu. AUDIENŢA §1 ÎNTREVEDERILE D-LUI TITULESCU Londra, 29 (Rader).D. ministru N. Titulescu a fost primit azi la ora 15 si 30 în audienţă de M. S. Regele Eduard VIII al Angliei, care s’a întreţinut îndelung cu d-sa. După aceea, d. TitulesParis, 29 (Rader). — Agenţia „Havas“ transmite din Londra: In cercurile politice se atribue o deosebită importanţă audienţei pe care Regele Eduard VIII a acordat-o d-lui Litvinov. Se subliniază că pentru prima dată un Suveran al Marei Britanii primeşte un reprezentant oficia al regimului sovietic. Se vede în această audienţă dovada dorinţei Regelui Eduard de a nu face nicio deosebire în politica externă între structura politico-socială a diferitelor puteri. In cercurile autorizate se socoteşte că după audienţa la Suveran a d-lui von Neurath, ministrul de afaceri străine nu a avut întrevederi cu d. Baldwin, primul ministru al Marei Britanii, cu prinţul Starhemberg, vice cancelarul Austriei, şi cu Sir Austen Chamberlain, fost ministru de Afaceri Străine al Angliei, al Germaniei, audienţa d-lui Litvinov trebuia să însemne dovada imparţialităţii riguroase a Coroanei britanice. * Paris, 29. (Rador). — Agenţia „Havas“ anunţă din Londra . In cercurile sovietice din Londra se manifestă cea mai mare satisfacţie faţă de întrevederea ce a fost azi între d-nii Litvinov şi Baldwin. Se arată în aceste cercuri că audienţa pe care Regele Angliei a acordat-o d-lui Litvinov a durat mai bine de 40 de minute. Cu toate că în această audienţă nu a fost abordată nici o problemă precisă — arată cercurile sovietice — tonul general al conversaţiilor a fost extrem de sincer şi cordial. Tot în cercurile sovietice se subliniază că la dejunul privat oferit la locuinţa d-lui Eden, d. Litvinov s-a întâlnit nu numai cu conducătorul ministrului afacerilor străine, ci şi cu d. Duff Cooper, ministrul apărării naţionale engleze. La dejun a asistat şi d. Mayski, ambasadorul Sovietelor. Se insistă îndeosebi asupra caracterului amical al conversaţiilor generale ce s-au desfăşurat în cursul acestei recepţii. Totodată se anunţă că mareşalul Tuhacevski, şeful de stat major al armatei roşii a fost primit succesiv spre seară de d. Duff Cooper, ministrul apărării naţionale, şi de lordul Swinton, ministrul aerului. Londra, 29 (Rador). — Agentia „Reuter“ anunţă: In cercurile politice se atribue o semnificaţie specială conversaţiunilor pe care d. Eden le-a avut cu miniştrii de externe ai Franţei şi Germaniei, veniţi la Londra, pentru a lua parte la funeraliile Regelui George V, conversaţiuni care se pare că au avut drept obiect situaţia europeană în general. Se arată în aceste cercuri că întrevederile dintre cei trei miniştri de externe au avut un caracter cordial .* Londra, 29 (Rador). — Agenţia „Associated Press“ anunţă: Faţă de importanţa ce se atribuie în unele cercuri Întrevederilor pe care d. Eden le-a avut cu miniştrii de externe ai Franţei şi Germaniei, în cercurile competente din Londra se declară că germanii nu au intenţia de a efectua o remilitariziere a Renaniei. Agenţia amintită adaugă că în sale, d. Eden a discutat cu d-nii von Neurath şi Flandin în general situaţia europeană, într’o atmosferă amicală. Londra, 29 (Rador). — Agenţia „Reuter“ anunţă: In cercurile competente din Londra nu se crede că Germania s’ar gândi la o măsură de felul remilitarizării zonei renane. Se observă în aceste cercuri că demilitarizarea zonei renane, prevăzută în tratatul dela Versailles, a fost acceptată de bună voe de germani. In aceleași cercuri se declară că motive considerabile fac să se creadă că germanii atribue prea mare valoare acordului de la Locarno, pentru a încerca vreo lovitură în zona amintită. In sfârşit, la Londra se crede că nu există niciun motiv care să dea naştere la teama că guvernul german ar fi dornic să complice şî mai mult problemele la care Europa trebue să facă faţă Importanţa atribuită audienţei d-lui Litvinov S-a discutat şi problema remilitarizării Renaniei de către Germania cursul întrevederilor astăzi. BL S. ’veghi* Maria a Iugoslaviei vizitând noul spic**3 al orașului Semnificaţia întrevederilor d-lui Flandin Paris, 29 (Rador). — Agenţia „Havas” anunţă: Din sursă autorizată se confirmă că cea mai mare parte din întrevederile d-lui Flandin la Londra nu au avut nici un caracter politic, date fiind împrejurările. Ministrul de externe francez întreţine relaţii personale strânse, cu diferite personalităţi britanice şi în special cu unii membri ai guvernului englez, ceea ce dă conversaţiilor avute GERMANII CONTEAZĂ PE UN GEST DE PRIETENIE AL NOULUI REGE Paris, 29 (prin radio). — Astăzi dimineaţă, odată cu reportajul funeraliilor regelui Angliei, ziarele germane au publicat o notă de inspiraţie oficioasă care, sub aspectul de comentar al domniei ce începe, lasă să se întrevadă clar speranţele Germaniei că Eduard VIII va înţelege mai bine dorinţele de prietenie şi apropiere pe care le nutreşte Berlinul pentru poporul englez. Noul rege, spune acest comentar, aparţine generaţiei războiului şi el a ştiut totdeauna să fie alături de luptătorii războiului. Cuvintele pe care le-a rostit în iunie trecut, sfătuind să se întindă o mână prietenească Germaniei, nu pot fi uitate și nici trecute cu vederea. Primăvară in Ianuarie ALT LILIAC IN FLOARE CÂMPULUNG Câmpulung, 29 Ianuarie orneze şi să parfumeze fereastra proprietarului d-ra Lili Iacobescu, prin prospeţimea şi balsamul florilor sale. LA Am relatat, acum câteva zile un interesant, fenomen de prematură înflorire a unui liliac din grădiniţa d-lui Simion Rotaru, din oraşuil nostru. Timpul s’a menţinut mereu frumos, temperatura ridicată şi zilele au fost, în ultimul timp, plin de soare. Ajutat de asemenea favorabile elemente, alt liliac, de astă dată din centrul oraşului, str Suntem in plină primăvară, iar termometrul zilnic variază între 12—20 gr. C. plus. Bătrânii povestesc că de 60 de ani nu au mai văzut o asemenea iarnă. In „Valea Botovei”, au vice I. C. Brătianu , s’a grăbit să pui să înflorească cireşii. ÎNFLORESC CIREŞII PE LEA BATOVEI Bazargic, 29 Ianuarie VA O FEMEIE, CARE NU DOARME DE 30 ANI Paris, 29 (Prin radio). — Se anunţă din Viena că în Tirolul austriac, la Intra, a fost internată in spital o femee de 53 ani, care nu mai doarme de 30 ani, dela naşterea celui dintâi copil al său. Până de curând, sănătatea acestei femei fără somn nu s’a resimţit cu nimic. Ea se simte însă acum foarte slăbită şi medicii care studiază cazul său cred că dacă organismului epuizat nu i se va da curând putinţa să se odihnească printr’un somn normal, pacienta este pierdută. Ducesa de York cu principesele Elisabeth și Margaret Rose Rezerva de aur a Franţei a scăzut cu 16 miliarde franci Cetăţenii francezi deţin 35 miliarde franci aur Paris, 29 (Rador). — Bilanţul pe 1935 al Băncii Franţei arată că rezerva de aur a Franţei a scăzut în cursul anului trecut cu 16 miliarde franci, ajungând de la 82,123 miliarde franci, la 66,296 miliarde franci. Cauzele acestei scăderi sunt instabilitatea politică, dezordinea monetară internaţională, şi tezaurizarea aurului de către persoane particulare. După evaluările experţilor monetari, cetăţenii francezi deţin suma de 35 mlSasrde frankî în aur, majoritatea ei fiind depozitată în Anglia. Roma, Ianuarie Concentrarea flotei engleze în basinul oriental al Mediteranei, transporturile de trupe italiene în Libia, lucrările de apărare engleze în Egipt şi Marea Roşie au creat în Mediterana, după începerea conflictului italoetiopian şi mai ales după începerea ostilităţilor din Africa Orientală, o stare de primejdioasă tensiune, care, mai ales la juumătatea lui Octombrie şi la începutul lui Decembrie 1935, a fost un motiv de reală îngrijorare in ce priveşte eventualitatea unei extinderi a conflictului dintre Italia şi Abisinia. După cum se ştie, la 3 octombrie au început ostilităţile în Africa. In cele două săptămâni care au urmat, Consiliul Societăţii Naţiunilor a trecut de la procedura de conciliere a articolului 15 din pact, la procedura articolului 16, declarând Italia în ruptură de pact şi luând deciziunea de a-i aplica sancţiuni. In afară de măsurile destinate a duce la încetarea ostilităţilor, prevăzute de alineatul 1 al textului susmenţionat, articolul 16 din pact mai conţine, în alineatul 3, o dispoziţie relativă la ajutorul mutual, pe care Statele membre ale Ligii trebue să şi-l dea, în cazul când ar fi obiectul unui atac neprovocat din partea agresorului, ca urmare, bineînţeles, a măsurilor de siguranţă colectivă, aplicate de Ligă. Pe temeiul acestei dispoziţii a pactului, guvernul din Londra a început tratative cu d. Laval, spre a vedea dacă şi cum înţelege Franţa să aplice ideia asistenţei reciproce prevăzută de articolul 16. Printr-o notă din 18 octombrie, pe care presa engleză la acea epocă a clarificat-o un „da“ în 2000 de cuvinte, .. Laval a dat un răspuns afirmativ, conţinând însă unele reticenţe şi rezerve, care au făcut necesară o nouă notă franceză la 26 octombrie la Londra, al cărui conţinut afirmativ şi al cărui ton mai precis nu mai lăsa nici un fel de îndoială guvernului britanic. Această adeziune a Franţei la principiul asistenţei mutuale, în cadrul siguranţei colective, era bineînţeles condiţionată de necesitatea ca Anglia să fie victima unei agresiuni neprovocate, drept urmare a sancţiunilor sau oricărei deciziuni a Societăţii Naţiunilor, luate în plin acord cu Franţa. In cuvântarea sa la Camera Deputaţilor, din 28 Decembrie, d. Laval confirma asigurările complete, pe care le dăduse Angliei în ce priveşte asistenţa mutuală, precum şi înţelegerile intervenite între Statele Majore ale celor două ţări pentru punerea în aplicare a acestui principiu. La începutul lui Decembrie, când desfăşurarea conflictului italo-etiopian a traversat o nouă fază critică, deoarece la (Continuare in pag 2 a) SCRISORI DIN ROMA Asistența mutuală în Marea Mediterană Consultările Marei Britanii. — Memoriul englez la Geneva. — Răspunsul Italiei de A. TADINI Cronica muzicală pariziană Richard Wagner şi Italia. — Muzica rusă Cu prilejul sărbătorilor recente ale Crăciunului şi Anului nou, a fost o lipsă de noutăţi la concertele noastre clasice şi chiar o oprire a acestora. Viaţa muzicală va reîncepe totuş, şi aşteptând să împărtăşim activtatea ei cititorilor, le dăm azi câteva interesante amănunte cu privire la legăturile lui Richard Wagner cu Italia. S-a vorbit mai ales de acelea pe care le-a avut cu Franţa, şi în special cu Parisul, care păstrează încă amintirea creaţiei tumultuoase a lui „Tannhäuser” la Operă. Nu e un paradox de a recunoaşte influenţa muzicii italiene la creatorul atâtor capodopere, de CHARLES PONS Wagner, afirmă istoricii, era sub farmecul operei italiene, la modă atunci. Intre altele, „Norma“ de Bellini, faţă de care a păstrat mereu o predilecţie statornică, deşi concepţiile lui muzicale s-au desvoltat în opoziţie cu stilul italian. La Veneţia, în 1898, Wagner a găsit motivul principal al operei „Aurul Rinului“, după cum acest oraş privilegiat era singurul în care credea că va putea termina „Tristan“. De unde venea această putere de atracţie asupra muzicianului german ? Ce afinitate putea fi între sufletul Veneţiei şi acela al lui Wagner, pentru ca aceste două suflete să fi vibrat cu atâta armonie?. Cântecele gondolierilor l-au impresionat totdeauna şi le socotea ca fiind de o frumuseţe şi o nobleţe extraordinară. Mai mult, pretindea că i-au sugerat sunetele plângătoare şi tărăgănate ale fluerului la începutul actului al treilea din Tristan. Calmul neasemuit, uniformitatea potolită a mişcărilor şi lunecarea tăcută a gondolelor, predispuneau în cel mai înalt grad spiritul lui Wagner, la această divină melancolie, care l-a sedus, înţelegem acum, că simţind nevoia de a se izola pentru o perioadă mai lungă ca să nu trăiască decât pentru lucrările sale, se instală, îndată ce lucrul fu cu putinţă, în Veneţia tăcută care-l ispitea nespus. A doua şedere a lui Wagner în Italia a fost la Sorrente. Căderea recentă a lui „Tannhäuser“, la Opera din Paris, a trezit la maestrul german o febră de creaţie nouă, care s’rănotolit numai după ce a compus altă capod’operă „Maeştrii cântăreţi“. După Sorrente, Wagner s’a dus la Roma, unde a stat trei săptămâni în tovărăşia soţiei lui, Cosima Liszt şi a fiului său Siegfried. Acolo a fost în legături permanente cu Sgambati, ilustrul compozitor. Părăsind oraşul etern, Wagner s-a lăsat atras de Italia de Sud. A ales Neapole, unde a petrecut mai multe ierni, către sfârşitul vieţii lui.. In timpul unei escursii la Ravello, a avut ideia realizării scenice a grădinilor actului al doilea din Parsifal. Peste trei luni, fiind la Perusa, apoi la Siena, vederea interiorului catedralei ii trezeşte ideia templului Graal. Peste un an, îl regăsim in Sicilia, terminând partitura capodoperei sale „Parsifal“, a cărei premieră s-a dat peste câteva luni la Bayreuth. Trebuind să se ducă în acest oraș, Wagner a hotărît să se oprească din nou la Veneția cu scopul de a găsi un apartament pentru iarna următoare. L-a găsit la palatul Vendramini, al cărui impunătoare faţadă dă spre Canale Grande. Şederea aceasta la Veneţia, care a durat cinci luni, a fost cea din urmă, iar la 13 Februarie 1883, Wagner murea, realizându-şi astfel dorinţa exprimată cu un an înainte, trecând prin acest oraş de a muri acolo. * înainte de a vorbi de compozitorii dintre cari câţiva au devenit celebri, trebue să recunoaştem caracterul pur naţional şi extrema tinereţe a muzicii ruseşti. Sufletul acestui popor, voios sau trist, eroic sau duios, muncitor sau visător, vibrează aci în ritmuri scurte şi stranii, în melodii de tonalităţi libere şi ciudate, unde se recunoaşte numaidecât rasa care păstrează asprul şi viu(Continuare in pap. 2-a)