Universul, februarie 1936 (Anul 53, nr. 46-59)

1936-02-16 / nr. 46

Anul al 53'tea Pagini ftt» poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. G-le P. T. T. ff«. IfflJSR/m» Pagini Hr« 46 Duminică 16 Februarie 1936 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRATIA: BUCURESTI* STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10 . SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.10 ® 1­ . UMANITATE ŞI NAŢIUNE Cu toate greutăţile şi lipsu­rile crizei economice, nu se poate tăgădui afirmarea unui curent cultural din ce in ce mai larg şi mai adânc. Unul din aspectele acestei manifestaţiuni sunt confe­rinţele tot mai dese, mai interesante şi mai urmărite de public, în raport cu cali­tatea autorilor şi a chestiu­nilor tratate. O conferinţă dintre cele mai corespunzătoare cugetu­lui şi sentimentului, ce se în­tind astăzi tot mai mult pe deasupra hotarelor, a fost cea desvoltată zilele trecute de d. I. Petrovici, profesor universitar şi membru al A­­cademiei române. Tratând despre Umanitate şi Naţiune din punct de ve­dere filosofic, cel mai ferit de orice subiectivitate, d. Petro­vici a interpretat luminos proc-­-ul universal in curs. Intre cele două noţiuni, u­­manit­ate şi naţiune, nu exis­tă deosebirea şi cu atât mai mult nu există contrazicerea pretinsă de unii şi speculată prea mult până acum. Dimpotrivă, ele concordă şi se completează pretutindeni în structura umană, deşi ea nu este omogenă, ci multi­coloră. Dacă astăzi noţiunea de naţiune se prezintă cu un ex­cedent isbitor şi crescând, faptul se datoreşte unei re­crudescenţe fireşti, prevăzute şi chiar aşteptate după expe­rienţa noţiunii de umani­tate. Dovadă despre aceasta , este mai mult un deficit toc­mai acolo unde se afirma o­­dinioară mai viguros. Simţul de conservare şi de desvoltare al omenirii nu pu­tea să nu considere mai fun­damentală şi mai imediată entitatea concretă a naţiu­nii, decât entitatea abstractă a umanităţii. Comparând substratul şi o­­rizontul celor două noţiuni, vibraţiunile sufleteşti înclină întâi spre cea dintâi şi apoi­­ spre cea de a doua, unita­tea psihologică impunându­­se prin înseşi origina, tradi­ţia şi aspiraţiunile sale, cu­prinse în ceea ce se numeşte patriotism. Aceasta, încă odată, nu este o contrazicere, cum nu este contrazicere intre ele­mentele comune tuturor oa­menilor şi elementele speci­fice cari îi diferenţiază.. De aceea, fiecare popor are nu numai dreptul, ci şi dato­ria ca, integrat în naţiunea sa, să se preocupe mai pre­sus de toate de promovarea virtuţilor sale, de desăvâr­şirea specificului său, care, departe de a prejudicia uma­nităţii, constitue un aport mai mult pentru ea. Aşa se explică şi se justi­fică curentul naţional tot mai întins şi tot mai puter­nic, care corespunde în ade­văr şi cu folos umanităţii, de­servită odinioară de concep­ţia şi de realizarea aflate pe drum de perimare, a unei umanităţi fără naţiune, i­neviabilă, precum se vede. Ungaria după verdictul juraţilor dela Aix-en-Provence Procesul teroriştilor implicaţi în asasinatele dela Marsilia din 1934, — ale căror victime au fost regele Alexandru I al Iu­goslaviei şi fostul ministru de externe al Franţei, Louis Bar­­thou, — s’a sfârşit. Curtea cu juri din Aix-en-Pr­ovence (Fran-­i­ţa) a pronunţat verdictul de condamnare al aculţilor, la muncă silnică pe viaţă. Verdictul acesta, dacă a sa­tisfăcut spiritul de justiţie, prin condamnarea celor dovediţi vi­novaţi de complicitate la odioa­sele asasinate de la Marsilia, care au îndoliat Iugoslavia şi Franţa şi au provocat în lumea întreagă civilizată o profundă indignare şi îndurerare, pri­veşte de aproape şi Ungaria. N’au fost condamnaţi numai autorii materiali ai crimei, prin acest verdict, ci şi autorii morali, — aceia cari, în faţa tribunalului priviniei miso­re mondiale au fost recunoscuţi că patronează şi încurajează or­ganizaţiile şi acţiunile teroriste, în scop politic. Se ştie că acţiunea teroristă îndreptată împotriva statului iugoslav şi care a culminat prin asasinatele de la Marsilia, n’a fost determinată numai de e­­migranţii croaţi refugiaţi şi a­­dăpostiţi pe teritoriul ungar, în sinistra fermă dela „Ianka- Puszta". Într’o comunicare a guvernu-­­ lui din Belgrad, adresată con-­ silului Societăţii Naţiunilor, la 28 Noembrie 1934, s’a spus că înainte de sosirea emigraţilor croaţi, membri ai organizaţiei teroriste „Ustaşa“, acţiunea în­dreptată împotriva unităţii şi siguranţei statului iugoslav a fost condusă de mai mulţi ofi­ţeri maghiari, care erau in le­gătură cu teroriştii şi le-au dat instrucţii necesare pentru înde­plinirea misiunilor lor crimi­nale. Cea dintâi echipă trinioasă de „Ustaşa", în Ungaria, a fost găzduită de autorităţile milita­re şi cu ştiinţa celor civile, în cazărmi şi în diferite edificii publice. Asociaţiile ungare, mai mult sau mai puţin secrete, a­­veau organizate secţii teroris­te, care desfăşurau o acţiune comună împotriva statelor ve­cine: Cehoslovacia, România şi Iugoslavia. Raporturile dintre aceste asociaţii şi organele ofi­ciale ungare, care urmăreau, pe de o parte, revizuirea tratatelor, printr-o anumită propagandă în teritoriile ce au aparţinut îna­inte de încheerea păcii, Unga­riei, iar, pe de altă parte, prin acte teroriste, crearea unei stări de spirit favorabilă mişcărilor anarhice, au fost dezvăluite şi dovedite cu prilejul altui pro­ces intentat unui grup de tero­rişti slovaci, care s’a judecat acum câţiva ani la Bratislava. Fie că urmărea „liberarea" Croaţiei, a Slovaciei, sau a Transilvaniei, prin întreţinerea organizaţiilor şi mişcărilor se­paratiste şi revizioniste, fie că urmărea slăbirea statelor veci­ne prin o serie de acte teroriste, Ungaria a fost descoperită că, prin politica conducătorilor ei, unelteşte împotriva integrităţii şi siguranţei statelor vecine, fiind un factor primejdios in centrul european, începând cu falsificarea banc­notelor franceze şi urmând apoi cu încurajarea şi patronarea fă­ţişă a organizaţiilor teroriste, pe care le-a adăpostit şi între­ţinut pe teritoriul său, Ungaria,­­ răzvrătită împotriva ordinei stab­­­bilită prin tratate, a crezut că va putea zdruncina temeliile solide ale Micii înţelegeri şi va tulbura pacea Europei, prin a­­semenea acte condamnabile, înfruntând principiile şi legile ce sunt esenţa însăşi a civili­zaţiei. Verdictul juraţilor francezi, în procesul teroriştilor, ar fi de dorit să trezească conştiinţele tulburate ale celor de la Buda­pesta şi să-i recheme la realita­te. Nu poporul maghiar poate fi făcut răspunzător de toate greşelile guvernanţilor săi, dar în faţa opiniei mondiale, asupra Ungariei revizioniste anosă ver­dictul de la Aix-en-Provence, chemând magic răspunderile in ordinea morală și politică. '"■■-O o—------­ Un viitor Mexico „Manchester Guardian" po­menind despre desvoltarea vi­­­­itoare a economiei româneşti, prevede o creştere a rentabilită­ţii în agricultură şi o afluenţă de capitaluri menite să valorifice bogăţiile subsolului românesc. „Cu drept cuvânt, din cauza bogăţiilor sale imense România poate fi considerată ca un viitor Mexico al Europei" închee zia­rul englez. Nu este precis informat „Manchester Guardian" ! In multe privinţe — în afară de bogăţii — suntem de mult, fără nici o intenţie supărătoare, la diapazonul frământatei repu­blici sud-americane. Nu este călător superficial ori cercetător atent şi pregătit, să nu descrie cu neţărmurită sim­patie covârşitorul farmec al ţi­nuturilor mexicane şi imensa bogăţie a solului şi subsolului. Max Chadourne scria anul tre­cut că metalurgia şi produsele chimice sunt in mâinile ger­manilor , comerţul de manufac­tură, alcool şi parfum în mâinile francezilor. Englezii şi ameri­canii au petrolul, căile ferate şi minele. Tramvaiele sunt ale bel­gienilor şi canadienilor, etc., etc. Dar mexicanii ? — Mexicanii ? Trag cu revol­verele, în interminabilele răfueli cu adversarii politici. „L’AGUILA DESCALZA“ este termenul generic ce se­ dă agen­tului electoral, om fără meserie, care vorbește in cârciumi, la comitetele electorale, la ban­chete, vânând ascensiunea: can­didat, consilier comunal, devo­tat, prefect, aşteptând mereu momentul când să dea marea lovitură. Dar aceşti „vulturi desculţi" îşi riscă mereu viaţa in luptă cu adversarii şi puţini sunt cei cari mor în patul lor. „Tragicul ne salvează de ri­­dicul“ scrie un tânăr autor mexican. Dar multiplele frământări şi revolte au dus la succesul câtor­va : generali, miniştri, prefecţi, ieşiţi din straturile populare, s’au văzut dintr’odată stăpânii unor moşii şi averi imense. Fostul institutor Calles îşi a­­chiziţionase un întins domeniu lângă Mexico, iar generalul Amaro a devenit stăpânul unei crescătorii de mii de cai. Pe deoparte, deci, străinii în mâna cărora sunt comerţul, in­dustria şi minele de tot soiul, pe de altă parte grupările de „aguita descaiza" cari îşi reven­dicau binefacerile, repede achi­ziţionate, ale puterii administra­tive. Iar restul, „campesinos", ţă­ranii, săraci, umili, cari sea­mănă, ară, cari muncesc, rău hrăniţi şi rău îmbrăcaţi, „toţi cei cari nu trăesc din munca altuia" şi pentru care stăpâni­rea pământului e singura ches­tiune indiscutabilă din cauza căreea merg până la crimă, v­a Nu e aşa că situaţia e asemă­nătoare cu cea dela noi ? Nu s’au deslănţuit şi la noi luptele politice cu ghioage şi cu revolvere ? N’am asistat la spectacolul „desculţilor" îmbogăţiţi peste noapte numai graţie politicii ? Cu singura deosebire că în Mexico nu toate beneficiile bo­găţiilor se duc pe gârlă şi că paralel cu luptele distructive se realizează uimitoare progrese în opera constructivă a conducă­torilor. Pentru că în Mexico, agentul electoral de toate mărimile, când cad dela putere sprijini­torii săi, este repede sancţionat şi averea acumulată prin frau­dă este imediat confiscată in folosul statului. Dacă şi la noi s’ar aplica mă­,­car acest ultim codicil, am Tuu­­şi, credem, să plătim toată da­toria externă a ţării şi ne-am putea procura cel mai modern şi mai perfecţionat material de armament. La noi „vulturii desculţi" se acoperă unul pe altul cu o im­presionantă solidaritate, când este vorba să vină mult promi­sa şi nerealizata sancţionare a jafurilor şi prădăciunilor. VION Ou ocazia O'impadei din Germania Can-^'aru' Witt­e- 'î*i s­âncral mtretinând»-se* r» d. Francois Peapet, 'm­asadorul Franței, la Garmisch-Partenkirchen. roii iii iiiiMiiiriiiBroBW''MiMgBWifti8EBOTH'iBiiMra,MeEg3BsţggmiraBBa^|SiBKjgMHgcsrof?5agMM-ij«BMHraraHMPiia Noui afaceri scandaloase Preşedintele comisiei de contingentare, d. Orghidan, denunţa abuzurile şi Incorectitudinile de la ministeriu de Industrie 15 milioane deturnate din Sondaj şomerilor Un nou abces e pe cale să se spargă. Alte milioane deturnate de la destinaţia lor precisă, ies la iveală. Alte afaceri necurate şi să­vârşite cu acoperire ministe­rială apar la lumină. Intr’adevăr, preşedintele comisiunii de contingentare de la ministerul de industrie şi comerţ, d. Orghidan, a fost îndepărtat de însuşi minis­trul de industrie, fiindcă a a­­vut curajul să denunţe pe de o parte modul cum secreta­rul general al ministerului a risipit milioanele din fondul de şomaj al ministerului muncii, pe când era secretar general la acel minister şi pe de altă parte, neregulile, in­corectitudinile şi abuzurile ce se petrec la ministerul de industrie cu autorizaţiile de export şi import, cu acorda­rea de cote repetate de mai multe ori pe lună şi fără nici un drept. Ministrul de industrie şi comerţ nu a ţinut seama de faptul că d. Orghidan era în comisiunea de contingentare, în calitate de delegat al Uni­unii Camerelor de comerţ şi industrie, în baza decretului­­lege din 26 Octombrie 1934 şi­­ fără termen determinat. In mod arbitrar şi numai fiind­că d. Orghidan a refuzat să acopere potlogăriile dela acel minister, după cum a refuzat să acopere pe cele dela mi­nisterul muncii, ministrul in­dustriei şi comerţului i-a ce­rut să părăsească comisiunea de contingentare. Chestiunea este extrem de gravă. D. Orghidan a dovedit mi­nistrului de industrie că, pe când conducea ministerul muncii, acelaş secretar gene­ral, pe care-l are azi la indus­trie, a distribuit milioanele destinate şomerilor la dife­rite persoane, după bunul său plac. „S’a adunat — spune d. Orghidan — (dela pa­troni şi dela lucrători), la dispoziţia comitetului central de şomaj, suma de 18.711.254 Iei, pe in­terval dela 1 Aprilie 1933 până la 31 Decembrie 1935. Din această sumă s’au distribuit numai 3 milioane 605.000 lei în tot timpul de funcţionare al comitetului, dela 5 De­cembrie 1934 până la 24 Noembrie 1935, adică în interval de un an. De res­tul sumei, d. secretar ge­neral Gheorghiu a dispus cum a crezut de cuviinţă. Din registrul de evi­denţe al casei, care ni s’a pus la dispoziţie spre a-l consulta, reese că din a-­­ceasta sumă şi pe durata de funcţionare a comite­­tului, mai multe milioane de lei au fost ordonan­ţate de către d. secretar general Gheorghiu pen­tru alte scopuri decât a­­jutorarea şomerilor“. D. Orghidan mai arată că, cerându-se lămuriri secreta­rului general Gheorghiu, a­­cesta a afirmat în plină co­­misiune CA D-SA NU CON­CEPE SA CEARA COMITE­TULUI NICI O APROBARE, DESI ESTE OBLIGAT DE REGULAMENT SO FACA, DE­OARECE D-SA NU ÎNTE­LEGE SA TIE SEAMA NICI DE REGULAMENT NICI DE COMITET. Si trecând la abuzurile ce se fac actualmente la minis­terul de industrie şi comerţ, d. Orghidan a fost tot atât de precis, când le-a denun­ţat ministrului actual în re­petate rânduri. Dar ministrul, în loc să in­­tervie spre a pune capăt ne­regulilor şi actelor necins­tite, a găsit că e mai bine să îndepărteze pe omul care nu înţelegea să închidă ochii. Aceasta mai ales, că d. Or­ghidan a dovedit că mulţi­ dintre cei cari au cerut cote FARA DREPT şi cari au fost refuzaţi de comisiune, AU REUŞIT TOTUŞI SA LE OB­ŢINĂ DE LA INSUSI MINIS­TRUL DE INDUSTRIE ŞI COMERŢ. Faptele sunt extrem de grave şi vom reveni asupra lor cu toate amănuntele ce le posedăm. Potlogăriile se ţin lanţ — dar va trebui să vie şi ceasul răspunderilor pentru toţi, ori­cine ar fi ei. FCC INTR’UN RESTAURANT UNDE DANSAU ISO PERSOANE New-York, 13 (Radio-Cen­tral). _ Intr’un restaurant chinezesc, la etajul al treilea a unei clădiri din New-York, a izbucnit un incendiu violent, care s’a întins cu o viteză ui­mitoare. Intr’o sală a restaurantului, dansau vre-o 150 persoane, cari au fost înconjurate de flăcări. Clienţii restaurantului au dat o luptă pe viaţă şi pe moarte pe scările clădirii. Graţie in­tervenţiei la timp a pompierilor s-a evitat o nenorocire mai mare. Poliţia a stabilit că în acest incendiu 4 persoane au fost u­­cise, iar 27 s-au ales cu arsuri grave. Noua politică Londra, Februarie Pentru oamenii bine infor­maţie, e limpede că trebue făcut curând ceva real spre a res­tabili prestigiul Ligii Naţiunilor în opinia publică a Angliei. In ciuda discursurilor şi a propa­gandei intense a cercurilor in­teresate, interesul scade mereu pentru tot ce priveşte Geneva. Nu avem decât să urmărim presa zilnică, spre a descoperi imediat puţinul loc pe care-l acordă azi celor ce se petrec la Liga Naţiu­nilor. Chiar embargo-ul petrolu­lui, atât de discutat acum câtva timp încă, pare că şi-a pierdut puterea de a trezi atenţia publi­că. Nu că publicul e mai puţin ataşat principiilor pactului de la Geneva, dar pare că a dobândit convingerea că în situaţia poli­tică prezentă pactul e neputin­cios şi că trebue procedat fără el, dacă dorim să salvăm pacea. Liga Naţiunilor neputând îm­piedica războiul în Africa, pare dl­ivenenea incapabilă să-i micşoreze durata. Englezul, cu simţul lui practic, îşi spune că, fireşte, mecanismul dela Gene­va M * la înălţimea prineid­ilor SCRISORI DIN LONDRA de reinarmare de AUGUR pactului, care trebue preschim­bat intr’un chip sau altul. To­­tuş, viaţa continuă fără să aş­tepte ca reforma să fie îndepli­nită. Englezul practic se încli­nă în faţa faptelor reale ale vieţii. Acesta-i motivul pentru care chestiunea reînarmării masive e azi problema naţio­nală prin excelenţă, în vreme ce cearta cu Italia e aşezată pe un plan secundar. Fiindcă sună bine, se afirmă că reînarmarea Marei Britanii e necesară ca această ţară să poată îndeplini cu demnitate datoria ei faţă de securitatea colectivă centralizată la Gene­va. Totuş, adevărul e că Marea Britanie reînarmează pentru că Germania e înarmată până în dinţi şi că, pe viitor, mai tre­bue prevăzută posibilitatea unui conflict în Extremul Orient cu Japonia. Ameninţarea germană primează însă. Germania nu a­­parţine Lidii Naţiunilor. Şi tot astfel, Italia s’arată mai puţin dispusă să se supună hotărîri­iContinuare in pag. 2-a) M. S. Regina Maria a Iugoslaviei și principele regent Paul, în gara Belgrad, cu prilejul sosirii princip­elui din străinătate. \ Consiliu de Coroană la Atena pentru rezolvarea crizei de guvern I ■■■—xQQîf ii» Atena, 13 (Radar). — Consi­liul de Coroană s’a întrunit azi dimineaţă la ora 11 sub preşe­dinţia regelui George. Au luat parte la consiliu d.nii Sofulis, şeful partidului liberal; Tsalda­­ris, şeful partidului populist ; Theotokis, şeful partidului na­ţio­nal-populist ; Anagnostopu­­îos, reprezentantul partidului naţional-radical, al cărui şef era generalul Condrîis; gene-­­­­alul Metaxas, şeful partidului opinia îiliCTă; Calandaris şi Pa­­panastasiu, şefii micilor partide republicane, şi Demertzis, pre­şedintele consiliului de miniştri. DISCURSUL REGELUI Luând cuvântul, regele Geor­ge a făcut o amănunţită expu­nere a situaţiei politice, astfel cum se prezintă după consultă­rile pe care le-a avut cu şefii de partide. Suveranul a făcut apel la patriotismul conducătorilor partidelor să dea ţării un gu­vern viabil. Referindu-se la situaţia in­ternaţională încordată, Suve­ranul a arătat că se mai poate vorbi de o repetare a alegeri­lor. D-nii Theotokis şi Anagnos­­topulos au declarat că nu pot participa la un guvern naţio­nal. D. Demertzis a făcut apoi o expunere a situaţiei interne şi externe a Greciei. Şedinţa consiliului de coroană s-a ridicat la orele 13. PROBABILITĂŢI După terminarea consiliului, se socotea posibilă formarea unui guvern compus din re­prezentanţi ai partidului popu­lar, partidului liberal şi parti­dului a-Ini­ertanM. Intre d-nii Tsaldaris şi Som­­­lis, şeful partidului liberal, s’a stabilit un acord. In vederea formării noului guvern, au şi început conversa­­ţiunile.­­ După toate probabilităţile, chestiunea reintegrării ofiţeri­lor venizelişti nu va fi pusă in discuţie. In cursul serii, în cercurile politice se afirma că viitorul guvern va fi prezidat de o per­sonalitate din afara parlamen­tului, cele mai multe şanse a­­vându-le d. Demertzis. Ca mi­­nistru de război ar veni d. Metaxas, iar la ministerul de externe ar fi numit d. Maximos. GUVERN DE COALIŢIE Atena, 13 (Radar­. — Cores­pondentul agenţiei Ştefani a­­nunţă: După terminarea consiliului de coroană de azi, d. Theotokis a declarat că probabil se va for­ma un guvern de coaliţie, cu­prinzând pe partizanii d-lui Venizelos şi ai d-lui Tsaldaris. NEGOCIERI PENTRU FORMA­­REA GUVERNULUI Atena, 14 (Rador). — Aseară au început negocierile pentru formarea unui guvern de coali­ţie cu participarea partidelor liberal şi populist. Toate atarele au «coana® _ ediţii speciale pentru a Informa publicul asupra modului cum se desfăşoară criza de guvern. Ziarele dau ca sigură partici­parea la noul guvern a d-lui Metaxas şi menţionează eventu­alitatea participărei la noul gu­vern al d-lor Papanastasiu şi Calandaris. ATITUDINEA NAŢIONAL-RA­DICALILOR Atena, 14 (Radcrr). — D. A­­nagnostopulos, reprezentantul partidului naţional-radical al căru şef era generalul Condylis, in consfătuirea ţinută ori sub preşedinţia Regelui George, a declarat că partidul său nu poate să colaboreze cu liberală, dar este dispus să dea sprijin unui guvern din care ar face parte d. Tsaldaris. Coaliţia guvernamentală din­tre populişti şi liberali ar avea astfel sprijinul radicalilor na­ţionali. FILME Era director la Teatrul Na­ţional George Diamandi, om cu temperament, talent, inteligen­ţă şi voinţă. Doi autori dramatici, cu pie­se reprezentate pe această sce­nă, prezintă una scrisă în co­laborare. Subiectul: un avocat „ma­re“ îşi seduce secretara, apoi o sileşte să părăsească bluroal; desnădăjduită, ea îşi ucide pruncul; la juraţi, este apăra­tă de secretarul „maestrului“, un tânăr avocat, care îşi iubia în adevăr colega; ea este a­­chitată; acuzata şi apărătorul se căsătoresc. Comitetul respinge presa. Un membru, academician, motivează autorilor această hotărâre pe consideraţiunea că nu s’ar putea reprezenta la Teatrul Naţional o piesă în ca­re se reabilitează o fată „vino­vată“. — Domnule membru, răs­pund autorii, eraţi de faţă când Eleonora Duse juca în „Dama cu cameilii” la teatrul Naţio­nal şi vă gustaţi in aceiaş loje cu d. Titu Maiorescu, care a­­plauda frenetic şi care — no­blesse oblige — are cel puţin atât gust literar şi atâta simţ al măsurii, cât posedă comite­tul teatrului ! Directorul general ordonă să se reprezinte piesa. Nottara o pune în scenă cu viziunea lui teatrală incompa­rabilă. Tina Barbu, temperament, memorabil, încadrată de Lives­­cu şi Storin, fruntaşi ai sce­nei, asigură piesei seria norma­lă de reprezentaţii de pe acele vremuri. Autorii sunt chemaţi la rampă. Când se retrag, Diamandi, plecat din mijlocul comitetului immarmurit în loja direcţiei, îi întâmpină în pragul scenei şi, triumfător, le strânge mâna : — Aţi dovedit inutilitatea co­mitetului ! Pe semne că istoria se repetă şi în teatru. Altfel, nu s’ar produce în sală, la unele reprezentaţii, at­mosfere mai glaciale decât cele de afară M. S. Regele Carol s’a înapoiat la Paris Paris, 14. (Telar). — M. S.: Este posibil, după cum se a- Regele Carol al României a­firmă în cercurile diplomatice, sosit ieri seară dela castelul că primul ministru cehoslovac, său Nogent le Boutrou la Fa­­d. Hodza, care părăsește Pari­­ris. Probabil că Regele Carol sul astă seară, să fie primit va mai rămâne câteva zile in­ înaintea plecării sale de Rege­­cognito la Paris. de Carol. Conflictul dintre Rusia şi Japonia Un bombardament al avioanelor sovietice, socotit act de război ACT DE RĂZBOI Tokio, 13 (Rador). — Un reprezentant autorizat al mi­nisterului afacerilor străine al Manciukoului a făcut ur­mătoarea declaraţie in legă­tură cu bombardamentul de către două avioane sovietice a trupelor manciuro-japone­­ze, în Împrejurimile localită­ţii Olahodka. „Bombardamentul a­­cesta îl socotim un act de război fără declarare de război formală. Guvernul manciurian consideră a­­ceastă incursiune deose­bit de gravă şi va lua contra măsuri cât mai e­­fective“. AVIAŢIA JAPONEZA GATA PENTRU ORICE EVENTUA­LITATE Shanghai, 13 (Rador). — Detaşamentul japo­nez de Aviafi. T­if­­kar a primit ordin să fie gata pentru orice even­tualitate. Este vorba ca aviaţia japoneză să intervină da­că va fi nevoe pentru a restabili situaţia după ciocnirea de la Olahodka, dintre trupele mongole şi cele manciuriene. RĂZBOI DE PROPAGANDA Tokio. 14 (Rador). — In le­gătură cu ciocnirea din 12 Fe­bruarie de la graniţa dintre Manciuria şi Mongolia, repre­zentantul autorizat al ministe­rului de externe a declarat că nu a primit niciun raport, pri­vitor la participarea unor avi­oane sovietice de bombarda­re la acea luptă. D-sa a adăugat: „Nu suntem, neliniştiţi cu privire la pretinsa declaraţie a reprezentantului guvernului manciurian, după care sprijinul Sovietelor în poli­tica Mongoliei externe ar echi­vala cu un act de războiu fără declarație”. Este vorba actualmente mat mai mult de un ,r âsboiu 4.

Next