Universul, martie 1936 (Anul 53, nr. 60-74)
1936-03-01 / nr. 60
Organizarea turismului naţional ® a ?3?8. Prin organiza sa^sSiVu naţi°nai de tu- V0T veni 111 R°mânia şi al noştri nu vor mal trece frontiera ca să risipească economiile lor In celelalte ţâri. *t5a®ena Insă un ,c^t mai mare de străini, în ţară, trebue să mal întâi, condiţiile prielnice stabilirii lor în staţiunile balneo-climatice, deoarece, nu numai frumuseţile naturii, pitorescul regiunilor.Carpatine 91 dunărene, situaţia avantajoasă a plăjilor de pe litoralul mării Negre, eficacitatea izvoarelor termale, sau varietatea vânatului şi a pescuitului, contribue la dezvoltarea turismului, ci şi mijloacele lesnicioase de transport, confortul modern în hoteluri, locuinţele salubre, aplicarea principiilor urbanistice şi igienice, în toate localităţile termale, climatice şi de turism. Cum turismul naţional şi Internaţional prezintă o deosebită importanţă, atât din punctul de vedere economic, cât şi din punctul de vedere politic, căci el contribue la sporirea veniturilor ţârilor şi la propaganda favorabilă relaţiunilor amicale între naţiuni, există o strânsă legătură între ele. De aceea să nu cădem în greşala de a lovi în turismul cu caracter internaţional, crezând că numai aşa vom putea dezvolta pe cel naţional. Avem nevoe de organizarea unei puternice propagande în statele europene, care se poate face şi prin biurourile de turism, cum fac de atâta timp ungurii în toate ţările, cu mari sacrificii. Pe când în Viena, în faţa Operei, sunt biurouri de propagandă turistică ungare, italiene, poloneze ş. a., noi strălucim, ca de obicei, *"•*“ -va fianţă. Tot aşa, în trte mari centre europa. De fapt, punctul termină, al curentului turistic intertinental spre Orient, este budapesta. Vecinii noştri ai ste Tisa numai graţie toacelor lor de propaganda reuşesc să atragă anual, un număr Însemnat de turişti in Ungaria, cu toate că această ţară nu are nici munţi, nici mare. In legea pentru organizarea turismului se prevede, in ceea ce priveşte propaganda turistică externă, participarea la manifestări turistice internaţionale, Înfiinţarea de biurouri de propagandă şi turism în centrele mai importante din străinătate, în acord cu serviciile de specialitate ale ministerului afacerilor străine. Aceste dispoziţii sunt foarte bune, dar numai să nu fie teoretice, căci nu se prevăd fondurile necesare pentru organizarea lor, când statul nu contribue anual la alimentarea veniturilor bugetului Oficiului naţional de turism decât cu modesta sumă de un milion, iar celelalte venituri, provenite din numeroase taxe, vor acoperi întreţinerea greoiului aparat birocratic din interior. Legea votată recent de Parlament pentru organizarea turismului păcătueşte, atât prin organizarea acestui aparat greoi şi complicat, cât şi prin introducerea numeroaselor taxe sub pretextul Încurajării turismului naţional. Pentru ce nu s’a luat In seamă dispoziţiile contrare cuprinse in legile votate recent de Parlamentele altor ţări in această privinţă? Aşa, de ex., Adunarea naţională a republicii turceşti a votat un proect de lege in Decembrie 1935 cu acela? scop — dezvoltarea şi organizarea turismului, —in care s’a prevăzut suprimarea taxelor ce erau impuse vapoarelor de turism, ca şi alte diferite taxe. Legea noastră însă se bazează numai pe taxe şi pe o pluralitate de consilii de administraţie, oficii centrale, provinciale, judeţene, locale, de cură, de turism şi de consilii superioare, care vor contribui să dezvolte mai mult birocratismul parasitar şi complex, decât turismul naţional. Trebue să recurgem la alte metode moderne şi practice, dacă voim să organizăm şi să dezvoltăm turismul naţional. Resturile unui barcaz turcesc găsite la Mamaia Se pare că este vorba de un naufragiu. — Nu se ştie nimic de soarta echipagiului Constanţa, 27 Februarie Mai mulţi pescari de la punctul Tăbăcăria au găsit azi dimineaţă aruncate de naturi, pe plaja de la Mamaia, resturile unui barcaz turcesc. Scândurile sunt vopsite griş şi poartă iniţialele unui port turcesc de pe coasta asiatică a Mării Negre. Întrucât autorităţile noastre maritime nu au fost informate de sosirea vreunui vas de pescuit turcesc în apele noastre, se crede că vasul naufragiat face parte din flota de pescari calcangii, care vine uneori după văruit și in apele noastre. Nu se ftie nimic până acum de soarta echipagiului care se află pe acest barcaz nesemnalat de vicleanul din posturile de pază de pe litoral. Se crede că marinarii, cari alcătuiau echipagiul, au pierit în valuri. Naufragiul se pare că s’a produs în timpul ultimei furtuni dezlănțuite pe Marea Neagră. CEASUL SUPREM In lumea Întreagă se frămăntă conştiinţele in faţa problemelor grave cari ameninţă pacea. Se rostesc de la tribuna parlamentelor străine — parlamente care se respectă şi respectă ţara pe care o reprezintă — strigăte de alarmă pentru trezirea tuturor in faţa primejdiei unui război mai cumplit decât războiul mondial de acum 18 ani. In Camera Comunelor, ministrul de externe al Marei Britanii, cunoscut ca om ponderat In expresiunile sale, afirmă in perfectă cunoştinţă de cauză, că există o „groaznică analogie“ intre situaţia de azi şi cea de la 1914, care a provocat războiul mondial, iar In Cameri belgiană, primul ministru al Belgiei spune că primejdia războiului e un aer. In Franţa, se întrec sforţările pentru pace şi ministrul de externe, in ultimul său discurs, a arătat căt de mare este primejdia şi cât de necesară este In aceste momente unitatea sufletească a poporului. Numai la noi lumea politică nu se trezeşte, numai la noi acei cari deţin şi acei cari vor să deţină mâine destinele ţării, nu-şi dau seama de marea primejdie, care ne ameninţă. La noi se organizează spectacole revoltătoare şi nedemne de prestigiul unui parlament, spectacole la care se invită publicul, se umple tribunele cu doamne In toalete, ca să asiste la adevărata nebunie din incintă. Și vina mare, o spunem răspicat, o are guvernul. Daci e adevărat că nu încurajează el Instg — după cum o afirmă — războiul civil; e insă cert că prin impasibilitatea lui, prin lipsa lui de «montare »— de care a dat de altfel dovadă şi tot grăbeşte şi îl înlesneşte. E momentul să fie chemată la realitate acetă inconştienţă care duce ţara spre povârniş. Treziţi-vă, domnilor, ceasul al doisprezeciiea a sunaţi V . Ne trebue linişte, pregătire sufletească Ş» supemare cu autoritate şi cu cinste — iar nu^sp®^.' tacole ruşinoase pentru satisfacerea simţurilorV,0,■ năvicioase. V.. Şi dacă în guvern nu e nimeni care să vaVf primejdia, noi facem apel la şeful partidului liberali la d. Const. Brătianu, care poartă un nume legat de trecutul acestei ţări, de patrimoniul de civilizaţie şi de unitate naţională al acestui neam, ca să intervie, cu autoritatea sa, cu un ceas mai devreme şi cât mai devreme, spre a salva ţara de prăpastie şi a nu lăsa destinele ei în mâinile celor adormiţi. Intervenţia aceasta se impune cu atât mai mult şi cu un caracter de urgenţă cu atât mai pronunţat, cu cât, noi îl asigurăm pe d. Const. Brătianu, că în umbră se pregătesc lucruri cari pot să aibă o repercusiune fatală asupra acestei ţări. Evenimentele din Japonia HIROHITO împăratul Japoniei -ooOCOoo- Moartea savantului Ivan Pavlov Moscova, 27 (Rador).— Profesorul Ivan Pavlov, conducătorul laboratoriului de fiziologie din Leningrad, a încetat din viaţă azi noapte in urma unei gripe. El moare în vârstă de 87 ani. Savant cu reputaţie mondială, membru al Academiei, Pavlov şi-a făcut studiile la Petersburg. A fost, sub regimul ţarist, profesor la universitatea din Tomsk şi la Academia militară din Petersburg. In 1904 a obţinut premiul Nobel, urma lucrărilor sale asupra fiziologiei glandelor digestive, care au constituit o revoluţie în acest domeniu. Titlul său de glorie este descoperirea funcţiunilor creerului, prin „reflexele condiţionate“, cari au permis să se pătrundă în mecanismul acţiunii creerului, tratate până la el numai in mod metafizic. Incidentele de Joi din Capitală Manifestanţii în faţa spitalului Brâncovenesc ICitiţi darea de teamă la wrpjiAttaoML Pactul franco-sovietic Camera franceză a ratificat ieri, după o amplă discuţiune, pactul franco-sovietic. Din lămuririle şiprecizările date de d. Flandin, ministrul de externe al Franţei, reese că, în ansamblul activităţei diplomatice, acest pact constitue un nou instrument pus în srujba păcii şi numai a păcii, obiectivul permanent al politicii franceze. „Franţa n'a încetat o clipă— a spus d. Flandin—de a urma domnita poliica Fără nici o excepţie, toate guvernele franceze au urmat-o". Nimeni nu poate contesta această linie dreaptă a politicii franceze, care explică de altfel de ce toate ţările, sincer pacifiste, printre cari şi România, au fost şi rămân nestrămutat alături de Franţa şi de politica ei. S’au ridicat critici din partea Germaniei contra pactului franco-sovietic. O întreagă campanie a fost dusă, atât pe plan juridic cât şi pe cel politic, de guvernul german. D. Flandin a răspuns tuturor criticilor, fi a arătat că pactul, atât prin conţinutul lui cât şi prin modul cum va funcţiona, nu urmăreşte decât salvarea păcii fi că el nu e decât „O COMPLECTARE A PACTULUI GENERAL AL SOCIETĂŢII NAŢIUNILOR". S’a spus între altele, că acest pact ar veni în contrazicere cu pactul dela Locarno. Aceasta ar însemna, că Franţa, prin pactul dela Locarno şi-ar fi ştirbit din suveranitatea ei, nemai având libertatea de a-şi lua toate garanţiile, atât pentru apărarea teritoriului ei naţional, cât şi spre a sprijini politica ei pacifistă. Or, aceasta nu este nici în litera, nici în spiritul pactului de la Locarno şi nici nu ar fi putut fi. D altfel, aceeaşi grije a avut-o guvernul francez şi cu prilejul negocierilor pactului cu Sovietele. „Pactul franco-sovietic — a spus d. Flandin — lasă neatinsă suveranitatea Franţei în politica sa internă şi externă". In cursul discursului, ministrul de externe al Fantei, a ţinut să precizeze că pactul francosovietic nu prevede nimic care să împedice guvernul francez de a interzice propaganda comunistă în interiorul Franţei. „Depinde numai de guvernul francez să împiedice propaganda comunistă“ — a precizat cu hotărîre d. Flandin. Privit astfel, pactul francosovietic este, după cum am asigurat ministrul de externe al Franţei şi după cum am spus mai sus, un nou instrument de pace. El nu e îndreptat împotriva nimănui Din potrivă, el înlesneşte chiar aderarea Germaniei şi face parte din sistemul de pacte regionale în cadrul Societăţii Naţiunilor şi în vederea asigurării securităţii colective. Orice verigă nouă, adăugată la lanţul activităţii diplomatice în această direcţiune, întăreşte forţa defensivă a popoarelor cari vor să trăiască în pace şi în cuprinsul frontierelor lor actuale şi definitiv fixate. Londra, Februarie Oxford, maica universităţilor engleze, a hotărât să nu fie reprezentată printro delegaţie la sărbătorirea jubileului de 550 de ani al universităţii din Heidelberg. Oxford nu va trimite la Heidelberg decât o adresă scrisă în latineşte, care va pomeni de gloriile vechi ale universităţii germane. Motivul acestei hotărîri e că in Germania politica stăpâneşte ştiinţa intri un grad pe care lumea intelectuală din Anglia nu-l poate suporta. Faptul îşi are importanţa. Căci Oxford restrânge întocmai punctul de vedere al unei secţiuni foarte influente din lumea intelectuală a Angliei. In adevăr, hotărîrea de a se abţine n’a fost luată de senatul universităţii decât după publicarea în ziarul „Times" a unui lung şir de scrisori scrise de profesori şi oameni de litere, eminenţi. Hotărît, profesorii din Marea Britanie nu iartă pe colegii lor germani că au consimţit să treacă sub jugul unei doctrine politice. Să nu uităm că Oxford e de asemenea una din cetăţile puternicei „League of Nations Union", asociaţie pentru propagarea şi apărarea ideilor Ligii Naţiunilor. La Berlin, conducătorii politicii germane ar face bine să mediteze în privinţa atitudinii luată de lumea universitară, aceea care în trecut le-a fost atât de folositoare când a fost vorba de a organiza rezistenţa faţă de o acţiune comună împotriva militarismului renăscând al Germaniei. Logica faptelor cere ca partizanii acţiunii colective pentru pace, in cadrul Genevei, să se întoarcă împotriva principalului adversar al organizaţiei internaţionale. Această observaţie totuş, ne dl gr&tfwi & c fgttminadinea in Anglia In general, faţă de Liga Naţiunilor. Pentru acela care nu se încăpăţânează să privească în faţă adevărul, trebue să fie clar că viitorul Genevei depinde mai ales de sprijinul pe care-l dă acesteia opinia publică în Marea Britanie. îndrăznim să afirmăm că, fără acest sprijin, Liga Naţiunilor e condamnată la neputinţă. Dacă Marea Britanie încetează definitiv de a sprijini acţiunea colectivă, Geneva dispare. Ideea exprimată în pactul Ligii Naţiunilor se apropie de idealul scump englezilor, al unei păci cârmuită de spiritul de împăciuire şi nu de forţă. De la încheierea păcii, acest ideal şi-a consolidat stăpânirea asupra opiniei publice în Marea Britanie. După lungi şi penibile şovăeli, politica britanică a ajuns să facă din ea pivotul acţiunii sale pe continent, aşa precum s-a văzut în timpul ultimilor luni. În declaraţiile sale oficiale, guvernul pune Liga Naţiunilor pe un piedestal. Toate acestea şi altele încă sunt adevărate. Totuşi datoria grea a unui comentator cinstit ne sileşte să spunem că această consolidare nu-i decât aparentă şi că totul mai rămâne de făcut, dacă dorim cu adevărat ca, politica britanică să rămână legată în chip statornic de principiile de la Geneva. Spre a înţelege înştiinţarea pe care o dăm, trebue să distingem elementele stabile în aceea ce alcătuieşte la un loc opinia publică in Anglia. Mărirea Angliei, succesul de necrezut al imperiului se datoresc existenţei, in spiritul naţiunii, a unei dualităţi tipice. Dragostea de ideal nu exclude simţul prac-{Cmtitmss in gag. 2*) SCRISORI DIN LONDRA Opinia publică in Anglia de AUGUR Tragicul sfârşit al aviatorului belgian Verghaegen Bruxelles, 27 (Rador). — In cursul unor exerciţii de sbor ale escadrilei militare, comandata de căpitanul aviator Verfhaegen, avionul, pilotat chiar de acesta, s’a prăbuşit în apropiere de Nivelles. Căpitanul Verhaegen, care a încetat din viaţă imediat după accident, era unul dintre cei mai străluciţi ofiţeri ai aviaţiei belgiene. --------ooOOOoo------- FILME De la lame adunate... — Ce-i cu voi ? — Ce să fie, boerule. Am venit să ne faci un act. — Ce act ? — De vânzare și de cumpărare. Eu, Ganciu vând un urs lui Ivanciu. Pe urs îl chiamă Mânem. Eu vreau să fiu sigur de bani, el vrea să fie sigur de urs. Cât ne iei, boerule ? — Să vedem cât de lung ese actul și ce drumuri am de făcut pentru toate formalităţile necesare. — Bine, boerule. Ţiganii, uitându-se pe fereastră, ca să vadă dacă nu cumva Manciu s’a repezit în poartă și a luat-o la goană, au totuș timp să-și arunce ochii pe hârtia pe care avocatul, după ce a scris o pagină întreagă, pune tamponul ca să continue dincolo. — Haoleo, șopteşte vânzătorul cumpărătorului. H ăsta ne dă gata. O să coste mai scump decât ursul. — De, dacă noi nu ştim carte ! — Nu ştim carte, dar ştim să ne facem treburile. Vânzătorul face cu ochiul cumpărătorului şi pe urmă spune avocatului: — Nu ne trebue, boerule, atâta scris cât faci dumneata. Noi nlavem parale să plătim tot ce scrie acolo. Fă aşa cum îţi spun eu, că am mai făcut eu acte de astea şi fără avocat. Dacă am venit acum La avocat, a cerut el, cumpărătorul. Ia dumneatale condeiul şi scrie aici la ce spui eu acum : „Eu ursaru Ganciu am vândut Iui ursarul Ivanciu pe ursul Manciu. Ursul s’a dat, han» s’au luat“. ] Şi acum, pune picătură, ca sa facem Iscălitură. Avocatul n’a avut Încotro şi a scris aşa; el au pus degetul pe pata de cerneala; onorariul s’a redus la mal nimic. Ţiganii au dovedit însă că se pot face contracte și cu vorbele puține. _______________Don Jósefc t 0 punere la punct , ££etîm ,°imp«aSiSa??a!fi jll * iintd noaste tt ■ SSiSii-B *£? * politica si smriiimim m s^Ar2ra s «entMl- I « î-TL ‘ A chiar când \ Si ’cari se socotesc ei tot ' temeiem de cât pe ap Lmai bine controlate Si tomnita timpului pe care ni-l m%due elaborarea unui mare care nu poate suferi me Zlamiversări nici amânari și tergm^i întemeiem pe ceea ce ne mlBEnun zilnic oamenii poftc și sH^ăror activitate este litici, a flBk în mod obligatoriu de drept sBBkcii dc bună eresupusă crit^^^k dinta. zile, doi oa-Dar in ultimi^Htal fost și armeni politici, un^Bto al industul actual ministn^Mcațiuni și triei, au făcut afirM^m^ăteau au citat cifre cari seB^BPveau cap ’n cap, dar cari p^^fcțne~ o chestiune de interes ral. Faţă de această contraz^H cere flagrantă, noi am cerut^B în numele opiniei publice, sătH, se precizeze unde este adevă- W nil și care este minciuna. * Ziarul liberal „Viitorul“, vi- zi tr’un stil pe care ne repugnă si să-l imităm, ne face o tovi- ui miire din faptul că am pu- te blicat scrisoarea d-lui Mad- „ geaxu referitoare la faptele p relatate mai sus, de „Viitorul“, în mentalitatea st lui de ziar de partid, n’a pu- o tut pricepe că publicând am ceasta scrisoare, am făcut-o ni tocmai fiindcă no considem ram ca o necesitate Inexpra-să bilă să impunem, în numele si opiniei publice, celor doi protagoniști să arate care este ză adevărul. „Viitorul" se crede aici făcând comentarii și încearcă să scoată din acest simplu fapt concluziuni ^ a pararea patronilor cedarea aceasta a «aru«“ liberal dovedește nu 1 . totală lipsă de eleganța, ci mai ales o totala »«jâE 1 datoriei de recun^tmța pe ! îSrÎl'â“' .VnlW-tiva în interesul general, iar * nu în interesul lor și al part. tizanilor lor. it „Viitorul“ revtae- nea asupra fapt l i- eroare, s'a anuntat to „Vnl re versul" că proectul de rig» ci prin care se amnistiaza in si fractorii la legea devizelor, * ce fost votat si de Senat. ..- Noi am recunoscut din pn ste mul moment această eroare al fiu cărei autor este insa tot d. ar. re- Costinescu, deoarece, reporterul nostru, care a făcut eroaoa-rea si care de altfel a_ suferit al- consecinţa ei, si-a luat tofo- a- maţiile de la d. dr. Costinesi si cu, pe care l-a crezut pe c _ea» cânt, si le-a P»Mie li»Tî “ ««' î sieroare insa, a swv« t ? fiindcă astfel s’a alarmat lk toată lumea și s’a făcut posi - bilă modificarea proectului de lege. Hk viitorul" vorbește de ..pr«“ »^^foligiu“. Noi, spre deosebire de ^Hkrul liberal, credem ca pre- Unui om și mai ales al «^^■k^ninistru îl apăra rapstign^^BjLe. Dacă cei de la unui ^I^^Hj^ocotesc că faptele rele s^l^^Bkele acestea sunt „Viitorul sporească prepetrecute zi^^^Hfaor lor, Îşi îac de natură — văzândustigiul patronii^j^^^H^e datoria iluzie noastră fată de mari ale ţării — noi îi ia. I săm să se legene cu ea şi si i stea cu ochii închişi. J Dar, vom ţine cât mai trea- ză opinia publică. I STELIAN POPESCU ! ŢARA LUI GOMEZ de A. CORTEANU Criza mondială, care bântie de la 1929 încoace, n’a cruţat decât o singură ţară de pe tot globul pământesc, ţara preşedintelui Gomez, Venezuela. Gomez a fost dictator in Venezuela douăzeci şi şapte de ani. In acest timp el a făcut din ţara cea mai nenorocită de pe lume, ţara cea mai înfloritoare. Anul trecut, la 17 Dec., Gomez a murit. Dictatura a fost luată de ministrul de război al lui Gomez, generalul Lopez Contreras, dar sunt semne că democraţia şi comunismul vor reuşi să risipească moştenirea lăsată de Gomez. Acum, când Venezuela poartă încă până în cele mai mici detalii, imaginea lui Gomez, e bine ca publicul românesc să aibă o schiţă a acestei imagini. Venezuela, republică latină din America de sud, pe coasta Atlanticului, are o suprafaţă cam odată şi jumătate cât ţara noastră şi o populare mult mai mică. Producţia ei se aseamănă perfect cu a României . Agricultura, creşterea vitelor şi petrol. Republica Venezuela s-a născut odată cu toate celelalte republici Sud Americane la începutul secolului trecut. Bolivar, care a condus răsboiul de independenţă al Americii de sud Împotriva Spaniei, a plecat din Venezuela. Dupa zece ani de lupte grele, stăpânirea spaniolă a fost îndepărtată, dar ţara a rămas ruinată şi pradă partidelor politice, nu luptă pentru putere. La 1900, un politician mai indrăsneţ a venit prin surprindere cu o trupă de partizani şi de haimanale, a cucerit capitala, Caracas, şi s’a făcut preşedinte. Acest Castro a stăpânit opt ani, şi s’a purtat ca un bandit şi ca un sălbatic. A prădat tezaurul public, a repudiat datoriile externe, a expulsat şi chiar arestat pe miniştrii străini care protestară, a luat femeile oamenilor şi a dus-o într’o petrecere şi un desfrâu. Ţara ar fi fost ocupată de puterile europene creditoare, dacă nu se opunea Doctrina lui Monroe. De atâta stricăciune, Castro s’a Îmbolnăvit şi a plecat în Europa să se caute, lăsând un guvern provizoriu. Vice preşedinte era Gomez, un băiat de ţăran, care ajutase pe Castro la cucerirea puterii, dar sta de o parte. Cum a plecat Castro, Gomez a alungat guvernul provizoriu şi s-a instalat el, preşedinte şi dictator. Gomez a desfiinţat toate partidele vechi şi a înfiinţat unul nou „Causa Reabili(Continuare in pag. 2-a)