Universul, martie 1936 (Anul 53, nr. 60-74)

1936-03-01 / nr. 60

Organizarea turismului naţional ® a ?3?8. Prin organiza­ sa^sSiVu naţi°nai de tu- V0T veni 111 R°­­mânia şi al noştri nu vor mal trece frontiera ca să ri­sipească economiile lor In celelalte ţâri. *t5a®ena Insă un ,c^t mai mare de străini, în ţară, trebue să mal întâi, condiţiile prielnice stabilirii lor în sta­ţiunile balneo-climatice, de­oarece, nu numai frumuse­ţile naturii, pitorescul regiu­­nilor­.Carpatine 91 dunărene, situaţia avantajoasă a plă­­jilor de pe litoralul mării Ne­gre, eficacitatea izvoarelor termale, sau varietatea vâ­natului şi a pescuitului, con­­tribue la dezvoltarea turis­mului, ci şi mijloacele lesni­­cioase de transport, confor­tul modern în hoteluri, lo­cuinţele salubre, aplicarea principiilor urbanistice şi igienice, în toate localită­ţile termale, climatice şi de turism. Cum turismul naţional şi Internaţional prezintă o de­osebită importanţă, atât din punctul de vedere economic, cât şi din punctul de vedere politic, căci el contribue la sporirea veniturilor ţârilor şi la propaganda favorabilă re­­laţiunilor amicale între na­ţiuni, există o strânsă legă­tură între ele. De aceea să nu cădem în greşala de a lovi în turismul cu caracter internaţional, crezând că numai aşa vom putea dezvolta pe cel naţio­nal. Avem nevoe de organiza­rea unei puternice propa­gande în statele europene, care se poate face şi prin biurourile de turism, cum fac de atâta timp ungurii în toate ţările, cu mari sa­crificii. Pe când în Viena, în faţa Operei, sunt biurouri de propagandă turistică un­gare, italiene, poloneze ş. a., noi strălucim, ca de obicei, *"•*“ -va fianţă. Tot aşa­­, în trte mari centre europa. De fapt, punctul termină, al curen­­tului turistic inter­tinen­­tal spre Orient, este buda­pesta. Vecinii noştri ai ste Tisa numai graţie toacelor lor de propaganda reuşesc să atragă anual, un număr Însemnat de turişti in Ungaria, cu toate că a­­ceastă ţară nu are nici munţi, nici mare. In legea pentru organiza­rea turismului se prevede, in ceea ce priveşte propa­ganda turistică externă, participarea la manifestări turistice internaţionale, În­fiinţarea de biurouri de pro­pagandă şi turism în cen­trele mai importante din străinătate, în acord cu ser­viciile de specialitate ale mi­nisterului afacerilor străine. Aceste dispoziţii sunt foarte bune, dar numai să nu fie teoretice, căci nu se prevăd fondurile necesare pentru organizarea lor, când statul nu contribue anual la ali­mentarea veniturilor buge­tului Oficiului naţional de turism de­cât cu modesta sumă de un milion, iar ce­lelalte venituri, provenite din numeroase taxe, vor acoperi întreţinerea greoiului apa­rat bi­rocratic din interior. Legea votată recent de Parlament pentru organiza­rea turismului păcătueşte, atât prin organizarea aces­tui aparat greoi şi compli­cat, cât şi prin introducerea numeroaselor taxe sub pre­textul Încurajării turismu­lui naţional. Pentru ce nu s’a luat In seamă dispoziţiile contrare cuprinse in legile votate re­cent de Parlamentele altor ţări in această privinţă? Aşa, de ex., Adunarea na­ţională a republicii turceşti a votat un proect de lege in Decembrie 1935 cu acela? scop — dezvoltarea şi orga­nizarea turismului, —­in care s’a prevăzut suprima­rea taxelor ce erau impuse vapoarelor de turism, ca şi alte diferite taxe. Legea noastră însă se bazează numai pe taxe şi pe o pluralitate de consilii de administraţie, oficii centra­le, provinciale, judeţene, lo­cale, de cură, de turism şi de consilii superioare, care vor contribui să dezvolte mai mult bi­rocratismul pa­rasitar şi complex, de­cât turismul naţional. Trebue să recurgem la alte metode moderne şi practice, dacă voim să or­ganizăm şi să dezvoltăm tu­rismul naţional. Resturile unui barcaz turcesc găsite la Mamaia Se pare că este vorba de un naufragiu. — Nu se şti­e nimic de soarta echipagiului Constanţa, 27 Februarie Mai mulţi pescari de la punc­­tul Tăbăcăria au găsit azi di­mineaţă aruncate de naturi, pe plaja de la Mamaia, restu­rile unui barcaz turcesc. Scândurile sunt vopsite griş şi poartă iniţialele unui port turcesc de pe coasta asiatică a Mării Negre. Întrucât autorităţile noastre maritime nu au fost informate de sosirea vreunui vas de pes­cuit turcesc în apele noastre, se crede că vasul naufragiat face parte din flota de pescari calcangii, care vine uneori după văruit și in apele noastre. Nu se ftie nimic până acum de soarta echipagiului care se află pe acest barcaz nesemna­lat de vicleanul din posturile de pază de pe litoral. Se crede că marinarii, cari alcătuiau echipagiul, au pierit în valuri. Naufragiul se pare că s’a produs în timpul ultimei furtuni dezlănțuite pe Marea Neagră. CEASUL SUPREM In lumea Întreagă se frămăntă conştiinţele in faţa problemelor grave cari ameninţă pacea. Se rostesc de la tribuna parlamentelor străine — par­lamente care se respectă şi respectă ţara pe care o reprezintă — strigăte de alarmă pentru trezirea tuturor in faţa primejdiei unui război mai cumplit decât războiul mondial de acum 18 ani. In Camera Comunelor, ministrul de externe al Marei Britanii, cunoscut ca om ponderat In expresiunile sale, afir­mă in perfectă cunoştinţă de cauză, că există o „groaznică analogie“ intre situaţia de azi şi cea de la 1914, care a provocat războiul mondial, iar In Cameri belgiană, primul ministru al Belgiei spune că primejdia războiului e un aer. In Franţa, se în­trec sforţările pentru pace şi ministrul de externe, in ultimul său discurs, a arătat căt de mare este primejdia şi cât de necesară este In aceste mo­mente unitatea sufletească a poporului. Numai la noi lumea politică nu se trezeşte, nu­mai la noi acei cari deţin şi acei cari vor să deţină mâine destinele ţării, nu-şi dau seama de marea primejdie, care ne ameninţă. La noi se organizea­ză spectacole revoltătoare şi nedemne de presti­giul unui parlament, spectacole la care se invită publicul, se umple tribunele cu doamne In toalete, ca să asiste la adevărata nebunie din incintă. Și vina mare, o spunem răspicat, o are gu­vernul. Daci e adevărat că nu încurajează el Instg — după cum o afirmă — războiul civil; e insă cert că prin impasibilitatea lui, prin lipsa lui de «mon­tare »— de care a dat de altfel dovadă şi tot grăbeşte şi îl înlesneşte. E momentul să fie chemată la realitate ace­tă inconştienţă care duce ţara spre povârniş. Treziţi-vă, domnilor, ceasul al doisprezeciiea a sunaţi V . Ne trebue linişte, pregătire sufletească Ş» su­pemare cu autoritate şi cu cinste — iar nu^sp®^.' tacole ruşinoase pentru satisfacerea simţurilorV,0,■ năvicioase. V.. Şi dacă în guvern nu e nimeni care să vaVf primejdia, noi facem apel la şeful partidului liberali la d. Const. Brătianu, care poartă un nume legat de trecutul acestei ţări, de patrimoniul de civiliza­ţie şi de unitate naţională al acestui neam, ca să intervie, cu autoritatea sa, cu un ceas mai de­vre­me şi cât mai de­vreme, spre a salva ţara de pră­pastie şi a nu lăsa destinele ei în mâinile celor a­­dormiţi. Intervenţia aceasta se impune cu atât mai mult şi cu un caracter de urgenţă cu atât mai pro­nunţat, cu cât, noi îl asigurăm pe d. Const. Bră­­tianu­, că în umbră se pregătesc lucruri cari pot să aibă o repercusiune fatală asupra acestei ţări. Evenimentele din Japonia HIROHITO împăratul Japoniei -ooOCOoo- Moartea savantului Ivan Pavlov Moscova, 27 (Rador).— Pro­fesorul Ivan Pavlov, conducă­torul laboratoriului de fiziolo­gie din Leningrad, a încetat din viaţă azi noapte in urma unei gripe. El moare în vârstă de 87 ani. Savant cu reputaţie mon­dială, membru al Academiei, Pavlov şi-a făcut studiile la Petersburg. A fost, sub regimul ţarist, profesor la universitatea din Tomsk şi la Academia mi­litară din Petersburg. In 1904 a obţinut premiul Nobel, urma lucrărilor sale asupra fi­ziologiei glandelor digestive, care au constituit o revoluţie în acest domeniu. Titlul său de glorie este des­coperirea funcţiunilor creeru­lui, prin „reflexele condiţiona­te“, cari au permis să se pă­trundă în mecanismul acţiunii creerului, tratate până la el numai in mod metafizic. Incidentele de Joi din Capitală Manifestanţii în faţa spitalului Brâncovenesc ICitiţi darea de teamă la wrpjiA­ttaoML Pactul franco-sovietic Camera franceză a ratificat ieri, după o amplă discuţiune, pactul franco-sovietic. Din lămuririle şi­­precizările date de d. Flandin, ministrul de externe al Franţei, reese că, în ansamblul activităţei diploma­tice, acest pact constitue un nou instrument pus în srujba păcii şi numai a păcii, obiecti­vul permanent al politicii fran­ceze. „Franţa n'a încetat o clipă— a spus d. Flandin—de a urma domnita poliica Fără nici o excepţie, toate guvernele fran­ceze au urmat-o". Nimeni nu poate contesta a­­ceastă linie dreaptă a politicii franceze, care explică de altfel de ce toate ţările, sincer paci­fiste, printre cari şi România, au fost şi rămân nestrămutat alături de Franţa şi de politica ei. S’au ridicat critici din partea Germaniei contra pactului fran­co-sovietic. O întreagă campa­nie a fost dusă, atât pe plan juridic cât şi pe cel politic, de guvernul german. D. Flandin a răspuns tuturor criticilor, fi a arătat că pactul, atât prin con­ţinutul lui cât şi prin modul cum va funcţiona, nu urmăreş­te de­cât salvarea păcii fi că el nu e decât „O COMPLECTARE A PACTULUI GENERAL AL SOCIETĂŢII NAŢIUNILOR". S’a spus între altele, că acest pact ar veni în contrazicere cu pactul dela Locarno. Aceasta ar însemna, că Franţa, prin pactul dela Locarno şi-ar fi ştirbit din suveranitatea ei, nemai având libertatea de a-şi lua toate ga­ranţiile, atât pentru apărarea teritoriului ei naţional, cât şi spre a sprijini politica ei paci­fistă. Or, aceasta nu este nici în litera, nici în spiritul pactu­lui de la Locarno şi nici nu ar fi putut fi. D­ altfel, aceeaşi grije a avut-o guvernul francez şi cu prilejul negocierilor pactului cu Sovietele. „Pactul franco-sovietic — a spus d. Flandin — lasă neatin­să suveranitatea Franţei în politica sa internă şi externă". In cursul discursului, ministrul de externe al Fantei, a ţinut să precizeze că pactul franco­­sovietic nu prevede nimic care să împedice guvernul francez de a interzice propaganda comu­nistă în interiorul Franţei. „Depinde numai de guver­nul francez să împiedice pro­paganda comunistă“ — a pre­cizat cu hotărîre d. Flandin. Privit astfel, pactul franco­­sovietic este, după cum am asi­gurat ministrul de externe al Franţei şi după cum am spus mai sus, un nou instrument de pace. El nu e îndreptat împo­triva nimănui Din potrivă, el înlesneşte chiar aderarea Ger­maniei şi face parte din siste­mul de pacte regionale în ca­drul Societăţii Naţiunilor şi în vederea asigurării securităţii co­lective. Orice verigă nouă, adăugată la lanţul activităţii diplomatice în această direcţiune, întăreşte forţa defensivă a popoarelor cari vor să trăiască în pace şi în cuprinsul frontierelor lor ac­tuale şi definitiv fixate. Londra, Februarie Oxford, maica universităţilor engleze, a hotărât să nu fie re­prezentată printro delegaţie la sărbătorirea jubileului de 550 de ani al universităţii din Hei­delberg. Oxford nu va trimite la Heidelberg de­cât o adresă scrisă în latineşte, care va pomeni de gloriile vechi ale universităţii germane. Motivul acestei hotă­­rîri e că in Germania politica stăpâneşte ştiinţa intri un grad pe care lumea intelectuală din Anglia nu-l poate suporta. Faptul îşi are importanţa. Căci Oxford restrânge întocmai punctul de vedere al unei sec­ţiuni foarte influente din lumea intelectuală a Angliei. In adevăr, hotărîrea de a se abţine n’a fost luată de senatul universităţii de­cât după publicarea în ziarul „Times" a unui lung şir de scri­sori scrise de profesori şi oameni de litere, eminenţi. Hotărît, pro­fesorii din Marea Britanie nu iartă pe colegii lor germani că au consimţit să treacă sub jugul unei doctrine politice. Să nu ui­tăm că Oxford e de asemenea una din cetăţile puternicei „Lea­gue of Nations Union", asociaţie pentru propagarea şi apărarea ideilor Ligii Naţiunilor. La Ber­lin, conducătorii politicii ger­­man­e ar face bine să mediteze în privinţa atitudinii luată de lumea universitară, aceea­ care în trecut le-a fost atât de folo­sitoare când a fost vorba de a organiza rezistenţa faţă de o acţiune comună împotriva mili­tarismului renăscând al Germa­niei. Logica faptelor cere ca par­tizanii acţiunii colective pentru pace, in cadrul Genevei, să se întoarcă împotriva principalu­lui adversar al organizaţiei in­ternaţionale. Această observaţie totuş, ne dl gr&tfwi & c fgttmina­­­dinea in Anglia In general, faţă de Liga Naţiunilor. Pentru acela care nu se încăpăţânează să pri­vească în faţă adevărul, trebue să fie clar că viitorul Genevei depinde mai ales de sprijinul pe care-l dă acesteia opinia publică în Marea Britanie. îndrăznim să afirmăm că, fără acest sprijin, Liga Naţiunilor e condamnată la neputinţă. Dacă Marea Brita­nie încetează definitiv de a spri­jini acţiunea colectivă, Geneva dispare. Ideea exprimată în pactul Li­gii Naţiunilor se apropie de idealul scump englezilor, al unei păci cârmuită de spiritul de îm­păciuire şi nu de forţă. De la în­cheierea păcii, acest ideal şi-a consolidat stăpânirea asupra opi­niei publice în Marea Britanie. După lungi şi penibile şovăeli, politica britanică a ajuns să facă din ea pivotul acţiunii sale pe continent, aşa precum s-a vă­zut în timpul ultimilor luni. În declaraţiile sale oficiale, guver­nul pune Liga Naţiunilor pe un piedestal. Toate acestea şi altele încă sunt adevărate. Totuşi da­toria grea a unui comentator cinstit ne sileşte să spunem că această consolidare nu-i decât aparentă şi că totul mai rămâne de făcut, dacă dorim cu adevă­rat ca, politica britanică să ră­mână legată în chip statornic de principiile de la Geneva. Spre a înţelege înştiinţarea pe care o dăm, trebue să distingem elementele stabile în aceea ce alcătuieşte la un loc opinia publică in Anglia. Mări­rea Angliei, succesul de necrezut al imperiului se datoresc exis­tenţei, in spiritul naţiunii, a unei dualităţi tipice. Dragostea de ideal nu exclude simţul prac-{Cmtitmss in gag. 2*) SCRISORI DIN LONDRA Opinia publică in Anglia de AUGUR Tragicul sfârşit al aviatorului belgian Verghaegen Bruxelles, 27 (Rador). — In cursul unor exerciţii de sbor ale escadrilei militare, comandata de căpitanul aviator Verfhae­­gen, avionul, pilotat chiar de acesta, s’a prăbuşit în apro­piere de Nivelles. Căpitanul Verhaegen, care a încetat din viaţă imediat după accident, era unul dintre cei mai străluciţi ofiţeri ai aviaţiei belgiene. --------ooOOOoo-------­ FILME De la lame adunate... — Ce-i cu voi ? — Ce să fie, boerule. Am ve­nit să ne faci un act. — Ce act ? — De vânzare și de cumpă­rare. Eu, Ganciu vând un urs lui Ivanciu. Pe urs îl chiamă Mânem. Eu vreau să fiu sigur de bani, el vrea să fie sigur de urs. Cât ne iei, boerule ? — Să vedem cât de lung ese actul și ce drumuri am de fă­cut pentru toate formalităţile necesare. — Bine, boerule. Ţiganii, uitându-se pe ferea­stră, ca să vadă dacă nu cum­va Manciu s’a repezit în poartă și a luat-o la goană, au totuș timp să-și arunce ochii pe hâr­tia pe care avocatul, după ce a scris o pagină întreagă, pu­ne tamponul ca să continue dincolo. — Haoleo, șopteşte vânzăto­rul cumpărătorului. H ăsta ne dă gata. O să coste mai scump decât ursul. — De, dacă noi nu ştim carte ! — Nu ştim carte, dar ştim să ne facem treburile. Vânzătorul face cu ochiul cumpărătorului şi pe urmă spune avocatului: — Nu ne trebue, boerule, a­tâta scris cât faci dumneata. Noi nlavem parale să plătim tot ce scrie acolo. Fă aşa cum îţi spun eu, că am mai făcut­­ eu acte de astea şi fără avo­cat. Dacă am venit acum La a­­vocat, a cerut el, cumpărăto­rul. Ia dumneatale condeiul şi scrie aici la ce spui eu acum : „Eu ursaru Ganciu am vândut Iui ursarul Ivanciu pe ursul Manciu. Ursul s’a dat, han» s’au luat“. ] Şi acum, pune picătură, ca sa facem Iscălitură.­­ Avocatul n’a avut Încotro şi­­ a scris aşa; el au pus degetul pe pata de cerneala; onorariul s’a redus la mal nimic.­­ Ţiganii au dovedit însă că se­­ pot face contracte și cu vorbel­e puține. _______________Don Jóse­­­fc t 0 punere la punct , ££etîm ,°imp«aSiSa??a!fi jll * iintd noaste tt ■ SSiSii-B *£? * politica si smriiimim m s^Ar2ra s «entMl­­- I « î-TL ‘ A chiar când \ S­i ’cari se socotesc ei to­­t ' temeiem de cât pe ap Lm­ai bine controlate Si to­­­mnita timpului pe care ni-l m­­%due elaborarea unui mare care nu poate suferi me Zlamiversări nici amânari și tergm^i întemeiem pe ceea ce ne mlBEnun zilnic oamenii po­ftc și sH^ăror activitate este litici, a flBk în mod obligatoriu de drept sBBkcii dc bună ere­­supusă crit^^^k dinta. zile, doi oa-Dar in ultimi^Htal fost și ar­­meni politici, un^Bto al indus­­tul actual ministn^Mcațiuni și triei, au făcut afirM^m^ăteau au citat cifre cari seB^BPveau cap ’n cap, dar cari p^^fcțne~ o chestiune de interes ral. Faţă de această contraz^H cere flagrantă, noi am cerut^B în numele opiniei publice, sătH, se precizeze unde este adevă- W nil și care este minciuna. * Ziarul liberal „Viitorul“, vi- zi tr’un stil pe care ne repugnă si să-l imităm, ne face o tovi- ui miire din faptul că am pu- te blicat scrisoarea d-lui Mad- „­ geaxu referitoare la faptele p­ relatate mai sus, de „Viitorul“, în mentalitatea st lui de ziar de partid, n’a pu- o tut pricepe că publicând a­­m ceasta scrisoare, am făcut-o ni tocmai fiindcă no­ conside­­m ram ca o necesitate Inexpra-­să bilă să impunem, în numele si opiniei publice, celor doi pro­tagoniști să arate care este ză adevărul. „Viitorul" se crede aici fă­când comentarii și încearcă să scoată din acest simplu fapt concluziuni ^ a pararea patronilor cedarea aceasta a «aru«“ liberal dovedește nu 1 . totală lipsă de eleganța, ci mai ales o totala »«jâE 1 datoriei de recun^tmța pe ! îSrÎl'â“' .VnlW-tiva în interesul general, iar * nu în interesul lor și al par­­t. tizanilor lor. it „Viitorul“ revtae­­- nea asupra fapt l i- eroare, s'a anuntat to „Vnl re versul" că proectul de rig» ci prin care se amnistiaza in si fractorii la legea devizelor, * ce fost votat si de Senat. ..- Noi am recunoscut din pn ste mul moment această eroare al fiu cărei autor este insa tot d. ar. re- Costinescu, deoarece, reporte­rul nostru, care a făcut eroa­­oa-­rea si care de altfel a_ suferit al- consecinţa ei, si-a luat tofo- a- maţiile de la d. dr. Costines­­i si cu, pe care l-a crezut pe c _­ea» cânt, si le-a P»Mie­ li»Tî “ ««' î sie­­roare insa, a swv« t ? fiindcă astfel s’a alarmat lk toată lumea și s’a făcut posi - bilă modificarea proectului de lege. Hk viitorul" vorbește de ..pr«“ »^^foligiu“. Noi, spre deosebire de ^Hkrul liberal, credem ca pre- Unui om și mai ales al «^^■k^ninistru îl apăra rap­­stign^^BjLe. Dacă cei de la unui ^I^^Hj^ocotesc că faptele rele s^l^^Bkele acestea sunt „Viitorul sporească pre­petrecute zi^^^Hfaor lor, Îşi îac de natură — văzându­stigiul patronii^j^^^H^e datoria iluzie noastră fată de mari ale ţării — noi îi ia. I săm să se legene cu ea şi si i stea cu ochii închişi. J Dar, vom ţine cât mai trea-­­ ză opinia publică. I STELIAN POPESCU ! ŢARA LUI GOMEZ de A. CORTEANU Criza mondială, care bântie de la 1929 încoace, n’a cruţat de­cât o singură ţară de pe tot globul pământesc, ţara preşe­dintelui Gomez, Venezuela. Gomez a fost dictator in Ve­nezuela douăzeci şi şapte de ani. In acest timp el a făcut din ţara cea mai nenorocită de pe lume, ţara cea mai înflo­ritoare. Anul trecut, la 17 Dec., Go­mez a murit. Dictatura a fost luată de ministrul de război al lui Go­mez, generalul Lopez Contre­ras, dar sunt semne că demo­craţia şi comunismul vor re­uşi să risipească moştenirea lăsată de Gomez. Acum, când Venezuela poartă încă până în cele mai mici de­talii, imaginea lui Gomez, e bine ca publicul românesc să aibă o schiţă a acestei ima­gini. Venezuela, republică latină din America de sud, pe coasta Atlanticului, are o suprafaţă cam odată şi jumătate cât ţa­ra noastră şi o populare mult mai mică. Producţia ei se a­­seamănă perfect cu a Româ­niei . Agricultura, creşterea vi­telor şi petrol. Republica Venezuela s-a năs­cut odată cu toate celelalte re­publici Sud Americane la în­ceputul secolului trecut. Bolivar, care a condus răs­­boiul de independenţă al Ame­ricii de sud Împotriva Spaniei, a plecat din Venezuela. Du­pa zece ani de lupte grele, stăpâ­nirea spaniolă a fost îndepăr­tată, dar ţara a rămas ruinată şi pradă partidelor politice, nu luptă pentru putere. La­ 1900, un politician mai indrăsneţ a venit prin sur­prindere cu o trupă de parti­zani şi de haimanale, a cuce­rit capitala, Caracas, şi s’a fă­cut preşedinte. Acest Castro a stăpânit opt ani, şi s’a purtat ca un bandit şi ca un sălba­tic. A prădat tezaurul public, a repudiat datoriile externe, a expulsat şi chiar arestat pe mi­niştrii străini care protestară, a luat femeile oamenilor şi a dus-o într’o petrecere şi un desfrâu. Ţara ar fi fost ocupa­tă de puterile europene credi­toare, dacă nu se opunea Doc­trina lui Monroe. De atâta stricăciune, Castro s’a Îmbol­năvit şi a plecat în Europa să se caute, lăsând un guvern provizoriu. Vice preşedinte era Gomez, un băiat de ţăran, ca­re ajutase pe Castro la cuceri­rea puterii, dar sta de o parte. Cum a plecat Castro, Gomez a alungat guvernul provizoriu şi s-a instalat el, preşedinte şi dictator. Gomez a desfiinţat toate partidele vechi şi a înfi­inţat unul nou „Causa Reabili­(Continuare in pag. 2-a)

Next