Universul, martie 1936 (Anul 53, nr. 75-90)

1936-03-16 / nr. 75

-4 / v Imprudenţe minoritare De câte ori intervin dife­rende internaţionale cu epi­soade furtunoase dar totuş cu perspective de aplanare, presa minoritară găseşte pri­lejul să-şi intensifice nepu­tinţa orgolioasă. Aluziunile la revizuirea tra­tatelor devin vizări directe; lipsa de cuviinţă sporeşte brusc; iredentismul reintră în acţiune efemeră; clişeele ră­suflate reapar cu slove groase ca obrajii respectivi. Censura — s-a subliniat de multe ori această ciudăţe­nie— este de indulgenţă pe atât de încurajatoare cu a­­ceste abateri de ordin anti­naţional, pe cât de descura­jator este excesul său în u­­nele chestiuni de ordin na­­ţional. Am reprodus ori titluri şi idei din „organul germanilor din Bucovina“, care într’o concepţie respectuoasă de obligaţiunile impuse şi de drept şi de realităţi, n’ar putea să fie decât interpre­tul cetăţenilor români de o­­rigină germană. Nu este o inadvertenţă in­voluntară în aceasta, ci o răsvrătire cu atât mai con­damnabilă, cu cât îşi îngă­­due să ceară statului român, pentru instrucţiunea şi edu­­caţiunea făcute in această mentalitate şi în această os­tilitate, sacrificii mai mari decât poate şi decât face pentru învăţământul româ­nesc. Din două puncte de vede­re, aceste manifestaţiuni sunt dăunătoare, în primul rând provocatorilor şi auto­rilor, iar in al doilea rând populaţiunilor în numele că­rora vorbesc şi operează fără consimţământul acestora. Din punct de vedere prin­­cipial, minorităţile ştiu prea bine că României nu i s’a im­pus un regim de drept, ci ea l-a primit din libera sa voin­ţă. Actele dovedesc aceasta fără putinţă de discuţiuni. Şi de câte ori s’a încercat să se susţină contrariul, ac­tele au răspuns concludent şi hotărit in singurul şi adevă­ratul lor sens. Din punct de vedere al a­­plicaţiuni ei, minorităţile tre­­bue să ştie că ea depinde de realitatea datorită statului român şi de recunoştinţa mărturisită în fapt nu în vor­be pentru tot ce el face în interesul şi in sprijinul lor. Abaterile dela aceste linii de concepţiune, de sentiment şi de fapt sunt de natură să paralizeze îndreptăţirea ori căror proteste şi să înfăţişeze pe vinovaţi In condiţiuni re­gretabile şi reprobabile de ex­ponenţi cinici dar neautori­zaţi de populaţiunile respec­tive, cari nici odată n’au con­firmat in mod expres aseme­nea atitudini profund criti­cabile.____________________ fess. „Oedip“ la Opera din Paris Vineri seară, a fost la Ope­ra Mare din Paris premiera operei „Oedip", de George Enescu. Deşi aşteptat­ul prevăzut după cele peste 25 repetiţii necesare pentru a pune la D. GEORGE ENESCU punct execuţia instrumenta­lă, succesul a fost extraordi­nar. Simfonia magistrală, la care Enescu a lucrat 15 ani, a uimit elita cunoscătorilor de muzică. A fost un specta­col măreţ cum n’a mai văzut de mult Parisul. Montată cu somptuozitate şi admirabil pusă în scenă, opera lui Enescu s’a bucurat şi de o distribuţie aleasă, a­­vând in rolurile principale pe cei mai reputaţi artişti lirici ai Operei franceze. Peste 300 persoane, artişti, corişti, dan­satoare, figuranţi s-au perin­dat pe scena care a înregi­strat un triumf, aproape fără precedent.___________ Libretul scris, după cum se ştie, de Edmund Fleg, In şase tablouri şi patru acte, în care sunt puse în acţiune drama­tică elementele fabulei, e perfect adaptat partiturii. Fiecare sfârşit de act a fost acoperit de aplauze for­midabile şi rechemări ce nu mai sfârşeau. , Opera a fost difuzată prin radio, putând fi auzită de toată ţara românească, um­plând de bucurie şi mândrie pe cei cari au ascultat-o. După actul întâi, postul de la Turnul Eifel a caracterizat personalitatea lui Enescu şi a relevat însemnătatea şi va­loarea operei sale. * Succesul marelui Enescu este succesul ţării întregi şi primirea ce s’a făcut operei sale la Paris constitue pen­tru noi o nouă manifestare a prieteniei franceze. Paris, 13 (Radar). — La O­­pera Mare a fost astăseară pre­miera operei „Oedip”. Partitura muzicală a acestei opere este compusă de maestrul George E­­nescu, iar libretul este semnat de cunoscutul poet francez, Ed­mond Fleg. Prima reprezentaţie a operii „Oedip“, care s-a bucurat de o interpretare magistrală, a în­semnat un adevărat triumf. Sala Operii, tixită până la ulti­mul loc de ceea ce are Parisul mai select, a făcut la începu­tul ultimului act o călduroasă manifestaţie de simpatie d-lui George Enescu, pentru care o­­pera „Oedip” înseamnă încoro­narea unei glorioase cariere. Reprezentaţia a fost transmi­să prin postul de radio Paris- Tour Eiffel şi retransmisă de posturile de radio româneşti. Tulburările din Madrid Comuniştii dau foc bisericilor.— Incăerări sânge­roase intre fascişti şi comunişti Madrid, 13 (Rador).— Comuniştii au făcut as­­tă seară o adevărată ex­pediţie contra bisericilor din capitală şi contra re­dacţiei ziarului fascist „Nacion”. Ei au dat foc unei mă­năstiri şi mai multor bi­serici. ‘ Bisericile San Luiz şi San Ignacio, si­tuate în plin centru al o­­raşului, ard ca rugurile şi luminează cerul cu flă­cările lor sinistre. Toţi pompierii Madri­dului au fost alarmaţi şi trimişi să potolească in­cendiile. Focarele sunt însă atât de numeroase încât operaţiile de stin­gere sunt mult îngreu­iate. In majoritatea ca­zurilor, pompierii se re­semnează doar să salve­ze clădirile vecine cu bi­do­rn. In cursul înmormântă­rii unui agent de poliţie, împuşcat ori în atentatul comis contra unui depu­tat socialist, s’au produs azi incăerări între fascişti şi comunişti. Un fascist a fost omorît. Mulţimea a luat cu asalt şi a de­vastat magazinul unui armurier. Alt manifestant rănit grav a încetat din viaţă la spital. In cursul lucrărilor de stingere de la biserica San Ignacio, incendiată de comunişti, un pompier şi-a găsit moartea în mij­locul flăcărilor. In urma acestor inci­dente, precum şi a celor­lalte incidente înregistra­te în ultimele zile, se a­­nunţă că directorul gene­ral al Siguranţei, d. Mal- Londra, 13 Martie Sosit aci de câteva ore nu pot comunica de­cât impresii ce le-am putut culege, în grabă, de la diferite personalităţi pe cari le-am văzut. Consiliul Societăţii Naţiuni­lor care se întruneşte aci mâi­ne dimineaţă va constata, ca şi semnatarii pactului de la Lo­carno, că Germania a violat, în mod flagrant, pactul. Asupra acestui punct păre­rile nu sunt împărţite. Odată recunoscută violarea unilate­rală a pactului, consiliul va avea să se pronunţe asupra consecinţelor. In general se poate spune că opinia publică engleză este convinsă că amiciţia franco­­britanică nu trebue să iasă cu nimic ştirbită, de pe urma e­­venimentelor în curs. Rolul de mediatoare, pe care se pare că unii ar voi să-l păstreze Ma­rei Britanii, este explicat de aceştia ca o dovadă a dorinţei de a se salva pacea cu orice preţ. Dar, şi în această privin­ţă, opinia publică de aci a fost rău impresionată de intransi­genţa ce o manifestă Germa­nia faţă de sugestiile engleze şi mai ales de ultimul discurs rostit la Karlsruhe de d. Hi­tler. " INTRANSIGENŢA FRANŢEI Pe de altă parte re­prezentanţii Franţei, a­­vând la spatele lor în­­­treaga opinie publică franceză, se menţin ferm pe poziţia adoptată la în­ceput, anume refuzul de a negocia cu Germania, înainte ca aceasta să re­tragă trupele, adică îna­inte de a se restabili, în litera şi spiritul lui, pac­tul de la Locarno. Cercurile franceze ra­ţionează astfel: Denun­ţarea pactului de către Germania şi ocuparea zo­nei demilitarizate obligă puterile garante să dea imediat asistenţa puteri­lor contra cărora s’a co­mis violul* N’ar mai exista niciun pact internaţional, dacă denunţarea unilaterală ar scuti şi pe ceilalţi sem­natari de obligaţiile lor* Ori, din momentul ce se recunoaşte de toată lumea că pactul de la Lo­carno continuă să existe şi că el a fost violat de una din părţi, ipso-facto celelalte părţi contrac­tante trebue să-şi înde­plinească obligaţiile pre­văzute, tocmai în vede­rea unei asemenea even­tualităţi. GERMANIA INCEARCA O DI­VERSIUNE Pe de altă­ parte, aceleaşi cercuri susţin că tot planul Ger­maniei, conţinut în oferta d-lui Hitler şi care tinde la pacte bilaterale este contrariu princi­piului securităţii colective,­ care formează baza Societăţii Na­ţiunilor şi care a fost călăuza politicii internaţionale urmată până acum. Pactul bilateral, în cazul unei agresiuni, ar împiedeca declan­şarea solidarităţii internaţiona­le, întrucât existând între e­­ventualul agresor şi celelalte puteri pacte bilaterale, aceste din urmă puteri n’ar mai putea interveni împotriva agresorului. Oferta Germaniei este conside­rată deci mai mult ca o diver­siune menită să slăbească ac­ţiunea Soc. Naţiunilor, înte­meiată pe securitate colectivă. K1 Până în momentul când vă telefonez este imposibil să se formuleze vreun pronostic asu­pra celor ce vor urma. Ceea ce se poate spune de pe acum este că se prevede o sesiune mai în­delungată a Consiliului Socie­tăţii Naţiunilor. Activitatea a fost azi foarte intensă. Afară de conferinţa localiştilor au fost nenumăra­te întrevederi între diferiţi membri ai Consiliului Ligii Na­ţiunilor. Şedinţa consiliului Soc. Na­ţiunilor, care se deschide mâi­ne, va fi, după toate probabili­tăţile, o şedinţă formală, ur­mând ca până luni să continue discuţiile în culise. Pentru moment totul e deci în domeniul ipotezelor, nepu­­tându-se afirma nimic cu pri­vire la decizia ce se va lua, aşa că sentimentul de îngrijorare persistă. Se vorbeşte între altele de posibilitatea unei întăriri a pac­tului de la Locarno între pute­rile rămase credincioase aces­tui pact, încheindu-se alianţe militare care ar intra în acţiune în cazul unei agresiuni germa­ne. Franţa şi Belgia ar e şi ast­fel din această criză cu garan­ţii suplimentare şi pozitive pen­tru securitatea lor. In primul plan stă însă ho­­tărirea ce trebuie s’o ia consi­liul Soc. Naţiunilor faţă de violarea flagrantă a tratatului, de către Germania, I. F. INTERIOR LA ŢARA întrunirea Consiliului Soc. Naţiunilor la Londra Şedinţa se ţine la palatul Saint James Prin telefon de la trimisul nostru special Şedinţa consiliului Societăţii Naţiunilor G. PETRAŞCU. Consiliul Ni­cii înţelegeri D. Titulescu, sosit de eri la Londra, desfăşoară o intensă activitate. D-sa a avut nume­roase întrevederi cu diferiţi membri ai Consiliului. Se atribue, în deosebi, o ma­re însemnătate întrevederilor ce le-a avut ministrul nostru de externe cu d. Flandin şi de­legaţii Angliei. Azi după amiază s’a întrunit la hotel „Ritz“, unde locueşte d. Titulescu, consiliului Micii în­ţelegeri spre a examina şi a hotărî atitudinea ce o va avea in consiliul Soc. Naţiunilor. S’a constatat o perfectă ani-După consiliu s’a publicat ur­mătorul comunicat: „D-nii Purici, ministrul Iugoslaviei la Paris, Jan Masaryk, ministrul Ceho­slovaciei la Londra, şi N. Titulescu, ministru de afa­ceri străine al României, s’au întrunit azi şi au avut un schimb de vederi, In urma căruia au constatat perfecta solidaritate a Mi­cii înţelegeri asupra tu­­—»■-- ■- — Pregătirile de la palatul Saint James Londra, 13. (Rador). — Pre­gătirile pentru întrunirea de m­âine a consiliului Societăţii Naţiunilor au fost terminate. D. Avend­, secretarul general al Societăţii Naţiunilor, princi­palele personalităţi şi funcţio­narii din Geneva au sosit la­­Londra. La palatul Saint James au fost luate toate măsurile pentru ca delegaţii să poată lu­cra in condiţii tot aşa de bune ca la Geneva.­­ Conferinţa se va ţine în sa­lonul „Regina Ana“ care este unul dintre cele mai măreţe din palat. Peste 250 de ziarişti din toa­te ţările lumii au cerut cărţi de intrare, dar va fi imposibil să fie admişi atât de mulţi în sa­la conferinţei. De aceia s-a ins­talat un haut-parleur în sala „Gobelinurilor“, care se găseşte alături de sala conferinţei. Majoritatea ziariştilor vor as­culta din această sală desfăşu­rarea deliberărilor. După câte se ştie deocamda­tă şedinţa de mâine va­­ fi pri­vată până ce se va lua o de­riziune. Consiliul va ţine a­­tunci şedinţa publică pentru a aproba în chip formal rezolu­ţiile sale. Consiliul Societăţii Naţiunilor va înregistra viola­rea de către Germania a trata­tului de la Locarno şi va insti­tui un comitet care va discuta şi prezenta un raport asupra acţiunei pe care o va urma în viitor Societatea Naţiunilor. Ordinea de zi a Consiliului Londra, 13 (Rador).— Consiliul Societăţii Na­ţiunilor va ţine prima şe­dinţă Sâmbătă diminea­ţa, la ora 11, sub preşe­dinţia d-lui Stanley Bru­ce, reprezentantul Au­straliei. La ordinea de zi a şe­dinţei nu va fi decât a­­pelul făcut de Franţa şi Belgia pe lângă Societa­tea Naţiunilor, în urma violării de către Germa­nia, a zonei renane demi­litarizate, D. Flandin şi d. Van Zeeland vor arăta pe rând faptele. Diferiţi membri ai consiliului vor lua apoi cuvântul, pentru a-şi expune punctele de vedere, faţă de iniţiativa germană, după care con­siliul Societăţii Naţiuni­lor se va mărgini să con-Versailles şi pactul de la Locarno. Deabia în a doua şe­dinţă, consiliul va adopta „recomandările” pe care Ie va socoti oportune, în vederea unei acţiuni in­ternaţionale, necesară în faţa refuzului Germaniei de a evacua zona demili­tarizată. D. Avenol, secretarul general al Societăţii Na­ţiunilor, a lucrat azi du­pă amiază la Foreign Of­fice, luând ultimele dis­­poziţiuni în vederea în­trunirii de mâine a con­siliului. La ieşire, d. Avenol a declarat presei că şedin­ţa consiliului, care se va ţine mâine, va fi consa­crată constatării despre violarea tratatelor de că­tre Germania. AWoîli..i_____N_TT»_atgyfc A*n» Franţa In fata sfidaţii germane de SAINT BRICE Două fapte sar in ochi. Nicio­dată n’a fost în Franţa o atare unanimitate in privinţa realită­ţii pericolului german. Actele lui Hitler au deschis ochii tuturor acelora cari voiau să creadă în fabula celor două Germanii, cea bună şi cea rea. Niciodată un eveniment n’a fost mai limpede anunţat ca violarea zonei demilitarizate a Rinului şi denunţarea tratatului dela Locarno. De vreo două săp­tămâni nu se vorbeşte decât despre aceasta in presa lumii în­tregi. Auzim incă pe d. Flandin, a doua zi după venirea lui la Quai d’Orsay, cerând să se înă­buşe polemicile al căror cel mai limpede rezultat era de a da germanilor impresia că revendi­cările lor erau la ordinea zilei. Cum se face că în astfel de condiţii, Berlinul a putut crede că va scăpa de urmări? Căci nu­mai aceasta a putut determina gestul. Se pot găsi multe motive spre a lămuri că germanii au crezut că a sosit momentul să-şi încerce norocul. Tulburarea provocată de ultimele peripeţii ale ches­tiunii etiopiene. Divergenţele a­­supra pactului sovietic. Nehotă­­rîrea între Paris şi Londra. Trezirea patimilor politice in Franţa, în ajunul deschiderii campaniei electorale. Toate a­­cestea prilejuiau ispita de a sur­prinde adversarii risipiţi. Dar ceea ce a determinat indiscu­tabil hotărirea, e încrederea re­zultând dintr’o serie neîntre­ruptă de succese, încredere în­tărită de faptul că aceleaşi di­rective puteau lăsa să se între­vadă aceleaşi slăbiciuni. Puterea în Franţa nu e oare in aceleaşi mâini ca in clipa în care Germania a obţinut esca­motarea despăgubirilor, evacua­rea anticipată a Renaniei, re­cunoaşterea dreptului la egali­tatea armamentului in egalita­tea securităţii, toleranea reînar­­mării ducând la denunţarea clauzelor militare ale tratatului de la Vers­alles? Ratificarea pac­tului sovietic n’a fost decât un pretext spre a suprima ultima servitute, luarea măsurilor de rezistenţă şi mai ales de a cere noui revendicări. Aceasta e, în adevăr, isbitor în noua sfidare. Dacă germanii s’ar fi mulţumit să înfăptuiască prin combinaţia metodelor clasice ale „petecului de hârtie” şi faptul Îndeplinit, suprimarea unei ine­galităţi, ar fi putut susţine că voiau numai să bruscheze o sa­tisfacţie de onoare punând ca­păt discuţiilor şi amânărilor. Din punct de vedere juridic, a­­tentatul n’ar fi fost mai puţin flagrant. Din punct de vedere politic, aparenţa unor intenţii paşnice putea­ fi salvată. Ceea ce depăşeşte totul, e ci­nismul care anunţă că Germa­nia are nevoe de spaţiu, că con­ducerea comunităţii popoarelor trebue să scape de egoismul na­ţiunilor sătule, că a venit mo­mentul de a crea adevărata Ligă a Naţiunilor, aceea care trebue, ca început, să răstoarne rolurile, punând pe nemulţumiţi în lo­cul satisfăcuţilor. Frumos mij­loc de a asigura pacea. O atare îndrăsneală ar fi inexplicabilă, dacă nu şi-ar găsi îndreptăţi­rea mai mult în împrejurări de­cât în precedente. S’a spus mult că voinţa unei rezistenţe energice s’a afirmat dinainte. Ne întrebăm, în ade­văr, unde o putem găsi. Sunt peste două săptămâni de când Hitler şi-a descoperit jo­cul înainte de a se gândi la o­­fensivă. Ce s’a făcut atunci? I s’a cerut să-şi precizeze reven­dicările. Ca şi cum acestea n ar fi fost destul de limpezi. Se poa­te crede că Mica înţelegere ar fi putut să pună capăt revizionis­mului ungar şi restaurării Habs­­burgilor, dacă ar fi recurs la a­­tari procedee? Mica înţelegere a prevenit pe cei în drept, că ori­ce abatere va fi înlăturată nu prin consultări, sau apeluri la Geneva, ci printr’un act de for­ţă imediată. E permis de a cre­de că Hitler ar fi fost foarte a­­tent dacă in loc de a-l întreba ceea ce vrea, ar fi fost prevenit că cea mai mică atingere a pac­­tului dela Locarno şi a statutului Renan ar determina o reacţiune de forţe imediată şi mai ales dacă s’ar fi luat măsurile nece­­sare spre a-l convinge.________ (Continuare in pag. 2-a) Un medic englez condamnat la moarte El şi-a ucis soţia, trei copii şi guvernanta Londra, 13 (Rador). — Curtea cu juri din Manchester a dat azi verdictul în procesul d-rului Buck Buxton. Inculpatul a fost condamnat la moarte prin spânzurătoare. Procesul d-rului Buck Buxton, care durează de 11 zile, a avut darul să stârnească o senzaţie enormă în opinia publică en­gleză. Peste 100 de martori au fost audiaţi, iar ziarele au ţinut tot timpul încordată atenţia o­­piniei publice. In faţa Curţeiau­a——­—Bnmrmwim—a fost expuse peste o sută de cor­puri delicte. Doctorul Buxton fusese pus sub învinuirea că a omorît pe soţia şi pe cei trei copii ai săi, precum şi pe guvernanta copii­­lor. Bucăţi din corpurile celor u­­cişi au fost găsite în diferite locuri din regiune şi poliţia a avut nevoe de mai multe săp­tămâni pentru a le găsi şi a le reconstitui corpurile. C­iftifi în pag. 5 Generalul Dumitrescu a fost condamnat la Isis în închisoare Una din ripidele lui Ştefan cel Mare, cu inscripţie şi data de

Next