Universul, mai 1936 (Anul 53, nr. 118-132)

1936-05-01 / nr. 118

Anul al 53'lean Pagini FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN EXEMPLARUL ITi Român,anv.1 UA dificuanvu in străinătate : 6 Lei. Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. G­ le P. T. T. wo. 1 20.288/932. .14­0 Pagini CELE DIN URNA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $I TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10 ; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.10 DIRECTOR: Vina consumatorului ! ---------­Pe fiecare zi sporeşte nu­­m­ă­ru­l plângerilor ce primiri­e, la ziar împotriva proporţiilor pe care le ia scumpetea lu­crurilor pe piaţă. Şi a fost deajuns ca lumea să prindă de veste că poziţia leului faţă de celelalte valute străine s’a îmbunătăţit sim­ţitor, ca orice altă justificare a valului de scumpete să nu mai găsească crezământ în ochii ei, deşi nu totdeauna există un raport direct şi de egală întindere între f­luctua­ţiile cursului monetar şi pre­ţurile pieţei. Ba, în anumite împrejurări economice, urcarea preţurilor apare ca indicii de redresare şi de îndrumare spre prospe­ritate ; ea denotă o reacti-­­_ vare şi o amplificare a consu­­mului, o descreştere a stocu­rilor vechi, urmată de o creş­tere naturală a producţiei, de o desvoltare a activităţilor economice şi deci de sporirea venitului naţional. Desigur, că nu acesta este cazul cu urcarea preţurilor pe piaţa noastră. înclinat spre simplificarea lucrurilor, publicul nostru re­duce toată explicaţia scumpe­­tei de azi la o singură cauză: specula. Cunoscute fiind moravurile şi practicile încetăţenite la noi, trebue să recunoaştem că în bună parte publicul no­stru are dreptate. La noi, to­tul se speculează. Este just. Numai că uităm un lucru — şi tocmai aceasta vrem să subliniem aci : că toţi contribuim la această speculă. Unii direct şi volun­tar (speculatorii înşişi), alţii indirect, prin toleranţă şi ne­păsare (obştea cetăţenilor consumatori). -VT.- „-----­apatic este însă şi publicul din alte ţăi. Şi tocmai de aceea specula în acele ţări nu prea face carieră, necum să fie înfloritoare şi de lungă durată, cum este la noi. In alte ţări — în Franţa de pildă — massa consumatori­lor este organizată şi soli­dară , are in fruntea ei că­petenii politice şi parlamen­tare, ba chiar pe însăşi ne­­gustorimea onestă. Şi la cel dintâi semnal de alarmă, sare ca un singur om, retezând ghiarele speculei şi restabi­lind raporturile de echilibru pe piaţă. La Paris, nu de mult, când s’a semnalat scumpirea cu o centimă a ouălor pe piaţă, un cuvânt de ordine s’a ridicat din rândurile consumatorilor: „nu mai cumpărăm un ou!". Şi acolo s‘a respectat con­semnul, chiar fără să mai in­tre în funcţie echipele cetă­ţeneşti de control. Specula­torii au rămas cu ouăle fe­zandate în magazii, iar publi­cul consumator a câştigat bă­tălia. La noi, din nenorocire, to­nul scumpetei îl dă însuşi statul, fie indirect, prin fis­­calismul excesiv pe ca­re-l practică, prin erorile politicii vamale, prin restricţiunile şi vexaţiunile regimului de schimb şi al devizelor, fie di­rect prin scumpirea produse­lor de monopol şi a servici­ilor cu caracter public: trans­port, poştă, telefon, lumină electrică, tramvai, taxe şco­lare, etc. Ca să fim drepţi, trebue să recunoaştem insă, că şi la noi s’au produs unele mani­festaţii interesante în rân­durile consumatorilor. Şi semnificativ este, că cele mai importante din ele au fost îndreptate împotriva unora din autorităţi care au tole­rat fie scumpirea pâinii, fie a consumului electric. Aşa a fost greva negusto­rilor şi a industriaşilor din câteva centre ardelene, cari, în semn de protest contra preţului prea urcat al curen­tului electric, s-au reîntors la lumânări şi lămpile cu gaz, aşa a fost mai ales greva populaţiei din Constanţa îm­potriva aceleiaşi scumpiri, grevă care a durat mai mul­te luni de zile. Amintind acestea, ţinem să specificăm aci, că noi nu reducem cauzele scumpetei la speculă, care are origini mai disfinc­ţi­oral complexe în schimbarea împrejurărilor­ e­­conomice şi în politica greşi­tă a conducătorilor. Specula este mai de­grabă un produs al acestor împrejurări şi erori economice; ea se grefează pe ele, devenind un agravant al urmărilor lor. Apariţia ei trădează, în orice caz, stări anormale de lucruri şi la stări anormale e permis să se răspundă cu mijloace excepţionale. De aceea am şi menţionat aci sistemul de apărare care mai stă azi în putinţa consuma­torului : abţinerea — organi­zată şi solidară — de la cum­părarea articolelor atinse de preţuri de speculă. Germania construeşte fortificaţii la graniţa Cehoslovaciei Praga, 28 (Rador).­­ Ziarul „A. Z.“ afirmă că în Saxonia grupuri de agenţi de poliţie au fost înrolaţi în armata germa­nă cu gradul de subofiţeri. Acelaş ziar scrie că de­­alungul frontierei spre Ce­hoslovacia se construesc în momentul de faţă nu­meroase fortificaţii şi se fac amenajări cu caracter strategic. In sfârşit, „A. Z.“ susţine că uzinele Krupp au fabricat un tip de tun cu mult mai puter­nic decât celebral tun cunoscut in timpul războiului mondial sub numele „Dicke Bertha“. 30533535 S’a prăbuşit podeaua la un mort 7 morţi şi 10 grav răstiţi Ankara, 28 (Rador). — O ne­norocire s’a întâmplat azi în lo­calitatea Mersina. In timp ce mai multe persoane se aflau a­­dunate intr’o casă, pentru a pri­­veghia un mort, podeaua ca­merii în care se afla mortul s’a prăbuşit sub greutatea celor prezenţi. Şapte persoane au fost ucise şi alte 10 grav rănite. T L­O­R­I — PE­TRVI TRÓTÉ/ÍM­ Zăpadă in Muntenegru Belgrad, 28 (Radio Cen-. tral). — In­ Muntenegru şi Sangiac, ninge de câteva zile. Localitatea Barane e complet izolată. Comunicaţia pe calea fe­rată şi pe şosele e complet întreruptă. Recolta de pomi fructiferi e complet compro­misă. Temperatura a scăzut, pe alocuri, sub 10 grade. ---------XXX a XXX--------­ Vapor englez împotmolit in Dardaneîe Istanbul, 28 (Telor). — Din cauza cet­ii, s’a împotmolit azi, în Dardaneîe, în apropierea punctului Cianac Kale, vaporul englez „Harpagus” de 7500 de tone. Mai multe vase ale servi­ciului turc de salvare au plecat în ajutorul vaporului englez, însă nu au reuşit să-l readucă pe linia de­ plutire. Situația vaporului este mult periclitata. ----------XXX • XXX----------­ Automobilul in care a fost asasinat regele Alexandru I Belgrad, 28 (Rador). — Auto­mobilul în care a fost asasinat regele Alexandru, la Marsilia, , o­­ferit de guvernul francez Mu­zeului militar din Belgrad, a so­sit în capitala Iugoslaviei, împreună , cu­ alte amintiri ale tragediei de la­ Marsilia, automo­bilul va fi așezat într’o sală spe­cială a Muzeului militar din Belgrad. ■ Poporul egiptean plânge dispariţia primului rege constituţional xox „Nu voi muri" a exclamat regele cu câteva ore înainte de a-şi da sfârşitul Cairo, 28 (Rador). . ,,Nu voi muri“, a exclamat azi dimi­neaţă, adresându-se medicilor săi, regele Fuad după ce îşi recăpătase forţele. Puterea de rezistenţă supra­omenească de care a dat dova­dă Suveranul în ultimele trei zile a umplut de admiraţie pe medici şi pe toate persoanele din anturajul regelui. După ameliorarea interveni­tă azi dimineaţă, regele a dat presonal instrucţiuni pentru pregătirea dejunului proectat pe ziua de 1 Mai la palat, la care trebuia să participe toţi membrii guvernului. Mai târziu, regele a cerut să i se citească ziarele şi a discu­tat despre situaţia politică. Apoi fără nici o tranziţie, la ora 13 şi 30, o sincopă a pus capăt vieţii Suveranului. Mem­brii familiei regale erau la că­pătâiul regelui. * Ştirea morţii suveranului s’a răspândit cu iuţeală în capita­lă, provocând o dureroasă emo­ţie. Salve de tun anunţă moar­tea regelui. Edificiile publice arborează drapelul îndoliat. Zi­arele pregătesc cu înfrigurare ediţii speciale pline de amă­nunte privitoare la ultimele clipe ale regelui. Pe străzi, în pieţe şi în faţa clădirilor ofici­ale se formează grupuri de tre­cători cari discută jalnica veste.­­* Primul ministru, Aii Maher Paşa, s-a prezentat reginei, ex­­primându-i respectul şi simpa­­­ia îndurerată a guvernului şi a întregei naţiuni. Rămăşiţele pământeşti ale regelui Fuad vor fi înhumate în moscheia El-Rifai, clădită prin grija defunctului suveran. Moscheia este situată în apro-Cairo, 28 (Rador). — Regele Fuad, care moare în vârstă de 68 de ani, era fiul Kedivului Ismail Paşa şi a urmat la tron fratelui său, Sultanul Hussein Kamin, în 1917. Dar adevărata sa urcare pe tron ca rege con­stituţional a avut loc în­ anul 1922,­ când a încetat protecto­ratul britanic asupra Egiptului. Regele Fuad s-a căsătorit in 1919 cu prinţesa Nazir. Singurul moştenitor este prin­țul Faruk, născut in 1920. Ac­tualmente, moștenitorul tronu­lui se află în Anglia la studii. Roma, 28 (Rador).. — De­functul rege Fuad al Egiptului și-a desăvârșit studiile secun­dare la Turin. In 1885, el a in­trat în Academia militară din Turin, pe care a absolvit-o cu gradul de locotenent de artile­rie. A servit în regimentul 13 artilerie de câmp din Roma, iar în 1892 s-a înapoiat în patrie. Regele Fuad era doctor „ho­noris causa” al universităţii din Roma. • Ca Suveran al Egiptului, a vi­zitat Italia de mai multe ori, piere de Cetățuie, la poalele I Mormântul regelui Fuad va colinelor Mokattam, fiind *n' i fi probabil situat lângă mor- A VÄTaÄl mântui mamei «b. N ote biografice REGELE FUAD Urmările morţii regelui O primă consecinţă a morţii re­gelui Fuad va fi întârzierea nego­cierilor anglo-egiptene, menite să dea un statut definitiv raporturil­or dintre cele două ţări. In cer­curile politice din Londra se cre­de că negocierile care s'au desfă­şurat până acum fără prea multe rezultate, vor fi suspendate până la constituirea consiliului de re­genţă şi până ce vor fi îndeplinite diferitele măsuri legate de succe­siune. Se ştie că numele a trei din membrii cari vor forma consiliul de regenţă se găsesc intr'un plic sigilat de regele defunct şi nime­ni nu ştie până acum care sunt aceste nume. Până ce nu vor fi cunoscute persoanele desemnate de suveran spre a forma con­siliul de regenţă, nu se pot pre­ciza consecinţele interne şi exter­ne ale morţii suveranului. In cercurile conservatoare se crede că s'ar putea că Fakhri Paşa să fie şeful consiliului de re­genţă desemnat de rege. Această perspectivă provoacă oarecare nelinişte, căci se crede că Fakhri Paşa este într'o largă măsură fa­vorabil mişcării waidiste (naţio­naliste). Astfel încât desemnarea sa ar putea avea repercusiuni se­rioase asupra negocierilor anglo­­egiptene, îngreuind mult progresul lor. Citiţi in pagina 10-a Noui amănunte FARUKI care a fost proclamat ori de consiliul de miniştri, rege al Egiptului. Erupţia Vezuviului S’a format un Neapole, 28 (Rador). — O parte a Vezuviului, în apropierea conului de erupţie, s’a prăbuşit for­mând la 200 de metri de vârf un al doilea crater. Prin această nouă gură de erupţie isbucneşte lavă al doilea crater , fluidă, care se scurge re­­­­pede la vale, fără a cons­titui însă o ameninţare, cel puţin imediată, pentru localităţile din apropiere, Terzigno şi Bosco-Treca­­se. Mr. 118 Vineri 1 Mai 1986 STELIAN POPESCU Problema Europei Centrale est articol al ziarului „Le Temps” Reproducem mai jos un articol apărut în­ numărul cu data de 25 Aprilie al ziarului „Le Temps” cu privire la grava problemă a Europei Centrale. Cititorii vor vedea cum se con­­sderă, în cercurile iniţiate ale Franţei această problemă: „Situaţia — spune marele co­tidian francez — este delicată. Nu se pricepe ca guvernul din Viena, care s’a arătat totdeauna respectuos faţă de spiritul şi de litera tratatelor, care s’a ferit cu grije de a se asocia fie chiar indirect, la campania revizio­nistă maghiară, să se fi decis să ia o hotărîre unilaterală, a­­tunci când, se pare că nu poate fi îndoială că dacă s‘ar fi adre­sat pe cale diplomatică guver­nelor interesate la menţinerea păcii în Europa Centrală, acor­dul s’ar fi putut face uşor a­­supra unei cereri rezonabile a Austriei de a face faţă prin pro­priile ei mijloace la necesităţile securităţii ei. Ceia ce surprinde şi îngrijorează mult spiritele bune, este faptul că guvernul din Viena a crezut că trebue să se inspire de la exemplul ger­man spre a pune puterile în faţa faptului îndeplinit prin ne­socotirea legei internaţionale. Se ştie bine că Austria nu în­ţelege să exagereze reînarmarea ei — starea finanţelor ei şi a economiei ei nu-i permit de altfel s-o facă — şi că ea nu are alte griji decât aceea a securi­tăţii interioare şi exterioare. Dar dacă alţii ar urma exemplul ei, dacă de pildă Ungaria ar decide şi ea să repudieze pe faţă obli­gaţiile ei. Mica înţelegere ar privi desigur situaţia cu mai puţină rezervă”. După ce arată că situaţia A­­ustriei este ameninţată de Ger­mania care urmăreşte slăbirea şi uzarea regimului d-lui von Schuschnigg şi care tinde la aducerea la guvern a unui re­gim naţional socialist pentru ca apoi, de comun acord cu Ber­linul, să ducă la Anschluss şi după ce mai arată că presa hit-1 ^ 59 Cllfcst-R­­5? Hirp0T:*\ o ar.vvr-cruTiie amintâv­ d da .vM’ ducele Otto, e gata să încerce printr’o lovitură restaurarea Habsburgilor, ceea ce, dat fiind punctul de vedere cunoscut al Micii înţelegeri, ar provoca grave complicaţiuni la adăpos­tul cărora naziştii şi panger­­manii ar putea manevra in li­bertate, ziarul „Le Temps” a­­daugă: „Cum toate aceste manevre coincid cu reînvierea violentei campanii de excitare germană contra Cehoslovaciei, campanie în care şeful sudiţilor, d. Heinlen cu totul înfeudat hit­­lerismului, dovedeşte o mare ac­tivitate, se poate vedea că toate aventurile devin posibile în Eu­ropa şi că deci trebue să se facă faţă cât mai repede unei situaţii plină de pericol. Nu este decât un mijloc de a face aceasta în mod eficace şi asu­pra căruia am insistat şi altă­dată , trebue să se lichideze conflictul italo-etiopian astfel încât Italia, să poată reintra în circuitul puterilor cari au realizat acordul de la Stressă din care aplicarea sancţiunilor a exclus-o de fapt. Pacea nu poate fi asigurată în Europa Centrală decât printr’o strânsă cooperare a Italiei şi a Micii în­ţelegeri pentru a aparat inde­pendenţa Austriei. Aceasta este în interesul Ita­liei ca şi în al Micii înţelegeri. Altă organizare durabilă în re­giunea danubiană n’ar putea fi. Restabilirea în condiţii nor­male a colaborărei active a Ita­liei pe planul continental şi asi­gurarea unei apropieri a Italiei de Mica înţelegere pentru a­­părarea în comun a unui in­teres vital comun — menţine­rea şi consolidarea indepen­denţei Austriei — este prima­ datorie pe care o impune raţiu­nea politică. Este adevărat că eroarea­­ de tactică pe care a săvârşit-o guvernul din Viena, nu uşu­rează această sarcină, dar ea totuşi trebue întreprinsă cu wutVi ..-1%«. •»-*., v'-t.n. t-u-i *~0r timpul ca Austria să fie sal­vată, peste câteva luni, poate chiar peste câteva săptă­mâni, va fi poate prea târ­ziu“. L­imba noastră Mamia“ mea fi D. profesor Ovid Densuşianu vorbeşte în revista sa Înălţarea (1 Februarie 1936) despre ar­ticolele mele,­­ despre toate problemele pe care le-am ridi­cat: neologismele, scrisul lite­raţilor şi al ziariştilor, profeso­rii de română, gramaticele. „Sfaturi pentru cum ar trebui să se scrie, spune d. Ovid Den­susianu, vin de câtva timp din coloanele Universului unde d. T. Pisani înșiră, culese de ici, de colo, cuvinte, frase care-l supără ca schilodiri ale limbei noastre“. Să lămurim de la început că noi nu dăm, aci, „sfaturi pen­tru cum ar trebui să se scrie“. Suntem împotriva felului cum se scrie, — în jargonul franco­­român, — şi cerem să nu se mai scrie aşa, să nu se mai schilodească graiul. D. Ovid Densuşianu recunoa­şte că „se abusează, fără îndo­ială, de forme nouă” şi nu le aprobă, fiindcă ele „arată fie lenea unora din scriitori de a căuta cuvântul care înlătură un neologism, fie pornirea de a părea original, îngrămădind termeni exotici“. Dar şi „stă­ruinţa de a nu admite neolo­gismele adoptate pentru bune motive“, e şi ea o „manie“. Drept pildă, d. Densuşianu pomeneşte de o scrisoare a Uzi­nelor Comunale din Bucureşti, trimisă şcoalei de horticultura de la Băneasa, şi în care se spu­ne: „In cadrul lucrărilor de finisaj al lacului Herăstrău, ur­mează a se continua săpăturile pentru degajarea perspectivei spre lac şi în porţiunea de te­ren ocupată de dvs“. De scrisoarea asta noi am vorbit, aci, nu de mult, şi am spus că inginerii puteau să scrie româneşte, pe înţelesul tuturo­ra, fără degajare, fără cadru, fără teren şi perspectivă, fără finisaj, că doar sunt ingineri români şi scriau unor români. D-lui Densusianu nu-i place finisaj dar se întreabă, sau mă întreabă: „C­ vină mare 11 se poate aduce celorlalte două“,— perspectivă şi teren? Ce vină „mare“? Că nu era nevoe de ele. Se poate ca teren şi perspectivă să fie uneori bine folosite: arta perspectivei, în acest tablou lipseşte pers­pectiva, armata câştigă teren. Dar nu trebue să se îngădue folosirea lor de e nevoe ori nu e nevoe. Nu trebue să zicem „ce vină mare“ dacă Întrebuinţezi cutare şi cutare neologism. Aşa se face dâra în barbă. Aşa am ajuns unde am ajuns, să vor­bim o limbă amestecată, — ca negrii, foşti robi, din coloniile franceze. Inginerii odată cu teren şi perspectivă, mai vară şi degajare, mai vară şi finisaj, mai vară şi cadru şi scriu o limbă barbară, când puteau foarte bine să se scuture de toate aceste buruieni şi să scrie: „Pentru desăvârşirea, lu­crărilor de la lacul Herăstrău şi pentru a deschide vederea spre lac, trebue să facem săpături şi pe locul unde e pepiniera dv.“. Ar fi fost româneşte, lim­pede şi frumos. Sau nu? Şi e o „manie“ să ceri românilor să vorbească şi să scrie române­şte ? In ziarele la care colaborez „se răsfaţă neologismele“? Da. Decât şi în revista d-lui Den­susianu, alături de scrisul du­­misale „se răsfaţă“ perle ca a­­cestea: „Patima s’a văzut din faptul că fiecare candidată era întrebată... pe cine a avut principal la licenţă“ (înălţa­rea, 1 Martie). „Cultura este gânduri vii, pasiune pentru a­­devăr şi poesie...“ (înălţarea, 1 Aprilie). Eu nu fac o vină d-lui pro­fesor de felul cum scriu unii şi alţii în Înălţarea. Ar fi nedrept. Voi să arăt numai că scrisul urât, de paiaţă, fără gramati­că şi fără culoare românească, se răsfaţă în reviste, cum se răsfaţă şi în ziare, şi în legile noastre, şi în literatura noas­tră, şi în­ actele particulare, şi în cele oficiale, şi în vorbirea oamenilor politici, — vai, cum vorbesc oamenii noştri politici. Şi voi să arăt cât de grab­nică e nevoia de a se pune ca­păt acestei ruşini, dacă n’am pierdut cu toţii, şi cu totul, simţul frumosului şi mândria de a vorbi limba noastră, — limba românească. „De altfel zice d. Densusia­nu, ca gazetar (eu) se pare că ţine să cruţe pe confraţii săi şi de aceea se ia la harţă mai mult cu alţii, în primul rând cu profesorii de română“. Despre asta în articolul vii­tor. T. PISANU -XXX . xxx- 12 lucrători răniţi intr’o ciocnire de trenuri Pans, 28 (Rador). — Trenul navetă Montrouge-Paris Mont­parnasse s’a clinit azi de o lo­comotivă care eşea din depou. Doisprezece lucrători au fost uşor răniţi.

Next