Universul, mai 1936 (Anul 53, nr. 118-132)
1936-05-01 / nr. 118
Anul al 53'lean Pagini FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN EXEMPLARUL ITi Român,anv.1 UA dificuanvu in străinătate : 6 Lei. Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. G le P. T. T. wo. 1 20.288/932. .140 Pagini CELE DIN URNA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $I TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10 ; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.10 DIRECTOR: Vina consumatorului ! ---------Pe fiecare zi sporeşte numărul plângerilor ce primirie, la ziar împotriva proporţiilor pe care le ia scumpetea lucrurilor pe piaţă. Şi a fost deajuns ca lumea să prindă de veste că poziţia leului faţă de celelalte valute străine s’a îmbunătăţit simţitor, ca orice altă justificare a valului de scumpete să nu mai găsească crezământ în ochii ei, deşi nu totdeauna există un raport direct şi de egală întindere între fluctuaţiile cursului monetar şi preţurile pieţei. Ba, în anumite împrejurări economice, urcarea preţurilor apare ca indicii de redresare şi de îndrumare spre prosperitate ; ea denotă o reacti-_ vare şi o amplificare a consumului, o descreştere a stocurilor vechi, urmată de o creştere naturală a producţiei, de o desvoltare a activităţilor economice şi deci de sporirea venitului naţional. Desigur, că nu acesta este cazul cu urcarea preţurilor pe piaţa noastră. înclinat spre simplificarea lucrurilor, publicul nostru reduce toată explicaţia scumpetei de azi la o singură cauză: specula. Cunoscute fiind moravurile şi practicile încetăţenite la noi, trebue să recunoaştem că în bună parte publicul nostru are dreptate. La noi, totul se speculează. Este just. Numai că uităm un lucru — şi tocmai aceasta vrem să subliniem aci : că toţi contribuim la această speculă. Unii direct şi voluntar (speculatorii înşişi), alţii indirect, prin toleranţă şi nepăsare (obştea cetăţenilor consumatori). -VT.- „-----apatic este însă şi publicul din alte ţăi. Şi tocmai de aceea specula în acele ţări nu prea face carieră, necum să fie înfloritoare şi de lungă durată, cum este la noi. In alte ţări — în Franţa de pildă — massa consumatorilor este organizată şi solidară , are in fruntea ei căpetenii politice şi parlamentare, ba chiar pe însăşi negustorimea onestă. Şi la cel dintâi semnal de alarmă, sare ca un singur om, retezând ghiarele speculei şi restabilind raporturile de echilibru pe piaţă. La Paris, nu de mult, când s’a semnalat scumpirea cu o centimă a ouălor pe piaţă, un cuvânt de ordine s’a ridicat din rândurile consumatorilor: „nu mai cumpărăm un ou!". Şi acolo s‘a respectat consemnul, chiar fără să mai intre în funcţie echipele cetăţeneşti de control. Speculatorii au rămas cu ouăle fezandate în magazii, iar publicul consumator a câştigat bătălia. La noi, din nenorocire, tonul scumpetei îl dă însuşi statul, fie indirect, prin fiscalismul excesiv pe care-l practică, prin erorile politicii vamale, prin restricţiunile şi vexaţiunile regimului de schimb şi al devizelor, fie direct prin scumpirea produselor de monopol şi a serviciilor cu caracter public: transport, poştă, telefon, lumină electrică, tramvai, taxe şcolare, etc. Ca să fim drepţi, trebue să recunoaştem insă, că şi la noi s’au produs unele manifestaţii interesante în rândurile consumatorilor. Şi semnificativ este, că cele mai importante din ele au fost îndreptate împotriva unora din autorităţi care au tolerat fie scumpirea pâinii, fie a consumului electric. Aşa a fost greva negustorilor şi a industriaşilor din câteva centre ardelene, cari, în semn de protest contra preţului prea urcat al curentului electric, s-au reîntors la lumânări şi lămpile cu gaz, aşa a fost mai ales greva populaţiei din Constanţa împotriva aceleiaşi scumpiri, grevă care a durat mai multe luni de zile. Amintind acestea, ţinem să specificăm aci, că noi nu reducem cauzele scumpetei la speculă, care are origini mai disfincţioral complexe în schimbarea împrejurărilor economice şi în politica greşită a conducătorilor. Specula este mai degrabă un produs al acestor împrejurări şi erori economice; ea se grefează pe ele, devenind un agravant al urmărilor lor. Apariţia ei trădează, în orice caz, stări anormale de lucruri şi la stări anormale e permis să se răspundă cu mijloace excepţionale. De aceea am şi menţionat aci sistemul de apărare care mai stă azi în putinţa consumatorului : abţinerea — organizată şi solidară — de la cumpărarea articolelor atinse de preţuri de speculă. Germania construeşte fortificaţii la graniţa Cehoslovaciei Praga, 28 (Rador). Ziarul „A. Z.“ afirmă că în Saxonia grupuri de agenţi de poliţie au fost înrolaţi în armata germană cu gradul de subofiţeri. Acelaş ziar scrie că dealungul frontierei spre Cehoslovacia se construesc în momentul de faţă numeroase fortificaţii şi se fac amenajări cu caracter strategic. In sfârşit, „A. Z.“ susţine că uzinele Krupp au fabricat un tip de tun cu mult mai puternic decât celebral tun cunoscut in timpul războiului mondial sub numele „Dicke Bertha“. 30533535 S’a prăbuşit podeaua la un mort 7 morţi şi 10 grav răstiţi Ankara, 28 (Rador). — O nenorocire s’a întâmplat azi în localitatea Mersina. In timp ce mai multe persoane se aflau adunate intr’o casă, pentru a priveghia un mort, podeaua camerii în care se afla mortul s’a prăbuşit sub greutatea celor prezenţi. Şapte persoane au fost ucise şi alte 10 grav rănite. T LORI — PETRVI TRÓTÉ/ÍM Zăpadă in Muntenegru Belgrad, 28 (Radio Cen-. tral). — In Muntenegru şi Sangiac, ninge de câteva zile. Localitatea Barane e complet izolată. Comunicaţia pe calea ferată şi pe şosele e complet întreruptă. Recolta de pomi fructiferi e complet compromisă. Temperatura a scăzut, pe alocuri, sub 10 grade. ---------XXX a XXX-------- Vapor englez împotmolit in Dardaneîe Istanbul, 28 (Telor). — Din cauza cetii, s’a împotmolit azi, în Dardaneîe, în apropierea punctului Cianac Kale, vaporul englez „Harpagus” de 7500 de tone. Mai multe vase ale serviciului turc de salvare au plecat în ajutorul vaporului englez, însă nu au reuşit să-l readucă pe linia de plutire. Situația vaporului este mult periclitata. ----------XXX • XXX---------- Automobilul in care a fost asasinat regele Alexandru I Belgrad, 28 (Rador). — Automobilul în care a fost asasinat regele Alexandru, la Marsilia, , oferit de guvernul francez Muzeului militar din Belgrad, a sosit în capitala Iugoslaviei, împreună , cu alte amintiri ale tragediei de la Marsilia, automobilul va fi așezat într’o sală specială a Muzeului militar din Belgrad. ■ Poporul egiptean plânge dispariţia primului rege constituţional xox „Nu voi muri" a exclamat regele cu câteva ore înainte de a-şi da sfârşitul Cairo, 28 (Rador). . ,,Nu voi muri“, a exclamat azi dimineaţă, adresându-se medicilor săi, regele Fuad după ce îşi recăpătase forţele. Puterea de rezistenţă supraomenească de care a dat dovadă Suveranul în ultimele trei zile a umplut de admiraţie pe medici şi pe toate persoanele din anturajul regelui. După ameliorarea intervenită azi dimineaţă, regele a dat presonal instrucţiuni pentru pregătirea dejunului proectat pe ziua de 1 Mai la palat, la care trebuia să participe toţi membrii guvernului. Mai târziu, regele a cerut să i se citească ziarele şi a discutat despre situaţia politică. Apoi fără nici o tranziţie, la ora 13 şi 30, o sincopă a pus capăt vieţii Suveranului. Membrii familiei regale erau la căpătâiul regelui. * Ştirea morţii suveranului s’a răspândit cu iuţeală în capitală, provocând o dureroasă emoţie. Salve de tun anunţă moartea regelui. Edificiile publice arborează drapelul îndoliat. Ziarele pregătesc cu înfrigurare ediţii speciale pline de amănunte privitoare la ultimele clipe ale regelui. Pe străzi, în pieţe şi în faţa clădirilor oficiale se formează grupuri de trecători cari discută jalnica veste.* Primul ministru, Aii Maher Paşa, s-a prezentat reginei, exprimându-i respectul şi simpaia îndurerată a guvernului şi a întregei naţiuni. Rămăşiţele pământeşti ale regelui Fuad vor fi înhumate în moscheia El-Rifai, clădită prin grija defunctului suveran. Moscheia este situată în apro-Cairo, 28 (Rador). — Regele Fuad, care moare în vârstă de 68 de ani, era fiul Kedivului Ismail Paşa şi a urmat la tron fratelui său, Sultanul Hussein Kamin, în 1917. Dar adevărata sa urcare pe tron ca rege constituţional a avut loc în anul 1922, când a încetat protectoratul britanic asupra Egiptului. Regele Fuad s-a căsătorit in 1919 cu prinţesa Nazir. Singurul moştenitor este prințul Faruk, născut in 1920. Actualmente, moștenitorul tronului se află în Anglia la studii. Roma, 28 (Rador).. — Defunctul rege Fuad al Egiptului și-a desăvârșit studiile secundare la Turin. In 1885, el a intrat în Academia militară din Turin, pe care a absolvit-o cu gradul de locotenent de artilerie. A servit în regimentul 13 artilerie de câmp din Roma, iar în 1892 s-a înapoiat în patrie. Regele Fuad era doctor „honoris causa” al universităţii din Roma. • Ca Suveran al Egiptului, a vizitat Italia de mai multe ori, piere de Cetățuie, la poalele I Mormântul regelui Fuad va colinelor Mokattam, fiind *n' i fi probabil situat lângă mor- A VÄTaÄl mântui mamei «b. N ote biografice REGELE FUAD Urmările morţii regelui O primă consecinţă a morţii regelui Fuad va fi întârzierea negocierilor anglo-egiptene, menite să dea un statut definitiv raporturilor dintre cele două ţări. In cercurile politice din Londra se crede că negocierile care s'au desfăşurat până acum fără prea multe rezultate, vor fi suspendate până la constituirea consiliului de regenţă şi până ce vor fi îndeplinite diferitele măsuri legate de succesiune. Se ştie că numele a trei din membrii cari vor forma consiliul de regenţă se găsesc intr'un plic sigilat de regele defunct şi nimeni nu ştie până acum care sunt aceste nume. Până ce nu vor fi cunoscute persoanele desemnate de suveran spre a forma consiliul de regenţă, nu se pot preciza consecinţele interne şi externe ale morţii suveranului. In cercurile conservatoare se crede că s'ar putea că Fakhri Paşa să fie şeful consiliului de regenţă desemnat de rege. Această perspectivă provoacă oarecare nelinişte, căci se crede că Fakhri Paşa este într'o largă măsură favorabil mişcării waidiste (naţionaliste). Astfel încât desemnarea sa ar putea avea repercusiuni serioase asupra negocierilor angloegiptene, îngreuind mult progresul lor. Citiţi in pagina 10-a Noui amănunte FARUKI care a fost proclamat ori de consiliul de miniştri, rege al Egiptului. Erupţia Vezuviului S’a format un Neapole, 28 (Rador). — O parte a Vezuviului, în apropierea conului de erupţie, s’a prăbuşit formând la 200 de metri de vârf un al doilea crater. Prin această nouă gură de erupţie isbucneşte lavă al doilea crater , fluidă, care se scurge repede la vale, fără a constitui însă o ameninţare, cel puţin imediată, pentru localităţile din apropiere, Terzigno şi Bosco-Trecase. Mr. 118 Vineri 1 Mai 1986 STELIAN POPESCU Problema Europei Centrale est articol al ziarului „Le Temps” Reproducem mai jos un articol apărut în numărul cu data de 25 Aprilie al ziarului „Le Temps” cu privire la grava problemă a Europei Centrale. Cititorii vor vedea cum se consderă, în cercurile iniţiate ale Franţei această problemă: „Situaţia — spune marele cotidian francez — este delicată. Nu se pricepe ca guvernul din Viena, care s’a arătat totdeauna respectuos faţă de spiritul şi de litera tratatelor, care s’a ferit cu grije de a se asocia fie chiar indirect, la campania revizionistă maghiară, să se fi decis să ia o hotărîre unilaterală, atunci când, se pare că nu poate fi îndoială că dacă s‘ar fi adresat pe cale diplomatică guvernelor interesate la menţinerea păcii în Europa Centrală, acordul s’ar fi putut face uşor asupra unei cereri rezonabile a Austriei de a face faţă prin propriile ei mijloace la necesităţile securităţii ei. Ceia ce surprinde şi îngrijorează mult spiritele bune, este faptul că guvernul din Viena a crezut că trebue să se inspire de la exemplul german spre a pune puterile în faţa faptului îndeplinit prin nesocotirea legei internaţionale. Se ştie bine că Austria nu înţelege să exagereze reînarmarea ei — starea finanţelor ei şi a economiei ei nu-i permit de altfel s-o facă — şi că ea nu are alte griji decât aceea a securităţii interioare şi exterioare. Dar dacă alţii ar urma exemplul ei, dacă de pildă Ungaria ar decide şi ea să repudieze pe faţă obligaţiile ei. Mica înţelegere ar privi desigur situaţia cu mai puţină rezervă”. După ce arată că situaţia Austriei este ameninţată de Germania care urmăreşte slăbirea şi uzarea regimului d-lui von Schuschnigg şi care tinde la aducerea la guvern a unui regim naţional socialist pentru ca apoi, de comun acord cu Berlinul, să ducă la Anschluss şi după ce mai arată că presa hit-1 ^ 59 Cllfcst-R5? Hirp0T:*\ o ar.vvr-cruTiie amintâv d da .vM’ ducele Otto, e gata să încerce printr’o lovitură restaurarea Habsburgilor, ceea ce, dat fiind punctul de vedere cunoscut al Micii înţelegeri, ar provoca grave complicaţiuni la adăpostul cărora naziştii şi pangermanii ar putea manevra in libertate, ziarul „Le Temps” adaugă: „Cum toate aceste manevre coincid cu reînvierea violentei campanii de excitare germană contra Cehoslovaciei, campanie în care şeful sudiţilor, d. Heinlen cu totul înfeudat hitlerismului, dovedeşte o mare activitate, se poate vedea că toate aventurile devin posibile în Europa şi că deci trebue să se facă faţă cât mai repede unei situaţii plină de pericol. Nu este decât un mijloc de a face aceasta în mod eficace şi asupra căruia am insistat şi altădată , trebue să se lichideze conflictul italo-etiopian astfel încât Italia, să poată reintra în circuitul puterilor cari au realizat acordul de la Stressă din care aplicarea sancţiunilor a exclus-o de fapt. Pacea nu poate fi asigurată în Europa Centrală decât printr’o strânsă cooperare a Italiei şi a Micii înţelegeri pentru a aparat independenţa Austriei. Aceasta este în interesul Italiei ca şi în al Micii înţelegeri. Altă organizare durabilă în regiunea danubiană n’ar putea fi. Restabilirea în condiţii normale a colaborărei active a Italiei pe planul continental şi asigurarea unei apropieri a Italiei de Mica înţelegere pentru apărarea în comun a unui interes vital comun — menţinerea şi consolidarea independenţei Austriei — este prima datorie pe care o impune raţiunea politică. Este adevărat că eroarea de tactică pe care a săvârşit-o guvernul din Viena, nu uşurează această sarcină, dar ea totuşi trebue întreprinsă cu wutVi ..-1%«. •»-*., v'-t.n. t-u-i *~0r timpul ca Austria să fie salvată, peste câteva luni, poate chiar peste câteva săptămâni, va fi poate prea târziu“. Limba noastră Mamia“ mea fi D. profesor Ovid Densuşianu vorbeşte în revista sa Înălţarea (1 Februarie 1936) despre articolele mele, despre toate problemele pe care le-am ridicat: neologismele, scrisul literaţilor şi al ziariştilor, profesorii de română, gramaticele. „Sfaturi pentru cum ar trebui să se scrie, spune d. Ovid Densusianu, vin de câtva timp din coloanele Universului unde d. T. Pisani înșiră, culese de ici, de colo, cuvinte, frase care-l supără ca schilodiri ale limbei noastre“. Să lămurim de la început că noi nu dăm, aci, „sfaturi pentru cum ar trebui să se scrie“. Suntem împotriva felului cum se scrie, — în jargonul francoromân, — şi cerem să nu se mai scrie aşa, să nu se mai schilodească graiul. D. Ovid Densuşianu recunoaşte că „se abusează, fără îndoială, de forme nouă” şi nu le aprobă, fiindcă ele „arată fie lenea unora din scriitori de a căuta cuvântul care înlătură un neologism, fie pornirea de a părea original, îngrămădind termeni exotici“. Dar şi „stăruinţa de a nu admite neologismele adoptate pentru bune motive“, e şi ea o „manie“. Drept pildă, d. Densuşianu pomeneşte de o scrisoare a Uzinelor Comunale din Bucureşti, trimisă şcoalei de horticultura de la Băneasa, şi în care se spune: „In cadrul lucrărilor de finisaj al lacului Herăstrău, urmează a se continua săpăturile pentru degajarea perspectivei spre lac şi în porţiunea de teren ocupată de dvs“. De scrisoarea asta noi am vorbit, aci, nu de mult, şi am spus că inginerii puteau să scrie româneşte, pe înţelesul tuturora, fără degajare, fără cadru, fără teren şi perspectivă, fără finisaj, că doar sunt ingineri români şi scriau unor români. D-lui Densusianu nu-i place finisaj dar se întreabă, sau mă întreabă: „C vină mare 11 se poate aduce celorlalte două“,— perspectivă şi teren? Ce vină „mare“? Că nu era nevoe de ele. Se poate ca teren şi perspectivă să fie uneori bine folosite: arta perspectivei, în acest tablou lipseşte perspectiva, armata câştigă teren. Dar nu trebue să se îngădue folosirea lor de e nevoe ori nu e nevoe. Nu trebue să zicem „ce vină mare“ dacă Întrebuinţezi cutare şi cutare neologism. Aşa se face dâra în barbă. Aşa am ajuns unde am ajuns, să vorbim o limbă amestecată, — ca negrii, foşti robi, din coloniile franceze. Inginerii odată cu teren şi perspectivă, mai vară şi degajare, mai vară şi finisaj, mai vară şi cadru şi scriu o limbă barbară, când puteau foarte bine să se scuture de toate aceste buruieni şi să scrie: „Pentru desăvârşirea, lucrărilor de la lacul Herăstrău şi pentru a deschide vederea spre lac, trebue să facem săpături şi pe locul unde e pepiniera dv.“. Ar fi fost româneşte, limpede şi frumos. Sau nu? Şi e o „manie“ să ceri românilor să vorbească şi să scrie româneşte ? In ziarele la care colaborez „se răsfaţă neologismele“? Da. Decât şi în revista d-lui Densusianu, alături de scrisul dumisale „se răsfaţă“ perle ca acestea: „Patima s’a văzut din faptul că fiecare candidată era întrebată... pe cine a avut principal la licenţă“ (înălţarea, 1 Martie). „Cultura este gânduri vii, pasiune pentru adevăr şi poesie...“ (înălţarea, 1 Aprilie). Eu nu fac o vină d-lui profesor de felul cum scriu unii şi alţii în Înălţarea. Ar fi nedrept. Voi să arăt numai că scrisul urât, de paiaţă, fără gramatică şi fără culoare românească, se răsfaţă în reviste, cum se răsfaţă şi în ziare, şi în legile noastre, şi în literatura noastră, şi în actele particulare, şi în cele oficiale, şi în vorbirea oamenilor politici, — vai, cum vorbesc oamenii noştri politici. Şi voi să arăt cât de grabnică e nevoia de a se pune capăt acestei ruşini, dacă n’am pierdut cu toţii, şi cu totul, simţul frumosului şi mândria de a vorbi limba noastră, — limba românească. „De altfel zice d. Densusianu, ca gazetar (eu) se pare că ţine să cruţe pe confraţii săi şi de aceea se ia la harţă mai mult cu alţii, în primul rând cu profesorii de română“. Despre asta în articolul viitor. T. PISANU -XXX . xxx- 12 lucrători răniţi intr’o ciocnire de trenuri Pans, 28 (Rador). — Trenul navetă Montrouge-Paris Montparnasse s’a clinit azi de o locomotivă care eşea din depou. Doisprezece lucrători au fost uşor răniţi.