Universul, mai 1936 (Anul 53, nr. 133-148)

1936-05-16 / nr. 133

*? Anul al SS-iea FONDATOR:­­L LUIGI CAZZAVILLAN ! 12­­ Pagini REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NO. 03­25 CENTRALĂ TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10 ; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.10 ________ Br. 113 Sâmbătă 16 Mai 1936 P I 1 ;­ DIRECTOR: ST­ELIAN POPESCU Sub regim antieconomic Guvernele au tăiat cât au putut legăturile de schimb a­le­­­ economiilor naţionale cu res­­tu­l lumii, crezând că prin po­litica zidurilor chinezeşti a autarhiei vor învinge mai u­­şor greutăţile crizei şi vor asigura o balanţă echilibrată de plăţi, care să se puie la adăpost rezervele de aur si moneda. Acestei greşite socoteli da­torăm noi halul in care a ajuns comerţul delta ţară la ţară şi greutăţile nenumăra­te care însoţesc nevoia de li­chidare a angajamentelor în afară. Diriguitorii popoarelor au uitat rolul hotărî­tor pe care comerţul (schimbul de pro­­- Induse) l-a avut în istoria des­­■ voltării popoarelor din toate timpurile şi au tăbărît azi asupra lui cu cele mai sălba­tece măsuri de sugrumare. Şi au izbutit într’adevăr să-l sugrume. Comerţul dintre State este ferecat azi în toate cătuşile prohibiţiei şi ale restricţiei. Şi trist e că nici după ce au pipăit până la fund dezastrul, pe care singure l-au promo­vat, guvernele nu izbutesc măcar acum, în ultimul mi­nut, să se înţeleagă, între ele, rupând cătuşele şi dând curs liber relaţiunii ori de afaceri, înăuntru şi în afară, de a se îndruma şi desvolta fără po­ticneli şi bariere artificial creiate. Nimeni nu vrea să priceapă că fără comerţ liber şi activ, mărfurile rămân ne­vândute, producţia se micşo­rează, mâna de lucru nu mai găseşte întrebuinţare şi, ca urmare, venitul naţional nu numai că nu sporeşte dar dispare, ceea ce face ca mi­zeria să se adânciiască şi să cuprindă masse tot mai mari de populaţie. Nu se pricep aceste lucruri atât de elementare, de aceea, în loc de o desmeticire ge­nerală care să se traducă prin scuturarea lanţurilor mizeriei voluntare şi reluarea legătu­rilor normale de schimb, gu­vernele îşi păstrează cu în­căpăţânare hotarul zidurilor autarhice. Şi chiar atunci când con­simt să păstreze între ele u­­nele raporturi de schimb, condiţiunile în care funcţio­nează sunt desbrăcate aproa­pe de orice caracter şi de orice atribut ale unei opera­ţiuni comerciale sănătoase. Omenirea n’a cunoscut ni­ciodată până acum un regim mai anti-economic al comer­ţului internaţional ca cel care se practică astăzi. Convenţiile comerciale care se închee azi, în loc să lărgescă bazele schimbului şi condiţiunile plăţilor, se întemeiază ele în­seşi pe regimul restricţiuni­­lor, fixând cote de contin­­gentare, impunând schimbul în compensaţie şi plata în clearing, încât, se poate spune, că marea majoritate a acordurilor zise comerciale din ziua de azi sunt simple acorduri de contingentare, de compensaţie şi clearing. In aceste condiţiuni, în care libertatea iniţiativei pri­vate dispare în reţeaua res­­tricţiunilor de contingente, autorizaţii, control la toate vămile văzduhului, în aceste condiţiuni, care permit ca în locul funcţiunilor şi profesio­niştilor comerţului să se sub­­stiitue arbitrariul comisiilor şi interminabilul eşafodaj al unei bi­rocraţii nepregătite, mioape, şicanatoare ; în ace­ste condiţiuni care exclud a­­tributele esenţiale ale co­merţului: libertatea şi concu­renţa, fireşte că de orice poa­te fi vorba, numai de comerţ, unu. Comerţul a murit. Renaşterea lui care, cum­ se va produce, va însemna şi renaşterea popoarelor, nu va veni decât în ziua când va fi restituit în atributele lui. Manevre inutile Va părăsi Italia definitiv Societatea Naţiunilor ? A­­ceastă chestiune domină si­tuaţia internaţională şi întu­necă şi mai mult viitorul. Ni­meni nu poate tăgădui im­portanţa rolului care se cu­vine Italiei în politica inter­naţională europeană. Proble­ma asigurării păcii, şi aşa a­­junsă la un punct din cele mai critice, ar deveni aproa­pe insolubilă, dacă la sforţă­rile statelor a căror politică a rămas credincioasă păcii şi securităţii colective, nu s’ar adăuga şi acelea ale Italiei. Situaţia capătă însă un as­pect şi mai grav, dacă se ade­vereşte versiunea că, în cazul când Italia se va retrage de­finitiv din Societatea Naţiu­nilor, ea va fi urmată şi de alt stat european. Care poate fi acest stat ? După unele ştiri din străinătate, se pare că ar fi vorba de Ungaria. Acordul încheiat la Roma — acord care prevede între altele consultarea între gu­vernele respective în acţiunea lor politică internaţională — este desigur un indiciu că există, până la oarecare punct, o identitate de păreri în politica europeană a blo­cului tripartit. O solidarizare însă deplină a Ungariei şi Austriei şi mai ales a Ungariei cu politica Italiei, o solidarizare în atitu­dinea faţă de Societatea Na­ţiunilor, ar constitui o reală şi iminentă primejdie pentru pacea în Europa Centrală. Revizionismul maghiar s’ar considera desigur întărit prin această acţiune de solidari­zare şi cutezanţa lui, şi aşa destul de mare, ar creşte şi mai mult. D. Eden a spus, cu prilejul ultimului său discurs rostit în Camera Comunelor, că trebue azi să se privească realitatea în faţă şi să se facă deci o politică de realităţi. Mica In- •n­ţelegere, a cărei solidaritate s’a afirmat din nou la Bel­grad odată cu hotărîrea de a continua o politică unitară faţă de toate eventualităţile, trebue să fie acum mai mult decât ori­când atentă. Dacă Ungaria urmează Ita­lia, ilacă ea caută să câş­tige simpatiile opiniei publi­ce italiene, aceasta nu este de tică, menită, în închipuirea ei, să găsească un sprijin e­­fectiv la Roma pentru poli­tica revizionistă. Mica înţe­legere trebue să facă să se ştie la Budapesta, că, de ori­ce sprijin s’ar bucura revizio­nismul, hotărîrea ei de a se opune cu toată energia şi la nevoe cu forţa armatelor ei, la ori­ce încercare de revi­zuire a frontierelor actuale, rămâne neclintită. Mica în­ţelegere reprezintă o forţă reală. Ea e gata să colabo­reze cu toată lumea pentru o operă constructivă de pace şi, în ce priveşte basm­ul du­nărean, prin comunicatul de la Belgrad, ea a declarat că e gata să colaboreze şi cu Italia şi cu Germania, dacă aceste ţări vor ţine seama de drep­turile ei şi de justele ei re­vendicări. Dar trebue să se ştie şi la Viena şi la Budapesta, că Mi­ca înţelegere este tot atât de hotărită să apere tratatele şi intangibilitatea fruntariilor ei, contra ori­cui, aşa că ma­nevrele politice, menite să câştige anume titluri de re­cunoştinţă, nu vor fi de nici un folos. -T,« CLVI’N NM *Wn*r*il 9 m. ____ In străinătate: O­tel. Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. G-le P. X. T. Ifo. UtiN/Ut Pagini CELE DIN URMA STIRI DIN LUNEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE EE IA SPIS IA IBEI­I KAPO» De câtva timp, provocaţiile şi ameninţările la adresa in­tegrităţii statelor din Mica înţelegere şi a Austriei, le găsim, nu atât în literatura de propagandă revizionistă maghiară şi în cuvântările politicianilor şovinişti, fără răspundere, cât mai ales în declaraţiile şi actele publice ale membrilor guvernului Gömbös. Se ştie că în Ungaria nu există o populaţie secuească. Unicul grup etnic secuesc es­te cel din Transilvania. To­tuşi, guvernul Gömbös a ho­­tărît să numească în comita­tele din zona frontierei ro­­mâno-ungare numai prefecţi secui. In ce scop? Răspunsul l-a dat însuşi ministrul de interne, d. Miklós Kosma, cu prilejul instalării solemne a noului prefect de Seghedin: „In corpul prefecţilor un­guri trebue să fie şi prefecţi secui, cu to­ate că Ungaria nu are o populaţie secuească. Am luat această dispoziţie patriotică, de­oarece nu tre­bue să avem in vedere numai interesele prezente ale ţării noastre îngrădite de fronti­ere inadmisibile ce nu pot să fie menţinute, ci de u­nitatea spirituală şi morală a ma­ghiarismului ce trece dincolo de această frontieră!" Aşa­dar, ministrul de in­terne al Ungariei a ţinut să accentueze în cuvântarea sa, că prefectul secui ce l-a nu­mit în comitatul Szeghedinu­­lui, din zona frontierei de est, este un agent iredentist politic, care simbolizează de­ocamdată unitatea spirituală şi morală a maghiarilor de pretutindeni Provocaţiunea formulată în termeni Categorici de mi­nistrul de interne al Unga­riei dezvălue obiectivele po­liticei externe a Ungariei şi caracterizează relaţiunile din­tre această ţară şi România, aşa cum înţelege să le cultive guvernul din Budapesta. Nu trebue să uităm că după uni­rea Ardealului şi aplicarea tratatului de la Trianon, gu­vernul maghiar a înfiinţat la Seghedin o aşa zisă Univer­sitate, pe care a considerat-o însă... Universitatea de la Cluj, în exil, pe timpul cât va dura... „ocupaţiunea" Ar­dealului de către armatele române! Acum, pe lângă această U­­niversitate ridicolă, prin pre­supusul ei caracter ardele­nesc maghiar, mai avem, la Seghedin, la câţiva km. de frontiera noastră, un prefect secui cu misiunea de a între­ţine „unitatea spirituală şi morală" a maghiarilor de dincolo de Tisa cu secuii ma­ghiarizaţi de dincoace, din părţile Carpaţilor româ­neşti!... Secuii să-şi aducă însă a­­minte de vorbele cronicarului lor din secolul al XVIII-lea, Cerey: „Nenorocirea Transilvaniei totdeauna din ţara ungureas­că şi dela maghiari s’a tras. Aşa perdutăm şi ţara şi li­bertatea. Fie-ţi de învăţătură măcar de-acum înainte, a! Transil­vanie, iubita mea patrie, cu unguri să nu te întovără­şeşti, ca să nu suferi înfrico­şător, precum sufen acum!“ Adevărul este, că dragostea ce o manifestă de la 1919 în­coace, ungurimea din pustă faţă de secuii din Ardeal, nu este decât o nouă înşelăciu­ne. Revizioniştii din Buda­pesta ştiu probabil că dacă n’ar fi blocul secuesc, ma­ghiarii nu înseamnă nimic în Ardeal, căci ei n’au avut niciodată rădăcini în acest ţinut românesc. Iată expli­caţia numirii prefecţilor secui în comitatele din zona fron­tierei de est a Ungariei, care este şi o mărturie a inferio­rităţii elementului pur m­a­­ghiar la Ardeal, —e dar să luăm în seamă declaraţiile ce le-a făcut la Seghedin ministrul de interne, Miklós Kosma. Guvernul Gömbös a mers şi mai departe cu politica sa provocatoare. Cu prilejul banchetului dat de organizaţia Federaţiei na­ţionale maghiare din Kapos­­var, ministrul industriei, d. Géza Bornemisza, a spus: „Tratatul de la Trianon este o catastrofă, nu numai pen­tru Unguri, dar pentru întreg basinul Dunării şi chiar pentru Europa“ şi situaţia creată de acest tratat, „im­pune crearea unui nou tip sufletesc maghiar, în care să fie imprimate toate tradi­ţiile, îndatoririle şi scopurile politice ale trecutului mile­nar ungar, de­oarece numai aşa se va realiza Ungaria Ma­re, pe temeiul chemării ce o are naţiunea maghiară în valea Dunării“. Aceasta e întâia declaraţie oficială făcută de un minis­tru maghiar, cu privire la a­­d©vârâtul obiectiv al politi­cii externe a guvernului Gömbös: realizarea Ungariei Mari dinainte de 1918, prin sfărâmarea tratatelor de pa­ce şi deci prin război. Oare aceste declaraţiuni grave, ameninţătoare pentru pacea europeană, nu sunt cu­noscute la Paris şi la Lon­dra? Şi dacă sunt cunoscute, cum se explică faptul că 300 de studenţi francezi şi 300 de studenţi englezi au acceptat invitaţia Federaţiei studen­ţilor maghiari, de a petrece vacanţele în Ungaria, în con­diţiuni cu totul gratuite, ceea ce înseamnă pe socotea­la guvernului respectiv? Această invitaţie, astfel condiţionată, este o ofensă adusă studenţimii franceze şi engleze, de­oarece guvernul maghiar nu urmăreşte alt scop decât să transforme pe cei 600 de studenţi, în agenţi ai propagandei revizioniste, împotriva României, Cehoslo­vaciei şi Iugoslaviei, în ve­derea realizării Ungariei mari prin război. Politica Fran­ţ­ei este­­­feeptual anti­­revizionistă şi în acord cu aceea a Micii Înţelegeri. Este ciudat ca în aceeaş ţară, propaganda maghiară revizionistă să fie încurajată sub diferite forme, tocmai în împrejurările grave de astăzi şi când miniştrii unguri îşi permit să sfideze pe apără­torii păcii şi ai tratatelor. R. SEIŞANU -----xox----­ Prăbuşirea unui avion italian Roma, 13 (Radar). — Un a­­vion de vânătoare, aparţinând aeroportului Gorizia, s’a prăbu­şit sfărămându-se complect, In apropriere de aeroport. Pilotul, un sublocotenent, a fost ucis pe loc. --------xxx&xxx-------­ Dramă într’un automobil Copenhaga, 13 (Radio-Cen­tral). — Intr’un mod original un şofer din Copenhaga a co­mis eric o crimă şi s’a sinucis. Târziu seara trecătorii din cartierul portului au văzut o maşină gonind nebuneşte şi au auzit strigătele disperate ale u­­nei femei. Automobilul a luat direcţia spre chei şi a căzut în mare scufundându-se imediat. După o muncă grea, automobi­lul a fost scos din mare, înăun­tru a fost găsit cadavrul şofe­rului, iar cel al femeii a fost pescuit peste câteva ore. An­cheta a stabilit că este vorba de soţ şi soţie ,care trăiau des­părţiţi de câtva timp. Bărbatul era însă foarte gelos şi îşi ur­mărea soţia. El a încercat să se sinucidă de două ori şi îşi ame­ninţase soţia în repetate rân­duri cu moartea. Un cabaret cuprins de foc in timpul reprezentaţiei In înghesuială 4 persoane au fost ucise şi numeroase grav rănite San Francisco, 13 (Rador) Un groaznic incendiu s’a declarat noaptea trecută la cabaretul „Karmlech”, si­tuat în cartierul comercial al­ oraşului. Focul a izbucnit în toiul reprezentaţiei dată de o cu­noscută dansatoare, în timp ce sala de spectacol era ti­­xită până la ultimul loc. Incendiul a cuprins în câ­teva clipe parchetul şi bal­coanele, închizând cea mai mare parte din eşiri. Inebunit de spaimă, pu­blicul s’a îngrămădit spre cele două eşiri care mai ră­măseseră libere. S’au produs w '-* o **' “ “ r —i----­că la un moment dat focul a distrus instalaţiile de lu­mină electrică, astfel că în­tregul cabaret a fost cufun­dat în întuneric, prin care răzbăteau numai luminile focului. Pompierii şi poliţia au reuşit numai cu mare greu­tate să degajeze eşirile şi să scoată în stradă pe cei dinăuntru. In înghesuială, patru per­soane au fost ucise. Numărul răniţilor este foarte mare. Evadare in massă dintre închisoare americană Luptă disperată intre deţinuţi şi gardieni New-York, 13 (Radar). — Un grup de deţinuţi a încercat azi să evadeze din penitenciarul o­­raşului Macalester (Oklahoma). S’a încins o bătălie în regulă, între deţinuţi şi gardieni, tră­­gându-se numeroase focuri de revolver şi salve de mitralieră. Doi deţinuţi au fost omorîţi. Alţi 13 au reuşit să evadeze, în timpul luptelor, alt grup numeros de deţinuţi, făcându­­şi loc cu cuţitele şi cu focuri de revolver, au evadat, rechiziţio­nând un camion şi un automo­bil de turism care se aflau în curtea închisorii. In total, cu a­ceste două maşini au evadat încă 31 de deţinuţi. In fuga Ios­ei au răpit trei gardieni, pe cari i-au luat ca ostateci. Opt dintre fugari, cari erau răniţi, au putut fi prinşi. La o distanţă de un kilometru şi jumătate de închisoare a fost găsit cadavrul unui contrama­­estru de la o fabrică de cără­­mi­zi. După toate probabilită­țile el a fost împușcat de ban­diții evadați. Marele consiliu fascist Şedinţa istorică a Marelui Consiliu fascist, în cursul căreia s’a decretat anexarea Abi­­siniei şi proclamarea regelui Victor Emanuel III al Italiei ca Împărat al imperiului colonial Scandal în Camera ungară Budapesta, 13 (Rador),_—^In şedinţa de azi după amiază a Camerei a luat cuvântul şi de­putatul Eckhardt, şeful parti­dului de opoziţie al micilor a­­grarieni. încă la începutul discursului său, toţi deputaţii din partidul guvernamental au părăsit os­tentativ sala de şedinţe, unde nu s’au înapoiat decât după terminarea discursului. Budapesta, 13 (Radar). — Agenţia telegrafică ungară transmite: Camera Deputaţilor a autori­zat azi parchetul să deschidă acţiune publică contra deputa­tului Eckhardt, învinuit că a făcut declaraţiuni defăimătoare şi calomnioase pentru Camera Deputaţilor. D. Eckhardt, şeful partidului micilor agricultori din opoziţie, a făcut declaraţiile incriminate într-o consfătuire a comitetului executiv al acestui partid, ţinu­tă de curând. (Continuare la pag. 2_­) însemnătatea internaţională a alegerilor franceze In ce măsură situaţia inter­naţională a influenţat alegerile franceze şi în ce măsură aces­te alegeri sunt în stare să in­fluenţeze situaţia internaţiona­lă ? Iată, evident, două între­bări care se pun în străinătate. Am fi ispitiţi să nu le consi­derăm decât ca două aspecte ale aceleaş probleme. Influenţa situaţiei internaţionale nu se exercită oare în acelaş timp prin trecut, adică prin impresia rezultatelor dobândite şi prin viitor, adică prin rezultatele viitoare dorite? Dacă ar fi astfel, verdictul urnelor ar fi cu desăvârşire de neînţeles. Ar trebui să se admi­tă, că francezii sunt nemulţu­miţi de diplomaţia lor de ieri, tocmai în momentul când iz­bucneşte perspicacitatea ei, când se recunoaşte că d-nii Flandin şi Sarraut au avut dreptate sa continue pe d. Pier­re Laval, deoarece acesta a a­­părat Franţa de eroarea groso­lană săvârşită de englezi. Cum! Tocmai în clipa în care fuga Negusului şi prăbuşirea a ceea­ce n’a fost decât un decor etio­pian, dovedesc că diplomaţia franceză a avut dreptate să ponteze pe succesul italian, să sconteze participarea Italiei ca facto­ de ordine in Europa, de SAINT BRICE corpul electoral ar condamna retrospectiv o acţiune care a menţinut pacea şi nici măcar n’a compromis relaţiile noas­tre cu Anglia? Absurditate! Dar de bună seamă, nu tot ceea ce s’a întâmplat în cursul ultime­lor săptămâni e la adăpost de orice critică. Mulţi francezi se întreabă, dacă n’ar fi trebuit să se arate colţii pe urmă şi mai ales înainta de sfidarea germa­nă dela 7 Martie, dacă trebuia să se aştepte un ajutor englez în loc de a pune garantul dela Locarno in faţa datoriilor lui, dacă e foarte oportun de a cere germanilor ceea ce doresc acum şi mai mult încă, de a face apel pentru această treabă, la inter­venţia englezilor. Dar acestea sunt subtilităţi şi nuanţe ce sca­pă masselor. Pentru acestea, a­­titudinea adoptată în criza ger­mană a avut cel puţin folosul de a preveni complicaţiile. Francezii n’au avut deci moti­ve de a fi nemulţumiţi de po­litica lor externă, şi mai puţine motive de a se rosti pentru o schimbare brutală. Cea mai mare dintre toate -XXX­X XXX­ Telegrama M. S. Regele Carol către d. Beneş Praga, 13 (Radio-Central). D. Beneş, preşedintele repu­blicei cehoslovace a primit din partea M. S. Regele Carol al II-lea al României o tele­gramă, în care Suveranul ro­mân mulţumeşte pentru ură­rile primite cu ocazia zilei de 10 Mai. Textul telegramei este ur­mătorul : „Mulţumesc în modul cel mai sincer şi din a­dâncul Inimii Mele d-lui preşedinte şi poporului cehoslovac, amic şi aliat, pentru urările atât de călduroase, cu o­ca­zia sărbătorii naţionale ro­mâne. Eu şi ţara Mea ne bu­curăm să vă putem sa­luta la începutul lunii Iu­nie la Bucureşti”. CAROL 1 FILME Era­­pe vremuri un primar într’o reşedinţă de judeţ pe malul Dunărei. Om cu frica lui Dumnezeu, făcea pentru gospodăria comu­nală ce făcuse pentru averea sa: economisia, aduna şi totuş lucra cu spor. De nimic nu se temea mai mult ca de legi şi regulamente. Ştia că tot ce se risipeşte şi se fură se explică — fiindcă nu se poate justifica — prin diferite articole, fie că se po­trivesc, fie că nu. De aceea, de câte ori i se pre­zenta spre aprobare o plată mai mare și se invoca, verbal sau în scrie, o lege sau regulament, el le dedea la o parte și în­treba : — Există precedent? . Dacă se găsea unul, aproba şi el. Dacă toate sforţările ră­mâneau zadarnice şi nu ieşia precedentul, nu iscălea, să-l fi picat cu ceară. Odată însă, fiind vorba de o chestiune mai importantă şi mai urgentă de­cât cele de pâ­nă atunci, şeful de serviciu stă­­rue să dea aprobarea, căci alt­fel se primej­duesc interese mari ale oraşului. — Este precedent? — Nu este. Dar nu este pen­tru că nu s’a mai prezentat ca­zul: altfel, ar fi fost. Primarul face semn din cap că a înțeles. Pune mâna pe toc şi scrie pe raport: „La dosar, până se va ivi un precedent“. Un ministru popular mai mult pentru glumele sale decât pentru valoarea lui, deşi a­­ceasta nu era mai prejos decât cealaltă, avea cam aceeaşi de­prindere, fără să fi ştiut că a­­vusese în oraşul de pe Dunăre un... precedent. — Vă rog să aprobaţi, domnu­le ministru. Cere legea, cere re­gulamentul! — Dacă cer acuma, au cerut desigur şi înaintea mea, căci nu le-am făcut eu. Arată-mi deci un precedent. Directorii cari nu-1 găseau, nu obţineau aprobările cerute. Unul din aceştia, crezând că-1 pune la punct pe ministru, ca­­re-i ceruse să satisfacă pe ci­neva, răspunde: — N’avem precedent, domnu­le ministru. — N’avem? Bine. Ia jocul și scrie: „Se aprobă, — pentru ca să se creieze un precedent!“ Don José ­gxxAxgg- Minorităţile naţionale O mare împărăţie este ca un cuptor în care se topesc diferite metale pentru a da un aliaj uni­form. Populaţii diferite aparţi­nând statelor învinse, sau veni­te prin imiginţiune, trăind mult timp sub aceeaşi cârmuire, se a­­mestecă şi iau cu vremea limba şi obiceiurile stăpânitorilor. Aşa se formează marile naţiuni uni­tare. Roma a întins prin cucerire naţionalitatea ei, mai întâi în toată Italia şi apoi in toată lu­mea cunoscută în antichitate. Procesul de asimilare romană a întregii populaţii a fost oprit numai de căderea imperiului în puterea barbarilor germani. E deci o chestiune de timp, ca populaţiile diferite, cuprinse în aceeaşi stăpânire politică, să a­­jungă a îmbrăca forma popu­laţiei dominante în stat şi să dea astfel naştere unei naţiuni unitare. Mari procese de asimilare na­ţională printr’o stăpânire comu­nă se petrec astăzi în Statele Unite ale Americii şi în Rusia. Dacă marea revoluţie france­ză nu ar fi răsturnat ideile do­minante în politica internaţio­nală şi n’ar fi pus principiul li­bertăţii popoarelor în locul drep­tului isvorît din cucerire prin arme, micile popoare din cen­trul şi sud-estul Europei ar fi trecut poate din stăpânirea tur­cească în cea austriacă sau în cea rusească, dar n’ar fi ajuns nici­odată să formeze state na­ţionale independente. Toată alcătuirea Europei cen­trale, răsăritene şi sud-estice, se datoreşte progresului pe care l-a făcut doctrina revoluţionară franceză a libertăţii şi locului pe care l-a câştigat această doctri­nă în ideologia politică a seco­lului al 19-lea. Procesele de asimilare germa­nă şi rusească au fost astfel în­trerupte în mijlocul Europei, prin efectul nouei religii laice a libertăţii oamenilor, ca indivizi şi ca popoare. Populaţiile libe­rate, trăiseră însă multă vreme sub aceeaşi stăpânire şi ameste­cul lor începuse. De aceea când imperiile cuceritoare au fost, u­­nele distruse cum a fost cel tur­cesc şi cel austriac, iar altele împinse înapoi cum a fost cel german şi cel rusesc, s’a văzut, nu fără surprindere, că era cu neputinţă să se găsească o linie de delimitare a noilor state, coincidenţă cu graniţele etnice Statele noui începând cu cele balcanice şi sfârşind cu cele bal­tice, trebuiau să cuprindă nea­părat şi populaţii de ale state­lor vecine. In virtutea aceleiaşi doctrine a libertăţii, populaţiunile străi­ne trebuiau şi ele respectate şi recunoscute ca minorităţi naţio­nale. Acest respect le-a fost de altfel impus nouilor state, ca obligaţiune internaţională prin tratatul minorităţilor. Sunt deci două feluri de state în Europa. State create prin cu­cerire, de monarhiile istorice şi cărora nu li se cere aplicarea principiilor cuprinse în tratatul minorităţilor, şi state create prin emancipare de sub jugul străin în cursul secolului al 19-lea şi după războiul mondial, ca o aplicaţiune a doctrinei li­bertăţii popoarelor. Acestora li s’a impus tratatul minorităţilor. Statele din categoria a doua, fiind ele insele produsul doctri­nei revoluţionare a libertăţii. Împotriva dreptului bazat pe cu­cerire, au trebuit să primească principiul respectului minorită­ţilor naţionale, cuprinse înăun­trul graniţelor lor. In practică, interzicerea drep­tului natural al statului, ori­care ar fi el, de a asimila prin con­vieţuire sub aceiaşi stăpânire, populaţiile de altă limbă şi de altă origine etnică, este un non sens. Minorităţile recunoscute ca subiecte de drept internaţional constituesc milei state străine şi adesea ori rivale, cuprinse în corpul statului naţional. Şcoala minoritară şi propa­ganda naţionalistă şi iridentistă, întreţinută de statele vecine, cărora aparţin etnic este şi su­fleteşte minorităţile, fac cu ne­putinţă stabilirea acestei unităţi de voinţă şi de simţire care dă tărie şi asigură viitorul Statu­lui. Statul nu este o convenţie ci o fiinţă colectivă, cu funcţiuni organice solidare, ce nu pot fi împlinite cu folos decât de per­soane a căror viaţă materială şi morală este legată exclusiv şi indisolubil de existenţa şi de bu­na stare a colectivităţii numită stat. Minorităţile naţionale cari au căpătat prin tratatul minorită­ţilor, dreptul de trai separat de massa naţională dominantă, iar prin propaganda din afară, sunt pregătite sufleteşte împotriva statului din care fac parte, sunt, ca nişte corpuri străine într’un organism, cauze de perpetuă slăbiciune înăuntru şi de război în afară. A căuta soluţia problemei mi­norităţilor în revizuiri de trata­te şi de graniţe ar fi absurd, căci schimbarea graniţelor, pe cale pacinică sau prin război, ar schimba numai situaţia părţilor, ca la cadril, dar problema în to­talitatea ei ar rămâne neschim­bată, din cauza amestecului populaţiilor. Numai federalizarea statelor supuse tratatului minorităţilor, ar pune capăt acestei grave cau­ze de slăbiciune a Europei de mijloc, de care astăzi caută să profite și Rușii si Germanii. A. CORTEANU ---------XXX^XXX--------­ Prinţilor suedezi le va fi în­găduită căsătoria morga­natică Stockholm, 13 (Radio-Cen­­trnal). — Guvernul suedez a pre­zentat parlamentului un proect de lege, prin care se permite prinţilor din familia regală să încheie căsătorii din dragoste. Prin această lege se abrogă dispoziţiunile statutului regal, care interzice căsătoria morga­­natică. Se prevăd, însă, restric­­ţiunile că prinţii trebue să ob­ţină mai întâi aprobarea rege­lui şi caşul nu fie discutat în n­­trun consiliu de miniştri.­­*

Next