Universul, mai 1936 (Anul 53, nr. 133-148)
1936-05-16 / nr. 133
*? Anul al SS-iea FONDATOR:L LUIGI CAZZAVILLAN ! 12 Pagini REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NO. 0325 CENTRALĂ TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10 ; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.10 ________ Br. 113 Sâmbătă 16 Mai 1936 P I 1 ; DIRECTOR: STELIAN POPESCU Sub regim antieconomic Guvernele au tăiat cât au putut legăturile de schimb ale economiilor naţionale cu restul lumii, crezând că prin politica zidurilor chinezeşti a autarhiei vor învinge mai uşor greutăţile crizei şi vor asigura o balanţă echilibrată de plăţi, care să se puie la adăpost rezervele de aur si moneda. Acestei greşite socoteli datorăm noi halul in care a ajuns comerţul delta ţară la ţară şi greutăţile nenumărate care însoţesc nevoia de lichidare a angajamentelor în afară. Diriguitorii popoarelor au uitat rolul hotărîtor pe care comerţul (schimbul de pro- Induse) l-a avut în istoria des■ voltării popoarelor din toate timpurile şi au tăbărît azi asupra lui cu cele mai sălbatece măsuri de sugrumare. Şi au izbutit într’adevăr să-l sugrume. Comerţul dintre State este ferecat azi în toate cătuşile prohibiţiei şi ale restricţiei. Şi trist e că nici după ce au pipăit până la fund dezastrul, pe care singure l-au promovat, guvernele nu izbutesc măcar acum, în ultimul minut, să se înţeleagă, între ele, rupând cătuşele şi dând curs liber relaţiunii ori de afaceri, înăuntru şi în afară, de a se îndruma şi desvolta fără poticneli şi bariere artificial creiate. Nimeni nu vrea să priceapă că fără comerţ liber şi activ, mărfurile rămân nevândute, producţia se micşorează, mâna de lucru nu mai găseşte întrebuinţare şi, ca urmare, venitul naţional nu numai că nu sporeşte dar dispare, ceea ce face ca mizeria să se adânciiască şi să cuprindă masse tot mai mari de populaţie. Nu se pricep aceste lucruri atât de elementare, de aceea, în loc de o desmeticire generală care să se traducă prin scuturarea lanţurilor mizeriei voluntare şi reluarea legăturilor normale de schimb, guvernele îşi păstrează cu încăpăţânare hotarul zidurilor autarhice. Şi chiar atunci când consimt să păstreze între ele unele raporturi de schimb, condiţiunile în care funcţionează sunt desbrăcate aproape de orice caracter şi de orice atribut ale unei operaţiuni comerciale sănătoase. Omenirea n’a cunoscut niciodată până acum un regim mai anti-economic al comerţului internaţional ca cel care se practică astăzi. Convenţiile comerciale care se închee azi, în loc să lărgescă bazele schimbului şi condiţiunile plăţilor, se întemeiază ele înseşi pe regimul restricţiunilor, fixând cote de contingentare, impunând schimbul în compensaţie şi plata în clearing, încât, se poate spune, că marea majoritate a acordurilor zise comerciale din ziua de azi sunt simple acorduri de contingentare, de compensaţie şi clearing. In aceste condiţiuni, în care libertatea iniţiativei private dispare în reţeaua restricţiunilor de contingente, autorizaţii, control la toate vămile văzduhului, în aceste condiţiuni, care permit ca în locul funcţiunilor şi profesioniştilor comerţului să se substiitue arbitrariul comisiilor şi interminabilul eşafodaj al unei birocraţii nepregătite, mioape, şicanatoare ; în aceste condiţiuni care exclud atributele esenţiale ale comerţului: libertatea şi concurenţa, fireşte că de orice poate fi vorba, numai de comerţ, unu. Comerţul a murit. Renaşterea lui care, cum se va produce, va însemna şi renaşterea popoarelor, nu va veni decât în ziua când va fi restituit în atributele lui. Manevre inutile Va părăsi Italia definitiv Societatea Naţiunilor ? Această chestiune domină situaţia internaţională şi întunecă şi mai mult viitorul. Nimeni nu poate tăgădui importanţa rolului care se cuvine Italiei în politica internaţională europeană. Problema asigurării păcii, şi aşa ajunsă la un punct din cele mai critice, ar deveni aproape insolubilă, dacă la sforţările statelor a căror politică a rămas credincioasă păcii şi securităţii colective, nu s’ar adăuga şi acelea ale Italiei. Situaţia capătă însă un aspect şi mai grav, dacă se adevereşte versiunea că, în cazul când Italia se va retrage definitiv din Societatea Naţiunilor, ea va fi urmată şi de alt stat european. Care poate fi acest stat ? După unele ştiri din străinătate, se pare că ar fi vorba de Ungaria. Acordul încheiat la Roma — acord care prevede între altele consultarea între guvernele respective în acţiunea lor politică internaţională — este desigur un indiciu că există, până la oarecare punct, o identitate de păreri în politica europeană a blocului tripartit. O solidarizare însă deplină a Ungariei şi Austriei şi mai ales a Ungariei cu politica Italiei, o solidarizare în atitudinea faţă de Societatea Naţiunilor, ar constitui o reală şi iminentă primejdie pentru pacea în Europa Centrală. Revizionismul maghiar s’ar considera desigur întărit prin această acţiune de solidarizare şi cutezanţa lui, şi aşa destul de mare, ar creşte şi mai mult. D. Eden a spus, cu prilejul ultimului său discurs rostit în Camera Comunelor, că trebue azi să se privească realitatea în faţă şi să se facă deci o politică de realităţi. Mica In- •nţelegere, a cărei solidaritate s’a afirmat din nou la Belgrad odată cu hotărîrea de a continua o politică unitară faţă de toate eventualităţile, trebue să fie acum mai mult decât oricând atentă. Dacă Ungaria urmează Italia, ilacă ea caută să câştige simpatiile opiniei publice italiene, aceasta nu este de tică, menită, în închipuirea ei, să găsească un sprijin efectiv la Roma pentru politica revizionistă. Mica înţelegere trebue să facă să se ştie la Budapesta, că, de orice sprijin s’ar bucura revizionismul, hotărîrea ei de a se opune cu toată energia şi la nevoe cu forţa armatelor ei, la orice încercare de revizuire a frontierelor actuale, rămâne neclintită. Mica înţelegere reprezintă o forţă reală. Ea e gata să colaboreze cu toată lumea pentru o operă constructivă de pace şi, în ce priveşte basmul dunărean, prin comunicatul de la Belgrad, ea a declarat că e gata să colaboreze şi cu Italia şi cu Germania, dacă aceste ţări vor ţine seama de drepturile ei şi de justele ei revendicări. Dar trebue să se ştie şi la Viena şi la Budapesta, că Mica înţelegere este tot atât de hotărită să apere tratatele şi intangibilitatea fruntariilor ei, contra oricui, aşa că manevrele politice, menite să câştige anume titluri de recunoştinţă, nu vor fi de nici un folos. -T,« CLVI’N NM *Wn*r*il 9 m. ____ In străinătate: Otel. Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. G-le P. X. T. Ifo. UtiN/Ut Pagini CELE DIN URMA STIRI DIN LUNEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE EE IA SPIS IA IBEII KAPO» De câtva timp, provocaţiile şi ameninţările la adresa integrităţii statelor din Mica înţelegere şi a Austriei, le găsim, nu atât în literatura de propagandă revizionistă maghiară şi în cuvântările politicianilor şovinişti, fără răspundere, cât mai ales în declaraţiile şi actele publice ale membrilor guvernului Gömbös. Se ştie că în Ungaria nu există o populaţie secuească. Unicul grup etnic secuesc este cel din Transilvania. Totuşi, guvernul Gömbös a hotărît să numească în comitatele din zona frontierei româno-ungare numai prefecţi secui. In ce scop? Răspunsul l-a dat însuşi ministrul de interne, d. Miklós Kosma, cu prilejul instalării solemne a noului prefect de Seghedin: „In corpul prefecţilor unguri trebue să fie şi prefecţi secui, cu toate că Ungaria nu are o populaţie secuească. Am luat această dispoziţie patriotică, deoarece nu trebue să avem in vedere numai interesele prezente ale ţării noastre îngrădite de frontiere inadmisibile ce nu pot să fie menţinute, ci de unitatea spirituală şi morală a maghiarismului ce trece dincolo de această frontieră!" Aşadar, ministrul de interne al Ungariei a ţinut să accentueze în cuvântarea sa, că prefectul secui ce l-a numit în comitatul Szeghedinului, din zona frontierei de est, este un agent iredentist politic, care simbolizează deocamdată unitatea spirituală şi morală a maghiarilor de pretutindeni Provocaţiunea formulată în termeni Categorici de ministrul de interne al Ungariei dezvălue obiectivele politicei externe a Ungariei şi caracterizează relaţiunile dintre această ţară şi România, aşa cum înţelege să le cultive guvernul din Budapesta. Nu trebue să uităm că după unirea Ardealului şi aplicarea tratatului de la Trianon, guvernul maghiar a înfiinţat la Seghedin o aşa zisă Universitate, pe care a considerat-o însă... Universitatea de la Cluj, în exil, pe timpul cât va dura... „ocupaţiunea" Ardealului de către armatele române! Acum, pe lângă această Universitate ridicolă, prin presupusul ei caracter ardelenesc maghiar, mai avem, la Seghedin, la câţiva km. de frontiera noastră, un prefect secui cu misiunea de a întreţine „unitatea spirituală şi morală" a maghiarilor de dincolo de Tisa cu secuii maghiarizaţi de dincoace, din părţile Carpaţilor româneşti!... Secuii să-şi aducă însă aminte de vorbele cronicarului lor din secolul al XVIII-lea, Cerey: „Nenorocirea Transilvaniei totdeauna din ţara ungurească şi dela maghiari s’a tras. Aşa perdutăm şi ţara şi libertatea. Fie-ţi de învăţătură măcar de-acum înainte, a! Transilvanie, iubita mea patrie, cu unguri să nu te întovărăşeşti, ca să nu suferi înfricoşător, precum sufen acum!“ Adevărul este, că dragostea ce o manifestă de la 1919 încoace, ungurimea din pustă faţă de secuii din Ardeal, nu este decât o nouă înşelăciune. Revizioniştii din Budapesta ştiu probabil că dacă n’ar fi blocul secuesc, maghiarii nu înseamnă nimic în Ardeal, căci ei n’au avut niciodată rădăcini în acest ţinut românesc. Iată explicaţia numirii prefecţilor secui în comitatele din zona frontierei de est a Ungariei, care este şi o mărturie a inferiorităţii elementului pur maghiar la Ardeal, —e dar să luăm în seamă declaraţiile ce le-a făcut la Seghedin ministrul de interne, Miklós Kosma. Guvernul Gömbös a mers şi mai departe cu politica sa provocatoare. Cu prilejul banchetului dat de organizaţia Federaţiei naţionale maghiare din Kaposvar, ministrul industriei, d. Géza Bornemisza, a spus: „Tratatul de la Trianon este o catastrofă, nu numai pentru Unguri, dar pentru întreg basinul Dunării şi chiar pentru Europa“ şi situaţia creată de acest tratat, „impune crearea unui nou tip sufletesc maghiar, în care să fie imprimate toate tradiţiile, îndatoririle şi scopurile politice ale trecutului milenar ungar, deoarece numai aşa se va realiza Ungaria Mare, pe temeiul chemării ce o are naţiunea maghiară în valea Dunării“. Aceasta e întâia declaraţie oficială făcută de un ministru maghiar, cu privire la ad©vârâtul obiectiv al politicii externe a guvernului Gömbös: realizarea Ungariei Mari dinainte de 1918, prin sfărâmarea tratatelor de pace şi deci prin război. Oare aceste declaraţiuni grave, ameninţătoare pentru pacea europeană, nu sunt cunoscute la Paris şi la Londra? Şi dacă sunt cunoscute, cum se explică faptul că 300 de studenţi francezi şi 300 de studenţi englezi au acceptat invitaţia Federaţiei studenţilor maghiari, de a petrece vacanţele în Ungaria, în condiţiuni cu totul gratuite, ceea ce înseamnă pe socoteala guvernului respectiv? Această invitaţie, astfel condiţionată, este o ofensă adusă studenţimii franceze şi engleze, deoarece guvernul maghiar nu urmăreşte alt scop decât să transforme pe cei 600 de studenţi, în agenţi ai propagandei revizioniste, împotriva României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei, în vederea realizării Ungariei mari prin război. Politica Franţei estefeeptual antirevizionistă şi în acord cu aceea a Micii Înţelegeri. Este ciudat ca în aceeaş ţară, propaganda maghiară revizionistă să fie încurajată sub diferite forme, tocmai în împrejurările grave de astăzi şi când miniştrii unguri îşi permit să sfideze pe apărătorii păcii şi ai tratatelor. R. SEIŞANU -----xox---- Prăbuşirea unui avion italian Roma, 13 (Radar). — Un avion de vânătoare, aparţinând aeroportului Gorizia, s’a prăbuşit sfărămându-se complect, In apropriere de aeroport. Pilotul, un sublocotenent, a fost ucis pe loc. --------xxx&xxx------- Dramă într’un automobil Copenhaga, 13 (Radio-Central). — Intr’un mod original un şofer din Copenhaga a comis eric o crimă şi s’a sinucis. Târziu seara trecătorii din cartierul portului au văzut o maşină gonind nebuneşte şi au auzit strigătele disperate ale unei femei. Automobilul a luat direcţia spre chei şi a căzut în mare scufundându-se imediat. După o muncă grea, automobilul a fost scos din mare, înăuntru a fost găsit cadavrul şoferului, iar cel al femeii a fost pescuit peste câteva ore. Ancheta a stabilit că este vorba de soţ şi soţie ,care trăiau despărţiţi de câtva timp. Bărbatul era însă foarte gelos şi îşi urmărea soţia. El a încercat să se sinucidă de două ori şi îşi ameninţase soţia în repetate rânduri cu moartea. Un cabaret cuprins de foc in timpul reprezentaţiei In înghesuială 4 persoane au fost ucise şi numeroase grav rănite San Francisco, 13 (Rador) Un groaznic incendiu s’a declarat noaptea trecută la cabaretul „Karmlech”, situat în cartierul comercial al oraşului. Focul a izbucnit în toiul reprezentaţiei dată de o cunoscută dansatoare, în timp ce sala de spectacol era tixită până la ultimul loc. Incendiul a cuprins în câteva clipe parchetul şi balcoanele, închizând cea mai mare parte din eşiri. Inebunit de spaimă, publicul s’a îngrămădit spre cele două eşiri care mai rămăseseră libere. S’au produs w '-* o **' “ “ r —i----că la un moment dat focul a distrus instalaţiile de lumină electrică, astfel că întregul cabaret a fost cufundat în întuneric, prin care răzbăteau numai luminile focului. Pompierii şi poliţia au reuşit numai cu mare greutate să degajeze eşirile şi să scoată în stradă pe cei dinăuntru. In înghesuială, patru persoane au fost ucise. Numărul răniţilor este foarte mare. Evadare in massă dintre închisoare americană Luptă disperată intre deţinuţi şi gardieni New-York, 13 (Radar). — Un grup de deţinuţi a încercat azi să evadeze din penitenciarul oraşului Macalester (Oklahoma). S’a încins o bătălie în regulă, între deţinuţi şi gardieni, trăgându-se numeroase focuri de revolver şi salve de mitralieră. Doi deţinuţi au fost omorîţi. Alţi 13 au reuşit să evadeze, în timpul luptelor, alt grup numeros de deţinuţi, făcânduşi loc cu cuţitele şi cu focuri de revolver, au evadat, rechiziţionând un camion şi un automobil de turism care se aflau în curtea închisorii. In total, cu aceste două maşini au evadat încă 31 de deţinuţi. In fuga Iosei au răpit trei gardieni, pe cari i-au luat ca ostateci. Opt dintre fugari, cari erau răniţi, au putut fi prinşi. La o distanţă de un kilometru şi jumătate de închisoare a fost găsit cadavrul unui contramaestru de la o fabrică de cărămizi. După toate probabilitățile el a fost împușcat de bandiții evadați. Marele consiliu fascist Şedinţa istorică a Marelui Consiliu fascist, în cursul căreia s’a decretat anexarea Abisiniei şi proclamarea regelui Victor Emanuel III al Italiei ca Împărat al imperiului colonial Scandal în Camera ungară Budapesta, 13 (Rador),_—^In şedinţa de azi după amiază a Camerei a luat cuvântul şi deputatul Eckhardt, şeful partidului de opoziţie al micilor agrarieni. încă la începutul discursului său, toţi deputaţii din partidul guvernamental au părăsit ostentativ sala de şedinţe, unde nu s’au înapoiat decât după terminarea discursului. Budapesta, 13 (Radar). — Agenţia telegrafică ungară transmite: Camera Deputaţilor a autorizat azi parchetul să deschidă acţiune publică contra deputatului Eckhardt, învinuit că a făcut declaraţiuni defăimătoare şi calomnioase pentru Camera Deputaţilor. D. Eckhardt, şeful partidului micilor agricultori din opoziţie, a făcut declaraţiile incriminate într-o consfătuire a comitetului executiv al acestui partid, ţinută de curând. (Continuare la pag. 2_) însemnătatea internaţională a alegerilor franceze In ce măsură situaţia internaţională a influenţat alegerile franceze şi în ce măsură aceste alegeri sunt în stare să influenţeze situaţia internaţională ? Iată, evident, două întrebări care se pun în străinătate. Am fi ispitiţi să nu le considerăm decât ca două aspecte ale aceleaş probleme. Influenţa situaţiei internaţionale nu se exercită oare în acelaş timp prin trecut, adică prin impresia rezultatelor dobândite şi prin viitor, adică prin rezultatele viitoare dorite? Dacă ar fi astfel, verdictul urnelor ar fi cu desăvârşire de neînţeles. Ar trebui să se admită, că francezii sunt nemulţumiţi de diplomaţia lor de ieri, tocmai în momentul când izbucneşte perspicacitatea ei, când se recunoaşte că d-nii Flandin şi Sarraut au avut dreptate sa continue pe d. Pierre Laval, deoarece acesta a apărat Franţa de eroarea grosolană săvârşită de englezi. Cum! Tocmai în clipa în care fuga Negusului şi prăbuşirea a ceeace n’a fost decât un decor etiopian, dovedesc că diplomaţia franceză a avut dreptate să ponteze pe succesul italian, să sconteze participarea Italiei ca facto de ordine in Europa, de SAINT BRICE corpul electoral ar condamna retrospectiv o acţiune care a menţinut pacea şi nici măcar n’a compromis relaţiile noastre cu Anglia? Absurditate! Dar de bună seamă, nu tot ceea ce s’a întâmplat în cursul ultimelor săptămâni e la adăpost de orice critică. Mulţi francezi se întreabă, dacă n’ar fi trebuit să se arate colţii pe urmă şi mai ales înainta de sfidarea germană dela 7 Martie, dacă trebuia să se aştepte un ajutor englez în loc de a pune garantul dela Locarno in faţa datoriilor lui, dacă e foarte oportun de a cere germanilor ceea ce doresc acum şi mai mult încă, de a face apel pentru această treabă, la intervenţia englezilor. Dar acestea sunt subtilităţi şi nuanţe ce scapă masselor. Pentru acestea, atitudinea adoptată în criza germană a avut cel puţin folosul de a preveni complicaţiile. Francezii n’au avut deci motive de a fi nemulţumiţi de politica lor externă, şi mai puţine motive de a se rosti pentru o schimbare brutală. Cea mai mare dintre toate -XXXX XXX Telegrama M. S. Regele Carol către d. Beneş Praga, 13 (Radio-Central). D. Beneş, preşedintele republicei cehoslovace a primit din partea M. S. Regele Carol al II-lea al României o telegramă, în care Suveranul român mulţumeşte pentru urările primite cu ocazia zilei de 10 Mai. Textul telegramei este următorul : „Mulţumesc în modul cel mai sincer şi din adâncul Inimii Mele d-lui preşedinte şi poporului cehoslovac, amic şi aliat, pentru urările atât de călduroase, cu ocazia sărbătorii naţionale române. Eu şi ţara Mea ne bucurăm să vă putem saluta la începutul lunii Iunie la Bucureşti”. CAROL 1 FILME Erape vremuri un primar într’o reşedinţă de judeţ pe malul Dunărei. Om cu frica lui Dumnezeu, făcea pentru gospodăria comunală ce făcuse pentru averea sa: economisia, aduna şi totuş lucra cu spor. De nimic nu se temea mai mult ca de legi şi regulamente. Ştia că tot ce se risipeşte şi se fură se explică — fiindcă nu se poate justifica — prin diferite articole, fie că se potrivesc, fie că nu. De aceea, de câte ori i se prezenta spre aprobare o plată mai mare și se invoca, verbal sau în scrie, o lege sau regulament, el le dedea la o parte și întreba : — Există precedent? . Dacă se găsea unul, aproba şi el. Dacă toate sforţările rămâneau zadarnice şi nu ieşia precedentul, nu iscălea, să-l fi picat cu ceară. Odată însă, fiind vorba de o chestiune mai importantă şi mai urgentă decât cele de până atunci, şeful de serviciu stărue să dea aprobarea, căci altfel se primejduesc interese mari ale oraşului. — Este precedent? — Nu este. Dar nu este pentru că nu s’a mai prezentat cazul: altfel, ar fi fost. Primarul face semn din cap că a înțeles. Pune mâna pe toc şi scrie pe raport: „La dosar, până se va ivi un precedent“. Un ministru popular mai mult pentru glumele sale decât pentru valoarea lui, deşi aceasta nu era mai prejos decât cealaltă, avea cam aceeaşi deprindere, fără să fi ştiut că avusese în oraşul de pe Dunăre un... precedent. — Vă rog să aprobaţi, domnule ministru. Cere legea, cere regulamentul! — Dacă cer acuma, au cerut desigur şi înaintea mea, căci nu le-am făcut eu. Arată-mi deci un precedent. Directorii cari nu-1 găseau, nu obţineau aprobările cerute. Unul din aceştia, crezând că-1 pune la punct pe ministru, care-i ceruse să satisfacă pe cineva, răspunde: — N’avem precedent, domnule ministru. — N’avem? Bine. Ia jocul și scrie: „Se aprobă, — pentru ca să se creieze un precedent!“ Don José gxxAxgg- Minorităţile naţionale O mare împărăţie este ca un cuptor în care se topesc diferite metale pentru a da un aliaj uniform. Populaţii diferite aparţinând statelor învinse, sau venite prin imiginţiune, trăind mult timp sub aceeaşi cârmuire, se amestecă şi iau cu vremea limba şi obiceiurile stăpânitorilor. Aşa se formează marile naţiuni unitare. Roma a întins prin cucerire naţionalitatea ei, mai întâi în toată Italia şi apoi in toată lumea cunoscută în antichitate. Procesul de asimilare romană a întregii populaţii a fost oprit numai de căderea imperiului în puterea barbarilor germani. E deci o chestiune de timp, ca populaţiile diferite, cuprinse în aceeaşi stăpânire politică, să ajungă a îmbrăca forma populaţiei dominante în stat şi să dea astfel naştere unei naţiuni unitare. Mari procese de asimilare naţională printr’o stăpânire comună se petrec astăzi în Statele Unite ale Americii şi în Rusia. Dacă marea revoluţie franceză nu ar fi răsturnat ideile dominante în politica internaţională şi n’ar fi pus principiul libertăţii popoarelor în locul dreptului isvorît din cucerire prin arme, micile popoare din centrul şi sud-estul Europei ar fi trecut poate din stăpânirea turcească în cea austriacă sau în cea rusească, dar n’ar fi ajuns niciodată să formeze state naţionale independente. Toată alcătuirea Europei centrale, răsăritene şi sud-estice, se datoreşte progresului pe care l-a făcut doctrina revoluţionară franceză a libertăţii şi locului pe care l-a câştigat această doctrină în ideologia politică a secolului al 19-lea. Procesele de asimilare germană şi rusească au fost astfel întrerupte în mijlocul Europei, prin efectul nouei religii laice a libertăţii oamenilor, ca indivizi şi ca popoare. Populaţiile liberate, trăiseră însă multă vreme sub aceeaşi stăpânire şi amestecul lor începuse. De aceea când imperiile cuceritoare au fost, unele distruse cum a fost cel turcesc şi cel austriac, iar altele împinse înapoi cum a fost cel german şi cel rusesc, s’a văzut, nu fără surprindere, că era cu neputinţă să se găsească o linie de delimitare a noilor state, coincidenţă cu graniţele etnice Statele noui începând cu cele balcanice şi sfârşind cu cele baltice, trebuiau să cuprindă neapărat şi populaţii de ale statelor vecine. In virtutea aceleiaşi doctrine a libertăţii, populaţiunile străine trebuiau şi ele respectate şi recunoscute ca minorităţi naţionale. Acest respect le-a fost de altfel impus nouilor state, ca obligaţiune internaţională prin tratatul minorităţilor. Sunt deci două feluri de state în Europa. State create prin cucerire, de monarhiile istorice şi cărora nu li se cere aplicarea principiilor cuprinse în tratatul minorităţilor, şi state create prin emancipare de sub jugul străin în cursul secolului al 19-lea şi după războiul mondial, ca o aplicaţiune a doctrinei libertăţii popoarelor. Acestora li s’a impus tratatul minorităţilor. Statele din categoria a doua, fiind ele insele produsul doctrinei revoluţionare a libertăţii. Împotriva dreptului bazat pe cucerire, au trebuit să primească principiul respectului minorităţilor naţionale, cuprinse înăuntrul graniţelor lor. In practică, interzicerea dreptului natural al statului, oricare ar fi el, de a asimila prin convieţuire sub aceiaşi stăpânire, populaţiile de altă limbă şi de altă origine etnică, este un non sens. Minorităţile recunoscute ca subiecte de drept internaţional constituesc milei state străine şi adesea ori rivale, cuprinse în corpul statului naţional. Şcoala minoritară şi propaganda naţionalistă şi iridentistă, întreţinută de statele vecine, cărora aparţin etnic este şi sufleteşte minorităţile, fac cu neputinţă stabilirea acestei unităţi de voinţă şi de simţire care dă tărie şi asigură viitorul Statului. Statul nu este o convenţie ci o fiinţă colectivă, cu funcţiuni organice solidare, ce nu pot fi împlinite cu folos decât de persoane a căror viaţă materială şi morală este legată exclusiv şi indisolubil de existenţa şi de buna stare a colectivităţii numită stat. Minorităţile naţionale cari au căpătat prin tratatul minorităţilor, dreptul de trai separat de massa naţională dominantă, iar prin propaganda din afară, sunt pregătite sufleteşte împotriva statului din care fac parte, sunt, ca nişte corpuri străine într’un organism, cauze de perpetuă slăbiciune înăuntru şi de război în afară. A căuta soluţia problemei minorităţilor în revizuiri de tratate şi de graniţe ar fi absurd, căci schimbarea graniţelor, pe cale pacinică sau prin război, ar schimba numai situaţia părţilor, ca la cadril, dar problema în totalitatea ei ar rămâne neschimbată, din cauza amestecului populaţiilor. Numai federalizarea statelor supuse tratatului minorităţilor, ar pune capăt acestei grave cauze de slăbiciune a Europei de mijloc, de care astăzi caută să profite și Rușii si Germanii. A. CORTEANU ---------XXX^XXX-------- Prinţilor suedezi le va fi îngăduită căsătoria morganatică Stockholm, 13 (Radio-Centrnal). — Guvernul suedez a prezentat parlamentului un proect de lege, prin care se permite prinţilor din familia regală să încheie căsătorii din dragoste. Prin această lege se abrogă dispoziţiunile statutului regal, care interzice căsătoria morganatică. Se prevăd, însă, restricţiunile că prinţii trebue să obţină mai întâi aprobarea regelui şi caşul nu fie discutat în ntrun consiliu de miniştri.*