Universul, iunie 1936 (Anul 53, nr. 149-163)
1936-06-01 / nr. 149
Examenele " Se apropie examenele în învăţământul de toate categoriile şi de toate gradele. Este un nou prilej de congstatare a pregătirei examinatorilor şi examinaţilor. Este o axiomă că cea dintâi are o însemnătate deosebită pentru stabilirea şi aprecierea celei de a doua. In măsura în care elevii, de sus până jos, vor fi examinaţi cu spiritul şi îndemânarea de a descoperi adevăratele lor însuşiri intelectuale, naturale şi instructive, nu cu dorinţa şi stângăcia de a scoate în relief lipsurile lor din aceste puncte de vedere, pedagogia va corespunde rostului şi scopului său, va sluji invăţă- mântul şi societatea. Numai în aceste condiţiuni se poate asigura dreptatea şi prevederea ce trebue să caracterizeze selecţionarea elementelor menite să meargă mai departe, de cele datoare să mai rămână pe loc spre a-şi consolida pregătirea socotită posibilă, de cele fără chemare pentru carierele intelectuale, a căror încurajare în această direcţiune constitue o greşală şi faţă de ei şi faţă de cultura naţională. Numai aşa pot fi convinşi elevii respinşi parţial sau total la examene, că nu sunt victimele unor verificări prea sumare, ci ale unui deficit de aptitudini independente de voinţa şi de bunăvoinţa profesorilor, şi numai atunci se vor înlătura dramele de la Sfârşiturile anilor şcolari, cu atât mai dese, cu cât sporeşte dezechilibrul disciplinei morale în toate direcţiunile. Pentru ca judecata pronunţată în materie de examene să înfăţişeze autoritatea necesară şi să înlăture orice bănueli, îndreptăţite sau ţin, trebue să se evite oriceconsideraţiune subiectivă, fie chiar aparentă. Nimic nu dezamăgeşte mai mult spiritul în formaţiune decât conştiinţa, întemeiată sau nu, că este nedreptăţit. Din potrivă, nimic nu-l poate însufleţi mai sigur decât convingerea egalităţii de tratament. Este destul de tragică deosebirea nedreaptă şi iritantă, impusă de vremurile grele, între cei cu mijloace şi cei fără ele, între elemente superioare şi totuşi împiedicate de forţa majoră a lipsei să-şi afirme virtuţile intelectuale în folosul lor şi în serviciul societăţii, şi între elemente inferioare, înarmate Îndeajuns spre a birui pe frontul taxelor, al întreţinerii in alte localităţi decât reşedinţele lor şi al atâtor greutăţi covârşitoare, dar cari nu pot să dea nici lor, nici colectivităţii nivelul indispensabil sforţărilor generale, tot mai pretenţioase. Este adevărat că obiectivitatea la examene a progresat deja un timp. In special, cele scrise, aplicându-se un anonimat riguros până înainte de notarea lucrărilor, sunt garantate în multe şcoale împotriva consideraţiunilor personale. Rezultatele s-au constatat imediat, la şcoala model de la Mânăstirea Dealului, la şcoala superioară de război, la examenul din magistratură, ca să cităm numai câteva din ele : elementele de provenienţă modestă, multe, din fericire, din populaţia rurală, n’au mai fost înlăturate de cele de condiţiuni sociale mai tari, când au dovedit însuşiri superioare. Această selecţiune democratică asigură o îmbunătăţire progresivă a nivelului cultural şi constitue un răspuns fără replică demagogiei ce speculează nedreptăţi fanteziste. Aceasta trebue să fie caracteristica generală a examenelor din tot învăţământul, şi ne facem o datorie cetăţenească şi românească să o cerem documentat şi stăruitor. Plecarea d-lui N. Titulescu la Belgrad D. N. Titulescu a sosit tineri seară, cu avionul, la Belgrad, spre a pune în curent guvernul iugoslav cu ultimele detalii alle programului vizitei pe care A. S. R. Principele Regent Paul o va face, în curând, în România. D. Titulescu s’a folosit de această ocaziune pentru a informa pe d. Stoiadinovici despre recentele sale conversațiimi la Paris și pentru a avea cu dânsul un schimb de vederi asupra ultimelor evenimente alepoliticii internaționale. Grindina căzută, de mărimea ouălor de găină, a făcut ravagii in judeţul Someş întreaga recolta distrusă Ileanda, 29 Mai Asupra comunelor Gălgău, Fodora, Zaiha, Ceaca, Valea- Hranei şi altele din judeţul nostru, s’a abătut o puterniciă ploaie torenţială, însoţită de grindină, cauzând mari pagube peste tot. Din rapoartele primăriilor comunale, sosite la pretură, reiese că, în comunele Dâlgău şi Fodora,recolta e distrusă in proporţie de 50-60%, iar în celelalte comune, situate pe o vale înconjurată de întinse păduri seculare, recolta semănătorilor a fost distrusă în întregime. Grindina, de mărimea ouâlor de găină, a ţinut 25 minute şi a acoperit pământul cu un strat de 30-40 cm. grosime. Deşi căzută după masă, in locurile umbrite s’a văzut şi la după masa zilei următoare. In comuna Zaiha a fost distrusă întreaga recoltă a semănăturilor de pe o suprafaţă de 2500-3000 jughere cadastrale, precum şi un însemnat număr de pomi fructiferi. Din cauza mărimei, grindina a distrus şi acoperişurile din ţiglă şi şindrilă ale mai multor case. Pagubele sunt foarte mari. Regele Ferdinand și Regina Maria în poiana Valea Lungă (Niculitel) (Vezi articolul din pagina 5-a) Situaţia in Palestina se înrăutăţeşte •O Arabii dau în toată ţara atacuri cu bombe, arme şi pietre Ierusalim ky ifia*ior ). — Agenţia Reuter transmite : Arabii continuă greva. In diferite puncte ale ţării şi mai ales la Jaffa şi îm împrejurimi, fac explozie numeroase bombe, se produc atacuri cu arme şi cu pietre. De obicei, arabii in grupuri mici se ascund după tufişuri şi după stânci, trăgând în patrulele militare sau poliţieneşti care trec. In sate şi oraşe atacurile se dau de obicei cu bombe şi pietre. La Iărfa, arabii au aruncat bombe şi au tras focuri în poliţiştii militari. Aceştia au ripostat cu focuri de mitralieră. Un grup de arabi, care părăsea o mosetiere din Jaffa, după rugăciune, a bătut cu pietre im detaşament de soldaţi scoţieni care făcea paza la un birou poştal. Soldaţii au ripostat trăgând mai multe salve, rănind doi arabi. Alt grup de arabi a atacat o patrulă militară pe linia ferată din apropiere de Rasenain, la Nord de Lyda. Arabii au fost puşi pe fugă lăsând pe teren mai mulţi morţi şi răniţi. . In diferite locuri se semnalează noui distrugeri de recolte şi de instrumente agricole. Vreo 40 de agitatori şi capi ai grevei, cunoscuţi de autorităţi ca atare, au fost siliţi să părăsească pentru un timp oarecare regiunea în care locuesc, fiind puşi sub supravegherea poliţiei şi fiind obligaţi să se prezinte autorităţilor de câteva ori pe zi. ATACUL DE LA HAIFA Ierusalim, 29 (Rador). — Corespondentul Agenţiei Havas anunţă: Noaptea trecută, o bombă a făcut explozie în biroul comisa- rului din iî\ l ■' • 1* ll',\r pagube materiale. Mai multe bombe au explodat deasemeni în împrejurimile oraşului Akko, fără a face victime. La Jaffa, poliţiştii au trebuit să deschidă în mai multe rânduri foc de arme şi mitraliere împotriva unor case de arabi de unde se trăseseră mai multe focuri de revolver şi de puşcă. Un automobil al poliţiei, care patrula pe străzi, a fost deasemeni primit cu salve de gloanţe. Poliţiştii au răspuns cu vii focuri de armă. Pe de altă parte, un german venit din Tanganika, a fost arestat la târgul din Tel Aviv, din cauza atitudinei sale suspecte. După cercetările făcute de poliţie, el a fost însă pus în libertate, deoarece a dovedit că nu este vinovat cu nimic. TRUPELE ENGLEZE SE APARA CU MITRALIERE Ierusalim., 29 (Rador). — Corespondentul Agenţiei Havas transmite: -pa-VuZr- 7T».’THard a fost atacată azi dimineaţă pe linia ferată, la Nord de Lyda, de un puternic grup de arabi. Făcând uz de puşti şi de mitraliere, soldaţii britanici au izbutit să pună pe fugă pe bandiţi. Cifra pierderilor nu este cunoscută. La Nazaret un camion al autorităţilor a călcat un copil omorăndu-l. In câteva clipe, în jurul copilului mort s-au adunat numeroşi arabi. Mulţimea părea la un moment dat că devine ameninţătoare, dar în cele din urmă a putut fi risipită de poliţie fără niciun incident. In apropiere de Marea Galibeei arabii au gonit cu pietre pe evreii care lucrau la câmp, le-au furat recoltele şi au dat foc unor maşini agricole. O COMUNICARE IN CAMERA COMUNELOR Londra, 29. (Rador). — In şedinţa de azi, a Camerii Comunelor un deputat a cerut precizări asupra situaţiei din Palestina. In lipsa ministrului coloniilor a răspuns d. Malcolm Macdonald, ministrul dominioanelor, care a făcut următoarele precizări: „Deşi ni se mai comunică din unele părţi ale ţării unele tulburări, sunt fericit să anunţ că situaţia în Palestina s-a îmbunătăţit sensibil în ultimele două sau trei zile. „Regret că trebue să vă anunţ că un poliţist englez a fost ucis cu un foc de revolver în cartierul vechi din Ierusalim, în cursul tulburărilor de emi. „întrucât priveşte rezervele de gaze lacrimogene constituite îrn eventualitatea unor tulburări mai grave, pot să vă anunţ că ele sunt absolut inofensive. înaltul comisar britanic în Palestina a căutat pe cât a fost posibil, până acum, să nu folosească mărsuri care ar putea duce la pierderea vieţii sau la răniri grave, în acţiunea de menţinere a legii şi ordinei. „ _ „Înaltul comisar considera ca forţele de care dispune sunt cu totul suficiente. Svonurile după care un batalion de trupe engleze ar fi fost trimis din Egipt in Palestina sunt cu totul lipsite de temeiul. ------oxy&xxp-------— D. Victor Bădulescu in audienţă la preşedintele Beneş Praga, 29 (Radio-Central). — Preşedintele Beneş a primit azi în audienţă pe d. Victor Bădulescu, subsecretar de stat în ministerul de finanţe român, venit la Praga spre a trata extinderea relaţiilor comerciale româno-cehoslovace, în cadrul actualei convenții comerciale dintre cele două țări. Desfiinţarea senatului irlandez DUBLIN. 29 (Rador). — Guvernatorul general al statului liber al Irlandei a semnat decretul prin care se desfiinţează Senatul. X. et* yi xxW- Turburări la universitatea din Lemberg Lemberg, 29 (Radio-Canitoail). — La universitatea locală au fost grave turburări, provocate de studenţii naţionalişti. Un student evreu a fost grav rănit. Şi un student naţionalist a fost rănit. -----------XXX — XXX—— Sfânta Scriptură Creştinii din această ţară au luat cunoştinţă cu multă bucurie de comunicarea făcută zilele trecute la Academie, de înalt Prea Sfinţitul Patriarh Miron Cristea, relativ la noua imprimare a Sfintei Scripturi. Era o lucrare pe care, de multă vreme, drept credincioşii o aşteptau dela conducerea centrală a Bisericii noastre, şi nu o dată şi-au exprimat mirarea că se pune prea mare întârziere la deăvârşirea unei opere atât de folositoare pentru îndrumarea morală a poporului. Multe şi diferite însă au fost nevoile de satisfăcut spre a face ca într’un timp atât de scurt statul nostru să intre pe calea cerută de civilizaţia la care a ajuns omenirea azi. Intre aceste prime nevoi este şi punerea la punct a graiului scris, atât de hotărîtor asupra celui vorbit. Din acest punct de vedere, vechile traduceri în limba română a Sf. Scripturi, dacă au avut un rol determinant în formarea limbii scrise, n’au fost totdeauna din cele mai fericite, căci, pe lângă tezaurul de cuvinte neaoş româneşti ce ni s’a păstrat şi care poate altfel s’ar fi pierdut, s’au strecurat şi nenumărate barbarisme împrumutate din graiul popoarelor cu care neamul nostru a fost In contact. De asemenea, vechile texte cuprindeau expresii a căror impudicitate nu mai cadrau de mult, cu caracterul unei cărţi considerată sfântă prin cuprinsul învăţăturilor din paginile ei. In afară de aceasta, limba românească ajungând a se forma aproape definitiv după contactul atât de intim care a urmat unirii între diferitele provincii, era de o limba cărţii sfinte să fie uniificată, spre a se îndeplini acea contopire sufletească atât de mult dorită de gener,raţiile al căror vis era unirea într’un singur stat a tuturor românilor. Executată de o comisie compusă din oameni, având pe lângă o temeinică cultură teologică şi cunoştinţa isvoarelor străine in care au fost scrise primele biblii, noua traducere a Sf. Scripturi înfăţişează învăţăturile ei, într’o limbă literară românească, ce face onoare autorilor cari s’au străduit de alcătuirea ei. Numele lor : P. S. Nicodim, micropolitil Moldovei, preotul Pişculescu Grigore (Galaction) şi Vasile Radu, profesor la facultatea de teologie, sub preşedinţia I. P. S. Patriarh Miron Cristea, merită să fie cunoscut. Cum gustul tipăritului de la un timp a luat destul de mare desvoltare, fără însă ca el să fi fost însoţit totdeauna şi de cartea bună, se poate ca să se mai încerce în viitor şi alte ediţii ale Sf. Scripturi. Aceasta însă, care a fost prezentată Academiei, poartă sigiliul oficialităţii, are aprobarea Sf. Sinod, cea mai înaltă autoritate bisericească, şi va fi socotită ca singura al cărui text va face autoritate în Biserica românească, atunci când va fi vorba de interpretarea la care poate da foc cuvintele din Scriptură. Merită un cuvânt de laudă şi tipografia care a executat lucrarea, prin grija deosebită ce a pus ca să facă o carte plăcută şi ochiului, prin alegerea şi orânduirea caracterelor grafice care vor contribui într’o bună măsură ca atunci când cineva va pune mâna pe o astfel de carte, să se simtă atras de ea. SIUAH POPESCU Prăbuşirea unui hidroavion Paris, 29 (Rador). — Azi după amiază un hidroavion de exerciţii pentru elevii şcoalei navale s’a prăbuşit în rada portului Brest. Pilotul şi un elev al şcoalei navale, care se aflau pe bord, au fost ucişi.. -------00 O : « .oco------ Freelassiarea datei încoronării regelui Eduard Vill LONDRA, 29 (Rador).— Potrivit tradiţiei şi cu ceremonialul de rigoare, crainicii regali au proclamat azi’în faţa publicului data încoronării regelui Eduard VIII. Ceremonia proclamării s’a îndeplinit la palatul Saint James, la Charing Cross, la Temple Bar și la Royal Exchange. Se știe că încoronarea se va face Miercuri 12 Mai 1937. -----------XXX XXX----------- Banca Olandei a urcat scontul AMSTERDAM, 29 (Rador).— Banca Naţională a Olandei a sporit taxa scontului de la 2 şi jumătate la 3 și jumătate la sută. I . Măsura va fi aplicată cu începere de mâine. Antisemitismul nostru de NICOLAE MAREŞ In toată omenirea, chestiunea evreiască e la ordinea zilei: în Germania a fost rezolvată — dacă a fost — în mod brutal; în Polonia, Ungaria, mişcări antisemite; în Palestina, revolta arabilor a pus în grea cumpănă guvernul englez, care, graţie angajamentului Balfour, a încurajat peste măsură înfiinţarea căminului evreesc, fără să-şi fi dat seama că se puneau faţă în faţă arabi şi evrei, cu temperamente deosebite, cu cultură deosebită şi cu mijloace materiale diferite. La noi, antisemitismul prinde din ce în ce mai mult. Nu vrem să spunem că vina este numai a evreilor, atât de solidari între ei şi la bine şi la rău. Vina în bună parte este şi a noastră, fiindcă nimic nu e mai potrivit pentru ocuparea de către evrei a tuturor isvoarelor noastre de bogăţie şi îngenunchierea elementului românesc, ca o administraţie coruptă, putregăită şi inconştientă ! Or, ce inconştienţă mai mare decât să permiţi câtorva evrei, cari s’au strecurat prin articolele codului penal, să pună mâna pe o bună parte din presă, şi să arunce cu noroiu în presa naţionalistă, în tot ce este românesc! De altă parte, nu este afacere veroasă, în care să nu fieamestecaţi evrei; nu e cartel, cu scopul de a specula, să nu fie pus la cale de evrei; toată mişcarea comunistă de la noi este condusă de evrei, numai cu scopul de a destrăma şi a domina ! Aproape toate băncile, marile industrii sunt în mâna evreilor, cami când le duc la faliment, ei scapă numai prin politiciani şi cu averi acumulate! Dar oare evreii sunt vinovaţi de toate acestea ? Foarte bine îi înfloresc admirabil pe putregaiuri ! Dar pentru acesta trebue ca putregaiul să existe. Un Nacht, un Grosz, un Pauker, un Labin şi câţi cu nume schimbate, ar fi îndrăsnit ceva, dacă nu ar fi avut în solda lor, pe toţi corifeii partidelor politice ? Oare, cine protejează presa din Sărindar, — ACEA OTRAVA, ZISA APARATOARE A DEMOCRAŢIEI, dar in realitate în solda tuturor intereselor antiromâneşti, dacă nu politicianii de toate culorile ? Ce facem noi, contra puternicei solidarităţi evreeşti ? Nimic! In numărul de la 1 Mai al revistei franceze „Politique Etrangère“, d. Robert Montagne, directorul Institutului economic francez din Damasc, vorbind de colonizarea şi solidarizarea evreilor din Palestina, arată până unde merge această solidaritate, atunci când nu are nici un frâu. Caracteristica solidarităţii evreeşti din Palestina este un exclusivism sălbatec şi d. Montagne dă un exemplu: când un negustor arab cumpără portocale din grădina unui evreu, prima condiţiune ce i se impune este ca să se facă culesul numai cu evrei! Prin urmare, neputând fi vorba niciodată de o asimilare a unui evreu, spune d. Montagne, situaţia creştinilor şi musulmanilor din Palestina e tragică şi fără soluţie! Şi d-sa sfârşeşte prin încheerea, că in însuși interesul evreilor, trebue deplâns succesul lor aşa de repede in Palestina. (Continuare : pag. 2-a) Cum se face un dicţionar Conferinţa ţinută la radio. Vineri seară, de d. prof. Sextil Puşcariu Nu-i nimic mai instructiv decât să pătrunzi in tainele unui atelier. Când vezi cum bucăţi de fier, de lemn, de sticlă, de piele şi de cauciuc devin frumoase şi eleganta maşină care le-a adus până la fabrica de automobile sau când, ascuns după nişte culise, poţi urmări toate stadiile prin care trece, într-un studio, filmul de cinematograf, ai învăţat multe lucruri nouă şi ţi-ai îmbogăţit cunoştinţele. Daţi-mi voie să vă conduc azi în atelierul unui lexicograf, să vă arăt cum se confecţionează un dicţionar. Sânt dicţionare şi dicţionare. De obicei, autorii de dicţionare se gândesc la beneficiul material pe care-l pot obţine din aceste cărţi indispensabile. Confecţionarea unei asemenea opere nu e deosebit de interesantă. Inchipuiţi-vă un domn la un biurou mare pe care stau deschise opt sau zece cărţi. Sânt dicţionare vechi, din care se compilează dicţionarul nou. Mai scurtezi dintr’unul, mai adaugi la altul, mai schimbi ordinea sensurilor şi caracterele tipografice — şi noul dicţionar e gata. Dar uneori se întâmplă lucruri curioase. Dicţionarele mai vechi au greşeli de tipar, care trec în cele nouă. In dicţionarul român-german al lui Polizu, în loc de „Wagen“ s-a tipărit „Magen“. Din această greşală de tipar a ieşit năsdrăvănia că haraba ar însemna „stomac“. Mai ■ nostime sânt cazurile când compilatorii — să zicem autorul unui dicţionar romângerman întrebuinţează dicţionare pentru alte limbi, , să zicem dicţionare româno-franceze. Iată ce i s’a întâmplat lui Teohar Alexi utilizând pe Raoul de Pontbriant: Cuvântul nostru chichiţă însemnează între altele şi lada pe care se aşează vizitiul. Pentru acest sens Francezii au termenul „vache“ cu care Pontbriant traduce pe chichiţă în dicţionarul său. Alexi, care înţelegea ceva franţuzeşte, dar nu atât ca să ştie că „vache“ nu însemnează numai „vacă“, traduce pe chichiţă în nemţeşte prin „Kuh“. Dar să părăsim camera de studiu — puţin interesantă — a autorilor de compilaţii lexicografice şi să trecem în atelierul adevăratului lexicograf. Pentru acesta, dicţionarele anterioare sânt mai mult opere de orientare. Adevăratul instrument de lucru sânt, extrasele din cărţi. Lexicograful va ceti cu acelaş interes un volum de poezii de Eminescu şi o carte de bucate, romanele lui Sadoveanu şi un tratat de stupărit, cărţi ştiinţifice şi literatură populară, vechile hrisoave şi presa zilnică. Creionul lui va sublinia cuvintele rare şi sensurile figurate sau neobişnuite, termenii tehnici şi locuţiunile idiomatice. Aceste vorbe subliniate se extrag, împreună cu fraza în care se găsesc, pe fişe, care se aşează apoi în ordine alfabetică. Un dicţionar adevărat nu trebue să dea atenţie numai cuvintelor şi sensurilor neobişnuite, ci mai ales celor curente. De aceea, sânt autori care se extrag cuvânt cu cuvânt. Deodată cu începerea redactării acestui material, strânge- rea de material nou nu încetează, căci limba e într’o necontenită evoluţie. Cuvinte ca bolşevic, motocicletă, planor, film vorbitor, cap de listă, fasism şi alte multe nu existau când s’a început publicarea Dicţionarului Academiei. Scriitori noi apar necontenit şi între ei sânt unii care mlădiază limba, îmbogăţînd-o cu expresii pline de culoare sau cu cuvinte scoase din vecinicul isvor de împrospătare a limbii literare: graiul popular. Dar, se pune întrebarea, în mod firesc, stă în vreun raport munca enormă depusă şi cheltuiala mare de energie şi parale cu foloasele pe care le aduce un dicţionar? Intr’o vreme când Dicţionarul era o operă de prestigiu, prin Dicţionarul naţional intrau popoarele în rândul naţiunilor culte. Cu gândul de a face Dicţionarul limbii române s’a creat Academia Română şi de această datorie a ei i-a adus aminte la 1834 "Întemeietorul României Moderne, Regele Carol. Dacă Academia Română continuă să aducă atâtea sacrificii ca să continue opera începută, este în linia tradiţiei şi a îndatoririlor ei statutare. Dar chiar şi în epoca în care ne găsim, cu preocupările ei utilitariste şi dominată de probleme politice şi economice, dicţionarul n’a încetat, de a fi umil din cele mai preţioase instrumente de orientare, singura operă care-ţi poate da o documentare sigură şi rapidă despre valorile celui mai preţios mijloc de schimb, limba. Căci pentru a comunica idei, pentru a câştiga pe altul pentru gândurile şi sentimentele tale, pentru a-i spune ceea ce doreşti să ştie, nu te poţi folosi de alt mijloc, decât de cuvintele limbei. Iar valoarea exacta a acestora nu ne-o dă decât dicţionarul. Dicţionarul nu este numai pentru filologi, ci pentru naţiunea întreagă, şi în ţările apusene fiecare om de cultură îl are in biblioteca sa. Scriitori mari ca Anatole France povestesc că cele mai plăcute ore le petrec deschizând din timp în timp pe Littré. Dicţionarul arată tehnicianului cuvântul potrivit şi descopere savantului şi scriitorului vorba populară cu care poate înlocui neologismul; literatul va găsi nenumărate locuţiuni, proprii şi figurate, pentru care căuta în zadar expresia cea mai potrivită. Pe tot întinsul ţării, dicţionarul strânge comorile ascunse şi le pune în circulaţie; izvoare de apă limpede pe care pământul le-ar înghiţi de altfel, sânt captate şi apa lor curată pusă la îndemâna tuturor. La noi, în special, Dicţionarul mai poate fi şi marele unificator între provinciile care fuseseră despărţite atâta vreme. Mai mult decât un tunel care străbate Carpaţii, el poate contribui la fixarea unei limbi bogate şi aceeaşi pretutindeni. Cu toate că din Dicţionarul Academiei s’au tipărit două volume şi al treilea e aproape gata, cu toate că în cele 3000 de pagini ale lui se cuprind vreo 30.000 de titluri de cuvinte, sânt atâţia Români care nici nu ştiu exact dacă Dicţionarul Academiei mai apare şi n’au avut nici măcar curiozitatea să-l vadă vreodată. Foarte puţini ştiu că in el se dă traducerea franceză a tuturor sensurilor, încât acest Dicţionar al limbii române poate servi şi ca cel mai complet dicţionar român-francez. ■ De când d. Stelian Popescuu a adăugat la faptele sale româneşti una nouă, ofertaa Academiei Române să titărească Dicţionarul pe taiala sa în tipografia „Universul“, fascicolele acestei opere apar în intervale mai scurte şi se vând cu un preta atât de scăzut, încât orice Român cult şi le poate prăji cura i