Universul, iunie 1936 (Anul 53, nr. 149-163)

1936-06-01 / nr. 149

Examenele " Se apropie examenele în învăţământul de toate cate­goriile şi de toate gradele. Este un nou prilej de con­­g­statare a pregătirei exami­natorilor şi examinaţilor. Este o axiomă că cea dintâi are o însemnătate deosebită pentru stabilirea şi aprecie­rea celei de a doua. In mă­sura în care elevii, de sus până jos, vor fi examinaţi cu spiritul şi îndemânarea de a descoperi adevăratele lor în­suşiri intelectuale, naturale şi instructive, nu cu dorinţa şi stângăcia de a scoate în relief lipsurile lor din aceste puncte de vedere, pedagogia va corespunde rostului şi sco­pului său, va sluji invăţă-­­ mântul şi societatea.­­ Numai în aceste condiţiuni se poate asigura dreptatea şi prevederea ce trebue să ca­racterizeze selecţionarea ele­mentelor menite să meargă mai departe, de cele datoare să mai rămână pe loc spre a-şi consolida pregătirea so­cotită posibilă, de cele fără chemare pentru carierele in­telectuale, a căror încura­jare în această direcţiune constitue o greşală şi faţă de ei şi faţă de cultura naţio­nală. Numai aşa pot fi convinşi elevii respinşi parţial sau to­tal la examene, că nu sunt victimele unor verificări prea sumare, ci ale unui deficit de aptitudini independente de voinţa şi de bunăvoinţa pro­fesorilor, şi numai atunci se vor înlătura dramele de la Sfârşiturile anilor şcolari, cu atât mai dese, cu cât spo­reşte dezechilibrul disciplinei morale în toate direcţiunile. Pentru ca judecata pro­nunţată în materie de exa­mene să înfăţişeze autorita­tea necesară şi să înlăture orice bă­nueli, îndreptăţite sau ţin, trebue să se evite orice­­consideraţiune subiectivă, fie chiar aparentă. Nimic nu de­zamăgeşte mai mult spiritul în formaţiune de­cât con­ştiinţa, întemeiată sau nu, că este nedreptăţit. Din po­trivă, nimic nu-l poate însu­fleţi mai sigur de­cât con­vingerea egalităţii de trata­ment. Este destul de tragică deo­sebirea nedreaptă şi iritantă, impusă de vremurile grele, între cei cu mijloace şi cei fără ele, între elemente su­perioare şi totuşi împiedicate de forţa majoră a lipsei să-şi afirme virtuţile intelectuale în folosul lor şi în serviciul societăţii, şi între elemente inferioare, înarmate Îndea­juns spre a birui pe frontul taxelor, al întreţinerii in alte localităţi de­cât reşedinţele lor şi al atâtor greutăţi co­vârşitoare, dar cari nu pot să dea nici lor, nici colectivităţii nivelul indispensabil sforţă­rilor generale, tot mai pre­tenţioase. Este adevărat că obiecti­vitatea la examene a pro­gresat deja un timp. In spe­cial, cele scrise, aplicând­u-se un anonimat riguros până înainte de notarea lucrărilor, sunt garantate în multe şcoale împotriva considera­­ţiunilor personale. Rezulta­tele s-au constatat imediat, la şcoala model de la Mână­­stirea­ Dealului, la şcoala su­perioară de război, la exa­menul din magistratură, ca să cităm numai câteva din ele : elementele de prove­nienţă modestă, multe, din fericire, din populaţia rurală, n’au mai fost înlăturate de cele de condiţiuni sociale mai tari, când au dovedit însuşiri superioare. Această selecţiune democratică asi­gură o îmbunătăţire progre­sivă a nivelului cultural şi constitue un răspuns fără replică demagogiei ce spe­culează nedreptăţi fante­ziste. Aceasta trebue să fie ca­ract­eristica generală a exa­menelor din tot învăţămân­tul, şi ne facem o datorie ce­tăţenească şi românească să o cerem documentat şi stărui­tor. Plecarea d-lui N. Titulescu la Belgrad D. N. Titulescu a sosit ti­neri seară, cu avionul, la Belgrad, spre a pune în cu­rent guvernul iugoslav cu ultimele detalii alle progra­mului vizitei pe care A. S. R. Principele Regent Paul o va face, în curând, în Ro­mânia. D. Titulescu s’a folosit de această ocaziune pentru a informa pe d. Stoiadinovici despre recentele sale con­­versațiimi la Paris și pen­tru a avea cu dânsul un schimb de vederi asupra ul­timelor evenimente ale­­po­liticii internaționale. Grindina căzută, de mărimea ouă­lor de găină, a făcut ravagii in judeţul Someş întreaga recolta distrusă Ileanda, 29 Mai Asupra comunelor Gălgău, Fodor­a, Zaiha, Ceaca, Valea- Hranei şi altele din judeţul nostru, s’a abătut o puterniciă ploaie torenţială, însoţită de grindină, cauzând mari pagube peste tot. Din rapoartele primăriilor comunale, sosite la pretură, rei­ese că, în comunele Dâlgău şi Fodora,­­recolta e distrusă in proporţie de 50-60%, iar în ce­lelalte comune, situate pe o vale înconjurată de întinse păduri seculare, recolta semă­nătorilor a fost distrusă în în­tregime. Grindina, de mărimea ouâ­­lor de găină, a ţinut 25 minute şi a acoperit pământul cu un strat de 30-40 cm. grosime. Deşi căzută după masă, in lo­curile umbrite s’a văzut şi la după masa zilei următoare. In comuna Zaiha a fost dis­trusă întreaga recoltă a semă­năturilor de pe o suprafaţă de 2500-3000 jughere cadastrale, precum şi un însemnat număr de pomi fructiferi. Din cauza mărimei, grindina a distrus şi acoperişurile din ţiglă şi şindrilă ale mai multor case. Pagubele sunt foarte mari. Regele Ferdinand și Regi­na Maria în poiana Valea Lungă (Niculitel) (Vezi articolul din pagina 5-a) Situaţia in Palestina se înrăutăţeşte •O­­­ Arabii dau în toată ţara atacuri cu bombe, arme şi pietre Ierusalim ky i­­fia*ior ). — Agenţia Reuter transmite : Arabii continuă greva. In diferite puncte ale ţării şi mai ales la Jaffa şi îm împre­jurimi, fac explozie numeroa­se bombe, se produc atacuri cu arme şi cu pietre. De obi­cei, arabii in grupuri mici se ascund după tufişuri şi după stânci, trăgând în patrulele militare sau poliţieneşti care trec. In sate şi oraşe atacu­rile se dau de obicei cu bombe şi pietre. La Iărfa, arabii au aruncat bombe şi au tras focu­ri în po­liţiştii militari. Aceştia au ri­postat cu focuri de mitralieră. Un grup de arabi, care pără­sea o mosetiere din Jaffa,­ după rugăciune, a bătut cu pietre im detaşament de sol­daţi scoţieni care făcea paza la un birou poştal. Soldaţii au ripostat trăgând mai multe salve, rănind doi arabi. Alt grup de arabi a atacat o patrulă militară pe linia fe­rată din apropiere de Rase­­nain, la Nord de Lyda. Arabii au fost puşi pe fugă lăsând pe teren mai­ mulţi morţi şi răniţi. . In diferite locuri se semna­lează noui distrugeri de re­colte şi de instrumente agri­cole. Vreo 40 de agitatori şi capi ai grevei, cunoscuţi de auto­rităţi ca atare, au fost siliţi să părăsească pentru un timp oarecare regiunea în care locuesc, fiind puşi sub supra­vegherea poliţiei şi fiind obli­gaţi să se prezinte autorită­ţilor de câteva ori pe zi. ATACUL DE LA HAIFA Ierusalim, 29 (Rador). — Co­respondentul Agenţiei Havas a­­nunţă: Noaptea trecută, o bombă a făcut explozie în biroul comisa­- r­­­ului din iî\ l ■' • 1* ll',\r pagube materiale. Mai multe bombe au explodat deasemeni în împrejurimile ora­şului Akko, fără a face victime. La Jaffa, poliţiştii au trebuit să deschidă în mai multe rânduri foc de arme şi mitraliere împo­triva unor case de arabi de unde se trăseseră mai multe focuri de revolver şi de puşcă.­­ Un automobil al poliţiei, care patrula pe străzi, a fost dease­meni primit cu salve de gloanţe. Poliţiştii au răspuns cu vii focuri de armă.­­ Pe de altă parte, un german­­ venit din Tanganika, a fost ares­tat la târgul din Tel Aviv, din cauza atitudinei sale suspecte. După cercetările făcute de poli­ţie, el a fost însă pus în liber­tate, deoarece a dovedit că nu este vinovat cu nimic. TRUPELE ENGLEZE SE A­­PARA CU MITRALIERE Ierusalim., 29 (Rador). — Corespondentul Agenţiei Ha­vas transmite: -pa-VuZr- 7T».’THard a fost atacată azi dimineaţă pe li­nia ferată, la Nord de Lyda, de un puternic grup de arabi. Făcând uz de puşti şi de mitraliere, soldaţii britanici au iz­butit să pună pe fugă pe bandiţi. Cifra pierderilor nu este cunoscută. La Nazaret un camion al autorităţilor a călcat un co­pil omorăndu-l. In câteva clipe, în jurul copilului mort s-au adunat numeroşi arabi. Mulţimea părea la un mo­ment dat că devine amenin­ţătoare, dar în cele din urmă a putut fi risipită de poliţie fără niciun incident. In apropiere de Marea Ga­­libeei arabii au gonit cu pie­tre pe evreii care lucrau la câmp, le-au furat recoltele şi au dat foc unor maşini agri­cole. O COMUNICARE IN CAMERA COMUNELOR Londra, 29. (Rador). — In şe­dinţa de azi, a Camerii Comune­lor­ un deputat a cerut precizări asupra situaţiei din Palestina. In lipsa ministrului coloniilor a răs­puns d. Malcolm Macdonald, mi­nistrul dominioanelor, care a fă­cut următoarele precizări: „Deşi ni se mai comunică din unele părţi ale ţării unele tulbu­­rări, sunt fericit să anunţ că si­­tuaţia în Palestina s-a îmbună­tăţit sensibil în ultimele două sau trei zile. „Regret că trebue să vă anunţ că un poliţist englez a fost ucis cu un foc de revolver în cartie­rul vechi din Ierusalim, în cursul tulburărilor de emi. „întrucât priveşte rezervele de gaze lacrimogene constituite îrn eventualitatea unor tulburări mai grave, pot să vă anunţ­­ că ele sunt absolut inofensive. înal­tul comisar britanic în Palestina a căutat pe cât a fost posibil, până acum, să nu folosească măr­­­suri care ar putea duce la pier­derea vieţii sau la răniri grave, în­ acţiunea de menţinere a le­gii şi ordinei. „ _ „Înaltul comisar considera ca forţele de care dispune sunt cu totul suficiente. Svonurile după care un batalion de trupe engle­ze ar fi fost trimis din Egipt in Palestina sunt cu totul lipsite de temeiul. ------oxy&xxp-------— D. Victor Bădulescu in audienţă la preşe­dintele Beneş Praga, 29 (Radio-Central). — Preşedintele Beneş a primit azi în audienţă pe d. Victor Bă­dulescu, subsecretar de sta­t în ministerul de finanţe român, venit la Praga­ spre a trata ex­tinderea relaţiilor comerciale româno-cehoslovace, în cadrul actualei convenții comerciale dintre cele două țări. Desfiinţarea senatului irlandez DUBLIN. 29 (Rador). — Gu­vernatorul general al statului liber al Irlandei a semnat de­cretul prin care se desfiinţează Senatul. X. et* yi xxW- Turburări la universitatea din Lemberg Lemberg, 29 (Radio-Canito­ail). — La universitatea locală au fost grave turburări, provo­­cate de studenţii naţionalişti. Un student evreu a fost grav rănit. Şi un student naţionalist a fost rănit. -----------XXX — XXX—— Sfânta Scriptură Creştinii din această ţară au luat cunoştinţă cu multă bucurie de comunicarea fă­cută zilele trecute la Acade­mie, de înalt Prea Sfinţitul Patriarh Miron Cristea, rela­tiv la noua imprimare a Sfintei Scripturi. Era o lucrare pe care, de multă vreme, drept credin­cioşii o aşteptau dela condu­cerea centrală a Bisericii noastre, şi nu o dată şi-au exprimat mirarea că se pune prea mare întârziere la de­­ăvârşirea unei opere atât de folositoare pentru îndruma­rea morală a poporului. Multe şi diferite însă au fost nevoile de satisfăcut spre a face ca într’un timp atât de scurt statul nostru să intre pe calea cerută de ci­vilizaţia la care a ajuns ome­nirea azi. Intre aceste prime nevoi este şi punerea la punct a graiului scris, atât de hotă­­rîtor asupra celui vorbit. Din acest punct de vedere, vechile traduceri în limba română a Sf. Scripturi, dacă au avut un rol determinant în formarea limbii scrise, n’au fost totdeauna din cele mai fericite, căci, pe lângă tezaurul de cuvinte neaoş ro­mâneşti ce ni s’a păstrat şi care poate altfel s’ar fi pier­dut, s’au strecurat şi nenu­mărate barbarisme împru­mutate din graiul popoarelor cu care neamul nostru a fost In contact. De asemenea, ve­chile texte cuprindeau ex­presii a căror impudicitate nu mai cadrau de mult, cu caracterul unei cărţi consi­derată sfântă prin cuprinsul învăţăturilor din paginile ei. In afară de aceasta, limba românească ajungând a se forma aproape definitiv du­pă contactul atât de intim care a urmat unirii între di­feritele provincii, era de o limba cărţii sfinte să fie unii­ficată, spre a se îndeplini acea contopire sufletească atât de mult dorită de gener,­raţiile al căror vis era unirea într’un singur stat a tuturor românilor. Executată de o comisie compusă din oameni, având pe lângă o temeinică cultură teologică şi cunoştinţa is­­voarelor străine in care au­ fost scrise primele biblii, noua traducere a Sf. Scrip­turi înfăţişează învăţăturile ei, într’o limbă literară ro­mânească, ce face onoare au­torilor cari s’au străduit d­e alcătuirea ei. Numele lor : P. S. Nicodim, mi­cropolitil Moldovei, preotul Pişculescu­ Grigore (Galaction) şi Vasile Radu, profesor la facultatea de teologie, sub preşedinţia I. P. S. Patriarh Miron Cris­­tea, merită să fie cunoscut. Cum gustul tipăritului de la un timp a luat destul de mare desvoltare, fără însă ca el să fi fost însoţit totdeauna şi de cartea bună, se poate ca­­ să se mai încerce în viitor şi alte ediţii ale Sf. Scripturi. Aceasta însă, care a fost pre­zentată Academiei, poartă si­giliul oficialităţii, are apro­barea Sf. Sinod, cea mai înaltă autoritate bisericească, şi va fi socotită ca singura al cărui text va face autoritate în Biserica românească, a­­tunci când va fi vorba de in­terpretarea la care poate da foc cuvintele din Scriptură. Merită un cuvânt de laudă şi tipografia care a executat lucrarea, prin grija deose­bită ce a pus ca să facă o carte plăcută şi ochiului, prin alegerea şi orânduirea ca­racterelor grafice care vor contribui într’o bună măsură ca atunci când cineva va pu­ne mâna pe o astfel de carte, să se simtă atras de ea. SIUAH POPESCU Prăbuşirea unui hidroavion Paris, 29 (Rador). — Azi după amiază un hidroavion de exer­ciţii pentru elevii şcoa­lei navale s’a prăbuşit în rada portului Brest. Pilotul şi un elev al şcoalei navale, care se aflau pe bord, au fost ucişi.. -------00 O : « .­oco------­ Freelassiarea datei încoronării regelui Eduard Vill LONDRA, 29 (Rador).— Po­trivit tradiţiei şi cu ceremonia­lul de rigoare, crainicii regali au proclamat azi’în faţa publicului data încoronării regelui Edu­ard VIII. Ceremonia proclamării s’a în­deplinit la palatul Saint James, la Charing Cross, la Temple Bar și la Royal Exchange. Se știe că încoronarea se va face Miercuri 12 Mai 1937. -----------XXX XXX-----------­ Banca Olandei a urcat scontul AMSTERDAM, 29 (Rador).— Banca Naţională a Olandei a sporit taxa scontului de la 2 şi jumătate la 3 și jumătate la sută. I . Măsura va fi aplicată cu începere de mâine. Antisemitismul nostru de NICOLAE MAREŞ In toată omenirea, chestiunea evreiască e la ordinea zilei: în Germania a fost rezolvată — da­că a fost — în mod brutal; în Polonia, Ungaria, mişcări anti­semite; în Palestina, revolta ara­bilor a pus în grea cumpănă gu­vernul englez, care, graţie anga­jamentului Balfour, a încurajat peste măsură înfiinţarea căminu­lui evreesc, fără să-şi fi dat sea­ma că se puneau faţă în faţă a­­rabi şi evrei, cu temperamente deosebite, cu cultură deosebită şi cu mijloace materiale diferite. La noi, antisemitismul prinde din ce în ce mai mult. Nu vrem să spunem că vina este numai a evreilor, atât de solidari între ei şi la bine şi la rău. Vina în bună parte este şi a noastră, fiindcă nimic nu e mai potrivit pentru ocuparea de către evrei a tuturor isvoarelor noa­stre de bogăţie şi îngenunchierea elementului românesc, ca o admi­nistraţie coruptă, putregăită şi inconştientă ! Or, ce inconştienţă mai mare decât să permiţi câtorva e­­vrei, cari s’au strecurat prin articolele codului penal, să pună mâna pe o bună parte din presă, şi să arunce cu noroiu în presa naţionalistă, în tot ce este româ­nesc! De altă parte, nu este a­­facere veroasă, în care să nu fie­­amestecaţi evrei; nu e cartel, cu scopul de a specula, să nu fie pus la cale de evrei; toată miş­carea comunistă de la noi este condusă de evrei, numai cu scopul de a destrăma şi a domi­na ! Aproape toate băncile, ma­rile industrii sunt în mâna e­­vreilor, cami când le duc la fali­ment, ei scapă numai prin poli­­ticiani şi cu averi acumulate! Dar oare evreii sunt vinovaţi de toate acestea ? Foarte bine î­i înfloresc admirabil pe putre­gaiuri ! Dar pentru acesta trebue ca putregaiul să existe. Un Nacht, un Grosz, un Pau­ker, un Labin şi câţi cu nume schimbate, ar fi îndrăsnit ceva, dacă nu ar fi avut în solda lor, pe toţi corifeii partidelor poli­tice ? Oare, cine protejează presa din Sărindar, — ACEA OTRAVA, ZISA APARATOARE A DEMO­CRAŢIEI, dar in realitate în sol­da tuturor intereselor antiromâ­­neşti, dacă nu politicianii de toate culorile ? Ce facem noi, contra puterni­cei solidarităţi evreeşti ? Nimic! In numărul de la 1 Mai al re­vistei franceze „Politique Etran­­gère“, d. Robert Montagne, di­rectorul Institutului economic francez din Damasc, vorbind de colonizarea şi solidarizarea e­­vreilor din Palestina, arată până unde merge această solidari­tate, atunci când nu are nici un frâu. Caracteristica solidarităţii e­­vreeşti din Palestina este un ex­clusivism sălbatec şi d. Montagne dă un exemplu: când un ne­gustor arab cumpără portocale din grădina unui evreu, prima condiţiune ce i se impune este ca să se facă culesul numai cu e­­vrei! Prin urmare, neputând fi vor­ba niciodată de o asimilare a u­­nui evreu, spune d. Montagne, situaţia creştinilor şi musulmani­lor din Palestina e tragică şi fără soluţie! Şi d-sa sfârşeşte prin în­­cheerea, că in însuși interesul e­­vreilor, trebue deplâns succesul lor aşa de repede in Palestina. (Continuare :­ pag. 2-a) Cum se face un dicţionar Conferinţa ţinută la radio. Vineri seară, de d. prof. Sextil Puşcariu Nu-i nimic mai instructiv de­cât să pătrunzi in tainele unui atelier. Când vezi cum bucăţi de fier, de lemn, de sticlă, de piele şi de cauciuc devin fru­moase şi eleganta maşină care le-a adus până la fabrica de automobile sau când, ascuns după nişte culise, poţi urmări toate stadiile prin care trece, într-un studio, filmul de cine­matograf, ai învăţat multe lu­cruri nouă şi ţi-ai îmbogăţit cunoştinţele. Daţi-mi voie să vă conduc azi în atelierul unui lexicograf, să vă arăt cum se confecţionează un dicţionar. Sânt dicţionare şi dicţionare. De obicei, autorii de dicţio­nare se gândesc la beneficiul material pe care-l pot obţine din aceste cărţi indispensabile. Confecţionarea unei asemenea opere nu e deosebit de intere­santă. Inchipuiţi-vă un domn la un biurou mare pe care stau deschise opt sau zece cărţi. Sânt dicţionare vechi, din care se compilează dicţionarul nou. Mai scurtezi dintr’unul, mai adaugi la altul, mai schimbi ordinea sensurilor şi caracterele tipo­grafice — şi noul dicţionar e gata. Dar une­ori se întâmplă lu­cruri curioase. Dicţionarele mai vechi au greşeli de tipar, care trec în cele nouă. In dicţionarul român-german al lui Polizu, în loc de „Wagen“ s-a tipărit „Magen“. Din această greşală de tipar a ieşit năsdră­­vănia că haraba ar însemna „stomac“. Mai­ ■ nostime sânt cazurile când compilatorii — să zicem autorul unui dicţionar român­­german întrebuinţează dic­ţionare pentru alte limbi, , să zi­cem dicţionare româno-fran­­ceze. Iată ce i s’a întâmplat lui Teohar Alexi utilizând pe Raoul de Pontbriant: Cuvântul nostru chichiţă în­semnează între altele şi lada pe care se aşează vizitiul. Pentru acest sens Francezii au terme­nul „vache“ cu care Pontbriant traduce pe chichiţă în dicţio­narul său. Alexi, care înţelegea ceva franţuzeşte,­ dar nu atât ca să ştie că „vache“­ nu în­semnează numai „vacă“, tra­duce pe­ chichiţă în nemţeşte prin „Kuh“. Dar să părăsim camera de studiu — puţin interesantă — a autorilor de compilaţii lexico­grafice şi să trecem în atelierul adevăratului lexicograf. Pentru acesta, dicţionarele anterioare sân­t mai mult opere de orientare. Adevăratul instru­ment de lucru sânt, extrasele din cărţi. Lexicograful va ceti cu acelaş interes un volum­ de­ poezii de Eminescu şi o carte de bucate, romanele lui Sado­­veanu şi un tratat de stupărit, cărţi ştiinţifice şi literatură populară, vechile hrisoave şi presa zilnică. Creionul lui va sublinia cuvintele rare şi sen­surile figurate sau neobişnuite, termenii tehnici şi locuţiunile idiomatice. Aceste vorbe subli­niate­ se extrag, împreună cu fraza în care se găsesc, pe fişe, care se aşează apoi în ordine alfabetică. Un dicţionar adevărat nu tre­bue să dea atenţie numai cu­vintelor şi sensurilor neobiş­nuite, ci mai ales celor curente. De aceea, sânt autori care se extrag cuvânt cu cuvânt. Deodată cu începerea redac­tării acestui material, strânge-­­ rea de material nou nu înce­tează, căci limba e într’o ne­contenită evoluţie. Cuvinte ca bolşevic, motocicletă, planor, film vorbitor, cap de listă, fa­sism şi alte multe nu existau când s’a început publicarea­ Dicţionarului Academiei. Scrii­tori noi apar necontenit şi în­tre ei sânt unii care mlădiază limba, îmbogăţînd-o cu expre­sii pline de culoare sau cu cu­vinte scoase din vecinicul isvor de împrospătare a limbii lite­rare: graiul popular. Dar, se pune întrebarea, în mod firesc, stă în vreun raport munca enormă depusă şi chel­tuiala mare de energie şi pa­rale cu foloasele pe care le a­­duce un dicţionar? Intr’o vreme când Dicţionarul era o operă de prestigiu, prin Dicţionarul naţional intrau po­poarele în rândul naţiunilor culte. Cu gândul de a face Dic­ţionarul limbii române s’a creat Academia Română şi de această datorie a ei i-a adus aminte la 1834 "Întemeietorul României Moderne, Regele Carol. Dacă A­­cademia Română continuă să aducă atâtea sacrificii ca să continue opera începută, e­ste în linia tradiţiei şi a îndatoririlor ei statutare. Dar chiar şi în epoca în care ne găsim, cu preocupările ei utilitariste şi dominată de pro­bleme politice şi economice, dicţionarul n’a încetat, de a fi umil din cele mai preţioase in­strumente de orientare, singura operă care-ţi poate da o docu­mentare sigură şi rapidă des­pre valorile celui mai preţios mijloc de schimb, limba. Căci pentru a comunica idei, pentru a câştiga pe altul pentru gân­durile şi sentimentele tale, pen­tru a-i spune ceea ce doreşti să ştie, nu te poţi folosi de alt mijloc, decât de cuvintele lim­bei. Iar valoarea exacta a aces­tora nu ne-o dă decât dicţio­narul. Dicţionarul nu este numai pentru filologi, ci pentru naţiu­nea întreagă, şi în ţările apu­sene fiecare om de cultură îl are in biblioteca sa. Scriitori mari ca Anatole France poves­tesc că cele mai plăcute ore le petrec deschizând din timp în timp pe Littré. Dicţionarul arată tehnicianu­lui cuvântul potrivit şi desco­pere savantului şi scriitorului vorba populară cu care poate înlocui neologismul; literatul va găsi nenumărate locuţiuni, pro­prii şi figurate, pentru care căuta în zadar expresia cea mai potrivită. Pe tot întinsul ţării, dicţionarul strânge comorile as­cunse şi le pune în circulaţie; izvoare de apă limpede pe care pământul le-ar înghiţi de alt­fel, sânt captate şi apa lor cu­rată pusă la îndemâna tuturor. La noi, în special, Dicţionarul mai poate fi şi marele unificator între provinciile care fuseseră despărţite atâta vreme. Mai mult decât un tunel care stră­bate Carpaţii, el poate contri­bui la fixarea unei limbi bo­gate şi aceeaşi pretutindeni. Cu toate că din Dicţionarul Academiei s’au tipărit două vo­lume şi al treilea e aproape gata, cu toate că în cele 3000 de pagini ale lui se cuprind vreo 30.000 de titluri de cu­vinte, sânt atâţia Români care nici nu ştiu exact dacă Dicţionarul Academiei mai a­­pare şi n’au avut nici măcar curiozitatea să-l vadă vreodată. Foarte puţini ştiu că in el se dă traducerea franceză a tutu­ror sensurilor, încât acest Dic­ţionar al limbii române poate servi şi ca cel mai complet dic­­ţionar român-francez. ■ De când d. Stelian Popescuu a adăugat la faptele sale ro­­mâneşti una nouă, ofertaa Academiei Române să tită­rească Dicţionarul pe taiala sa în tipografia „Uni­­versul“, fascicolele acestei o­­­pere apar în intervale mai scurte şi se vând cu un preta atât de scăzut, încât orice Român cult şi le poate prăji cura­­ i

Next