Universul, iunie 1936 (Anul 53, nr. 149-163)
1936-06-10 / nr. 158
tivul al 153-lea Nr. 158 Miercuri 10 Iunie 1936 Cuvântarea d-lui Stelian Popescu Preşedintele Ligii, d. Stelian Popescu, a rostit următoarea cuvântare : Conform statutului nostru, dunarea este constituită, întrucât s’a întrunit numărul de membri, cerut de statute. „ Să salutăm înainte de toate prezenţa, în această incintă, a I. P. S. dr. Miron Cristea, Patriarh al Bisericii ortodoxe preşedinte de onoare al Ligii Antirevizioniste, (sala întreagă ovaţionează îndelung pe I. P. S. Sa), care, de la înfiinţarea acestei Ligi, a stat totdeauna, alături de noi, cu vorba şi cu faptă. Iar sfaturile I. P. S. Sale ne-au servit de călăuză în toate greutăţile pe cari le-am întâmpinat, în aceşti doi ani, în lupta pe care Liga Antirevizionistă a trebuit s’o ducă împotriva atacurilor duşmanilor ţării noastre, luptă îndreptată contra tratatelor, pe baza cărora s’a constituit România Mare de astăzi. Adunarea de azi este a doua adunare a Ligii Antirevizioniste Române, de la înfiinţarea ei şi coincide cu împrejurarea fericită că astăzi se găsesc reuniţi in Capitala ţării, şefii celor trei state care formează Mica înţelegere. Tratatele de pace vor fi totdeauna apărate de cehoslovaci şi iugoslavi, cu aceeaş căldură cu care le apărăm şi noi, românii. (Aplauze). Rog să ne autorizaţi, adică să autorizaţi biroul, să trimită M. S. Regelui Carol, d-lui Ed. Beneş, preşedintele republicei cehoslovace şi A. S. Regale Principelui Regent Paul al Iugoslaviei, câte o telegramă. (Adunarea aprobă cu aclamaţii). In cursul anului trecut, Liga a avut durerea să înregistreze pierderea câtorva din cei mai de seamă membri ai săi, iar anul acesta a avut durerea să piardă pe episcopul Nicolae Ivan al Clujului, episcopul Roman Ciorogariu al Oradiei şi episcopul Comşa al Aradului. Defuncţii erau dintre membrii cei mai distinşi ai noştri şi au avut o activitate şi un rol foarte însemnat în propaganda Ligii Antirevizioniste. Dumnezeu a vrut să avem, astfel de reprezentanţi ai Bisericii noastre. Pentru ei, rugăciunea noastră este ca, împreună cu I. p. S. Patriarh, să le spunem: veşnică pomenirei Domnilor, Tratatele, care au înlăturat nedreptăţile seculare şi au asigurat unitatea etnică şi teritorială a popoarelor, care formează Mica înţelegere, nu se pot păstra fără o conştiinţă naţională puternică, fără o unitate sufletească, care să cimenteze aceea ce s’a dobândit după atâtea secole de suferinţă, fără o deplină înţelegere a nevoii că alianţa celor trei state este menită să ne garanteze pe fiecare în parte şi pe toţi la un loc, contra acelora cari, în nebunia lor, încă îşi mai închipuesc că nedreptăţile trecutului pot să reînvie. Numeroase sunt nevoile pe cari le are de îndeplinit un stat bine organizat azi, şi de aceea, pentru ca el să-şi poată îndeplini pe ă’antregul rolul său, în alte ţări a găsit adesea în iniţiativa particulară sprijinul, fie moral, fie material de care avea nevoe. După marea sforţare care a fost războiul atât de sângeros, care s’a terminat în 1918, omenirea se legăna în iluzia că pacea va fi pentru multă vreme asigurată, dar n’a trecut mult timp şi cei înfrânţi de puterea armelor şi a dreptăţii au început să se agite din nou , la început timid, mai apoi din ce în ce mai îndrăzneţ cerând revizuirea tratatelor şi făcând pregătiri de război. O propagandă iscusită, denaturând cu totul adevărul, răstălmăcind cu totul dreptatea, propagandă susţinută cu mijloace materiale îmbelşugate, începea să inducă în eroare, să suscite mila celor necunoscători şi să producă desorientare. Revizuirea preconizată ne viza într’un grad, destul de mare şi pe noi românii şi cum statul nostru, preocupat de grijile organizării, scăpa din vedere pericolul revizionist, s-au pus bazele Ligii noastre antirevizioniste, cu scopul pe care prea bine-l cunoaşteţi şi din statutele noastre şi din activitatea celor doi ani trecuţi de la înfiinţare. Poate încă nu sunt destul de vizibile actele pe care Liga le-a făcut şi în interior şi în afară spre a combate revizionismul propagat de duşmanii noştri, în special de unguri, dar ele nu vor întârzia să se manifeste. In interior, acţiunea Ligii pentru, redeşteptarea conştiinţei naţionale este destul de vizibilă şi atenţiunea care i se dă acestei chestiuni în ultimul timp de partidele politice, constitue un succes al Ligii noastre şi dacă azi, poate nu este îndeajuns de recunoscut, am convingerea că nu va trece mult şi din toate părţile ni se va recunoaşte partea covârşitoare luată la această operă de redeşteptare. Din punct de vedere extern însă, faţă de aceea ce fac duşmanii noştri unguri, este încă mult, foarte mult de făcut. Tratatele de pace, aşa cum au fost alcătuite, după lungi, şi laborioase sforţări şi studii, nu sunt o lucrare artificială. Ele sunt opera unei îndelungate gestaţiuni a principiului naţionalităţii şi a concepţiunii despre viitorul popoarelor, dar pentru ca aceste tratate să trăiască, ele trebuesc apărate de cei în favoarea cărora, dreptul a fost restabilit. Acest lucru nu s’a făcut îndeajuns, nici de noi nici de prietenii noştri din Mica Înţelegere. In vreme ce ungurii suspină după pământurile fertile ale Ardealului,îngrăşate de sudoarea şi sângele iobagului român şi nu se dau înapoi dela nici un fel de sacrificiu, spre a împânzi apusul Europei cu o propagandă pe cât de perfidă pem atât ce îmbelşugată, oficialitatea noastră, ne doare că trebue s’o spunem, huzureşte fără nici un sbucium. Iată, domnilor, am aci o scrisoare mişcătoare dela un inimos tânăr, un student, care face studii eminente la Paris. Ce constată acest tânăr plin de dragoste de neam. Cea mai elegantă berărie de pe Champs Elisée, în inima oraşului luminei, este „Bungarie“; cel mai atrăgător oficiu de turism este cel maghiar, cu sediul în Avenue de l’Opera; în aproape toate localurile de petrecere sunt nelipsite orchestrele compuse din veritabili ţigani din Budapesta; încadraţi în culorile naţionale, aceşti propagandişti maghiari, seară de seară, înveninează cugetul fraţilor noştri UNIVERSUL O înălţătoare manifestare naţională , 1 AMN—-——.TM....... Adunarea generală a Ligii Antirevizioniste Române * „Liga Antirevizionistă română“ şi-a ţinut Duminică, în sala de festivităţi a ziarului „Universul“, a doua adunare generală, la care au participat toţi preşedinţii comitetelor regionale din întreaga ţară. A fost o manifestare care a depăşit cadrul obişnuit al unei adunări statutare. Adunarea generală a Ligii s’a transformat într’o puternică şi impresionantă afirmare a patriotismului cald şi luminat, ce trebue să vibreze în inima fiecărui cetăţean care simte româneşte în împrejurările grele de astăzi, întemeiată de d. Stelian Popescu, directorul ziarului nostru, Liga Antirevizionistă s’a dovedit astăzi mai necesară ca oricând, contribuind prin programul ei la redeşteptarea conştiinţei naţionale şi la afirmarea drepturilor neamului acestuia pe veci tinzi între fruntariile cucerite cu atâtea jertfe. „Tratatele cari au înlăturat nedreptăţile seculare, — după cum a rostit răspicat d. Stelian Popescu, preşedintele Ligii, în cuvântarea d.sale — şi au asigurat unitatea etnică şi teritorială a popoarelor, care formează Mica înţelegere, nu se pot păstra fără o conştiinţă naţionallă puternică, fără o unitate sufletească care să cimenteze aceia ce s’a dobândit după atâtea secole de suferinţă, fără o deplină înţelegere a nevoiei că alianţa celor trei state este menită să ne garanteze pe fiecare în parte şi pe toţi la un loc, contra acelora cari în nebunia lor îşi mai închipuesc că nedreptăţile trecutului pot reînvia”. Acesta fiind scopul Ligii antirevizioniste, apelullui Stelian Popescu a găsit ecou în sufletele adevăraţilor români, deja în colţ la altul al ţârii şi astăzi Liga poate constata, fără să se fi bucurat de sprijinul oficialităţii, rezultatele fericite pe care le-a realizat până acum. Propaganda desfăşurată de comitetele regionale, conferinţele rostite în diferite centre, broşurile răspândite pentru luminarea cetăţenilor asupra drepturilor noastre etnice, constitue tot atâtea mijloace de acţiune stăruitoare împotriva uneltirilor din afară şi din lăuntru. Ceea ce se desprinde însă în chip magistral, din atmosfera înălţătoare a adunării de emi, este cuvântarea de adâncă cugetare şi temeinică afirmare de ceea ce înseamnă conştiinţă naţională, — cuvântare rostită cu verbul înaripat al oratoriei patristice de înalt Prea Sfinţitul Patriarh. A fost — după cum s’a spus — adevărata evanghelie a naţionalismului care la cererea unanimă a adunării va fi tipărită şi răspândită în întreaga ţară. Capul Bisericii ortodoxe a atras atenţia tuturor : ••»In aceeaşi măsură în care ne ameninţă duşmanii externi, ne ameninţă şi duşmanii interni. Acest fapt, după părerea mea este mult mai îngrijorător decât suliţele de dincolo de hotarele ţării noastre. „De calul Troll mai greu te poţi apăra fiindcă nu duce luptă deschisă, ci duce luptă de şobolan”. Veneticii în slujba unei prese înstrăinate sapă la temelia statului, îndreptând atacuri infame împotriva celor cari luptă pentru afirmarea românismului şi redeşteptarea conştiinţei naţionale. Faţă de aceştia înaltul Patriarh a rostit cuvinte cari cad ca lovituri de trăznete: „Nimeni să nu îndrăznească să învenineze sufletul neamului românesc”. A ajuns vremea ca toţi aceia să ia aminte. Românul nu mai poate tolera să fie batjocorit în ţara lui de veneticii pripăşiţi pe acest pământ. I. P. S. Patriarh a ţinut să asigure pe directorul nostru şi preşedintele Ligii antirevizioniste, că în măsura în care se vor înteţi atacurile împotriva d-sale, în aceeaşi măsură va creşte şi dragostea La şedinţă au participat: I. P. S. patriarh Miron, însoţit de p. c. preot referent Velehovschi, d-nii general I. Manolescu, preşedintele Caselor Naţionale şi al Asociaţiei publiciştilor români, N. Negreanu, D. R. Ioaniţescu, A. D. Mincu, dr. Popa, Chiriţă Vasilescu, Andrei Ionescu, prof. Emanoil Simtion, G. Ștefănescu, preot D. Mihăilescu-Sascut, Podaru, P. Olănescu, I. Mălăceanu-Rucăr, G. G. Manu, Virgil Marinescu, loan D. Corăcin, dr. Iorgu Popescu, preot G. Bocaneț, maior Diaconescu, col. Al. Costin Dobre, G. I. Vlădoiu, D. Berbecioaia, d-nele Lelia Poiană, Galia Tudor, d-na prof. Simtion, B. Amărăscu, d-na Valentina Amărăscu, d. Vasile Marinescu, D-tru Vlăsceanu. Printre cei din provincie, cari au venit la adunarea generală a Ligii a fost: DIN ARDEAL D-nii Aron Petruţiu, Traian Covaciu, (Arad) ; Pompiliu Dan (Bihor) , N. Comaniciu şi d-na Adelina Paşnicu (Ciuc) ; D. Metea (Făgăraş); Ioan Hurdubeţiu, Valeriu Marcu, Ioan Runcu, Mircea Aurel, Tămaş, Ghiţa (Mureş); Bucur Lupescu (Odorheiu) ; Al. Doroş, I. Ursu, G. Gavrilaş, N. Pop, G. Pop (Satu-Mare) ; Leontin Ghergariu (Sălaj) ; Ilarie Teculescu (Târnava Mare) ; Ilie Marinescu (Trei Scaune). DIN BUCOVINA D-nii prof. Marmeliuc, Iorgu tuturor românilor faţă de dânsul. In adunarea generală de eri a Ligii antirevizioniste s’a afirmat astfel de toţi vorbitorii în frunte cu înaltul Patriarh lozinca : luptă împotriva străinismului din lăuntru, care sapă la temelia neamului. Ilievici Tiberiu (Rădăuţi) ; S. I. Boca (Storojineţ). DIN BASARABIA D-nii C. T. Boga, El. Negel (Lăpuşna). DIN MUNTENIA D-nii g-ral Lişcu (Argeş) ; C. I. Tomulescu (Buzău) ; G. Pârvulescu, N. Dobrogeanu, şt. I. Nicolaescu (Dâmboviţa); D. Ranetescu (Ialomiţa) ; Radu Cosmin (Prahova); Georgescu- Obrejiţa (R. Sărat). DIN MOLDOVA D-nii prof. P. Dragomirescu (Iaşi) ; George Berea, I. Tudorache (Bacău) ; D. Bidlei (Botoşani) ; Mihaiu Avădanei (Neamţ) ; I. Florea (Putna) I. Pascu (Tecuci) ; Ic. A. Cristea (Iveşti) ; pr. M. Rozea (Roman) ; pr. M. Roşea (Roman); Moroşanu (Tutova). DIN OLTENIA Păr. G. Popescu, N. Ciocârdia, Iorgu Popescu, I. Veleanu, St. Andronescu, Virgil Marinescu, Ion Răutu, păr. Nic. Popescu. DIN DOBROGEA G. Ionescu-Nica (Caliacra) ; pr. Papahagi (Durostor). DIN BANAT D-nii R. Boldea, N. Brânzeu, Traian Simu, D. Gal, Isaia Popovici (Severin) , Ioan Ţeicu, Velceleanu, pr. Zoiac, pr. Ştefan Ania, ştefan Moise (Caraş), latini cu nostalgicele cântece ale pustei maghiare. Presa bine reprezentată, o profuziune de lucrări pe cât de elegant prezentate pe atât de mincinoase, umple până la refuz vitrinele librăriilor pariziene. Şi în acest timp, oficialitateanoastră ce face ? Avem la Paris un reprezentant al ţării ajutat de nenumăraţi consilieri, şefi de presă, secretari, etc. „ Toată această armată românească aflată acolo nu numai că nu activează intr’un fel, dar, ce e mai dureros, nici nu se sesizează de pericolul pe care-l prezintă opera nesfârşită şi neînfrânată a propagandei duşmanilor noştri naturali în sânul acelei naţiuni care este marea noastră prietenă de totdeauna. Ei bine, domnilor, faţă de o asemenea impasibilitate vinovată, nu trebue să ne mirăm de ce, chiar acolo în Franţa, curentul maghiar ştie să influenţeze. Nu e destul să ai dreptatea de partea ta; trebue să ştii să ţi-o şi aperi. Noi, aci, cu modestele noastre mijloace, căutăm să împlinim parte din aceste lipsuri. Aveţi înaintea d-voastră seria de tipărituri pe care Liga le-a realizat în acest an expirat şi in care arătăm dreptatea sfântă a cauzei noastre. Ştim că atât nu este suficient. Sarcina luminării opiniei publice mondiale nu e uşoară, mai ales când trebue înfrântă propaganda imensă a duşmanului. Suntem conştienţi de greaua noastră sarcină , dar suntem tot atât de conştienţi că fără perseverenţa noastră, a acestora adunaţi în această Ligă antirevizionistă, cauza noastră ar fi şi mai primejduită. Fac apel la d-voastră, pe care vă ştiu pătrunşi de necesitatea acţiunii noastre şi cari faceţi operă de adevăraţi apostoli şi vă rog ca tot ca până acum să o maior E SINU citeşte următoarea dare de seamă materială: Pentru realizarea scopului urmărit de Ligă, dela Început s’a simţit nevoia a se avea un fond bănesc cu care să se acopere cheltuelile necesare pentru organizare şi propagandă. Din micile taxe ce urmau să se încaseze de la fiecare membru precum şi din vânzarea însemnelor (timbrelor) nu s’a putut realiza suficiente fonduri. A trebuit însă să se facă faţă plăţilor şi d. Stelian Popescu, preşedintele nostru, a pus la dispoziţia Ligii, nu numai coloanele „Universului” şi pe colaboratorii săi, ci şi bani, economisind pe cât a fost posibil fondul Ligii. Verificându-se registrele ţinute in toată regula, s-a constatat că ziarul „UNIVERSUL” a contribuit în cea mai mare parte cu fonduri vă precupeţiţi munca şi devotamentul intri o operă care nu va putea da, decât o satisfacţie morală din cele mai curate. La noi, aci la Ligă, nu se împart dividente, nu se promit situaţiuni fiindcă nimeni nu le urmăreşte. Noi ne străduim cu calda noastră iubire de ţară să punem stavilă, acelora cari se pun în drumul aspiraţiunilor noastre naţionale realizate cu atâta sacrificiu. Domnul secretar general va da citire dării de seamă a anului expirat, în conformitate cu legiuirile noastre şi cu statutele Ligii. Vom asculta propunerile ce veţi binevoi a face, spre binele şi propăşirea acestei Ligi, care se confundă cu însăşi patrimoniul nostru naţional. Este absolută nevoie să cerem guvernului să ia măsuri, pentru ca propaganda noastră în străinătate să fie făcută in condiţiuni care să contrabalanseze, dacă nu să întreacă, propaganda ungurească. Şi fiindcă mai ales la Paris nici reprezentantul diplomatic, nici cel de presă nu sunt la înălţimea nevoilor ţării, să cerem ca să fie cât mai curând înlocuiţi. * închei, domnilor, mulţumindu-vă tuturor cu recunoştinţă pentru ostenelile ce vă daţi şi vă rog, încă odată, să nu precupeţiţi nici timpul, nici strădania, având convingerea că „Liga antirevizionistâ prin acţiunea sa, scrie astăzi o pagină ilustră în istoria redeşteptării noastre naţionale.A urmat cuvântarea I. P. S. Patriarh dr. Miron Cristea, pe care o publicăm in pagina I a ziarului). rile sale pentru tipărirea diverselor lucrări de propagandă antirevizionistă. D. STELIAN POPESCU: S’o punem la vot. VOCI : Se aprobă ! D. GOCIMAN expune situaţia comitetelor Ligii înfiinţate în cursul anului trecut. ALEGEREA A DOI MEMBRI D. STELIAN POPESCU: D-lor, la ordinea de zi urmează alegerea a doi membri în comitetul central, pentru că au eşit la sorţi d-nii Marmeliuc, din Cernăuţi, şi Pelivan, din Chişinău. VOCI : Ii realegem ! D. STELIAN POPESCU: In acelaş timp, vă rog să admiteţi, întrucât pentru Moldova s’a înscris d. Găvănescu, care nu mai poate activa pe d. prof. univ. Dragomirescu, din Iaşi. Alteţei Sale Regale Principele Regent PAUL al Iugoslaviei Palatul Regal Bucureşti „Liga Antirevizionistă Română“, constituită spre a lupta în contra tendinţelor maghiare de revizuire a tratatelor de pace, întrunită astăzi în congresul ei anual, vă trimite omagiile ei cele mai călduroase, fiind sigură că eroica Voastră Patrie va şti oricând să opue îndrăznelei ungureşti aceeaşi dârzenie pe care o opunem şi noi. Trăiască prietenia iugoslavă-română! Trăiască nobilul Regent al surorei noastre Iugoslavia!” Preşedinte, STELIAN POPESCU D-lui GEORGE TATARASCU Preşedintele consiliului de miniştri „Liga Antirevizionistă Română” întrunită în Congresul ei anual, constată cu durere că guvernul ţării nu a putut până acum da toată atenţiunea cuvenită marei primejdii a revizionismului maghiar, care a câştigat puternice simpatii în Acest congres se ţine într’o epocă foarte critică a politicii europene. Curente sociale primejdioase agită Europa: pe de o parte comunismul, pe de alta revizionismul, — noi ce opunem acestor primejdii ? O permanentă criză în toate domeniile, înainte dece Statul s’ar fi închegat. O mulţime de partide politice cari se combat cu o vehemenţă extremă, — o mulţime de minorităţi naţionale centrifugate, dintre cari niciuna nu lucrează pentru consolidarea României,— Românii înşişi fiind divizaţi, din punct de vedere religios in două confesiuni, între cari tensiunea devine din ce în ce mai mare. O criză economică ce nu vrea nici de cum să scadă, — o criză de autoritate pe toate tărâmurile, o presă care toarnă zilnic in suflete tot felul de otrăvuri, o justiţie care îngreuiază peste măsură raporturile vieţii sociale şi economice, o administraţie improvizată cu elemente alese la întâmplare. Biserica strămoşească redusă la un rol de inferioritate faţă de celelalte culte, elerimentul românesc cutropit de cei, străin in industrie, în comerţ, în presă. Minoritarii, in schimb, solidari, harnici, subversivi, întrebuinţând toate mijloacele pentru sabotarea statului şi pentru întărirea forţelor ostile lui. Nu putem stărui aici asupra tuturor mijloacelor prin cari s’ar putea îndrepta asemenea stări, căci o schimbare a lor spre bine nu atârnă decât în foarte mică măsură de noi, cei adunaţi aci. Dar, iarăş, nu putem sa nu ne punem cu toată seriozitatea întrebarea: ce face Liga Antirevizionistă in faţa acestor situaţii? Suntem o societate tânără, care a reuşit să redacteze câteva lucruri demne de apreciat. Dar, ce facem de aci înainte in faţa curentelor revizioniste tot mai puternice? Eu cred că mai întâi de toate, Liga trebue să facă totul pentru a ajunge un organ tare şi puternic, adunând în sânul său in prima linie pe toţi intelectualii ţării. Nu este astăzi pentru noi o primejdie mai mare decât revizionismul, în consecinţă, nu este o necesitate mai mare decât mobilizarea permanentă a tuturor fruntaşilor culturii şi vieţii în scopurile apărării hotarelor. Nu-i de ajuns să înzestrăm armata cu puşti, cu mitraliere şi cu tunuri, — trebue să înarmam în acelaş timp sufletul naţional cu virtuţile cetăţeneşti dinamice şi militante, cerute de această epocă penibilă Acest lucru nu-l poate face altcineva decât Liga. Ea trebue să facă operă de apostolat de a strânge, cu vrere şi fără vrere, toată suflarea românească în mod conştient sub steagul ei. Vorbind concret , Ligeii trebue un aparat central puternic, conştient, cu iniţiativă şi cu autoritate. Aparatul de astăzi, vrednic de toată lauda, nu mai este în stare să facă singur tot ce trebue; el trebue întărit cu elemente noui, cari să se ocupe exclusiv şi sistematic de marile şi grelele probleme puse de vremurile tot mai ameninţătoare. Acest aparat trebue sa facă tot posibilul ca forţele naţionale împrăştiate într’o mulţime de societăţi cari lucrează pe cont propriu să fuzioneze cu Liga sau cel puţin să lucreze împreună, supt o singură comandă. Mai departe, el trebue, să aducă în rândurile luptătorilor Ligii toate valorile naţionale de pe toate terenurile, punându-le la o muncă dintre cele mai bine organizate, ca conferenţiari în ţară, ca cercetători ai tuturor problemelor revizioniste, ca autori de studii ce urmează să fie tipărite în româneşte şi în diferite limbi străine şi ca propagandişti in ţări străine. Trebue să recunoaştem că, până acum in toate aceste privinţe, Liga n’a făcut decât începuturi modeste, cari acum trebuesc duse cu energie înainte Altfel, ne copleşesc adversarii milenari, cari lucrează de ani de zile cu acest sistem. Sunt încredinţat că şi noi putem ajunge la rezultate mult mai bune, dar condiţia principală o văd în crearea noului aparat. Acest nou aparat trebue să consiste dintr’un secretar general, care să-şi poată devota cel puţin jumătate din energia sa Ligii Antirevizioniste şi din câţiva directori, cari să urmărească sistematic problemele şi să conducă întreaga activitate ce revine resortului lor. Astfel, cercurile conducătoare din o mulţime de ţări străine prin propaganda intensă şe ce face. Liga îşi ţine de datorie să vă roage să binevoiţi a primi în audienţă o delegaţie a ei, care să prezinte un memoriu obiectiv şi documentat asupra acestei grave şi urgente chestiuni. Preşedinte, STELIAN POPESCU D-lui N. TITULESCU „Liga Antirevizionistă Română” întrunită astăzi în congresul ei anual neputând uita imensele servicii pe care le aduceţi ţării noastre prin activitatea d-voastră neobosită, şi pentru care vă aduce toată lauda, îşi exprimă In acelaş timp îngrijorarea sa In faţa situaţiei pe care a creiat-o in opinia publică străină intensa propagandă revizionistă maghiară şi vă roagă să înlesniţi Ligii pe toate căile o activitate la înălţimea necesităţilor. STELIAN POPESCU In acelaş timp, a spus d-sa, vă rog să mă autorizaţi să trimit o telegramă şi d-lui Lungulescu, secretarul general al Ligii. Se admit, de asemeni, propunerile d-lor Iorgu Popescu şi Moroianu de a se expedia telegrame d-lui Louis Marina şi tuturor celor cari au sprijinit propaganda antirevizionistă peste hotare. un director va trebui să aibă in grija sa organizarea tuturor energiilor naţionale în cadrele Ligei, şi să conducă biroul de presă românesc privitor la problema revizionismului, — al doilea să urmărească de aproape activitatea revizionistă, pe care o desfăşoară minorităţile din cuprinsul României, — şi să conducă biroul presei minoritare, — al treilea să urmărească activitatea pe care o desfăşoară ungurii din afară de România şi al patrulea activitatea revizionistă ce se desfăşoară în diferitele ţări străine şi combaterea ei prin presă, prin conferinţe şi prin diferite alte mijloacele. Reorganizat pe astfel de baze aparatul de conducere, el trebue să pună, apoi, la punct toate problemele de organizare a luptei pe toate tărâmurile şi anume să coordoneze activitatea naţională a celor două biserici româneşti, să pue la contribuţie pe slujitorii tuturor cultelor minoritare, cari şi ei sunt salariaţi de stat şi trebue să fie în serviciul statului, să angajeze la muncă şi la jertfe guvernul ţării, care face revoltător de puţin pentru înfrângerea revizionismului atât in ţară, cât şi în străinătate, să facă justiţia ţării să-şi dea seama că ea trebue să fie înainte de toate o justiţie românească dea dreptul eroică, — să lucreze pentru ca administraţia ţării să nu fie o simplă birocraţie sau o procopseală pentru partizanii politici, ci un mijloc efectiv de întărire a elementului majoritar şi naţional, — să facă totul pentru că industria şi comerţul să ajungă în mâinile fiilor naţiunii, — să reducă forţele centrifugale le minimum posibil, — să sancţioneze fără nici o rezervă abuzurile de tot felul cari slăbesc viaţa de stat şi naţională, — să se ducă o propagandă vie şi permanentă în toate ţările pentru a câştiga opinia publică străină în favorul tezei noastre. In acest cadru cred eu trebue să se discute şi să hotărască Congresul de acum, pentru ca să poată însemna începutul unei noui epoci în viaţa societăţii noastre şi ca aceasta să poată avea satisfacţia de a-şi fi făcut întreaga datorie faţă de vremurile mari şi grele pe care ni-a fost dat să le apucăm. Las la aprecierea d-voastră aceste idei şi propuneri. D. TRANCU-IAŞI: Mulţumim d-lui prof. Ghibu pentru propunerile d-sale. Sunt dator, cu voia d-lui preşedinte, să evoc încă o figură, din prietenii noştri, care s’a pierdut în ultimul timp : Alex. Florescu, întemeetorul Ligii Culturale. Adunarea, în picioare, acordă câteva clipe de reculegere. D. prof. P. ANTONESCU se asociază la propunerea făcută de d. D. R. Ioaniţescu şi subscrie 2000 lei. Cere ca discursul rostit de I. P. S. Patriarh să fie un fel de prefaţă, un fel de motto, al tuturor publicaţiilor scoase de Ligă (aplauze). D. PREŞEDINTE dă cuvântul d-lui col. Boldea, preşedintele organizaţiei din jud. Severin. Daţi-mi voie să exprim înainte de toate, în numele organizaţiei Ligii Antirevizioniste din judeţul Severin, toată recunoştinţa noastră şi omagiile noastre cele mai sincere preşedintelui nostru suprem d-lui Stelian Popescu pentru munca uriaşă ce o depune în fruntea acestei asociaţii patriotice şi pentru jertfele mari ce le duce în mod atât de desinteresat pe toate terenurile unde este vorba de încurajarea curentului de redeşteptare naţională şi creştină a naţiunei române. La Lugoj, în acest oraş cu neîntrecute amintiri măreţe pe terenul luptelor noastre naţionale şi culturale din trecut, a fost ridicat un măreţ monument al Unirii, a cărui desvelire a avut loc la 9 iunie anul trecut, în prezenţa zecilor de mii de participanţi din toate straturile poporului. Banatul nu va uita niciodată onoarea şi bucuria cauzată prin prezenţa la această serbare înălţătoare a iubitului nostru preşedinte suprem Stelian Popescu şi nu va uita niciodată cuvântările pline de sfaturi înţelepte rostite de d-sa. Dacă nepăsarea oficialităţii statului nostru faţă de propaganda obraznică a maghiarilor a dat naştere la înfiinţarea acţiunei antirevizioniste, daţi-mi voie să atrag atenţiunea că aceiaşi nepăsare sau aceiaşi slăbiciune a oficialităţii noastre faţă de o mişcare tot atât de periculoasă, dacă nu chiar mai periculoasă pentru existenţa naţiunei noastre, reclamă ca tot pe cale particulară să începem şi contra acestei mişcări duşmănoase o acţiune de apărare energică și bine organizată. Este vorba de pericolul comunist ! Poate vor întreba unii: ce caută problema comunistă la adunarea generală a Ligii antirevizioniste ? Pentru a răspunde la aceasta întrebare voi cita următorul pasaj din rechizitorul de trimiterea în judecată a comunistei Ana Pauker şi consoţii: „Scopul acestei organizaţiuni era, din punct de vedere intern, răsturnarea ordinei existente azi în România şi înlocuirea ei cu dictatura comunistă, iar din punct de vedere extern era înglobarea statului român în republica rusă sovietică, fără teritoriile alipite, ce urmau a se pronunţa dacă mai rămân unite cu statul român, pe baza principiului autodeterminării”. Va să zică, onorată adunare generală, iată legătura: Liga antirevizionistă română a dus până astăzi lupta principală contra tendinţei revizioniştilor maghiari, cari cer ca o parte a statului român să fie reînglobată la Ungaria. Nu este atunci firesc ca tot Liga antirevizionistă să lupte contra comunismului, care tinde la ştergerea de pe harta Europei a întregului stat naţional român, prin bolşevizarea lui, prin punerea teritoriilor alipite la dispoziţia revizioniştilor vecini şi prin înglobarea necondiţionată a restului statului român în Rusia sovietică, — cum ne arată rechizitorul comisarului regal? ! Iată de ce fac propunerea ca Liga noastră să înceapă o acţiune viguroasă şi contra bolşevismului şi să se numească de aci înainte „Liga antirevizionistă şi anticomunistă“. (Aplauze). Onorată adunaregenerală! Eu nu găsesc alte argumente mai potrivite pentru a vă convinge ca şi în lupta contra comunismului este absolut necesară iniţiativa particulară, după cum a fost ea necesară în acţiunea antirevizionistă, decât citând articolul „Sinuchidere lentă“, apărut în ziarul „Universul“, No. 96 din 6 Aprilie 1936: Ne aflăm în România în faţa unei mari ofensive comuniste. Faptul este clar, categoric, indiscutabil. Firmele nu mai înşeală pe nimeni. Cum patronii tripourilor operau la adăpostul unor titluri aparent înşelătoare: „Cercul artistic“, „Binele public“*, etc. etc.»— tot astfel şi comuniştii îşi ascund acţiunea lor subversivă sub diferite firme : „Liga anti-fasciistă“, „Amonc tut contra prejudecăţilor“, ■ „frontul muncitorilor şi plugărilor“ şi nenumărate altele la fel. Românul nu e bigot, dar nu concepe omul fără credinţă şi toţi la un loc nu concepem statul fără religie. Fecare îşi are ca ţintă să obţină roadele muncii şi să şi le păstreze sau să le întrebuinţeze cum va voi. Propaganda streinilor de neam, cărora fireşte le este streină firea adevărată a românului, s’a izbit mereu de această armură sufletească, mai mult de cât de slaba pază a autorităţilor. Astăzi însă, propaganda comuniştilor streini a înteţit focul şi felul lor este vizibil: minoritatea ce stărue în această ideologie vrea să ajungă stăpâna şi diriguitoairea desenelor neamului românesc. Dar, cine le -ar da un pic de ascultare, când în locul lui „Matei Basarab“ ar veni adevăratul Feuerstein, iar în locul luii „Maiorescu“, d. Isidior Meyer? Cine i-ar crede şi cine nu le-ar opri din prima clipă glasul? In timpul acesta, pecinginea se întinde şi cei cari cunosc realitatea nu reacţionează suficient. Massele conştiente socotesc că autorităţile veghiază, dar sub ochii autorităţilor înfloresc ciupercile comuniste— „ligile“, „fronturile*“ şi celelalte, cum înfloreau până ori tripouri la camuflate! Pe deasupra vigilenţei autorităţilor, trebue să vie reacţiunea tuturor oamenilor conştienţi din această ţară, tuturor celor cari au legături trainice cu acest pământ! Profesori, avocaţi, preoţi, negustori, funcţionari, muncitori de toate categoriile, toţi cari au ochi să vadă, toţi cei cari au cultul strămoşilor ce dorm în ţintirimile uitate, toţi cei ce vor să pregătească o soartă senină copiilor lor, toţi cei cari ţin la viitorul neamului lor, trebue să reacţioneze, cu aceiaşi măsură, împotriva criminalei acţiuni a veneticilor ce vor să se facă stăpânii plaiurilor şi sufletelor româneşti. Vom merita toţi soarta pe (Continuare! în pag. 4-a)] Asistenţa Darea de seamă materială Preşedinte, Cuvântarea d-lui pof. univ. D. Ghibu Cuvântarea d-lui Romulus Boldea, preşedintele L. A. R. din jud. Severin D. Stelian Popescu, rostindu-şi cuvântarea Telegramele trimise Suveranului, d-lui E. Beneş şi A. S. R. Principelui Paul D. Stelian Popescu dă citire următoarelor telegrame adresate : M. S. Regelui Carol II, d-lui Eduard Beneş, A. S. Principelui Regent Paul al Iugoslaviei, d-lor Titulescu şi Tătărăscu. Maiestăţii Sale Regelui CAROL II „Liga Antirevizionistă Română” întrunită în congresul ei anual, în aceste vremuri în cari curentele cari tind spre revizuirea tratatelor şi implicit spre surparea graniţelor statului nostru, devin tot mai puternice, îşi îndreaptă primul ei gând către Majestatea Voastră, rugând-o să-şi pue în cumpănă toată Înalta autoritate pentru înfrânarea acestor porniri ce ameninţă nu numai siguranţa ţării noastre, ci însăşi pacea lumii, atât de greu răscumpărată prin jertfele din timpul războiului mondial”. Preşedinte, STELIAN POPESCU Excelenţei Sale dr. EDUARD BENEŞ Preşedintele Republicei Cehoslovace Palatul Regal Bucureşti „Liga Antirevizionistă Română” întrunind astăzi în congresul ei anual românii din toate provinciile, pe veci unite în statul naţional român, vă trimite entuziastul ei salut frăţesc, în convingerea fermă că prietenia cehoslovacă - română nu va fi nici când slăbită şi că toate încercările desperate ale revizionismului maghiar pe contul ţărilor noastre, se vor înfrânge în faţa zidului piepturilor şi sufletelor noastre. Să trăiască aliata noastră Cehoslovacia şi vrednicul ei preşedinte, care astăzi este oaspetele iubit al ţării noastre. Preşedinte, STELIAN POPESCU