Universul, iunie 1936 (Anul 53, nr. 149-163)

1936-06-10 / nr. 158

tivul al 153-lea Nr. 158 Miercuri 10 Iunie 1936 ­ Cuvântarea d-lui Stelian Popescu Preşedintele Ligii, d. Stelian Popescu, a rostit următoarea cuvântare : Conform statutului nostru, dunarea este constituită, întru­cât s’a întrunit numărul de membri, cerut de statute. „ Să salutăm înainte de toate prezenţa, în această incintă, a I. P. S. dr. Miron Cristea, Pa­triarh al Bisericii ortodoxe pre­şedinte de onoare al Ligii An­tirevizioniste, (sala întreagă o­­vaţionează îndelung pe I. P. S. Sa), care, de la înfiinţarea ace­stei Ligi, a stat totdeauna, ală­turi de noi, cu vorba şi cu fap­tă. Iar sfaturile I. P. S. Sale ne-au servit de călăuză în toa­te greutăţile pe cari le-am în­tâmpinat, în aceşti doi ani, în lupta pe care Liga Antirevizio­nistă a trebuit s’o ducă împo­triva atacurilor duşmanilor ţă­rii noastre, luptă îndreptată contra tratatelor, pe baza că­rora s’a constituit România Ma­re de astăzi. Adunarea de azi este a doua adunare a Ligii Antirevizioniste Române, de la înfiinţarea ei şi coincide cu împrejurarea feri­cită că astăzi se găsesc reuniţi in Capitala ţării, şefii celor trei state care formează Mica în­ţelegere. Tratatele de pace vor fi tot­deauna apărate de cehoslovaci şi iugoslavi, cu aceeaş căldură cu care le apărăm şi noi, ro­mânii. (Aplauze). Rog să ne autorizaţi, adică să autorizaţi biroul, să trimită M. S. Regelui Carol, d-lui Ed. Be­­neş, preşedintele republicei ce­hoslovace şi A. S. Regale Prin­cipelui Regent Paul al Iugosla­viei, câte o telegramă. (Adunarea aprobă cu aclama­ţii). In cursul anului trecut, Liga a avut durerea să înregistreze pierderea câtorva din cei mai de seamă membri ai săi, iar a­­nul acesta a avut durerea să piardă pe episcopul Nicolae I­­van al Clujului, episcopul Ro­man Ciorogariu al Oradiei şi episcopul Comşa al Aradului. Defuncţii erau dintre mem­brii cei mai distinşi ai noştri şi au avut o activitate şi un rol foarte însemnat în propaganda Ligii Antirevizioniste. Dumnezeu a vrut să avem, astfel de reprezentanţi ai Bise­ricii noastre. Pentru ei, rugăciunea noas­tră este ca, împreună cu I. p. S. Patriarh, să le spunem: veş­­nică pomenirei Domnilor, Tratatele, care au înlăturat nedreptăţile seculare şi au asi­gurat unitatea etnică şi teri­torială a popoarelor, care for­mează Mica înţelegere, nu se pot păstra fără o conştiinţă naţională puternică, fără o uni­tate sufletească, care să cimen­teze aceea ce s’a dobândit după atâtea secole de suferinţă, fără o deplină înţelegere a nevoii că alianţa celor trei state este menită să ne garanteze pe fiecare în parte şi pe toţi la un loc, contra acelora cari, în ne­bunia lor, încă îşi mai închi­­puesc că nedreptăţile trecutului pot să reînvie. Numeroase sunt nevoile pe cari le are de îndeplinit un stat bine organizat azi, şi de aceea, pentru ca el să-şi poată înde­plini pe ă’antregul rolul său, în alte ţări a găsit adesea în ini­ţiativa particulară sprijinul, fie moral, fie material de care a­­vea nevoe. După marea sforţare care a fost războiul atât de sângeros, care s’a terminat în 1918, ome­nirea se legăna în iluzia că pa­cea va fi pentru multă vreme asigurată, dar n’a trecut mult timp şi cei înfrânţi de puterea armelor şi a dreptăţii au înce­put să se agite din nou , la în­ceput timid, mai apoi din ce în ce mai îndrăzneţ cerând revi­zuirea tratatelor şi făcând pre­gătiri de război. O propagandă iscusită, dena­turând cu totul adevărul, răs­tălmăcind cu totul dreptatea, propagandă susţinută cu mij­loace materiale îmbelşugate, începea să inducă în eroare, să suscite mila celor necunoscători şi să producă desorientare. Revizuirea preconizată ne viza într’un grad, destul de mare şi pe noi românii şi cum statul nostru, preocupat de grijile or­ganizării, scăpa din vedere pe­ricolul revizionist, s-au pus ba­zele Ligii noastre antirevizioni­ste, cu scopul pe care prea bi­­ne-l cunoaşteţi şi din statutele noastre şi din activitatea celor doi ani trecuţi de la înfiinţare. Poate încă nu sunt destul de vizibile actele pe care Liga le-a făcut şi în interior şi în afară spre a combate revizionismul propagat de duşmanii noştri, în special de unguri, dar ele nu vor întârzia să se manifeste. In interior, acţiunea Ligii pentru, redeşteptarea conştiin­ţei naţionale este destul de vi­zibilă şi atenţiunea care i se dă acestei chestiuni în ultimul timp de partidele politice, con­stitue un succes al Ligii noastre şi dacă azi, poate nu este în­deajuns de recunoscut, am con­vingerea că nu va trece mult şi din toate părţile ni se va re­cunoaşte partea covârşitoare luată la această operă de re­deşteptare. Din punct de vedere extern însă, faţă de aceea ce fac duş­manii noştri unguri, este încă mult, foarte mult de făcut. Tratatele de pace, aşa cum au fost alcătuite, după lungi, şi laborioase sforţări şi studii, nu sunt o lucrare artificială. Ele sunt opera unei îndelungate gestaţiuni a principiului naţio­nalităţii şi a concepţiunii des­pre viitorul popoarelor, dar pentru ca aceste tratate să tră­iască, ele trebuesc apărate de cei în favoarea cărora, dreptul a fost restabilit. Acest lucru nu s’a făcut îndeajuns, nici de noi nici de prietenii noştri din Mica Înţelegere. In vreme ce ungurii suspină după pământurile fertile ale Ardealului,îngrăşate de sudoa­rea şi sângele iobagului român şi nu se dau înapoi dela nici un fel de sacrificiu, spre a îm­pânzi apusul Europei cu o pro­pagandă pe cât de perfidă pem atât c­e îmbelşugată, oficialita­tea noastră, ne doare că trebue s’o spunem, huzureşte fără nici un sbucium. Iată, domnilor, am aci o scri­soare mişcătoare dela un ini­mos tânăr, un student, care face studii eminente la Par­is. Ce constată acest tânăr plin de dragoste de neam. Cea mai e­­legantă berărie de pe Champs Elisée, în inima oraşului lumi­­nei, este „Bungarie“; cel mai a­­trăgător oficiu de turism este cel maghiar, cu sediul în Ave­nue de l’Opera; în aproape toa­te localurile de petrecere sunt nelipsite orchestrele compuse din veritabili ţigani din Buda­pesta; încadraţi în culorile na­ţionale, aceşti propagandişti maghiari, seară de seară, înve­ninează cugetul fraţilor noştri UNIVERSUL O înălţătoare manifestare naţională , 1 A­MN­—-——.TM....... Adunarea generală a Ligii Antirevizioniste Române * „Liga Antirevizionistă ro­mână“ şi-a ţinut Duminică, în sala de festivităţi a ziaru­lui „Universul“, a doua adu­nare generală, la care au par­­ticipat toţi preşedinţii comi­tetelor regionale din întreaga ţară. A fost o manifestare care a depăşit cadrul obişnuit al unei adunări statutare. Adunarea generală a Ligii s’a transformat într’o puter­nică şi impresionantă afir­mare a patriotismului cald şi luminat, ce trebue să vibre­ze în inima fiecărui cetăţean care simte româneşte în îm­prejurările grele de astăzi, întemeiată de d. Stelian Popescu, directorul ziarului nostru, Liga Antirevizionistă s’a dovedit astăzi mai nece­sară ca oricând, contribuind prin programul ei la redeş­teptarea conştiinţei naţiona­le şi la afirmarea drepturilor neamului acestuia pe veci ti­nzi între fruntariile cucerite cu atâtea jertfe. „Tratatele cari au înlătu­rat nedreptăţile seculare, — după cum a rostit răspicat d. Stelian Popescu, preşe­dintele Ligii, în cuvântarea d.sale — şi au asigurat uni­tatea etnică şi teritorială a popoarelor, care formează Mica înţelegere, nu se pot păstra fără o conştiinţă na­ţionallă puternică, fără o unitate sufletească care să cimenteze aceia ce s’a do­bândit după atâtea secole de suferinţă, fără o deplină în­ţelegere a nevoiei că alianţa celor trei state este menită să ne garanteze pe fiecare în parte şi pe toţi la un loc, con­tra acelora cari în nebunia lor îşi mai închipuesc că ne­dreptăţile trecutului pot re­învia”. Acesta fiind scopul Ligii antirevizioniste, apelul­­­lui Stelian Popescu a găsit ecou în sufletele adevăraţilor ro­mâni, deja în colţ la altul al ţârii şi astăzi Liga poate con­stata, fără să se fi bucurat de sprijinul oficialităţii, re­zultatele fericite pe care le-a realizat până acum. Propaganda desfăşurată de comitetele regionale, confe­rinţele rostite în diferite cen­tre, broşurile răspândite pen­tru luminarea cetăţenilor a­­supra drepturilor noastre et­nice,­ constitue tot atâtea mijloace de acţiune stărui­toare împotriva uneltirilor din afară şi din lăuntru. Ceea ce se desprinde însă în chip magistral, din atmos­fera înălţătoare a adunării de emi, este cuvântarea de a­­dâncă cugetare şi temeinică afirmare de ceea ce înseam­nă conştiinţă naţională, — cuvântare rostită cu verbul înaripat al oratoriei patris­tice de înalt Prea Sfinţitul Patriarh. A fost — după cum s’a spus — adevărata evanghelie a naţionalismului care la cere­rea unanimă a adunării va fi tipărită şi răspândită în în­treaga ţară. Capul Bisericii ortodoxe a atras atenţia tuturor : ••»In aceeaşi măsură în care ne ameninţă duşmanii ex­terni, ne ameninţă şi duş­manii interni. Acest fapt, după părerea mea este mult mai îngrijo­rător decât suliţele de din­colo de hotarele ţării noa­stre. „De calul Troll mai greu te poţi apăra fiindcă nu duce luptă deschisă, ci duce luptă de şobolan”. Veneticii în slujba unei prese înstrăinate sapă la te­melia statului, îndreptând a­­tacuri infame împotriva ce­lor cari luptă pentru afirma­rea românismului şi redeş­teptarea conştiinţei naţio­nale. Faţă de aceştia înaltul Pa­triarh a rostit cuvinte cari cad ca lovituri de trăznete: „Nimeni să nu îndrăz­nească să învenineze sufle­tul neamului românesc”. A ajuns vremea ca toţi a­­ceia să ia aminte. Românul nu mai poate tolera să fie batjocorit în ţara lui de ve­neticii pripăşiţi pe acest pă­mânt. I. P. S. Patriarh a ţinut să asigure pe directorul nostru şi preşedintele Ligii antire­vizioniste, că în măsura în care se vor înteţi atacurile împotriva d-sale, în aceeaşi măsură va creşte şi dragostea La şedinţă au participat: I. P. S. patriarh Miron, însoţit de p. c. preot referent Velehov­­schi, d-nii general I. Manoles­­cu, preşedintele Caselor Naţio­nale şi al Asociaţiei publicişti­lor români, N. Negreanu, D. R. Ioaniţescu, A. D. Mincu, dr. Popa, Chiriţă Vasilescu, An­drei Ionescu, prof. Emanoil Simtion, G. Ștefănescu, preot D. Mihăilescu-Sascut, Podaru, P. Olănescu, I. Mălăceanu-Ru­­căr, G. G. Manu, Virgil Mari­­nescu, loan D. Corăcin, dr. Iorgu Popescu, preot G. Boca­­neț, maior Diaconescu, col. Al. Costin Dobre, G. I. Vlădoiu, D. Berbecioaia, d-nele Lelia Po­iană, Galia Tudor, d-na prof. Simtion, B. Amărăscu, d-na Valentina Amărăscu, d. Vasile Marinescu, D-tru Vlăsceanu. Printre cei din provincie, cari au venit la adunarea generală a Ligii a fost: DIN ARDEAL D-nii Ar­on Petruţiu, Traian Covaciu, (Arad) ; Pompiliu Dan (Bihor) , N. Comaniciu şi d-na Adelina Paşnicu (Ciuc) ; D. Metea (Făgăraş); Ioan Hur­­dubeţiu, Valeriu Marcu, Ioan Runcu, Mircea Aurel, Tămaş, Ghiţa (Mureş); Bucur Lupes­­cu (Odorheiu) ; Al. Doroş, I. Ursu, G. Gavrilaş, N. Pop, G. Pop (Satu-Mare) ; Leontin Ghergariu (Sălaj) ; Ilarie Te­­culescu (Târnava Mare) ; Ilie Marinescu (Trei Scaune). DIN BUCOVINA D-nii prof. Marmeliuc, Iorgu tuturor românilor faţă de dânsul. In adunarea generală de eri a Ligii antirevizioniste s’a afirmat astfel de toţi vorbi­torii în frunte cu înaltul Pa­triarh lozinca : luptă împo­triva străinismului din lăun­tru, care sapă la temelia nea­mului. Ilievici Tiberiu (Rădăuţi) ; S. I. Boca (Storojineţ). DIN BASARABIA D-nii C. T. Boga, El. Negel (Lăpuşna). DIN MUNTENIA D-nii g-ral Lişcu (Argeş) ; C. I. Tomulescu (Buzău) ; G. Pârvulescu, N. Dobrogeanu, şt. I. Nicolaescu (Dâmboviţa); D. Ranetescu (Ialomiţa) ; Radu Cosmin (Prahova); Georgescu- Obrejiţa (R. Sărat). DIN MOLDOVA D-nii prof. P. Dragomirescu (Iaşi) ; George Berea, I. Tudo­­rache (Bacău) ; D. Bidlei (Bo­toşani) ; Mihaiu Avădanei (Neamţ) ; I. Florea (Putna) I. Pascu (Tecuci) ; Ic. A. Cris­­tea (Iveşti) ; pr. M. Rozea (Ro­man) ; pr. M. Roşea (Roman); Moroşanu (Tutova). DIN OLTENIA Păr. G. Popescu, N. Ciocâr­­dia, Iorgu Popescu, I. Velea­­nu, St. Andronescu, Virgil Ma­rinescu, Ion Răutu, păr. Nic. Popescu. DIN DOBROGEA G. Ionescu-Nica­ (Caliacra) ; pr. Papahagi (Durostor). DIN BANAT D-nii R. Boldea, N. Brânzeu, Traian Simu, D. Gal, Isaia Po­­povici (Severin) , Ioan Ţeicu, Velceleanu, pr. Zoiac, pr. Şte­fan Ania, ştefan Moise (Ca­­raş), latini cu nostalgicele cântece ale pustei maghiare. Presa bine reprezentată, o profuziune de lucrări pe cât de elegant pre­zentate pe atât de mincinoase, umple până la refuz vitrinele librăriilor pariziene.­­ Şi în acest timp, oficialitatea­­noastră ce face ? Avem la Paris un reprezen­tant al ţării ajutat de nenumă­raţi consilieri, şefi de presă, se­cretari, etc. „ Toată această armată româ­nească aflată acolo nu numai că nu activează intr’un fel, dar, ce e mai dureros, nici nu se sesizează de pericolul pe care-l prezintă opera nesfârşită şi ne­înfrânată a propagandei duş­manilor noştri naturali în sânul acelei naţiuni care este marea noastră prietenă de totdeauna. Ei bine, domnilor, faţă de o asemenea impasibilitate vino­vată, nu trebue să ne mirăm de ce, chiar acolo în Franţa, cu­rentul maghiar ştie să influen­ţeze. Nu e destul să ai drepta­tea de partea ta; trebue să ştii să ţi-o şi aperi. Noi, aci, cu modestele noastre mijloace, căutăm să împlinim parte din aceste lipsuri. Aveţi înaintea d-voastră seria de tipărituri pe care Liga le-a realizat în acest an expirat şi in care arătăm dreptatea sfân­tă a cauzei noastre. Ştim că atât nu este suficient. Sarcina luminării opiniei publice mon­diale nu e uşoară, mai ales când trebue înfrântă propaganda imensă a duşmanului. Suntem conştienţi de greaua noastră sarcină , dar suntem tot atât de conştienţi că fără perseverenţa noastră, a acesto­ra adunaţi în această Ligă anti­revizionistă, cauza noastră ar fi şi mai primejduită. Fac apel la d-voastră, pe care vă ştiu pătrunşi de necesitatea acţiunii noastre şi cari faceţi operă de adevăraţi apostoli şi vă rog ca tot ca până acum să o maior E SINU citeşte urmă­toarea dare de seamă materială: Pentru realizarea scopului ur­mărit de Ligă, dela Început s’a simţit nevoia a se avea un fond bănesc cu care să se acopere cheltuelile necesare pentru orga­nizare şi propagandă. Din micile taxe ce urmau să se încaseze de la fiecare membru pre­cum şi din vânzarea însemnelor (timbrelor) nu s’a putut realiza suficiente fonduri. A trebuit însă să se facă faţă plăţilor şi d. Stelian Popescu, preşedintele nostru, a pus la dis­poziţia Ligii, nu numai coloanele „Universului” şi pe colaboratorii săi, ci şi bani, economisind pe cât a fost posibil fondul Ligii. Verificându-se registrele ţinute in toată regula, s-a constatat că zia­rul „UNIVERSUL” a contribuit în cea mai mare parte cu fondu­ri vă precupeţiţi munca şi de­votamentul intri o operă care nu va putea da, decât o satisfacţie morală din cele mai curate. La noi, aci la Ligă, nu se îm­part dividente, nu se promit si­­tuaţiuni fiindcă nimeni nu le urmăreşte. Noi ne străduim cu calda noastră iubire de ţară să punem stavilă, acelora cari se pun în drumul aspiraţiunilor noastre naţionale realizate cu atâta sacrificiu. Domnul secretar general va da citire dării de seamă a anului expirat, în conformitate cu le­giuirile noastre şi cu statutele Ligii. Vom asculta propunerile ce veţi binevoi a face, spre bi­nele şi propăşirea acestei Ligi, care se confundă cu însăşi pa­trimoniul nostru naţional. Este absolută nevoie să cerem guvernului să ia măsuri, pentru ca propaganda noastră în străi­nătate să fie făcută in condi­­ţiuni care să contrabalanseze, dacă nu să întreacă, propagan­da ungurească. Şi fiindcă mai ales la Paris nici reprezentantul­ diplomatic, nici cel de presă nu­ sunt la înălţimea nevoilor ţării, să cerem ca să fie cât mai cu­­rând înlocuiţi. * închei, domnilor, mulţumin­­du-vă tuturor cu recunoştinţă pentru ostenelile ce vă daţi şi vă rog, încă odată, să nu precu­peţiţi nici timpul, nici străda­nia, având convingerea că „Li­ga antirevizionistâ prin acţiu­nea sa, scrie astăzi o pagină ilustră în istoria redeşteptării noastre naţionale.­­A urmat cuvântarea I. P. S. Patriarh dr. Miron Cristea, pe care o publicăm in pagina I a ziarului). rile sale pentru tipărirea diverse­lor lucrări de propagandă antire­­vizionistă. D. STELIAN POPESCU: S’o punem la vot. VOCI : Se aprobă ! D. GOCIMAN expune situaţia comitetelor Ligii înfiinţate în cursul anului trecut. ALEGEREA A DOI MEMBRI D. STELIAN POPESCU: D-lor, la ordinea de zi urmează alegerea a doi membri în comitetul central, pentru că au eşit la sorţi d-nii Marmeliuc, din Cernăuţi, şi Peli­­van, din Chişinău. VOCI : Ii realegem ! D. STELIAN POPESCU: In a­­celaş timp, vă rog să admiteţi,­­ întrucât pentru Moldova s’a în­scris d. Găvănescu, care nu mai poate activa­­ pe d. prof. univ. Dragomirescu, din Iaşi. Alteţei Sale Regale Prin­cipele Regent PAUL al Iugoslaviei Palatul Regal Bucureşti „Liga Antirevizionistă Română“, constituită spre a lupta în contra tendinţe­lor maghiare de revizuire a tratatelor de pace, întru­­nită astăzi în congresul ei anual, vă trimite omagiile ei cele mai călduroase, fi­ind sigură că eroica Voa­stră Patrie va şti oricând să opue îndrăznelei ungu­reşti aceeaşi dârzenie pe care o opunem şi noi. Trăiască prietenia iugo­slav­ă-română! Trăiască nobilul Regent al surorei noastre Iugo­slavia!” Preşedinte, STELIAN POPESCU D-lui GEORGE TATARASCU Preşedintele consiliului de miniştri „Liga Antirevizionistă Româ­nă” întrunită în Congresul ei anual, constată cu durere că guvernul ţării nu a putut până acum da toată atenţiunea cu­venită marei primejdii a revi­zionismului maghiar, care a câştigat puternice simpatii în Acest congres se ţine într’o epocă foarte critică a politicii europene. Curente sociale pri­mejdioase agită Europa: pe de o parte comunismul, pe de alta revizionismul, — noi ce opunem acestor primejdii ? O permanen­tă criză în toate domeniile, îna­inte dece Statul s’ar fi închegat. O mulţime de partide politice cari se combat c­u o vehemenţă extremă, — o mulţime de mi­norităţi naţionale centrifugate, dintre cari niciuna nu lucrează pentru consolidarea României,— Românii înşişi fiind divizaţi, din punct de vedere religios in două confesiuni, între cari ten­siunea devine din ce în ce mai mare. O criză economică ce nu vrea nici de cum să scadă, — o criză de autoritate pe toate tărâmurile, o presă care toarnă zilnic in suflete tot felul de otrăvuri, o justiţie care îngreuia­ză peste măsură raporturile vie­ţii sociale şi economice, o admi­nistraţie improvizată cu ele­mente alese la întâmplare. Biserica strămoşească redusă la un rol de inferioritate faţă de celelalte culte, elerimentul ro­mânesc cutropit de cei, străin in industrie, în comerţ, în presă. Minoritarii, in schimb, solidari, harnici, subversivi, întrebuin­ţând toate mijloacele pentru sa­botarea statului şi pentru în­tărirea forţelor ostile lui. Nu putem stărui aici asupra tuturor mijloacelor prin cari s’ar putea îndrepta asemenea stări, căci o schimbare a lor spre bine nu atârnă decât în foarte mică măsură de noi, cei adunaţi aci. Dar, iarăş, nu putem sa nu ne punem cu toată seriozitatea întrebarea: ce face Liga Antire­vizionistă in faţa acestor situa­ţii? Suntem o societate tânără, care a reuşit să redacteze câ­teva lucruri demne de apreciat. Dar, ce facem de aci înainte in faţa curentelor revizioniste tot mai puternice? Eu cred că mai întâi de toa­te, Liga trebue să facă totul pentru a ajunge un organ tare şi puternic, adunând în sânul său in prima linie pe toţi inte­lectualii ţării. Nu este as­tăzi pentru noi o primejdie mai ma­re decât revizionismul,­­ în consecinţă, nu este o necesitate mai mare decât mobilizarea per­manentă a tuturor fruntaşilor culturii şi vieţii în scopurile a­­părării hotarelor. Nu-i de a­­juns să înzestrăm armata cu puşti, cu mitraliere şi cu tunuri, — trebue să înarmam în ace­laş timp sufletul naţional cu virtuţile cetăţeneşti dinamice şi militante, cerute de această e­­pocă penibilă Acest lucru nu-l poate face altcineva decât Liga. Ea trebue să facă operă de a­­postolat de a strânge, cu vre­re şi fără vrere, toată sufla­rea românească în mod conşti­ent sub steagul ei. Vorbind con­cret , Ligei­­i trebue un aparat central puternic, conştient, cu i­­niţiativă şi cu autoritate. Apara­tul de astăzi, vrednic de toată lauda, nu mai este în stare să facă singur tot ce trebue; el trebue întărit cu elemente noui, cari să se ocupe exclusiv şi sis­tematic de marile şi grelele probleme puse de vremurile tot mai ameninţătoare. Acest apa­rat trebue sa facă tot posibilul ca forţele naţionale împrăştiate într’o mulţime de societăţi cari lucrează pe cont propriu să fu­zioneze cu Liga sau cel puţin să lucreze împreună, supt o singu­ră comandă. Mai departe, el tre­bue, să aducă în rândurile lup­tătorilor Ligii toate valorile na­ţionale de pe toate terenurile, punându-le la o muncă dintre ce­le mai bine organizate, ca con­ferenţiari în ţară, ca cerce­tători ai tuturor problemelor revizioniste, ca autori de studii ce urmează să fie tipărite în româneşte şi în diferite limbi străine şi ca propagandişti in ţări străine. Trebue să recunoa­ştem că, până acum in toate a­­ceste privinţe, Liga n’a făcut de­cât începuturi modeste, cari a­­cum trebuesc duse cu energie înainte Altfel, ne copleşesc ad­versarii milenari, cari lucrează de ani de zile cu acest sistem. Sunt încredinţat că şi noi pu­tem ajunge la rezultate mult mai bune, dar condiţia princi­pală o văd în crearea noului aparat. Acest nou aparat trebue să consiste dintr’un secretar ge­neral, care să-şi poată devota cel puţin jumătate din energia sa Ligii Antirevizioniste şi din câţiva directori, cari să urmă­rească sistematic problemele şi să conducă întreaga activitate ce revine resortului lor. Astfel, cercurile conducătoare din o mulţime de ţări străine prin propaganda intensă şe ce face. Liga îşi ţine de datorie să vă roage să binevoiţi a primi în audienţă o delegaţie a ei, care să prezinte un memoriu obiectiv şi documentat asupra acestei grave şi urgente ches­tiuni. Preşedinte, STELIAN POPESCU D-lui N. TITULESCU „Liga Antirevizionistă Ro­mână” întrunită astăzi în con­gresul ei anual neputând uita imensele servicii pe care le a­­duceţi ţării noastre prin acti­vitatea d-voastră neobosită, şi pentru care vă aduce toată lauda, îşi exprimă In acelaş timp îngrijorarea sa In faţa si­tuaţiei pe care a creiat-o in opinia publică străină intensa propagandă revizionistă ma­ghiară şi vă roagă să înlesniţi Ligii pe toate căile o activitate la înălţimea necesităţilor. STELIAN POPESCU In acelaş timp, a spus d-sa, vă rog să mă autorizaţi să trimit o telegramă şi d-lui Lungulescu, se­cretarul general al Ligii. Se admit, de asemeni, propune­rile d-lor Iorgu Popescu şi Moro­­ianu de a se expedia telegrame d-lui Louis Marina şi tuturor celor cari au sprijinit propaganda anti­revizionistă peste hotare. un director va trebui să aibă in grija sa organizarea tuturor energiilor naţionale în cadrele Ligei, şi să conducă biroul de presă românesc privitor la pro­blema revizionismului, — al doilea să urmărească de aproa­pe activitatea revizionistă, pe care o desfăşoară minorităţile din cuprinsul României, — şi să conducă biroul presei mino­ritare, — al treilea să urmă­rească activitatea pe care o des­făşoară ungurii din afară de România şi al patrulea activi­tatea revizionistă ce se desfă­şoară în diferitele ţări străine şi combaterea ei prin presă, prin conferinţe şi prin diferite alte mijloacele. Reorganizat pe astfel de baze aparatul de conducere, el tre­bue să pună, apoi, la punct toate problemele de organizare a luptei pe toate tărâmurile şi anume să coordoneze activita­tea naţională a celor două bi­serici româneşti, să pue la contribuţie pe slujitorii tutu­ror cultelor minoritare, cari şi ei sunt salariaţi de stat şi tre­bue să fie în serviciul statului, să angajeze la muncă şi la jert­fe guvernul ţării, care face re­voltător de puţin pentru în­frângerea revizionismului atât in ţară, cât şi în străinătate,­ să facă justiţia ţării să-şi dea seama că ea trebue să fie înain­te de toate o justiţie româneas­că dea dreptul eroică, — să lu­creze pentru ca administraţia ţării să nu fie o simplă birocra­ţie sau o procopseală pentru partizanii politici, ci un mijloc efectiv de întărire a elementu­lui majoritar şi naţional, — să facă totul pentru că industria şi comerţul să ajungă în mâinile fiilor naţiunii, — să reducă forţele centrifugale le mini­mum posibil, — să sancţioneze fără nici o rezervă abuzurile de tot felul cari slăbesc viaţa de stat şi naţională, — să se ducă o propagandă vie şi permanen­tă în toate ţările pentru a câş­­tiga opinia publică străină în favorul tezei noastre. In acest cadru cred eu tre­bue să se discute şi să hotă­rască Congresul de acum, pen­­tru ca să poată însemna înce­putul unei noui epoci în viaţa societăţii noastre şi ca aceasta să poată avea satisfacţia de a-şi fi făcut întreaga datorie faţă de vremurile mari şi grele pe care ni-a fost dat să le apucăm. Las la aprecierea d-voastră aceste idei şi propuneri. D. TRANCU-IAŞI: Mulţumim d-lui prof. Ghibu pentru pro­punerile d-sale. Sunt dator, cu voia d-lui pre­şedinte, să evoc încă o figură, din prietenii noştri, care s’a pierdut în ultimul timp : Alex. Florescu, întemeetorul Ligii Culturale. Adunarea, în picioare, acordă câteva clipe de reculegere. D. prof. P. ANTONESCU se a­­sociază la propunerea făcută de d. D. R. Ioaniţescu şi subscrie 2000 lei. Cere ca discursul rostit de I. P. S. Patriarh să fie un fel de prefaţă, un fel de motto, al tu­turor publicaţiilor scoase de Li­gă (aplauze). D. PREŞEDINTE dă cuvântul d-lui col. Boldea, preşedintele organizaţiei din jud. Severin. Daţi-mi voie să exprim îna­inte de toate, în numele orga­nizaţiei Ligii Antirevizioniste din judeţul Severin, toată re­cunoştinţa noastră şi omagiile noastre cele mai sincere preşe­dintelui nostru suprem d-lui Stelian Popescu pentru mun­ca uriaşă ce o depune în fruntea acestei asociaţii pa­triotice şi pentru jertfele mari ce le duce în mod atât de desinteresat pe toate terenurile unde este vorba de încurajarea curentului de redeş­teptare naţională şi creştină a naţiunei române. La Lugoj, în acest oraş cu neîntrecute amintiri măreţe pe terenul luptelor noastre naţio­nale şi culturale din trecut, a fost ridicat un măreţ monu­ment al Unirii, a cărui desve­­lire a avut loc la 9 iunie anul trecut, în prezenţa zecilor de mii de participanţi din toate straturile poporului. Banatul nu va uita nici­odată onoarea şi bucuria cauzată prin prezenţa la această serbare înălţătoare a iubitului nostru preşedinte su­prem Stelian Popescu şi nu va uita niciodată cuvântările pline de sfaturi înţelepte rostite de d-sa. Dacă nepăsarea oficialităţii statului nostru faţă de propa­ganda obraznică a maghiarilor a dat naştere la înfiinţarea ac­ţiunei antirevizioniste, daţi-mi voie să atrag atenţiunea că a­­ceiaşi nepăsare sau aceiaşi slă­biciune a oficialităţii noastre faţă de o mişcare tot atât de periculoasă, dacă nu chiar mai periculoasă pentru existenţa naţiunei noastre, reclamă ca tot pe cale particulară să în­cepem şi contra acestei mişcări duşmănoase o acţiune de apă­rare energică și bine organizată. Este vorba de pericolul co­munist ! Poate vor întreba unii: ce caută problema comunistă la a­­dunarea generală a Ligii anti­revizioniste ? Pentru a răspun­de la aceasta întrebare voi cita următorul pasaj din rechizito­rul de trimiterea în judecată a comunistei Ana Pauker şi con­­soţii: „Scopul acestei organiza­­ţiuni era, din punct de vedere intern, răsturnarea ordinei exis­tente azi în România şi înlo­cuirea ei cu dictatura comu­nistă, iar din punct de vedere extern era înglobarea statului român în republica rusă sovie­tică, fără teritoriile alipite, ce urmau a se pronunţa dacă mai rămân unite cu statul român, pe baza principiului autodeter­minării”. Va să zică, onorată a­­dunare generală, iată legătura: Liga antirevizionistă română a dus până astăzi lupta princi­pală contra tendinţei revizio­niştilor maghiari, cari cer ca o parte a statului român să fie reînglobată la Ungaria. Nu este atunci firesc ca tot Liga anti­revizionistă să lupte contra co­munismului, care tinde la şter­gerea de pe harta Europei a în­tregului stat naţional român, prin bolşevizarea lui, prin pu­nerea teritoriilor alipite la dis­poziţia revizioniştilor vecini şi prin înglobarea necondiţionată a restului statului român în Rusia sovietică, — cum ne a­­rată rechizitorul comisarului regal? ! Iată de ce fac propunerea ca Liga noastră să înceapă o ac­ţiune viguroasă şi contra bolşe­vismului şi să se numească de aci înainte „Liga antirevizio­nistă şi anticomunistă“. (A­­plauze). Onorată adunare­­generală! Eu nu găsesc alte argumente mai potrivite pentru a vă con­vinge ca şi în lupta contra co­­munismului este absolut ne­cesară iniţiativa particulară, după cum a fost ea necesară în acţiunea antirevizionistă,­ decât citând articolul „Sinuch­­­idere lentă“, apărut în ziarul „Universul“, No. 96 din 6 Apri­lie 1936: Ne aflăm în România în faţa unei mari ofensive comu­niste. Faptul este clar, catego­ric, indiscutabil. Firmele nu mai înşeală pe nimeni. Cum patronii tripou­­­rilor operau la adăpostul unor titluri aparent înşelătoare: „Cercul artistic“, „Binele pu­­blic“*, etc. etc.»— tot astfel şi comuniştii îşi ascund acţiunea lor subversivă sub diferite fir­me : „Liga anti-fasciistă“, „Am­onc tut contra prejudecăţilor“, ■ „frontul muncitorilor şi plu­­gărilor“ şi nenumărate altele la fel. Românul nu e bigot, dar nu concepe omul fără credinţă şi toţi la un loc nu concepem statul fără religie. Fecare îşi are ca ţintă să ob­ţină roadele muncii şi să şi le păstreze sau să le întrebuinţeze cum va voi. Propaganda streinilor de neam, cărora fireşte le este streină firea adevărată a ro­mânului, s’a izbit mereu de a­­ceastă armură sufletească, mai mult de cât de slaba pază a autorităţilor. Astăzi însă, propaganda co­muniştilor streini a înteţit fo­cul şi felul lor este vizibil: minoritatea ce stărue în acea­stă ideologie vrea să ajungă stăpâna şi diriguitoairea dese­nelor neamului românesc. Dar, cine le -ar da un pic de ascultare, când în locul lui „Matei Basarab“ ar veni ade­văratul Feuerstein, iar în locul luii „Maiorescu“, d. Isidior Meyer? Cine i-ar crede şi cine nu le-ar opri din prima clipă glasul? In timpul acesta, pecinginea se întinde şi cei cari cunosc realitatea nu reacţionează su­ficient. Massele conştiente socotesc că autorităţile veghiază, dar sub ochii autorităţilor înfloresc ciupercile comuniste— „ligile“, „fronturile*“ şi celelalte, cum înfloreau până ori tripouri l­a camuflate! Pe deasupra vigilenţei auto­rităţilor, trebue să vie reac­­ţiunea tuturor oamenilor con­ştienţi din această ţară, tuturor celor cari au legături trainice cu acest pământ! Profesori, avocaţi, preoţi, ne­gustori, funcţionari, muncitori de toate categoriile, toţi cari au ochi să vadă, toţi cei cari au cultul strămoşilor ce dorm în ţintirimile uitate, toţi cei ce vor să pregătească o soartă senină copiilor lor, toţi cei cari ţin la viitorul neamului lor, trebue să reacţioneze, cu a­­c­ei­aşi măsură, împotriva cri­minalei acţiuni a veneticilor ce vor să se facă stăpânii plaiu­rilor şi sufletelor româneşti. Vom merita toţi soarta pe (Continuare! în pag. 4-a)] Asistenţa Darea de seamă materială Preşedinte, Cuvântarea d-lui pof. univ. D. Ghibu Cuvântarea d-lui Romulus Boldea, preşedintele L. A. R. din jud. Severin D. Stelian Popescu, rostindu-şi cuvântarea Telegramele trimise Suveranului, d-lui E. Beneş şi A. S. R. Prin­cipelui Paul D. Stelian Popescu dă citire ur­mătoarelor telegrame adresate : M. S. Regelui Carol II, d-lui Eduard Beneş, A. S. Principelui Regent Paul al Iugoslaviei, d-lor Titules­­cu şi Tătărăscu. Maiestăţii Sale Regelui CAROL II „Liga Antirevizionistă Română” întrunită în con­gresul ei anual, în aceste vremuri în cari curentele cari tind spre revizuirea tratatelor şi implicit spre surparea graniţelor statului nostru, devin tot mai pu­ternice, îşi îndreaptă pri­mul ei gând către Majesta­­tea Voastră, rugând-o să-şi pue în cumpănă toată Înalta autoritate pentru înfrâna­­rea acestor porniri ce ame­ninţă nu numai siguranţa ţării noastre, ci însăşi pacea lumii, atât de greu răscum­părată prin jertfele din timpul războiului mondial”. Preşedinte, STELIAN POPESCU Excelenţei Sale dr. EDUARD BENEŞ Preşedintele Republicei Cehoslovace Palatul Regal Bucureşti „Liga Antirevizionistă Română” întrunind astăzi în congresul ei anual româ­nii din toate provinciile, pe veci unite în statul na­ţional român, vă trimite entuziastul ei salut frăţesc, în convingerea fermă că prietenia cehoslovacă - ro­mână nu va fi nici când slăbită şi că toate încercă­rile desperate ale revizio­nismului maghiar pe con­tul ţărilor noastre, se vor înfrânge în faţa zidului piepturilor şi sufletelor noastre. Să trăiască aliata noastră Cehoslovacia şi vrednicul ei preşedinte, care astăzi este oaspetele iubit al ţării noastre. Preşedinte, STELIAN POPESCU

Next