Universul, iunie 1936 (Anul 53, nr. 149-163)

1936-06-11 / nr. 159

Consecin­ţele propagandei maghiare Propaganda maghiară este foarte bine organizată. Am recunoscut aceasta ori de câ­te ori am avut prilejul să subliniem efectele sale în afară de frontierele Unga­riei, în apus şi peste ocean. Vina este şi a noastră, care n’am dat şi nu dăm atenţia ce se cuvine acestei ofensive maghiare desfăşurată pe toate fronturile. Guvernele noastre, ca­ şi ale aliaţilor din Mica înţe­legere, preocupate prea mult de consolidarea statelor res­pective, în sfera intereselor interne şi externe, regionale, au lăsat să se dezvolte pro­paganda maghiară chiar în ţările amice din apus. Câteva fapte recente do­vedesc forţa de penetraţiune a acestei propagande, nu numai in lumea politică, ci şi în burghezimea şi elita intelectuală franceză. Academicienii francezi au început şi ei să fie atraşi la Budapesta, sub pretextul restabilirii raporturilor de a­­miciţie şi intelectuale între Franţa şi Ungaria. Politica însă primează. Dovadă articolul ce l-a pu­blicat d. Henry Bordeaux, in „Le Journal“, cu privire la politica exterioară a guver­­nul Gömbös. Ministrul de externe al Ungariei, d. Kanya, a expus academicianului francez su­ferinţele patriei sale în ur­ma severităţii împinsă până la... cruzime cu care ar fi fost tratată de făuritorii păcii. D. Kanya a pus în funcţie „placa“ şi d. Henry Bordeaux transmite, mişcat, cele ce a auzit despre această .,trage­dia maghiară.“, compatrioţi­lor săi, Ungaria n’a voit răz­boiul. Contele Tisza s’a opus In vara anului 1914... Totuşi, Ungaria a fost sever lovită. Teritoriul său a fost ampu­tat în proporţii de 75%, iar populaţia condamnată să sufere consecinţele „injusti­ţiei“... Dar, pentru ce s’a operat „amputarea“ Ungariei de o­­dinioară, nu se spune... Istoria contimporană aşa se falsifică de revizioniştii din Budapesta. Intervine a­­poi propaganda prin turism. Sub egida ministerului in­strucţiei publice ungar, — scrie L’Oeuvre, — un comitet a fost însărcinat după în­­cheerea păcii, să facă o an­chetă întinsă in societatea maghiară în vederea condi­ţiilor in care ea ar putea pri­mi pe străini, ca invitaţi în familii, în epoca vacanţelor. Guvernul din Budapesta a organizat un biurou la Pa­ris pentru „alegerea“ fami­liilor franceze dispuse să fie ospitalizate în Budapesta, sau în altă localitate din Ungaria, ca şi a studenţilor. Acelaş biurou are o secţie turistică pentru organizarea călătoriilor din Franţa în Europa centrală, având tot­deauna ca staţie terminus, Budapesta. Biuroul maghiar de pro­pagandă şi de turism din Paris este condus de agenţi ai guvernului Gömbös, spe­cialişti în materie şi care au strânse legături cu Liga re­vizionistă maghiară. Sub fir­ma Uniunii Naţionale a Stu­denţilor maghiari, un grup de câteva sute de profesori, profesoare, studenţi şi stu­dente, din Franţa, a fost in­vitat să petreacă „şase săp­tămâni în Ungaria în fami­liile marei burghezii“. Pe lângă birourile de pro­pagandă revizionistă şi tu­ristică, organizate, dirij­ate şi întreţinute de agenţii gu­vernului maghiar in capitala Franţei, s-a alcătuit un co­mitet de amiciţie franco-ita­­lian, sub patronajul Frontu­lui latin, care organizează că­lătorii în Europa centrală cu scopul de a apăra influenţa latină, a întări legăturile de amiciţie franceze, în statele din Europa centrală. România face şi ea parte din Europa centrală. Româ­nia e singura ţară latină din Europa centrală. Totuşi, comitetul pome­nit, pus sub patronajul aso­ciaţiei Frontului latin, oco­leşte şi ignorează România. El organizează călătorii de amiciţie şi fraternitate... la­tină, în ţara urmaşilor tribu­rilor angro-finice aduse de A.,-pa.!­­n fosta ţară ro­­mană, care, nici prin origină­ etnică, nici prin limbă, nici prin obiceiuri şi moravuri, nu pot avea nimic comun cu latinitatea. Interesele politice ale Mi­cii înţelegeri şi ale Franţei nu sunt Insă de acord cu politica revizionistă a Unga­riei, pe care a accentuat-o şi mai mult guvernul din Budapesta In ultimul timp. Cum se acordă atunci re­petatele manifestaţii de sim­patie şi de amiciţie din ţă­rile amice şi aliate, faţă de Ungaria cu revizionismul maghiar ? Suntem şi noi datori să­ fim prezenţi acolo unde tre­­bue şi să reacţionăm, aşa cum impun interesele comu­ne ale aliaţilor, căci nu e prudent şi inteligent să lă­săm libertate de acţiune re­vizioniştilor din pustă sub cuvânt că dreptatea cauzei noastre se impune de la sine şi fără o contra-propa­­gandă. SCRISORI DIN ROMA .1 Propunerea Argentinei de A.­TASINI Roma, 5 Iunie 1936 La 3 iunie, reprezentantul Ar­gentinei la Geneva a remas d-lui Aveno­ o notă a guvernu­lui din Buenos­ Aires, prin care acesta cere convocarea adunării extraordinare a Ligii. Nota amintește că, cu prilejul ultimei sesiuni de la Geneva, de­legatul argentinian a făcut re­zerve formale asupra amânării deliberărilor privitoare la con­flictul italo-etiopic. Ele erau de­terminate de dorinţa de a asi­gura menţinerea principiului fundamental al pactului Socie­tăţii Naţiunilor şi de ideia, ex­primată, cu prilejul a diferite reuniuni ale Adunării Societăţii Naţiunilor, de a democratiza funcţiunile consiliului. După această introducere — mai degrabă vagă — nota arată că guvernul argentinian cere convocarea Adunării pentru (Continuare , pag. 2-a) „ _ „ . „ . . _ . . .­­ ,­eşteanu, vicarul patriarhiei: S. D. Eduard Beneş, M. S. Regina Mana si Principele Paul, in tribuna regala ; P. L. L. arhimandriţii Foaret Aniversarea Restauraţiei Măreţia serbărilor de Luni a fost întunecată de o impresionantă nenorocire S’au prăbuşit două tribune. — Trei morţi identificaţi şi peste 600 de răniţi Sărbătoarea Restauraţiei a încăput Luni dimineaţă intr’un cadru deosebit de fastuos. Pe platoul Cotrocenilor, acolo unde se fac defilărie de 10 Mai şi unde a fost sărbătorită şi a­­nul trecut ziua de 11 Iunie, se a­­flau construite în larg amfi­teatru tripufie înaite pentru in­vitaţi şi participanţi la serbare. Platoul din mijloc era înţesat de copii, cari aşteptau, grupaţi, începerea programului. In faţa amfiteatrului tribune­lor, rânduite in trei laturi ale unui pah­at enorm, de cealaltă parte a şoselei, se ridicau, mai mici, dar frumos împodobite, constituind a patra lăture, tri­bunele oficiale ale casei regale, înalţilor demnitari, foştilor mi­niştri şi ale invitaţilor de mar­că. Ziua se anunţa răcoroasă — deci prielnică unei manifes­­taivuni tinereşti — deşi batea un vânt puţin cam puternic, cam îndărătnic, care stârnea praful, în timp ce în tribunele ofi­ciale soseau mereu membrii gu­vernului, ai corpului diploma­tic, foştii miniştri, parlamenta­rii şi alţi demnitari, pe câmp, în sunetele muzicilor, ultimele grupe îşi luau locul cuvenit. Toaletele subţiri ale doamne­lor nu prea au trecere din cau­za vântului care, insistent cum suflă, începe curând să devie supărător. In schimb, domnii cari n’au neglijat să-şi aducă­ pardesiile, ca măsură de prevedere pentru capriciozitatea­­ timpului, se f­acem f­­­lor cu ct. pe umeri şi chiar îmbrăcate de-alezneiea peste costumul ce­remonios. De, nu mai este vorba de e­­leganţâ şi de estetică, când vântul te biciue nemilos. In aşteptarea începerii pro­gramului, mulţimea de pe pla­tou şi din tri­uic freamătă. Cele populare — tribune lar­gi, înalte, încăpătoare, pe fun­dalul cărora străluceşte emble­ma Suveranului şi deasupra cărora flutură drapelele — gem de lume. In rândurile de sus e publi­cul, doamne cu toalete în culori vii, apoi, în rândurile de mai jos sunt masaţi premaitarii, în­ Automobilele după altul pe­­ stropită şi stopează apoi în fa­ţa tribunelor oficiale. Fracuri gri, negre, uniforme în fireturi scânteietoare, rochii ultima modă răsar din maşini pe uşile înguste, care se închid în urmă, trosnind... Tribunele oficiale au înflorit şi ele, ca un buchet. Iată în ele pe membrii­­ gu­vernului : d. Gh. Tătărăscu, preşedintele consiliului şi d-nii miniştri N. Titulescu, dr. Ange­­lescu’, I. Inculeţ, dr. Costinescu, Victor Antonescu, V. Sassu, I. Nistor, R. Franasovici, Lap­ida­tor, Vaier Pop. Corpul diplomatic e dease­­meni prezent, în frunte cu mon­seniorul Valer­iu Valeri, nunţiul papal. Dintre foştii miniştri se află in tribune d-nii Victor Slăves­­cu, I. Mihalache cu d-n­a, dr. N. Lupu, Voicu Niţescu, M. Oro­­moiu, D. Gusti, Virgil Madgea­­ru, D. R. Ioaniţescu, Trancu- Iaşi, N. Bud­­uraş­cu, I. Răduca­­nu, V. Potârcă, M. Manoilescu, Armand Călinescu, Gr. Iunian, Ghelmegeanu, Munteanu Râm­nic, etc. Printre celel­ite persoane ofi­ciale se ga­sece d-nii Mitiţă , Constantinescu, guvernatorul­­ Băncii Naţionale; Cezar Mere- I­utză, director general c. f. r.; văţătorii, primarii, preoţii, stră­­jeri şi străjeriţe. Costumele uniforme — toate o apă — îi deosebesc de restul publicului în haine pestriţe. Iar în câmp, ce varietate de culori, ce încântare pentru o­­chi!... t urai b­­­v'Ou' .H­e altf­el , iată i­i' j eter în uni fot'*■ mă albastră ; mai încolo altele în bluze albe şi rochii albastre; apoi cercetase şi cercetaşi; o coloană de tineri cu pantaloni albi, înşiruiţi cu echipajul unui vas la darea raportului; buciu­maşi şi buciumaşe, în înfloritele costume naţionale; copii mă­runţi şi sprinteni, în alb... Coloane după coloane, tinere­tul se plimbă pe platou cu mu­zici şi tobe în frunte, căutân­­du-şi locul, făcând ultimele pre­parative, ultimele repetiţii. Iar buciumaşii cari vor anun­ţa sosirea Suveranului şi a înalţilor oaspeţi îşi încearcă in­strumentele sonore... Joan şi Efrem Enăcescu; proto­­singhelul Teofil Ionescu; arhi­­diaconul Evghenie Orghidan şi diaconul Lavru Florea. Răspunsurile sunt date de co­rul patriarhiei, sub conducerea d-lui Oancsa. Două­ megafoane Instalate ia v:’ capii i i.s 'pituă al ttribv:na_\­lor difuze.,ză rugăsluini­e şi răs­i După oficierea slujbei religioa- i se a urmat solemnitatea distri- I buirii a 250 de fanioane coman­­­­danţilor de stoluri. Distribuirea i s’a făcut de însuşi M. S. Regele, l • care a înmânat comandanţilor ' . respectivi câte un fanion sfinţit de I. P. s. Patriarh. G­ a procedat apoi la ridicarea tradiţionalului pavilion naţional. Cei 25.000 tineri aflaţi pe teren, au format un careu în mijlocul căruia se găsea M. S. Regele. Sărbătorim, pentru a doua oară,­ ziua tineretului, prin a­­ceastă desfăşurare străjerească. Salut cu o deosebită bucurie această tinerime chemată la o viaţă nouă, mai sănătoasă, mai demnă, mai rodnică pentru Pa­trie. S’a spus adesea că, multe păr care au tinerii noştri, că n’au ideal şi că lupta pentru viaţa materială, atât de grea In zilele de azi, a deformat sufletul şi mentalitatea lor. O fi poate în parte adevărat, dar de ce să plângem asupra u­­nor păcate trecute ? Dacă ziua de eri a fost oa­recum umbrită să împodobim Şi să luminăm calea generaţiilor fie mâine.­­ Tot viitorul unei ţări se rea­­zimă pe copiii de astăzi, deci sufletului lor, creşterii lor, tre­bue să îndreptăm toate gându­rile şi toate sforţările naas­te. Lozinca noastră trebue să fie sa­varea zilei de mâine, prin o integrală educaţ­une a tinere­tului. Această mişcare a străjeriei a luat acum în al doilea an de ac­tivitate, un avânt atâta de fru­mos încât ne dă cele mai fru­moase nădejdi de viitor. Acelora cari se îndoesc încă de frumuseţea şi utilitatea noa­stră, Ie recomand să se ducă la şcoli şi în satele străjereşti şi să vadă ce real progres s’a do­bândit în scurt timp. E adevărat că, ne-am înhă­mat la o operă uriaşă, la o ope­ră care cere timp spre a-şi da roadele integrale. Dar toţi acei cari au pornit la drum, au pornit cu atâta dragoste, cu atâta avânt, încât nu se poate să nu ieşim pe de­plin victorioşi. Românul are atâtea calităţi, atâtea virtuţi şi atâtea posibi­lităţi cari, în nenumăratele îm­prejurări au dormit şi cari nu­mai prin avântul de neînvins al tinerimei trebuesc aduse la lu­mină şi puse definitiv în sluji­ta patriei. Străjeria nu este şcoala de carte, ea este şcoala vieţi pen­tru un neam întreg. Străjerul înainte de toate tre­bue crescut să fie un bun cetă­ţean, un desăvârşit patriot, iu­bitor de neam şi de Rege, mân­dru că este român. Străjerul trebue să desvolte esenţa virtuţilor Românismului, şi să le pue prin voinţa şi cre­dinţa sa în slujba României. Aceste generaţii pe cari le creştem cu drag şi grijă trebu­esc să fie mâine adevăraţii sluj­başi şi ostaşi ai patriei. Trebuesc să aibe conştiinţa că orice cetăţean demn de a­punsurile corului, încât întrea­ga asistenţă — peste şaizeci de mii de oameni — poate asculta slujba. Mulţimea din tribună şi co­loanele de pe platou au încre­menit ascultând cetirea Sfintei Evanghelii—doar drapelele fură ,bâtate de vânt, ca nişte tflamure... nalbrm constructiv, fără de pri­hană — mâine când va fi vârst­nic ne va da un popor care va­­ fi în orice împrejurare la înăl- I ţimea sacrificiilor cerute de un patriotism desăvârşit. Marele Voevod Mihai, A . R. Principele Nicolae, I. P. S. Pa­triarh Miron, membrii guvernu­lui, clerul şi reprezentanţii C. E. T. R.-ului. Pavilionul naţional se ridică falnic către cer, în timp ce din 25.000 de piepturi răsună viguros imnul Regal. Străjerii intonează apoi rugăciunea „Tatăl Nostru“, pe care M. S. Regele o ascultă în genunchi a­cest nume, — începând cu Re­gele, — este toată viaţa lui un slujbaş şi un ostaş al ţării. Fiecare cetăţean este o rotiţă din mecanismul Statului, şi penb­rut ca întregul organism să fie pe deplin de folos, trebue ca fiecare, la locul unde l-a aşe­­zat soarta, să-şi facă pe deplin datoria, mânat de un singur gând şi călăuzit de un singur suflet, acel al neamului său. Nici­odată — privind acest falnic tineret plin de avânt — nu ni se pare mai vie, vechea noastră zicătoare: „apa trece pietrele rămân“. Voi străjerii sunteţi pietrele, voi sunteţi temelia nepieritoare pa care voim să clădim o Româ­nie mai bună, o Românie de ne­clintit în hotarele ei fireşti. Acest tineret crescut în ace­laş ideal — căruia îi făurim un suflet unic, plin de avânt, de încredere în slujba unui naţio­STRAJERI! Cuvântul Meu de Rege şi de Mare Străjer, în această zi ca­­re-i atât de a voastră cât şi a Mea, se îndreaptă către voi, cu drag şi cu mândrie. In voi, copiii Mei dragi de as­tăzi, cetăţenii şi ostaşii Mei iu­biţi de mâine; în voi îmi pun nădejdea zilelor de mâine. După falanga cea mare a în­tregitorilor de neam, veţi veni falanga cea neînvinsă a conso­lidării definitive a României mo­derne. Luaţi şi voi, cum trebue să luăm toţi, ce e bun dela părinţii şi strămoşii noştri, luaţi din năzuinţele de veacuri ale nea­mului nostru, acea tărie care ni­ e fata, — şi strânşi uniţi în­­tr’o singură voinţă, într’un sin­gur avânt, să plămădim Româ­nia cea nouă a Românismului biruitor. Virtuţile atâtor generaţii cari au rămas neclintite pe aceste meleaguri, să se însuţească în voi, cetăţenii de mâine. Şi rostind aceste cuvinte stră­­jerilor, nu pot să nu Mă gân­desc cu recunoştinţă la acei dintre colaboratorii Mei de orice clipă, cari sunt chemaţi să plă­mădească şi să pregătească a­­ccets suflete. Com­odanţilor cărora li s’au­­ încredinţat viitorul Itofdaniei, lor le aduc astăzi salutul Meu de dragoste. Ştiu până la ce punct sunt conştienţi de datoria lor şi cu câtă grijă îşi îndeplinesc greaua dar frumoasa lor misiune. Fant îmbucurător, că am pu­tut să Mă sprijin pe învăţăto­­rime, şi că în ei am putut găsi Se fac pregătiri pentru exerci­ţiile de ansamblu. In momentul acesta o tribună mică, populară, cu care înce­pea şirul celor oficiale, se surpă. Mai multe zeci de oameni cad unii peste alţii. Femeile ţipă. Prăbuşirea nu s’a făcut insă prea brutal. Totuş, sunt câţiva răniţi, câ­teva fracturi. Postul de ajutor cel mai a­­propiat aleargă în ajutorul vie­şi dragostea şi avântul necesar mişcării noastre. Acestor comandanţi le aduc aci mulţumirea Mea cea mai desăvârşită. Sărbătoarea de azi a luat o şi mai mare strălucire, prin faptul că la ea iau parte stră­luciţii Şefi ai ţărilor aliate, că­rora în numele tineretului Ro­mânesc le aduc cea mai caldă salutare. Este pentru voi un fapt care trebue să vă bucure inima că, în zilele când se serbează întă­rirea străjeriei, Preşedintele Be­neş şi Principele Regent al Iugoslaviei, împreună cu Regele României, lucrează la consolida­rea prieteniei şi la întărirea a­­lianţelor noastre. Să fiţi mândri de acest fapt, şi să ştiţi prin munca şi cre­dinţa voastră, să vă arătaţi vrednici de această cinste. Tineretul Românesc străjerii priveşte cu drag la camarazii Micii înţelegeri şi trimite tine­retului iugoslav şi cehoslovac calda lui urare de sănătate,­­ începând astăzi un nou an de activitate, prin felul cum veţi lucra şi veţi şti cu vrednicie să urmaţi lozinca voastră, „CRE­DINŢA ŞI MUNCA PENTRU PATRIE ŞI REGE” să întăriţi fiecare, prin felul vostru de a fi, România voastră şi a noastră tuturora.­­ SANATATE! Solemnitatea ia sfârşit prin citarea prin ordine de zi a e­­duficatorilor cari au depus râv­nă deosebită şi devotament pentru organizarea şi îndruma­rea tineretului şi prin împăl­­ţirea insignelor, gradelor şi­ fa­­nioanelor. M. S. Regele şi suita se în­dreaptă spre loja regală, în timp ce tinerii intonează imnul străjerilor, timelor. Răniţii uşor sunt pansaţi pe loc, ceilalţi expediaţi la spital. Dar speakerul anunţă prin cele două megafoane asistenţa. — S’a prăbuşit o tribună mi­că. Publicul să fie liniştit. Nu s’a întâmplat mai nimic. O doamnă s’a ales cu piciorul rupt. Alte câteva persoane cu sgârie­­turi neînsemnate. Programul va continua, ur­mând să înceapă exerciţiile de ansamblu. Ia­r difirme­le oficiale aleargă unul ing. Pitulescu,­­director general şeaua proaspăt­ă p. t.; col. Gabriel Marineren, prefectul poliţiei; Al. Gh. Do­­nescu, primarul general; Iu­ca, Savel Rădulescu, Cancicov, Ne­gură, subsecretari de stat: dr. Gane, Tr. Pârvu, Vlahide, Gheorghiu și Dumitriu, secretari generali: M. Arion, N. Con­­diescu, etc. Magistratura este reprezen­tată prin d-nii Râtescu, C. Vi­­foreanu, Stârcea, Godin stejă­­r­escu și Iuca,­­iar armata prin d-nii generali Ştefânescu Amza, Prodan, Pârâianu, Manu, Sam­­sonovici, etc. De la palat au venit d-nii ge­neral Basievici,­ mareşalul pala­tului: general Balif; vice mare­şal Ernest Urdăreanu; general Coboisescu, Ri­ubei, etc. SOSIREA SUVERANULUI ŞI A INALŢILOR t 'A£.p.S'J.'I Freamătul mulţimii! _ în câmp şi în tribune e din ce în ce mai mare. Febrilitatea creşte... ca în a­­propierea unui mare eveni­ment. Apoi deodată, buciumaşii în­cep să vestească d­e buciume sosirea cortegiului regal şi mul­ţimea se potoleşte ca prin far- I­mec. Curând se opreşte dinaintea I tribunei regale primul automo­bil, din care coboară­ M. S. Re­gele şi d. Eduard Beneş, preşe­dintele Cehoslovaciei. Mulţimea ovaţionează. Din a doua maşină descind M. S. Regina Maria şi A. S. R. Principele Regent Paul al Iugo­slaviei. Din următoarele coboară A. S. R. Principele Nicolae şi suita Suveranului şi a înalţilor oas­peţi. TRECEREA IN REVISTA M. S. Regele, A. S. R. Princi­pele Nicolae trec coloanele de străjeri şi străjeriţe, de cerce­taşi şi cercetase, in revistă. Uraiale, ca ui­ val mişcător, indică drumul Suveranului prin­tre grupele înşiruite pe platou. Iar braţele tinereşti saltă sprinten şi spontan în aer... SLUJBA IX» LIGI O AS A In mijlocul p­atoului se află o masă pe care aşteaptă Sfânta Cruce şi Evanghelia. Slujba religioasă este oficiată de I. P. S. S. dr. Miron Cristea, patriarhul României, ajutat de I. P. S. Nicolae Pop­ovici, episco­pul Oradiei, I. P. S­ Niculae Colan, episcopul Clujului, P. S. arhiereu Veniamin Pocitan Plo­ începe pro­gr­a­mul străjeresc Cuvântarea M. S. Regelui Se dărâmă o tribună mică Ingenunchierea în timpul serviciului divin Exerciţiile de ansamblu D, colonel Panaitescu, co­mandantul tehnic al demons­traţiilor străjereşti, dă semna­lul. Programul este executat de 10.000 de străjeri, dintre care 5.000 din Capitală şi 5.000 din provincie şi începe prin execu­tarea tradiţionalului salut stră­­j­eresc „Sănătate“. Braţele a 10.000 de tineri şi tinere se mişcă viciu şi însu­fleţit executând mişcări pe cât de simple pe atât de frumoase şi sănătoase. Intr’un ritm perfect şi bine, pus la punct, se execută miş­cările : „Trăsnete şi fulgere“, „Culesul Viei“, „Cum beau pă­sările“, „Trasul clopotului“, „Leagănul“, „Legănatul copa­cilor”, „Pentru întinsul rufe­lor“, „Epuraşul“ şi ca un cheer a un veios „Ura-Ura“. Sfârşîndu-se programul exer­­ciţiilor de ansamblu, d. col. Pa­naitescu dă dispoziţii pentru degajarea terenului, în vederea continuării serbării. Se prăbuşeşte tribuna I cu 5000 persoane Când speakerul dădea prin megafoane ordine pentru părăsirea terenu­lui, ca să poată continua programul jocurilor, pes­te vocea lui, multiplicată de aparate, răsună deo­dată un vaer ca un iureş prelung, purtat de vântul puternic... şi una din tri­bunele, cari se inălţau maiestoase In faţa celor oficiale, se prăbuşi ase­meni unui castel de cărţi de joc. Uriaşa schelă, încărca­tă cu aproximativ 5000 de persoane, se rupse Continuare in pag. 3­ a Tribuna I prăbuşită

Next