Universul, iunie 1936 (Anul 53, nr. 149-163)
1936-06-11 / nr. 159
Consecinţele propagandei maghiare Propaganda maghiară este foarte bine organizată. Am recunoscut aceasta ori de câte ori am avut prilejul să subliniem efectele sale în afară de frontierele Ungariei, în apus şi peste ocean. Vina este şi a noastră, care n’am dat şi nu dăm atenţia ce se cuvine acestei ofensive maghiare desfăşurată pe toate fronturile. Guvernele noastre, ca şi ale aliaţilor din Mica înţelegere, preocupate prea mult de consolidarea statelor respective, în sfera intereselor interne şi externe, regionale, au lăsat să se dezvolte propaganda maghiară chiar în ţările amice din apus. Câteva fapte recente dovedesc forţa de penetraţiune a acestei propagande, nu numai in lumea politică, ci şi în burghezimea şi elita intelectuală franceză. Academicienii francezi au început şi ei să fie atraşi la Budapesta, sub pretextul restabilirii raporturilor de amiciţie şi intelectuale între Franţa şi Ungaria. Politica însă primează. Dovadă articolul ce l-a publicat d. Henry Bordeaux, in „Le Journal“, cu privire la politica exterioară a guvernul Gömbös. Ministrul de externe al Ungariei, d. Kanya, a expus academicianului francez suferinţele patriei sale în urma severităţii împinsă până la... cruzime cu care ar fi fost tratată de făuritorii păcii. D. Kanya a pus în funcţie „placa“ şi d. Henry Bordeaux transmite, mişcat, cele ce a auzit despre această .,tragedia maghiară.“, compatrioţilor săi, Ungaria n’a voit războiul. Contele Tisza s’a opus In vara anului 1914... Totuşi, Ungaria a fost sever lovită. Teritoriul său a fost amputat în proporţii de 75%, iar populaţia condamnată să sufere consecinţele „injustiţiei“... Dar, pentru ce s’a operat „amputarea“ Ungariei de odinioară, nu se spune... Istoria contimporană aşa se falsifică de revizioniştii din Budapesta. Intervine apoi propaganda prin turism. Sub egida ministerului instrucţiei publice ungar, — scrie L’Oeuvre, — un comitet a fost însărcinat după încheerea păcii, să facă o anchetă întinsă in societatea maghiară în vederea condiţiilor in care ea ar putea primi pe străini, ca invitaţi în familii, în epoca vacanţelor. Guvernul din Budapesta a organizat un biurou la Paris pentru „alegerea“ familiilor franceze dispuse să fie ospitalizate în Budapesta, sau în altă localitate din Ungaria, ca şi a studenţilor. Acelaş biurou are o secţie turistică pentru organizarea călătoriilor din Franţa în Europa centrală, având totdeauna ca staţie terminus, Budapesta. Biuroul maghiar de propagandă şi de turism din Paris este condus de agenţi ai guvernului Gömbös, specialişti în materie şi care au strânse legături cu Liga revizionistă maghiară. Sub firma Uniunii Naţionale a Studenţilor maghiari, un grup de câteva sute de profesori, profesoare, studenţi şi studente, din Franţa, a fost invitat să petreacă „şase săptămâni în Ungaria în familiile marei burghezii“. Pe lângă birourile de propagandă revizionistă şi turistică, organizate, dirijate şi întreţinute de agenţii guvernului maghiar in capitala Franţei, s-a alcătuit un comitet de amiciţie franco-italian, sub patronajul Frontului latin, care organizează călătorii în Europa centrală cu scopul de a apăra influenţa latină, a întări legăturile de amiciţie franceze, în statele din Europa centrală. România face şi ea parte din Europa centrală. România e singura ţară latină din Europa centrală. Totuşi, comitetul pomenit, pus sub patronajul asociaţiei Frontului latin, ocoleşte şi ignorează România. El organizează călătorii de amiciţie şi fraternitate... latină, în ţara urmaşilor triburilor angro-finice aduse de A.,-pa.!n fosta ţară romană, care, nici prin origină etnică, nici prin limbă, nici prin obiceiuri şi moravuri, nu pot avea nimic comun cu latinitatea. Interesele politice ale Micii înţelegeri şi ale Franţei nu sunt Insă de acord cu politica revizionistă a Ungariei, pe care a accentuat-o şi mai mult guvernul din Budapesta In ultimul timp. Cum se acordă atunci repetatele manifestaţii de simpatie şi de amiciţie din ţările amice şi aliate, faţă de Ungaria cu revizionismul maghiar ? Suntem şi noi datori să fim prezenţi acolo unde trebue şi să reacţionăm, aşa cum impun interesele comune ale aliaţilor, căci nu e prudent şi inteligent să lăsăm libertate de acţiune revizioniştilor din pustă sub cuvânt că dreptatea cauzei noastre se impune de la sine şi fără o contra-propagandă. SCRISORI DIN ROMA .1 Propunerea Argentinei de A.TASINI Roma, 5 Iunie 1936 La 3 iunie, reprezentantul Argentinei la Geneva a remas d-lui Aveno o notă a guvernului din Buenos Aires, prin care acesta cere convocarea adunării extraordinare a Ligii. Nota amintește că, cu prilejul ultimei sesiuni de la Geneva, delegatul argentinian a făcut rezerve formale asupra amânării deliberărilor privitoare la conflictul italo-etiopic. Ele erau determinate de dorinţa de a asigura menţinerea principiului fundamental al pactului Societăţii Naţiunilor şi de ideia, exprimată, cu prilejul a diferite reuniuni ale Adunării Societăţii Naţiunilor, de a democratiza funcţiunile consiliului. După această introducere — mai degrabă vagă — nota arată că guvernul argentinian cere convocarea Adunării pentru (Continuare , pag. 2-a) „ _ „ . „ . . _ . . . ,eşteanu, vicarul patriarhiei: S. D. Eduard Beneş, M. S. Regina Mana si Principele Paul, in tribuna regala ; P. L. L. arhimandriţii Foaret Aniversarea Restauraţiei Măreţia serbărilor de Luni a fost întunecată de o impresionantă nenorocire S’au prăbuşit două tribune. — Trei morţi identificaţi şi peste 600 de răniţi Sărbătoarea Restauraţiei a încăput Luni dimineaţă intr’un cadru deosebit de fastuos. Pe platoul Cotrocenilor, acolo unde se fac defilărie de 10 Mai şi unde a fost sărbătorită şi anul trecut ziua de 11 Iunie, se aflau construite în larg amfiteatru tripufie înaite pentru invitaţi şi participanţi la serbare. Platoul din mijloc era înţesat de copii, cari aşteptau, grupaţi, începerea programului. In faţa amfiteatrului tribunelor, rânduite in trei laturi ale unui pahat enorm, de cealaltă parte a şoselei, se ridicau, mai mici, dar frumos împodobite, constituind a patra lăture, tribunele oficiale ale casei regale, înalţilor demnitari, foştilor miniştri şi ale invitaţilor de marcă. Ziua se anunţa răcoroasă — deci prielnică unei manifestaivuni tinereşti — deşi batea un vânt puţin cam puternic, cam îndărătnic, care stârnea praful, în timp ce în tribunele oficiale soseau mereu membrii guvernului, ai corpului diplomatic, foştii miniştri, parlamentarii şi alţi demnitari, pe câmp, în sunetele muzicilor, ultimele grupe îşi luau locul cuvenit. Toaletele subţiri ale doamnelor nu prea au trecere din cauza vântului care, insistent cum suflă, începe curând să devie supărător. In schimb, domnii cari n’au neglijat să-şi aducă pardesiile, ca măsură de prevedere pentru capriciozitatea timpului, se facem flor cu ct. pe umeri şi chiar îmbrăcate de-alezneiea peste costumul ceremonios. De, nu mai este vorba de eleganţâ şi de estetică, când vântul te biciue nemilos. In aşteptarea începerii programului, mulţimea de pe platou şi din triuic freamătă. Cele populare — tribune largi, înalte, încăpătoare, pe fundalul cărora străluceşte emblema Suveranului şi deasupra cărora flutură drapelele — gem de lume. In rândurile de sus e publicul, doamne cu toalete în culori vii, apoi, în rândurile de mai jos sunt masaţi premaitarii, în Automobilele după altul pe stropită şi stopează apoi în faţa tribunelor oficiale. Fracuri gri, negre, uniforme în fireturi scânteietoare, rochii ultima modă răsar din maşini pe uşile înguste, care se închid în urmă, trosnind... Tribunele oficiale au înflorit şi ele, ca un buchet. Iată în ele pe membrii guvernului : d. Gh. Tătărăscu, preşedintele consiliului şi d-nii miniştri N. Titulescu, dr. Angelescu’, I. Inculeţ, dr. Costinescu, Victor Antonescu, V. Sassu, I. Nistor, R. Franasovici, Lapidator, Vaier Pop. Corpul diplomatic e deasemeni prezent, în frunte cu monseniorul Valeriu Valeri, nunţiul papal. Dintre foştii miniştri se află in tribune d-nii Victor Slăvescu, I. Mihalache cu d-na, dr. N. Lupu, Voicu Niţescu, M. Oromoiu, D. Gusti, Virgil Madgearu, D. R. Ioaniţescu, Trancu- Iaşi, N. Buduraşcu, I. Răducanu, V. Potârcă, M. Manoilescu, Armand Călinescu, Gr. Iunian, Ghelmegeanu, Munteanu Râmnic, etc. Printre celelite persoane oficiale se gasece d-nii Mitiţă , Constantinescu, guvernatorul Băncii Naţionale; Cezar Mere- Iutză, director general c. f. r.; văţătorii, primarii, preoţii, străjeri şi străjeriţe. Costumele uniforme — toate o apă — îi deosebesc de restul publicului în haine pestriţe. Iar în câmp, ce varietate de culori, ce încântare pentru ochi!... t urai bv'Ou' .He altfel , iată ii' j eter în uni fot'*■ mă albastră ; mai încolo altele în bluze albe şi rochii albastre; apoi cercetase şi cercetaşi; o coloană de tineri cu pantaloni albi, înşiruiţi cu echipajul unui vas la darea raportului; buciumaşi şi buciumaşe, în înfloritele costume naţionale; copii mărunţi şi sprinteni, în alb... Coloane după coloane, tineretul se plimbă pe platou cu muzici şi tobe în frunte, căutându-şi locul, făcând ultimele preparative, ultimele repetiţii. Iar buciumaşii cari vor anunţa sosirea Suveranului şi a înalţilor oaspeţi îşi încearcă instrumentele sonore... Joan şi Efrem Enăcescu; protosinghelul Teofil Ionescu; arhidiaconul Evghenie Orghidan şi diaconul Lavru Florea. Răspunsurile sunt date de corul patriarhiei, sub conducerea d-lui Oancsa. Două megafoane Instalate ia v:’ capii i i.s 'pituă al ttribv:na_\lor difuze.,ză rugăsluinie şi răsi După oficierea slujbei religioa- i se a urmat solemnitatea distri- I buirii a 250 de fanioane comandanţilor de stoluri. Distribuirea i s’a făcut de însuşi M. S. Regele, l • care a înmânat comandanţilor ' . respectivi câte un fanion sfinţit de I. P. s. Patriarh. G a procedat apoi la ridicarea tradiţionalului pavilion naţional. Cei 25.000 tineri aflaţi pe teren, au format un careu în mijlocul căruia se găsea M. S. Regele. Sărbătorim, pentru a doua oară, ziua tineretului, prin această desfăşurare străjerească. Salut cu o deosebită bucurie această tinerime chemată la o viaţă nouă, mai sănătoasă, mai demnă, mai rodnică pentru Patrie. S’a spus adesea că, multe păr care au tinerii noştri, că n’au ideal şi că lupta pentru viaţa materială, atât de grea In zilele de azi, a deformat sufletul şi mentalitatea lor. O fi poate în parte adevărat, dar de ce să plângem asupra unor păcate trecute ? Dacă ziua de eri a fost oarecum umbrită să împodobim Şi să luminăm calea generaţiilor fie mâine. Tot viitorul unei ţări se reazimă pe copiii de astăzi, deci sufletului lor, creşterii lor, trebue să îndreptăm toate gândurile şi toate sforţările naaste. Lozinca noastră trebue să fie savarea zilei de mâine, prin o integrală educaţune a tineretului. Această mişcare a străjeriei a luat acum în al doilea an de activitate, un avânt atâta de frumos încât ne dă cele mai frumoase nădejdi de viitor. Acelora cari se îndoesc încă de frumuseţea şi utilitatea noastră, Ie recomand să se ducă la şcoli şi în satele străjereşti şi să vadă ce real progres s’a dobândit în scurt timp. E adevărat că, ne-am înhămat la o operă uriaşă, la o operă care cere timp spre a-şi da roadele integrale. Dar toţi acei cari au pornit la drum, au pornit cu atâta dragoste, cu atâta avânt, încât nu se poate să nu ieşim pe deplin victorioşi. Românul are atâtea calităţi, atâtea virtuţi şi atâtea posibilităţi cari, în nenumăratele împrejurări au dormit şi cari numai prin avântul de neînvins al tinerimei trebuesc aduse la lumină şi puse definitiv în slujita patriei. Străjeria nu este şcoala de carte, ea este şcoala vieţi pentru un neam întreg. Străjerul înainte de toate trebue crescut să fie un bun cetăţean, un desăvârşit patriot, iubitor de neam şi de Rege, mândru că este român. Străjerul trebue să desvolte esenţa virtuţilor Românismului, şi să le pue prin voinţa şi credinţa sa în slujba României. Aceste generaţii pe cari le creştem cu drag şi grijă trebuesc să fie mâine adevăraţii slujbaşi şi ostaşi ai patriei. Trebuesc să aibe conştiinţa că orice cetăţean demn de apunsurile corului, încât întreaga asistenţă — peste şaizeci de mii de oameni — poate asculta slujba. Mulţimea din tribună şi coloanele de pe platou au încremenit ascultând cetirea Sfintei Evanghelii—doar drapelele fură ,bâtate de vânt, ca nişte tflamure... nalbrm constructiv, fără de prihană — mâine când va fi vârstnic ne va da un popor care va fi în orice împrejurare la înăl- I ţimea sacrificiilor cerute de un patriotism desăvârşit. Marele Voevod Mihai, A . R. Principele Nicolae, I. P. S. Patriarh Miron, membrii guvernului, clerul şi reprezentanţii C. E. T. R.-ului. Pavilionul naţional se ridică falnic către cer, în timp ce din 25.000 de piepturi răsună viguros imnul Regal. Străjerii intonează apoi rugăciunea „Tatăl Nostru“, pe care M. S. Regele o ascultă în genunchi acest nume, — începând cu Regele, — este toată viaţa lui un slujbaş şi un ostaş al ţării. Fiecare cetăţean este o rotiţă din mecanismul Statului, şi penbrut ca întregul organism să fie pe deplin de folos, trebue ca fiecare, la locul unde l-a aşezat soarta, să-şi facă pe deplin datoria, mânat de un singur gând şi călăuzit de un singur suflet, acel al neamului său. Niciodată — privind acest falnic tineret plin de avânt — nu ni se pare mai vie, vechea noastră zicătoare: „apa trece pietrele rămân“. Voi străjerii sunteţi pietrele, voi sunteţi temelia nepieritoare pa care voim să clădim o Românie mai bună, o Românie de neclintit în hotarele ei fireşti. Acest tineret crescut în acelaş ideal — căruia îi făurim un suflet unic, plin de avânt, de încredere în slujba unui naţioSTRAJERI! Cuvântul Meu de Rege şi de Mare Străjer, în această zi care-i atât de a voastră cât şi a Mea, se îndreaptă către voi, cu drag şi cu mândrie. In voi, copiii Mei dragi de astăzi, cetăţenii şi ostaşii Mei iubiţi de mâine; în voi îmi pun nădejdea zilelor de mâine. După falanga cea mare a întregitorilor de neam, veţi veni falanga cea neînvinsă a consolidării definitive a României moderne. Luaţi şi voi, cum trebue să luăm toţi, ce e bun dela părinţii şi strămoşii noştri, luaţi din năzuinţele de veacuri ale neamului nostru, acea tărie care ni e fata, — şi strânşi uniţi într’o singură voinţă, într’un singur avânt, să plămădim România cea nouă a Românismului biruitor. Virtuţile atâtor generaţii cari au rămas neclintite pe aceste meleaguri, să se însuţească în voi, cetăţenii de mâine. Şi rostind aceste cuvinte străjerilor, nu pot să nu Mă gândesc cu recunoştinţă la acei dintre colaboratorii Mei de orice clipă, cari sunt chemaţi să plămădească şi să pregătească accets suflete. Comodanţilor cărora li s’au încredinţat viitorul Itofdaniei, lor le aduc astăzi salutul Meu de dragoste. Ştiu până la ce punct sunt conştienţi de datoria lor şi cu câtă grijă îşi îndeplinesc greaua dar frumoasa lor misiune. Fant îmbucurător, că am putut să Mă sprijin pe învăţătorime, şi că în ei am putut găsi Se fac pregătiri pentru exerciţiile de ansamblu. In momentul acesta o tribună mică, populară, cu care începea şirul celor oficiale, se surpă. Mai multe zeci de oameni cad unii peste alţii. Femeile ţipă. Prăbuşirea nu s’a făcut insă prea brutal. Totuş, sunt câţiva răniţi, câteva fracturi. Postul de ajutor cel mai apropiat aleargă în ajutorul vieşi dragostea şi avântul necesar mişcării noastre. Acestor comandanţi le aduc aci mulţumirea Mea cea mai desăvârşită. Sărbătoarea de azi a luat o şi mai mare strălucire, prin faptul că la ea iau parte străluciţii Şefi ai ţărilor aliate, cărora în numele tineretului Românesc le aduc cea mai caldă salutare. Este pentru voi un fapt care trebue să vă bucure inima că, în zilele când se serbează întărirea străjeriei, Preşedintele Beneş şi Principele Regent al Iugoslaviei, împreună cu Regele României, lucrează la consolidarea prieteniei şi la întărirea alianţelor noastre. Să fiţi mândri de acest fapt, şi să ştiţi prin munca şi credinţa voastră, să vă arătaţi vrednici de această cinste. Tineretul Românesc străjerii priveşte cu drag la camarazii Micii înţelegeri şi trimite tineretului iugoslav şi cehoslovac calda lui urare de sănătate, începând astăzi un nou an de activitate, prin felul cum veţi lucra şi veţi şti cu vrednicie să urmaţi lozinca voastră, „CREDINŢA ŞI MUNCA PENTRU PATRIE ŞI REGE” să întăriţi fiecare, prin felul vostru de a fi, România voastră şi a noastră tuturora. SANATATE! Solemnitatea ia sfârşit prin citarea prin ordine de zi a eduficatorilor cari au depus râvnă deosebită şi devotament pentru organizarea şi îndrumarea tineretului şi prin împălţirea insignelor, gradelor şi fanioanelor. M. S. Regele şi suita se îndreaptă spre loja regală, în timp ce tinerii intonează imnul străjerilor, timelor. Răniţii uşor sunt pansaţi pe loc, ceilalţi expediaţi la spital. Dar speakerul anunţă prin cele două megafoane asistenţa. — S’a prăbuşit o tribună mică. Publicul să fie liniştit. Nu s’a întâmplat mai nimic. O doamnă s’a ales cu piciorul rupt. Alte câteva persoane cu sgârieturi neînsemnate. Programul va continua, urmând să înceapă exerciţiile de ansamblu. Iar difirmele oficiale aleargă unul ing. Pitulescu,director general şeaua proaspătă p. t.; col. Gabriel Marineren, prefectul poliţiei; Al. Gh. Donescu, primarul general; Iuca, Savel Rădulescu, Cancicov, Negură, subsecretari de stat: dr. Gane, Tr. Pârvu, Vlahide, Gheorghiu și Dumitriu, secretari generali: M. Arion, N. Condiescu, etc. Magistratura este reprezentată prin d-nii Râtescu, C. Viforeanu, Stârcea, Godin stejărescu și Iuca,iar armata prin d-nii generali Ştefânescu Amza, Prodan, Pârâianu, Manu, Samsonovici, etc. De la palat au venit d-nii general Basievici, mareşalul palatului: general Balif; vice mareşal Ernest Urdăreanu; general Coboisescu, Riubei, etc. SOSIREA SUVERANULUI ŞI A INALŢILOR t 'A£.p.S'J.'I Freamătul mulţimii! _ în câmp şi în tribune e din ce în ce mai mare. Febrilitatea creşte... ca în apropierea unui mare eveniment. Apoi deodată, buciumaşii încep să vestească de buciume sosirea cortegiului regal şi mulţimea se potoleşte ca prin far- Imec. Curând se opreşte dinaintea I tribunei regale primul automobil, din care coboară M. S. Regele şi d. Eduard Beneş, preşedintele Cehoslovaciei. Mulţimea ovaţionează. Din a doua maşină descind M. S. Regina Maria şi A. S. R. Principele Regent Paul al Iugoslaviei. Din următoarele coboară A. S. R. Principele Nicolae şi suita Suveranului şi a înalţilor oaspeţi. TRECEREA IN REVISTA M. S. Regele, A. S. R. Principele Nicolae trec coloanele de străjeri şi străjeriţe, de cercetaşi şi cercetase, in revistă. Uraiale, ca ui val mişcător, indică drumul Suveranului printre grupele înşiruite pe platou. Iar braţele tinereşti saltă sprinten şi spontan în aer... SLUJBA IX» LIGI O AS A In mijlocul patoului se află o masă pe care aşteaptă Sfânta Cruce şi Evanghelia. Slujba religioasă este oficiată de I. P. S. S. dr. Miron Cristea, patriarhul României, ajutat de I. P. S. Nicolae Popovici, episcopul Oradiei, I. P. S Niculae Colan, episcopul Clujului, P. S. arhiereu Veniamin Pocitan Plo începe programul străjeresc Cuvântarea M. S. Regelui Se dărâmă o tribună mică Ingenunchierea în timpul serviciului divin Exerciţiile de ansamblu D, colonel Panaitescu, comandantul tehnic al demonstraţiilor străjereşti, dă semnalul. Programul este executat de 10.000 de străjeri, dintre care 5.000 din Capitală şi 5.000 din provincie şi începe prin executarea tradiţionalului salut străjeresc „Sănătate“. Braţele a 10.000 de tineri şi tinere se mişcă viciu şi însufleţit executând mişcări pe cât de simple pe atât de frumoase şi sănătoase. Intr’un ritm perfect şi bine, pus la punct, se execută mişcările : „Trăsnete şi fulgere“, „Culesul Viei“, „Cum beau păsările“, „Trasul clopotului“, „Leagănul“, „Legănatul copacilor”, „Pentru întinsul rufelor“, „Epuraşul“ şi ca un cheer a un veios „Ura-Ura“. Sfârşîndu-se programul exerciţiilor de ansamblu, d. col. Panaitescu dă dispoziţii pentru degajarea terenului, în vederea continuării serbării. Se prăbuşeşte tribuna I cu 5000 persoane Când speakerul dădea prin megafoane ordine pentru părăsirea terenului, ca să poată continua programul jocurilor, peste vocea lui, multiplicată de aparate, răsună deodată un vaer ca un iureş prelung, purtat de vântul puternic... şi una din tribunele, cari se inălţau maiestoase In faţa celor oficiale, se prăbuşi asemeni unui castel de cărţi de joc. Uriaşa schelă, încărcată cu aproximativ 5000 de persoane, se rupse Continuare in pag. 3 a Tribuna I prăbuşită