Universul, iunie 1936 (Anul 53, nr. 164-178)

1936-06-16 / nr. 164

r Suferinţele românilor de pest© Dunăre " Sub dominaţia turceiască, situaţia românior din Bul­garia a fost mult mai bună. Ei au avut şcolile şi biseri­cile lor şi niciodată autorită­ţile otomana n’au luat mă­suri Împotriva întrebuinţării limbii româneşti în şcoli şi biserici, sau împotriva liber­tăţii exerciţiului cultului creştin. După liberarea bulgarilor de sub jugul turcesc — gra­ţie al sacrificiilor făcute de români în războiul din 1877 — situaţia fraţilor noştri de peste Dunăre s’a înrăutăţit. Bulgarii au uitat trecutul şi ceea ce le impun tratatele şi obligaţiunile internaţio­nale. De sentimentul recu­noştinţei nu mai pomenim, de­oarece cuvântul recunoş­tinţă nu are echivalentul său în vocabularul bulgar. Fapt­­ este că tragedia românilor din Bulgaria şi în deosebi a celor din valea Timocului, unde sunt 36 de comune româneşti, nu poate să fie în acord cu repetatele declaraţii făcute de şefii guvernelor statului vecin cu privire la bunele lor dispozi­­ţiuni de a restabili raporturi amicale cu noi pe baza unor înţelegeri privitoare la regi­mul minorităţilor respective. încă din anul 1934, s’au luat măsuri excep­ţrionale împotriva acestor români, cari vor să-şi păstreze con­ştiinţa lor naţională, obice­iurile şi tradiţiile lor stră­moşeşti, limba şi caracteris­tica lor etnică. Niciodată ei n’au manifes-* tat sentimente ostile faţă de poporul bulgar, cu care au Înţeles şi înţeleg să trăiască în raporturi bune şi nici n’au dat vreodată prilejul să l1 se suspecteze realitatea lor cetăţenească. De o politică iredentistă română, de­ asemenea nu poate fi vorba. Totuşi, auto­rităţile bulgare, printr’o se­rie de măsuri ilegale, prin abuzuri şi acte de teroare şi de provocaţiune, urmăresc deznaţionalizarea românilor. Mulţi români din valea Ti­mocului au fost deportaţi în părţile de sud ale regatului, iar cei rămaşi în comunele lor, sunt supuşi unui trata­ment barbar, ca şi când ar fi în afară de legi. Nu numai că s’a interzis în şcoli şi in biserici, întrebuinţarea ’lim­bii române, dar organele ad­ministrative amendează pe cetăţeni cari vorbesc limba română în propriile lor fa­milii, sau în localurile pu­blice. S’au interzis colindele tra­diţionale religioase din epo­ca sărbătorilor Crăciunului, şezătorile, clăcile, horele, petrecerile populare cu cân­tece româneşti şi nici la nunţi şi botezuri nu se mai tolerează asemenea cântece! Cu toate că liceul româ­nesc din Sofia este al sta­tului român, nu se permite elevilor săi, cari, în timpul vacanţelor, vin la familiile lor, să poarte uniforma a­­cestei şcoale particulare. Pă­rinţii acestor elevi sunt te­rorizaţi. In asemenea condiţii se desfăşoară marea dramă a Românilor timoceni. Pe când in România, bul­garii se bucură de toate li­bertăţile şi drepturile cetă­ţeneşti, dispun de un mare număr de şcoli şi biserici, au ziarele lor şi nimeni nu le interzice să vorbească limba lor şi să practice obi­ceiurile şi tradiţiile strămo­şeşti, guvernul bulgar nu se consideră obligat nici prin tratate, nici prin acorduri bazate pe reciprocitate, să aplice acelaş tratament mi­norităţii româneşti. In plus, el încurajează mişcările iredentiste împo­triva noastră. Fără să ne abatem de la politica noastră bazată pe respectul drepturilor mino­rităţilor, suntem datori însă să luăm măsurile impuse de politica provocatoare a Bul­gariei, în cadrul intereselor noastre naţionale. Cum în România, bulgarii se bucură de anumite privi­legii, nimeni nu ne obligă să le mai îngăduim de a­­cum înainte. SCRISORI DIN LONDRA Sancţiunile Londra, Iunie de AUGUR a­nunţa hotărît pentru ridicarea­­ sancţiunilor anti-italiene. Examinând­ rapoartele care vin ! Rezultă din acestea, că guver­n din toate colţurile Europei, a­­jungem la concluzia inevitabilă că imensa majoritate a ţărilor reprezentate la Geneva a obo­sit continuând regimul sancţiu­nilor economice împotriva Ita­liei şi doreşte sfârşitul lor. Dar în acelaş­i timp, toate aceste ţări se feresc să meargă prea de­parte, pentru că vor să cunoas­că mai întâi atitudinea pe care o va lua Marea Britanie în vii­toarea reuniune de la Geneva. Să luăm de exemplu, cazul Rusiei. Informaţii numeroase şi ■din iz­voare diferite nu mai lasă nici-o îndoială că d. Litvinov e sătul de sancţiunile împotriva Italiei pentru că, după părerea sa, ele sunt o piedică în consolidarea ■frontului contra Germaniei. To­­tuş, d. Litvinov, atât de catego­ric in declaraţiile sale particu­lare, ezită încă să ia poziţie in mod public, înainte de a cu­noaşte hotărârea guvernului bri­tanic. Franţa, de asemeni, do­reşte să afle punctul de vedere al Londrei înainte de a se pro­(Continuare în pag. 2-a'­ nul d-lui Baldwin, care a dat do­vadă de atâta energie şi iniţiati­vă în epoca eroică, când la Ge­neva se credea în puterea quasi­­magică a măsurilor sancţioniste, este constrâns acum să se pro­nunţe definitiv asupra încetării sancţiunilor. Până în prezent, d. Eden a refuzat totdeauna să-şi desvăluie jocul înainte de a se fi pronunţat forul de la Geneva. E îndoielnic dacă de astă dată acest joc ar putea fi continuat. După cum am arătat, toată lu­mea aşteaptă ca Marea Britanie să ia poziţie. încercarea de a se ascunde iarăş după pretextul consultării comune, este impo­sibilă, fără o micşorare a pres­tigiului de putere de primul rang, pe care-l ocupă Anglia în relaţiile internaţionale. Evident, că situaţia astfel creiată este pe­nibilă pentru miniştrii cari şi-au făcut din pasivitate o regulă de BRICUL „MIRCEA” ŞTIU BEI Rezultatele propagandei revizioniste maghiare . Apus Intr’o conferinţă ţinută la Sopron (Ungaria), despre acti­vitatea Ligii revizioniste ma­ghiare, d. Fall Indre a subli­niat succesele ,tot mai mult le-a câştigat în statele ocsi­­dentale ale Europei şi ale A­­mericei, propaganda în vede­rea modificării tratatelor şi a restabilirii frontierelor „Unga­riei Sf. Ştefan“... Din neferici­re, reprezentantul „Ligii revi­zioniste maghiare" a spus, în această privinţă, adevărul. Ceea ce ar putea să pară ne­verosimil, sau exagerat, din expunerea conferenţiarului ma­ghiar, ar fi câştigarea de nu­meroşi aderenţi ai revizionis­mului în favoarea Ungariei, chiar în rândurile oamenilor politici şi scriitorilor francezi şi nu dintre cei mai mărunţei. Noi, cari urmărim în toate ţările, nu numai activitatea atât de intensă, care se mani­festă în toate direcţiile şi sub cele mai variate aspecte, a a­­genturilor de propagandă ma­ghiară, dar şi efectele ce se obţin, sau nu, printr’însa, în diferite ţări, suntem în mă­sură să afirmăm că această activitate se desfăşoară cu mijloace tot mai mari şi prin rezultatele obţinute, s’a realizat un progres vădit, atât prin sporirea numărului partizani­lor revizuirii tratatului de la Trianon, în rândurile oameni­lor politici, ale publiciştilor, ba chiar şi a­le literaţilor, cât şi prin crearea unor curente în tineretul francez, favorabil Ungariei. Trebue să luăm în seamă, totdeauna, realităţile şi să nu ocolim nici stările de fapt, nici cele de spirit, în legătură cu efectele propagandei revi­zioniste maghiare în Occident şi în special în Franţa. Să nu uităm că agenţii pro­pagandişti, trimişi din Buda­pesta, în Apus, sunt aleşi din­tre persoanele ce au calitatea şi posibilitatea să pătrundă în anumite cercuri politice, lite­rare, artistice şi sportive, pe care pot să le cultive, influen­­ţându-le în sensul dorinţelor lor. Aceşti agenţi sunt deci bine selecţionaţi şi sunt puternic sprijiniţi de guvernul maghiar şi de agenţii săi diplomatici. Pe lângă publicitatea exce­sivă sub forma de album®, a­­it»*..«*«, t­*‘uşieri* nani şi tot­­ul de publicaţiuni, lingurii au organizat în Franţa cicluri de conferinţe, patronate de socie­tatea „Hungária“, biurouri de turism, parcuri de vânătoare, restaurante şi baruri elegante şi asociaţii de prietenie franco­­maghiare. Bineînţeles, că toate aceste mijloace de propagandă in­fluenţează într’o măsură oare­care o parte din lumea politi­că şi intelectuală franceză, care nu cunoaşte bine, ba poa­te nici superficial, trecutul Ungariei, stările de fapt şi de spirit din Europa centrală, condiţiile în care s-au creat statele aşa zise succesorale din această parte a vechiului con­tinent, tratatele de pace şi pe­ricolul ce-l prezintă, nu numai pentru noi, dar şi pentru Fran­ţa, tendinţele din ce în ce mai accentuate ale învinşilor din 1918, de a torpila pacea prin cererile lor de revizuire a sta­tutului actual teritoria. Faptul că propaganda ma­ghiară, în deosebi, a prins­­ oarecare teren în Franţa, în Anglia, ca şi în alte ţări, nu poate să ne lase indiferenţi. Nu putem lăsa ca această pro­pagandă să treacă mai departe, dincolo de cercul câtorva poli­­ticiani, sau oameni de litere şi să dea naştere unor curente de opinie publică. Vina este şi a noastră, adică a oficialităţii, care n’a luat în serios propaganda ce o fac ungurii în ţările amice şi aliate, împotriva României şi a celorlalte state din Mi­ca Înţe­legere, crezând că ea nu va avea niciun efect. Nu numai că nu s’a organizat o contra­­propagandă în ţările din Apus, dar, la Paris, legaţiunea noa­stră este în afară de realitate. Reprezentantul nostru diplo­matic din capitala Franţei a făcut dovada, cât de puţin in­dicat era şi este pentru a pu­tea face faţă importanţei şi grelei sale misiuni, în împre­jurările de astăzi. In loc să avem în acest centru european de prim ordin, un agent diplo­matic activ, cu acea autoritate ce nu o conferă numai titula­tura de ministru plenipoten­ţiar, avem un reprezentant ce pare că trăeşte în alte sfere, streine de interesele României. Ataşatul de presă de la Paris, de asemenea, nu desfăşoară nici o activitate, neavând nici el calităţile impuse misiunii sale. In condiţiile acestea, nu trebue să ne mire extensiunea propagandei revizioniste ma­ghiare în Franţa. A sosit însă timpul să luăm măsurile impuse de interesele superioare ale ţării Să acti­văm puternic împotriva propa­gandei maghiare, în toate di­recţiile, de­oarece efectele ei în ţările din Apus, nu pot să ne lase indiferenţi şi dezarmaţi, ca până acum. Expresul Viena-Paris, deraiat zilele trecute, în apropiere de Viena, când şi-au găsit ^ ^ moartea doi călători şi au fost răniţi 28. ------------ — - -— învăţămintele Micii înţelegeri de GEORGE SOFRONIE profesor la Universitatea din Cluj Reuniunea de la Belgrad, din luna trecută, a miniştrilor de afaceri străine, promovatori ai politicii externe a celor trei State din Mica înţelegere, şi în­trunirea de la Bucureşti, din zi­lele acestea, a şefilor aceloraşi State, au reactualizat importante probleme de ordin internaţional şi au desminţit odată mai mult, anumite tendinţe politice, dorite de unii, a deveni realităţi. Ele au arătat într’adevăr, ce mare interes prezintă pentru ideea de pace generală, acest bastion al păcii din Europa Centrală, care este Mica înţelegere, creată o­­dinioară din fericita iniţiativă de a se garanta prin cooperarea celor direct interesaţi la menţi­nerea statutului teritorial şi po­litic în fiinţă, respectarea tra­tatelor de la Saint-Germain, Tri­anon şi Neuilly-sur-Seine, în ceea ce au ele mai preţios şi mai just, clauzele teritoriale şi cele politice, iniţiativă în realizarea căreia a fost atât de importantă partea unui român, de european prestigiu, Take Ionescu, şi con­solidată prin experienţa timpu­lui şi evoluţia relaţiilor interna­ţionale, prin acordurile de la Stribské-Pleso din 1930, şi de la Geneva din 1934, datorită în cea mai largă măsură, străduin­ţelor, intuiţiei politice şi patrio­tismului unui alt român de re­nume mondial, d. Nicolae Titu­­lescu. Căci aceste reuniuni ale facto­rilor reprezentativi în relaţiile internaţionale, Şefi de Stat, şi mi­niştri de afaceri străine, au evi­denţiat în împrejurări vitrege pentru Comunitatea Statelor, pri­mejdioase pentru ideea însăşi de organizare juridică a păcii, ca a­­cele state de astăzi, spiritul rea­list al făuritorilor şi al organiza­torilor Micii înţelegeri, acest „corp politic cu tendinţe supra­­etatiste“ cum o caracteriza cu câţiva ani în urmă, un istoric al evenimentelor şi instituţiilor con­temporane, Jacques Bordoux. Şi ele au evidenţiat prin aceasta, cât de îndreptăţită a fost, încă de la origine, această concepţie de a se fi urmărit închegarea în­tr’un bloc unitar şi organic a principalelor State succesorale ale monarhiei Habsburgilor, per­misă de altfel de Pactul Socie­tăţii Naţiunilor prin al său art. 21, construită în spiritul şi res­pectarea tuturor angajamentelor internaţionale postbelice, dar cu neîncredere şi câteodată cu osti­litate privită, de acei ce vedeau în universalismul iniţial al So­cietăţii Naţiunilor, în metodele de căutare a securităţii pe plan universal, cea mai eficace garan­ţie a integrităţii teritoriale şi a independenţei politice a membri­lor, astfel cum cu pretenţie a proclamat, spre liniştirea unor State dar spre scepticismul al­tora, articolul 10 din Pactul ge­­nevez. # Că, într’adevăr, instituirea Micii înţelegeri reprezintă un preţios sprijin comandamentelor pacifi­catorii şi de respectare a noului statut teritorial, isvorât din mani­festarea neîndoelnică a „voinţei colective“ a naţiunilor odinioară (Continuare :­ pag. 2-a) D. Tiîulsscu la Constanta Constanţa, 13 Iunie Azi d. a., d. N. Tilfculescu, mi­nistrul nostru de externe, a vi­zitat Mamaia. Apoi s’a dus la Eforie, unde a rămas până la ora 10 seara. La ora 11 jum. d. Titulescu s’a întâlnit cu d. Ostrowski, mi­nistrul Sovietelor la București, care a sosit in localitate cu ac­celeratul de 11 seara. In urmă au luat masa la res­t*A U-Ua-rui­ul „Veneția.”, a-ixcî-C avu­ avut o îndelungată convorbire, până la ora 1 noaptea. ----------XXX • XXX---------­ S’a prăbuşit un ascensor — 20 PERSOANE GRAV RANITE — New-York, 13 (Radio-Cen­­tral). — Din cauza nefuncţio­­nării frânei, un ascensor al u­­nui sgârie-nori, dintrio casă de lângă Broadway, s’a prăbuşit dela etajul XIV în pivniţă, de unde a fost aruncat în sus, sfă­­râmându-se. Din cele 40 persoane, cari se aflau în ascensor, 20 au fost grav rănite. — ■— xx X O X XX----------. FILME Am sugerat într’un articol re­cent Primăriei Capitalei să schimbe numele flariante ale numeroaselor străzi nedreptăţite în acest fel. Mulţi dintre locuitorii de pe a­­ceste artere de comunicaţie şo­­văesc să le spună numele chiar la cererea autorităţilor, ca să nu provoace râsul. Printre uliţele botezate de naşi fără bun simţ, am menţionat şi strada... muestrului. Şi ceream comisiunii de nomenclatură, presupusă că ar fi compusă din somităţi în materie, să deschidă Istoria şi Geografia României şi să dea străzilor urgisite numele la cari nu s’a recurs încă. Au trecut numai câteva zile, şi Primăria Capitalei, găsind ne­cesară botezarea unei străzi din­­tr’un parc nou, numită până acum cu litera „C“, a botezat-o strada... Pintenogului!! Ce se mai poate spera de la pintenogii municipali ? Poate nu­mai să fie puşi în buestru ! Ce este şi mai curios, ei sunt în gramatică tot atât de tari ca în nomenclatură. Am dovedit-o anul trecut, ci­tând faimoasele tăbliţe cu in­scripţia : „Elena Ferekide, fi­lantrop român“. Comisia de nomenclatură şi-a recunoscut atunci greşala, care ar fi trântit-o nu numai la ba­­calaureat, dar şi la examenul de clasa II-a primară. Din ce re­zultă că ea a confirmat drepta­tea noastră ? Tăbliţele au fost înlocuite cu altele, în care cu­vântul filantrop a fost înlocuit cu cel de genul inimoasei luptă­toare pe frontul generozităţii. Cu toate acestea, trecătorii de pe noua „Piaţă 8 Iunie“ rămân uimiţi în faţa cartoanelor prinse în ţăruşe şi purtând inscripţia cu litere mari, acolo unde s’a semănat şi a răsărit iarbă. Trecere Oprit Ce-ar trebui să fie oprită — nu oprit — este inflaţiunea a­­nalfabetismului în stilul oficial, cel puţin atunci când face ra­vagii în inscripţiuni publice cu evenimente naţionale. Don Ioşi Greva din Franţa e pe sfârşite Lucrătorii părăsesc atelierele urmând să reia lucrul Lear Paris, 13 (Rador)­. — Situaţia grevelor da azi după amiază era următoarea: Delegaţii ale personalului din farmacii, boiangerii şi croitorii au fost primite azi dim. de ministrul muncii. Altele sunt aşteptate in cursul după amiezii. Peste 1209 de lucrători dela a­­telierele de reparaţii din Havre ale „Soc. g­rale transatlantice" au Încetat lucrul azi dim. Greva din Industria metalurgică s'a terminat. Lucrătorii se vor prezenta la ateliere Luni dim. Paris, 13 (Rador). — Muncitorii evacuează uzinele în mijlocul u­­nei veselii generale. La ora ÎS, lucrătorii de la Ci­troen au plecat din ateliere a­­vând muzica în frunte, şi au al­cătuit cortegii, cu drapele şi ban­derole, pentru a sărbători victo­ria. In industria pielii greva se men­­ţine staţionară. Lucrătorii la con­­strucţii vor relua lucrul Luni, cu excepţia zugravilor. Delegaţia zidarilor a obţinut azi dim­ semnarea contractului co­lectiv. Peste 15.000 lucrători vor reveni Luni pe şantiere. Lucrătorii din industria con­fesiunilor pentru funcţionari şi militari au ajuns la un acord cu patronii. Revendicările muncitoreşti au fost satisfăcute şi în industria de tricotaj şi bonetărie, la boiangerii şi croitorii. Noul acord definitiv de la între­­prinderile Renault a fost pri­mit cu entuziasm delirant de mulţimea muncitorilor, adunată, în curtea uzinei. Evacuarea uzi­nelor a început la ora 18, într’un sgomot indescriptibil, strigăte şi cântece de tot felul încetarea grevei la uzinele Citroen şi Renani . ACTUALITATEA ŞTIINŢIFICĂ Un român a descoperit elementul 87 Elementul contestat până azi, a fost denumit Moldavia. — Există prea puţin aur in apa de mare.­­Mecanizare in astronomie O telegramă din Paris ne aduce o veste foarte plăcu­tă: elementul 87 a fost des­coperit de un chimist român, d. Holubei şi botezat Molda­via. Academia de ştiinţe a Franţei a luat în discuţie a­ceassta descoperire şi Specia­liştii din sânul ei au omolo­gat descoperirea tânărului învăţat român. După cum ştiu poate cititorii noştri, nu există în natură de­cât 92 corpuri simple. Genialul chimist rus Mendelejeff a creiat acum mai bine de o ju­mătate de secol o tabelă ce-i poartă numele şi care cuprinde aceste 92 elemente, cu proprie­tăţile lor fizice şi chimice. Mendelejeff a arătat în acelaş timp că nu pot exista mai mult de 92 corpuri simple şi a pre­zis, întemeiat pe consideraţii prea de specialitate spre a le înşira aci, care vor trebui să fie proprietăţile elementelor încă nedescoperite. Căci, să nu uităm că, la data când marele chimist rus prezenta lumii şti­inţifice tabela sa, nu erau cu­noscute decât două treimi din cele 92 elemente cuprinse în ea. Prevederile sale s’au reali­zat apoi întocmai şi toate ele­mentele descoperite ulterior îndeplineau calităţile care le­­au fost întrevăzute prin calcul. Până acum doi ani, s’au des­coperit toate cele 92 elemente. Ultimul, elementul purtând nu­mărul 87, a dat loc la discuţii. Descoperirea sa a fost contes­tată de unii chimişti. După lo­cul pe care-l ocupă în tabela lui Mendeleieff, se ştie că a­­cest elemente trebue să fie un metal alcalin, analog cu ceaiul şi de­ aceea cercetătorii cari au pretins a-l fi descoperit l-au numit ekacesiu. D. Holubei, de la Universitatea din Iaşi, care lucrează acum în Franţa, a limpezit acum pentru totdea­una starea civilă a elementu­lui nr. 87. După cum a înştiin­ţat Academia de ştiinţe a Fran­ţei, prin chiar preşedintele ei, profesorul Jean Perrin, d-sa a izbutit să izoleze acest element nr. 87 din mineralul cunoscut sub numele de pollucită. Ca o­­magiu pentru pământul său de naştere, d. Holubei a botezat noul element cu numele Mol­davia. Sperăm să avem in curând amănunte asupra acestei splen­dide lucrări. : #■ In acelaş şedinţă a Academiei de ştiinţe­­s’a pus capăt defini­­tiv iluziilor că s’ar putea extra­pe vrctrU* rli-n Ct-pjx -mari­­lor. Se admitea in mod obișnui că apa de mare cuprinde câteva centigrame de aur la litru, dar calculele arătau în acelaș timp că extragerea acestui aur ar fi cerut cheltueli duble cât valoa- - rea sa. ' Cunoscutul savant francez, d. Georges Claude, a întreprins de curând o încercare pe scară întinsă asupra aurului marin. Rezultatele au fost dezastroase. Un curent de apă de mare, cu un debit de un metru cub pe oră, a fost lăsat să treacă timp de 168 ore printr’un cilindru cuprinzând, un material în stare să reţină aurul din apa de mare. Analiza a dovedit că în tot acest timp, nu s’au obţinut decât 2 decigrame de aur la o tonă de materie absorbantă — ceea ce corespunde la mai puţin de o zecime de miligram de aur la un metru cub de apă de mare. Legenda aurului marin tre­­bue să dispară... Fotografia pe care o reprodu­cem arată un spsetograf uriaş menit să aducă servicii imense astrofizicei in cursul celor patru minute cât va dura eclipsa to­tală de soare de la 19 iunie, pe ţărmul mării Caspice. Vom vor­bi în curând, pe larg, despre a­­cest important fenomen ceresc şi de speranţele care le-a pus ştiinţa in observarea lui. Pentru moment, ne mărginim să atra­gem atenţia asupra aparatului din figură, rodul unei munci care a durat 5 ani. Acest spectograf va urmări secundă cu secundă, automat, tot mersul eclipsei, şi va înregis­tra pe filme cinematografice special preparate, toate aspec­tele fenomenului. Nimic nu va scăpa obiectivelor sale. Astrono­mii americani, cari l-au trans­portat şi instalat pe ţărmurile Caspicei — de unde eclipsa se se va vedea în cele mai bune condiţii — sunt de părere că a­­cest aparat, dacă va funcţiona perfect, iar vremea va fi favora­bilă, va aduce astro­fizicei mai multe d­mestine decât observa­ţiile individuale a opt astro­nomi. După ce a scos din funcţiune pe muncitori, mecanizarea va îndepărta oare şi pe savanţi ? i. 1. 1. Uriaşul spectrograf ce va fi utilizat în timpul eclipsei de la 19 Iunie

Next