Universul, iunie 1936 (Anul 53, nr. 164-178)
1936-06-16 / nr. 164
r Suferinţele românilor de pest© Dunăre " Sub dominaţia turceiască, situaţia românior din Bulgaria a fost mult mai bună. Ei au avut şcolile şi bisericile lor şi niciodată autorităţile otomana n’au luat măsuri Împotriva întrebuinţării limbii româneşti în şcoli şi biserici, sau împotriva libertăţii exerciţiului cultului creştin. După liberarea bulgarilor de sub jugul turcesc — graţie al sacrificiilor făcute de români în războiul din 1877 — situaţia fraţilor noştri de peste Dunăre s’a înrăutăţit. Bulgarii au uitat trecutul şi ceea ce le impun tratatele şi obligaţiunile internaţionale. De sentimentul recunoştinţei nu mai pomenim, deoarece cuvântul recunoştinţă nu are echivalentul său în vocabularul bulgar. Fapt este că tragedia românilor din Bulgaria şi în deosebi a celor din valea Timocului, unde sunt 36 de comune româneşti, nu poate să fie în acord cu repetatele declaraţii făcute de şefii guvernelor statului vecin cu privire la bunele lor dispoziţiuni de a restabili raporturi amicale cu noi pe baza unor înţelegeri privitoare la regimul minorităţilor respective. încă din anul 1934, s’au luat măsuri excepţrionale împotriva acestor români, cari vor să-şi păstreze conştiinţa lor naţională, obiceiurile şi tradiţiile lor strămoşeşti, limba şi caracteristica lor etnică. Niciodată ei n’au manifes-* tat sentimente ostile faţă de poporul bulgar, cu care au Înţeles şi înţeleg să trăiască în raporturi bune şi nici n’au dat vreodată prilejul să l1 se suspecteze realitatea lor cetăţenească. De o politică iredentistă română, de asemenea nu poate fi vorba. Totuşi, autorităţile bulgare, printr’o serie de măsuri ilegale, prin abuzuri şi acte de teroare şi de provocaţiune, urmăresc deznaţionalizarea românilor. Mulţi români din valea Timocului au fost deportaţi în părţile de sud ale regatului, iar cei rămaşi în comunele lor, sunt supuşi unui tratament barbar, ca şi când ar fi în afară de legi. Nu numai că s’a interzis în şcoli şi in biserici, întrebuinţarea ’limbii române, dar organele administrative amendează pe cetăţeni cari vorbesc limba română în propriile lor familii, sau în localurile publice. S’au interzis colindele tradiţionale religioase din epoca sărbătorilor Crăciunului, şezătorile, clăcile, horele, petrecerile populare cu cântece româneşti şi nici la nunţi şi botezuri nu se mai tolerează asemenea cântece! Cu toate că liceul românesc din Sofia este al statului român, nu se permite elevilor săi, cari, în timpul vacanţelor, vin la familiile lor, să poarte uniforma acestei şcoale particulare. Părinţii acestor elevi sunt terorizaţi. In asemenea condiţii se desfăşoară marea dramă a Românilor timoceni. Pe când in România, bulgarii se bucură de toate libertăţile şi drepturile cetăţeneşti, dispun de un mare număr de şcoli şi biserici, au ziarele lor şi nimeni nu le interzice să vorbească limba lor şi să practice obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti, guvernul bulgar nu se consideră obligat nici prin tratate, nici prin acorduri bazate pe reciprocitate, să aplice acelaş tratament minorităţii româneşti. In plus, el încurajează mişcările iredentiste împotriva noastră. Fără să ne abatem de la politica noastră bazată pe respectul drepturilor minorităţilor, suntem datori însă să luăm măsurile impuse de politica provocatoare a Bulgariei, în cadrul intereselor noastre naţionale. Cum în România, bulgarii se bucură de anumite privilegii, nimeni nu ne obligă să le mai îngăduim de acum înainte. SCRISORI DIN LONDRA Sancţiunile Londra, Iunie de AUGUR anunţa hotărît pentru ridicarea sancţiunilor anti-italiene. Examinând rapoartele care vin ! Rezultă din acestea, că guvern din toate colţurile Europei, ajungem la concluzia inevitabilă că imensa majoritate a ţărilor reprezentate la Geneva a obosit continuând regimul sancţiunilor economice împotriva Italiei şi doreşte sfârşitul lor. Dar în acelaşi timp, toate aceste ţări se feresc să meargă prea departe, pentru că vor să cunoască mai întâi atitudinea pe care o va lua Marea Britanie în viitoarea reuniune de la Geneva. Să luăm de exemplu, cazul Rusiei. Informaţii numeroase şi ■din izvoare diferite nu mai lasă nici-o îndoială că d. Litvinov e sătul de sancţiunile împotriva Italiei pentru că, după părerea sa, ele sunt o piedică în consolidarea ■frontului contra Germaniei. Totuş, d. Litvinov, atât de categoric in declaraţiile sale particulare, ezită încă să ia poziţie in mod public, înainte de a cunoaşte hotărârea guvernului britanic. Franţa, de asemeni, doreşte să afle punctul de vedere al Londrei înainte de a se pro(Continuare în pag. 2-a' nul d-lui Baldwin, care a dat dovadă de atâta energie şi iniţiativă în epoca eroică, când la Geneva se credea în puterea quasimagică a măsurilor sancţioniste, este constrâns acum să se pronunţe definitiv asupra încetării sancţiunilor. Până în prezent, d. Eden a refuzat totdeauna să-şi desvăluie jocul înainte de a se fi pronunţat forul de la Geneva. E îndoielnic dacă de astă dată acest joc ar putea fi continuat. După cum am arătat, toată lumea aşteaptă ca Marea Britanie să ia poziţie. încercarea de a se ascunde iarăş după pretextul consultării comune, este imposibilă, fără o micşorare a prestigiului de putere de primul rang, pe care-l ocupă Anglia în relaţiile internaţionale. Evident, că situaţia astfel creiată este penibilă pentru miniştrii cari şi-au făcut din pasivitate o regulă de BRICUL „MIRCEA” ŞTIU BEI Rezultatele propagandei revizioniste maghiare . Apus Intr’o conferinţă ţinută la Sopron (Ungaria), despre activitatea Ligii revizioniste maghiare, d. Fall Indre a subliniat succesele ,tot mai mult le-a câştigat în statele ocsidentale ale Europei şi ale Americei, propaganda în vederea modificării tratatelor şi a restabilirii frontierelor „Ungariei Sf. Ştefan“... Din nefericire, reprezentantul „Ligii revizioniste maghiare" a spus, în această privinţă, adevărul. Ceea ce ar putea să pară neverosimil, sau exagerat, din expunerea conferenţiarului maghiar, ar fi câştigarea de numeroşi aderenţi ai revizionismului în favoarea Ungariei, chiar în rândurile oamenilor politici şi scriitorilor francezi şi nu dintre cei mai mărunţei. Noi, cari urmărim în toate ţările, nu numai activitatea atât de intensă, care se manifestă în toate direcţiile şi sub cele mai variate aspecte, a agenturilor de propagandă maghiară, dar şi efectele ce se obţin, sau nu, printr’însa, în diferite ţări, suntem în măsură să afirmăm că această activitate se desfăşoară cu mijloace tot mai mari şi prin rezultatele obţinute, s’a realizat un progres vădit, atât prin sporirea numărului partizanilor revizuirii tratatului de la Trianon, în rândurile oamenilor politici, ale publiciştilor, ba chiar şi ale literaţilor, cât şi prin crearea unor curente în tineretul francez, favorabil Ungariei. Trebue să luăm în seamă, totdeauna, realităţile şi să nu ocolim nici stările de fapt, nici cele de spirit, în legătură cu efectele propagandei revizioniste maghiare în Occident şi în special în Franţa. Să nu uităm că agenţii propagandişti, trimişi din Budapesta, în Apus, sunt aleşi dintre persoanele ce au calitatea şi posibilitatea să pătrundă în anumite cercuri politice, literare, artistice şi sportive, pe care pot să le cultive, influenţându-le în sensul dorinţelor lor. Aceşti agenţi sunt deci bine selecţionaţi şi sunt puternic sprijiniţi de guvernul maghiar şi de agenţii săi diplomatici. Pe lângă publicitatea excesivă sub forma de album®, ait»*..«*«, t*‘uşieri* nani şi totul de publicaţiuni, lingurii au organizat în Franţa cicluri de conferinţe, patronate de societatea „Hungária“, biurouri de turism, parcuri de vânătoare, restaurante şi baruri elegante şi asociaţii de prietenie francomaghiare. Bineînţeles, că toate aceste mijloace de propagandă influenţează într’o măsură oarecare o parte din lumea politică şi intelectuală franceză, care nu cunoaşte bine, ba poate nici superficial, trecutul Ungariei, stările de fapt şi de spirit din Europa centrală, condiţiile în care s-au creat statele aşa zise succesorale din această parte a vechiului continent, tratatele de pace şi pericolul ce-l prezintă, nu numai pentru noi, dar şi pentru Franţa, tendinţele din ce în ce mai accentuate ale învinşilor din 1918, de a torpila pacea prin cererile lor de revizuire a statutului actual teritoria. Faptul că propaganda maghiară, în deosebi, a prins oarecare teren în Franţa, în Anglia, ca şi în alte ţări, nu poate să ne lase indiferenţi. Nu putem lăsa ca această propagandă să treacă mai departe, dincolo de cercul câtorva politiciani, sau oameni de litere şi să dea naştere unor curente de opinie publică. Vina este şi a noastră, adică a oficialităţii, care n’a luat în serios propaganda ce o fac ungurii în ţările amice şi aliate, împotriva României şi a celorlalte state din Mica Înţelegere, crezând că ea nu va avea niciun efect. Nu numai că nu s’a organizat o contrapropagandă în ţările din Apus, dar, la Paris, legaţiunea noastră este în afară de realitate. Reprezentantul nostru diplomatic din capitala Franţei a făcut dovada, cât de puţin indicat era şi este pentru a putea face faţă importanţei şi grelei sale misiuni, în împrejurările de astăzi. In loc să avem în acest centru european de prim ordin, un agent diplomatic activ, cu acea autoritate ce nu o conferă numai titulatura de ministru plenipotenţiar, avem un reprezentant ce pare că trăeşte în alte sfere, streine de interesele României. Ataşatul de presă de la Paris, de asemenea, nu desfăşoară nici o activitate, neavând nici el calităţile impuse misiunii sale. In condiţiile acestea, nu trebue să ne mire extensiunea propagandei revizioniste maghiare în Franţa. A sosit însă timpul să luăm măsurile impuse de interesele superioare ale ţării Să activăm puternic împotriva propagandei maghiare, în toate direcţiile, deoarece efectele ei în ţările din Apus, nu pot să ne lase indiferenţi şi dezarmaţi, ca până acum. Expresul Viena-Paris, deraiat zilele trecute, în apropiere de Viena, când şi-au găsit ^ ^ moartea doi călători şi au fost răniţi 28. ------------ — - -— învăţămintele Micii înţelegeri de GEORGE SOFRONIE profesor la Universitatea din Cluj Reuniunea de la Belgrad, din luna trecută, a miniştrilor de afaceri străine, promovatori ai politicii externe a celor trei State din Mica înţelegere, şi întrunirea de la Bucureşti, din zilele acestea, a şefilor aceloraşi State, au reactualizat importante probleme de ordin internaţional şi au desminţit odată mai mult, anumite tendinţe politice, dorite de unii, a deveni realităţi. Ele au arătat într’adevăr, ce mare interes prezintă pentru ideea de pace generală, acest bastion al păcii din Europa Centrală, care este Mica înţelegere, creată odinioară din fericita iniţiativă de a se garanta prin cooperarea celor direct interesaţi la menţinerea statutului teritorial şi politic în fiinţă, respectarea tratatelor de la Saint-Germain, Trianon şi Neuilly-sur-Seine, în ceea ce au ele mai preţios şi mai just, clauzele teritoriale şi cele politice, iniţiativă în realizarea căreia a fost atât de importantă partea unui român, de european prestigiu, Take Ionescu, şi consolidată prin experienţa timpului şi evoluţia relaţiilor internaţionale, prin acordurile de la Stribské-Pleso din 1930, şi de la Geneva din 1934, datorită în cea mai largă măsură, străduinţelor, intuiţiei politice şi patriotismului unui alt român de renume mondial, d. Nicolae Titulescu. Căci aceste reuniuni ale factorilor reprezentativi în relaţiile internaţionale, Şefi de Stat, şi miniştri de afaceri străine, au evidenţiat în împrejurări vitrege pentru Comunitatea Statelor, primejdioase pentru ideea însăşi de organizare juridică a păcii, ca acele state de astăzi, spiritul realist al făuritorilor şi al organizatorilor Micii înţelegeri, acest „corp politic cu tendinţe supraetatiste“ cum o caracteriza cu câţiva ani în urmă, un istoric al evenimentelor şi instituţiilor contemporane, Jacques Bordoux. Şi ele au evidenţiat prin aceasta, cât de îndreptăţită a fost, încă de la origine, această concepţie de a se fi urmărit închegarea într’un bloc unitar şi organic a principalelor State succesorale ale monarhiei Habsburgilor, permisă de altfel de Pactul Societăţii Naţiunilor prin al său art. 21, construită în spiritul şi respectarea tuturor angajamentelor internaţionale postbelice, dar cu neîncredere şi câteodată cu ostilitate privită, de acei ce vedeau în universalismul iniţial al Societăţii Naţiunilor, în metodele de căutare a securităţii pe plan universal, cea mai eficace garanţie a integrităţii teritoriale şi a independenţei politice a membrilor, astfel cum cu pretenţie a proclamat, spre liniştirea unor State dar spre scepticismul altora, articolul 10 din Pactul genevez. # Că, într’adevăr, instituirea Micii înţelegeri reprezintă un preţios sprijin comandamentelor pacificatorii şi de respectare a noului statut teritorial, isvorât din manifestarea neîndoelnică a „voinţei colective“ a naţiunilor odinioară (Continuare : pag. 2-a) D. Tiîulsscu la Constanta Constanţa, 13 Iunie Azi d. a., d. N. Tilfculescu, ministrul nostru de externe, a vizitat Mamaia. Apoi s’a dus la Eforie, unde a rămas până la ora 10 seara. La ora 11 jum. d. Titulescu s’a întâlnit cu d. Ostrowski, ministrul Sovietelor la București, care a sosit in localitate cu acceleratul de 11 seara. In urmă au luat masa la rest*A U-Ua-ruiul „Veneția.”, a-ixcî-C avu avut o îndelungată convorbire, până la ora 1 noaptea. ----------XXX • XXX--------- S’a prăbuşit un ascensor — 20 PERSOANE GRAV RANITE — New-York, 13 (Radio-Central). — Din cauza nefuncţionării frânei, un ascensor al unui sgârie-nori, dintrio casă de lângă Broadway, s’a prăbuşit dela etajul XIV în pivniţă, de unde a fost aruncat în sus, sfărâmându-se. Din cele 40 persoane, cari se aflau în ascensor, 20 au fost grav rănite. — ■— xx X O X XX----------. FILME Am sugerat într’un articol recent Primăriei Capitalei să schimbe numele flariante ale numeroaselor străzi nedreptăţite în acest fel. Mulţi dintre locuitorii de pe aceste artere de comunicaţie şovăesc să le spună numele chiar la cererea autorităţilor, ca să nu provoace râsul. Printre uliţele botezate de naşi fără bun simţ, am menţionat şi strada... muestrului. Şi ceream comisiunii de nomenclatură, presupusă că ar fi compusă din somităţi în materie, să deschidă Istoria şi Geografia României şi să dea străzilor urgisite numele la cari nu s’a recurs încă. Au trecut numai câteva zile, şi Primăria Capitalei, găsind necesară botezarea unei străzi dintr’un parc nou, numită până acum cu litera „C“, a botezat-o strada... Pintenogului!! Ce se mai poate spera de la pintenogii municipali ? Poate numai să fie puşi în buestru ! Ce este şi mai curios, ei sunt în gramatică tot atât de tari ca în nomenclatură. Am dovedit-o anul trecut, citând faimoasele tăbliţe cu inscripţia : „Elena Ferekide, filantrop român“. Comisia de nomenclatură şi-a recunoscut atunci greşala, care ar fi trântit-o nu numai la bacalaureat, dar şi la examenul de clasa II-a primară. Din ce rezultă că ea a confirmat dreptatea noastră ? Tăbliţele au fost înlocuite cu altele, în care cuvântul filantrop a fost înlocuit cu cel de genul inimoasei luptătoare pe frontul generozităţii. Cu toate acestea, trecătorii de pe noua „Piaţă 8 Iunie“ rămân uimiţi în faţa cartoanelor prinse în ţăruşe şi purtând inscripţia cu litere mari, acolo unde s’a semănat şi a răsărit iarbă. Trecere Oprit Ce-ar trebui să fie oprită — nu oprit — este inflaţiunea analfabetismului în stilul oficial, cel puţin atunci când face ravagii în inscripţiuni publice cu evenimente naţionale. Don Ioşi Greva din Franţa e pe sfârşite Lucrătorii părăsesc atelierele urmând să reia lucrul Lear Paris, 13 (Rador). — Situaţia grevelor da azi după amiază era următoarea: Delegaţii ale personalului din farmacii, boiangerii şi croitorii au fost primite azi dim. de ministrul muncii. Altele sunt aşteptate in cursul după amiezii. Peste 1209 de lucrători dela atelierele de reparaţii din Havre ale „Soc. grale transatlantice" au Încetat lucrul azi dim. Greva din Industria metalurgică s'a terminat. Lucrătorii se vor prezenta la ateliere Luni dim. Paris, 13 (Rador). — Muncitorii evacuează uzinele în mijlocul unei veselii generale. La ora ÎS, lucrătorii de la Citroen au plecat din ateliere având muzica în frunte, şi au alcătuit cortegii, cu drapele şi banderole, pentru a sărbători victoria. In industria pielii greva se menţine staţionară. Lucrătorii la construcţii vor relua lucrul Luni, cu excepţia zugravilor. Delegaţia zidarilor a obţinut azi dim semnarea contractului colectiv. Peste 15.000 lucrători vor reveni Luni pe şantiere. Lucrătorii din industria confesiunilor pentru funcţionari şi militari au ajuns la un acord cu patronii. Revendicările muncitoreşti au fost satisfăcute şi în industria de tricotaj şi bonetărie, la boiangerii şi croitorii. Noul acord definitiv de la întreprinderile Renault a fost primit cu entuziasm delirant de mulţimea muncitorilor, adunată, în curtea uzinei. Evacuarea uzinelor a început la ora 18, într’un sgomot indescriptibil, strigăte şi cântece de tot felul încetarea grevei la uzinele Citroen şi Renani . ACTUALITATEA ŞTIINŢIFICĂ Un român a descoperit elementul 87 Elementul contestat până azi, a fost denumit Moldavia. — Există prea puţin aur in apa de mare.Mecanizare in astronomie O telegramă din Paris ne aduce o veste foarte plăcută: elementul 87 a fost descoperit de un chimist român, d. Holubei şi botezat Moldavia. Academia de ştiinţe a Franţei a luat în discuţie aceassta descoperire şi Specialiştii din sânul ei au omologat descoperirea tânărului învăţat român. După cum ştiu poate cititorii noştri, nu există în natură decât 92 corpuri simple. Genialul chimist rus Mendelejeff a creiat acum mai bine de o jumătate de secol o tabelă ce-i poartă numele şi care cuprinde aceste 92 elemente, cu proprietăţile lor fizice şi chimice. Mendelejeff a arătat în acelaş timp că nu pot exista mai mult de 92 corpuri simple şi a prezis, întemeiat pe consideraţii prea de specialitate spre a le înşira aci, care vor trebui să fie proprietăţile elementelor încă nedescoperite. Căci, să nu uităm că, la data când marele chimist rus prezenta lumii ştiinţifice tabela sa, nu erau cunoscute decât două treimi din cele 92 elemente cuprinse în ea. Prevederile sale s’au realizat apoi întocmai şi toate elementele descoperite ulterior îndeplineau calităţile care leau fost întrevăzute prin calcul. Până acum doi ani, s’au descoperit toate cele 92 elemente. Ultimul, elementul purtând numărul 87, a dat loc la discuţii. Descoperirea sa a fost contestată de unii chimişti. După locul pe care-l ocupă în tabela lui Mendeleieff, se ştie că acest elemente trebue să fie un metal alcalin, analog cu ceaiul şi de aceea cercetătorii cari au pretins a-l fi descoperit l-au numit ekacesiu. D. Holubei, de la Universitatea din Iaşi, care lucrează acum în Franţa, a limpezit acum pentru totdeauna starea civilă a elementului nr. 87. După cum a înştiinţat Academia de ştiinţe a Franţei, prin chiar preşedintele ei, profesorul Jean Perrin, d-sa a izbutit să izoleze acest element nr. 87 din mineralul cunoscut sub numele de pollucită. Ca omagiu pentru pământul său de naştere, d. Holubei a botezat noul element cu numele Moldavia. Sperăm să avem in curând amănunte asupra acestei splendide lucrări. : #■ In acelaş şedinţă a Academiei de ştiinţes’a pus capăt definitiv iluziilor că s’ar putea extrape vrctrU* rli-n Ct-pjx -marilor. Se admitea in mod obișnui că apa de mare cuprinde câteva centigrame de aur la litru, dar calculele arătau în acelaș timp că extragerea acestui aur ar fi cerut cheltueli duble cât valoa- - rea sa. ' Cunoscutul savant francez, d. Georges Claude, a întreprins de curând o încercare pe scară întinsă asupra aurului marin. Rezultatele au fost dezastroase. Un curent de apă de mare, cu un debit de un metru cub pe oră, a fost lăsat să treacă timp de 168 ore printr’un cilindru cuprinzând, un material în stare să reţină aurul din apa de mare. Analiza a dovedit că în tot acest timp, nu s’au obţinut decât 2 decigrame de aur la o tonă de materie absorbantă — ceea ce corespunde la mai puţin de o zecime de miligram de aur la un metru cub de apă de mare. Legenda aurului marin trebue să dispară... Fotografia pe care o reproducem arată un spsetograf uriaş menit să aducă servicii imense astrofizicei in cursul celor patru minute cât va dura eclipsa totală de soare de la 19 iunie, pe ţărmul mării Caspice. Vom vorbi în curând, pe larg, despre acest important fenomen ceresc şi de speranţele care le-a pus ştiinţa in observarea lui. Pentru moment, ne mărginim să atragem atenţia asupra aparatului din figură, rodul unei munci care a durat 5 ani. Acest spectograf va urmări secundă cu secundă, automat, tot mersul eclipsei, şi va înregistra pe filme cinematografice special preparate, toate aspectele fenomenului. Nimic nu va scăpa obiectivelor sale. Astronomii americani, cari l-au transportat şi instalat pe ţărmurile Caspicei — de unde eclipsa se se va vedea în cele mai bune condiţii — sunt de părere că acest aparat, dacă va funcţiona perfect, iar vremea va fi favorabilă, va aduce astrofizicei mai multe dmestine decât observaţiile individuale a opt astronomi. După ce a scos din funcţiune pe muncitori, mecanizarea va îndepărta oare şi pe savanţi ? i. 1. 1. Uriaşul spectrograf ce va fi utilizat în timpul eclipsei de la 19 Iunie