Universul, august 1936 (Anul 53, nr. 225-240)
1936-08-16 / nr. 225
In staţiunile climatice şi balneare din ţară se repetă acelaş proces anual. Vizitatorii se plâng de scumpete, de lipsa de confort, de absenţa distracţiilor. Hotelierii şi proprietarii de pase închiriate, restauratorii, negustorii de toate categoriile se plâng de scurtimea sezonului şi de numărul prea restrâns al clienţilor. Reclamanţii imvoacă în replică vinovăţiile şi neglijenţele din staţiunile de vară, ca o circumstanţă atenuantă, dacă nu chiar ca o scuză absolutorie, pentru aceia cari pleacă în străinătate în loc să rămână in ţară. * Pârâţii, ripostând, atribuie şi acestui export de vilegiaturişti scumpetea „necesară”, spre a compensa cheltuelile făcute în cursul unui an cu veniturile încasate în Cursul a două luni, amputate şi acestea când intem-sieriile împiedică pe multă urne să vină şi pe multă lume să rămână. Ca în toate procesele, se poate susţine şi o temă şi Alta. Şi ca în multe procese, D’ar fi de mirare să se dea Câştig de cauză de o instanţă reclamanţilor, iar de alta pârâţilor. Şi cu toate acestea, pacea nu este imposibilă. Dacă virbegiaturiştii ar admite că în multe localităţi de fără achiziţionarea şi transportul alimentelor şi a altor materiale de strictă necesitate funcţionează mai greu şi costă mai mult decât in localităţile lor de reşedinţă, imobilele închiriate în Staţiunile climatice şi balneare plătesc dări pe tot anul şi, cu excepţia celor frecventate şi iarna, nu fac încasări de cât timp de două sau de trei luni; că nu este nimeni vinovat de scurtimea sezonului şi nu stă în puterea nimănui să-l generalizeze pe tot anul; dacă s’ar aprecia cu calm şi cu echitate toate aceste elemente, vizitatorii ar fi mai puţin nemulţumiţi. Dacă, la rândul lor, majoritatea proprietarilor de imobile închiriate, în localităţile de acest fel şi foarte mulţi dintre negustorii de toate categoriile ar găsi în ei resortul moral capabil să-i împiedice de a face speculă, menţinându-se la preţurile strict necesare pentru acoperirea cheltuelilor şi a unui câştig ferit de orice lăcomie, întreaga masă a acelora care-şi pun nădejdea existenţii lor in ceea ce le produce vilegiatura de vară, şi, în măsură foarte redusă, cea de iarnă, ar ajunge să vadă sporind în mod progresiv numărul clienţilor şi reducându-se numărul celor plecaţi în străinătate, în măsura in care ar îmbunătăţi calitatea confortului, a alimentaţiei, etc. Cine are dreptul şi datoria să facă să se stingă odată acest proces prin împăcarea părţilor ? Desigur, administraţia. Ea, în unele părţi, face prea puţin; în altele, nu face nimic. Legăturile conducerilor comunale cu exploatatorii din cele mai multe localităţi climatice şi balneare, — de multe ori se confundă, — formează una din cauzele cele mai înrădăcinate ale acestui rău cronic, păgubitor şi pentru ele şi pentru ţară. Există sancţiuni aspre contra judecătorilor cari refuză să facă dreptate. De ce nu s’ar introduce şi sancţiuni aspre contra administratorilor cari refuză să facă regulă ? Cei cu musca pe căciulă, de sus până jos, au cuvântul. 20 de ani de la războul pentru unitatea naţională Un proces de vară REGELE FERDINAND I ÎNTREGITORUL, pitted neBISTATZIN STSENESCU Conferinţa Micii înţelegeri se va ţine la Bratislava • Praga, 13 (Radio-Central). — Data întrunirii Consiliului permanent al Micii înţelegeri a fost fixată în mod definitiv pentru 12 Septembrie. Conferinţa se va ţine la Bratislava şi va dura până la 14 Septembrie. Programul conferinţei n’a fost fixat încă. Iugoslavia va fi reprezentată prin d. Stoiadinovici, preşedintele consiliului şi ministru de externe, iar România prin d. Titulescu, ministru de externe. In cadrul conferinţei, d. Beneş, preşedintele republicii, va primi la castelul Topolcanky, în audiență, pe reprezentanții Statelor aliate. JBombardarea oraşului San Sebastian Hendaye, 13 (Rador). — Trimisul special al agenţiei Havas la frontiera francospaniolă comunică : Pe frontul Iran n’a intervenit nici o schimbare. Bombardamentul continuă, însă se pare că el este mai puţin intens decât în ultimele zile. Mai multe avioane rebele au zburat deasupra localităţii San Sebastian aruncând 5 bombe. Tirul avioanelor era îndreptat spre postul de comandă al jandarmeriei, spre piaţa centrală din San Sebastian şi Caile Alemada, una dintre principalele căi de comunicaţie din oraş. Bombele nu au atins obiectivele, una din ele căzând asupra bisericii San Martial. Pagubele sunt numai materiale. Avioanele şi-au continuat raidul şi au aruncat 3 bombe de mare calibru pe aerodromul Lasarte, situat la 6 km. de San Sebastian. Bombele nu au atins nici hangarele și nici avioanele de pe aerodrom. La San Sebastian situaţia este neschimbată. Oraşul este calm, autobuzele şi tramvaele circulă normal. Aprovizionarea cu apă suferă fiindcă conductele care aprovizionează oraşul continuă să fie tăiate. Circulaţia pe şoseaua San Sebastian-Hendaye nu prezintă pentru moment niciun pericol. Frontiera continuă să rămână închisă. * Hendaye, 13 (Rador). — Trimisul special al agenției Havas transmite: Bombardamentul efectuatde avioanele rebele asupra orașului San Sebastian devine tot mai intens. Astăzi au fost aruncate peste 60 de bombe, care au făcut numeroase victime în oraş. Circulă svonul că vasul de război rebel ,,Almirante Cervera“ a sosit în faţa portului San Sebastian. Comandantul vasului a adresat guvernamentalilor din oraş un ultimatum, ameninţând că San Sebastian va fi bombardat dacă nu se predă până la miezul nopţii. Avioanele rebele au bombardat de asemenea localităţile Irun, Renteria şi Pasajes, dar fără a face victime. La ora 18, două avioane rebele au dat ocol acestor localităţi aruncând mai multe bombe. Atunci a apărut la orizont un avion guvernamental, plecat de pe aerodromul de la Sarte pentru a ataca avioanele rebele. Acestea însă n’au voit să deschidă lupta, ci au preferat să se îndepărteze spre Palpeluna, după ce-și îndepliniseră misiunea. NELINIŞTE PRINTRE STRĂINI Bayonne, 13 (Rador). — Trimisul special al agenției „Havas“ la pontiera panco-spaniolă declară că la San Sebastian a început să se manifeste oarecare nelinişte printre străini, cari se grăbesc să părăsească oraşul. Numeroşi comercianţi străini, stabiliţi de mult timp la San Sebastian, au închis magazinele, abandonând comerţul lor. Aceste magazine vor fi confiscate de autoritățile guvernamentale. A DOUA dezrobire: Se împlinesc azi douăzeci de ani, de" când poporul român, stiivit în frontiere ce nu erau ale lui, dar plin de bărbăţie, a luat hotărîrea sacrificiului suprem, spre a dez.4 robi milioane de fraţi, pe cari jugul strain îi asuprea de secole. .- ! " V- a fi pornit la luptă grea, cu credinţa în Dumnezeu şi in dreptatea cauzei sale,, poporul român, restrâns,la număr,işi-a’ vărsat sângele fără precupe,ţire, cu pieptul înainte şi cu neclintita voinţă de a învinge, chiar de ar fi fost să piară pănă la cel din urmă. ■ Au fost zile grele, au fost ceasuri de adâncă durere şi au fost şi zile de chinuitoare umilinţă impusă de un inamic mai numeros şi pe care la un moment dat soarta ar' melor îl ajutase* Dar n’au întârziat niței - ziua triumfului, ziua mare a răsplatei, ziua fericită a victoriei, care a strâns o daltă pe toţi românii, care a statornicit pe vecie România întregită în frontierele ei naturale de la Nistru pân’ la Tisa. E suficientă amintirea acestui trecut, ca inima oricărui român să tresalte de emoţie în această zi, când se împlinesc două decenii de la primul glonţ pornit din puşca ostaşului român pentru liberarea fraţilor săi. Cu adâncă durere mărturisesc însă, că în sufletul meu azi, nu e decât amărăciune, adâncă tristeţe şi multă îngrijorare. Năpădesc în mine amintirile zilelor din timpul neu-,tralităţii. Revăd pe marii români, Ion I. Brătianuu, Take Ionescu, N. Filipescu, Barbu Delavrancea, frământaţi de grija ceasului istoric prin care trecea neamul nostru. II revăd pe nemuritorul Take Ionescu, alergând din oraş în oraş, întreţinând entuziasmul mulţimii pentrugaza naţională, rostind cuvinte de o clasică elocinţă în care inima lui dn mare român închidea speranţele şi voinţa unui neam întreg. II revăd alături de Niculae Filipescu, omul'i care a închinat scumpei sule ţări, „puterea lui de muncă şi puterea lui de iubire”, îi revăd topindîmpreună la căldura aceluiaş ideal, toate neînţelegeriletrecutului, ,şi mână ,în mână, cu forţele, unite,, şi, strigând, ca să se audă peste Carpaţi : „Fraţilor, . nupierdeţi curajul, vom veni!.” . ■ \y Au trecut de-atunci douăzeci de ani. Unde suntem, ce suntem şi cum suntem azi, mare popor român sub conducerea micilor români cari alcătuiesc * pepiniera diriguitorilor politici ai vremurilor prezente ? : : Mă îngrozesc* la gândul tragicului bilanţ pe care trebue să-l rezum în rândurile ce '■urmeapăv V , Ţara, întreagă dezbinată în multiple, partide şi grupări politice, ce se duşmănesc cu gând de distrugere şi nu pentru deosebiri profunde de doctrine şi de principii, ci pentru dorinţa de întâetate la putere, pentru setea de stăpânire, sete care se potoleşte, mai totdeauna , după cum a dovedit trecutul şi după cum martor este prezentul, ----cu rotunjiri de averi, cu procopsiri de partizani, cu fărădelegi, cu violenţe în loc de autoritate, care provoacă anarhie în loc să întroneze ordinea. Munca, cinstea, patriotismul, devotamentul faţă de ideea naţională sunt scoase de sub ocrotirea celor cari ar trebui din potrivă să le înscrie în fruntea datoriilor lor. Şi în acest timp, ce se petrece înăuntru şi ce se petrece în afară ? Norii negri se adună şi duşmanii noştri, cari nici o clipă n’au stat cu braţele încrucişate în aceşti douăzeci de ani, dar cari au împletit din minciună şi calomnie, din ură şi sete de răzbunare, idealul revizionismului, stau gata să profite de dezlănţuirea unui nou război spre a se năpusti asupra frontierelor româneşti. Am făcut desigur o politică externă plină de griji pentru.. securităţea noastră, şi, pe cât ,omeneşte a fost posibil, această securitate a fost întărită cu alianţe, faţă decare trebue să rămânem credincioşi fiindcă ele sunt conforme cu interesele noastre şi sentimentele noastre. Dar din ciocnirea de interese între puterile europene, din afirmarea ambiţiilor unora şi din pasivitatea uneori de neînţeles a altora, a eşit în evidenţă imperativul că în primul rând securitatea, noastră trebue să se întemeieze pe propria noastră forţă. Prefer să acopăr cu tăcere ceea ce ar trebui să spun cu privire la ceea ce a trebuit să se facă şi nu s-a făcut în interesul acestui potenţial moral şi material, indispensabil străduinţelor şi angajamentelor pe terenul diplomatic, înăuntrul ţarei, spectacolul , cel puţin tot atât de întunecat. Sub protecţia unui „tratat al minorităţilor”, pe care sentimentul nostru de umanitate şi de justiţie l-a admis la incheerea păcii, deşi el jignea adânc demnitatea unui popor a cărui generozitate este proverbială, minorităţile cari trăesc in cuprinsul ţării, şi-au întemeiat aci, în propria intră casă, sub ochii noştri şi din nepăsarea noastră, o viaţă a lor naţională şovină, iredentistă, sfidătoare faţă de legile româneşti, îndrăzneaţă faţă de autorităţile ţării. Pe de altă parte, aceleaşi minorităţi etnice şi religioase au pătruns în toate arterele organismului nostru economic şi social, s’au infiltrat în şira spirărei ţării, paralizându-i mişcările şi evoluţia, au pus stăpânire şi încearcă s’o desăvârşească pe directivele vieţii noastre economice şi spirituale şi, prin consecinţă logică, şi pe cele politice. Tineretul românesc, munca românească, înţelepciunea şi cultura românească sunt stăvilite în evoluţia lor de zăgazurile cupidităţii minoritare. O ţară cu un caracter esenţial merite naţional, cu un popor compact, omogen şi plin de vlagă, cu rădăcini adânci în desfăşurarea istorică din cuprinsul frontierelor lui, cu drepturi imprescriptibile şi cu un viitor care-i aparţine în întregime, este lăsată, fără voia ei, în contra ei şi cu toate protestările ei — să fie speculată de cei puţini şi străini, dar îndrăzneţi. Iată pentru ce, în această zi, când se împlinesc două decenii de când s’a pornit lupta pentru desrobirea neamului, nu s’a putut naşte în sufletul meu — din împletirea amintirei entuziasmului care a însufleţit în acel ceas, pe ostaşi şi pe oameni politici, pe toţi românii, de la vlădică până la opincă, cu conştiinţa primejdiei ce ne ameninţă în ceasul jde, faţă din afară şi a slăbiciiunei morale în care ne zbatem înăuntru, de cât amărăciune şi profundă îngrijorare pentru ziua de mâine. Dar, am totuşi o speranţă, care mă oţeleşte şi mă încurajează în lupta ce o duc zi de zi pentru triumful ideei naţionale, pentru cauza românească, pentru consolidarea noastră naţională, atât teritorială cât şi internă. Am speranţa că semnele repetate de redeşteptare naţională, pe care le dau toate clasele sociale ale poporului român, entuziasmul şi vigoarea cu care au răspuns la chemarea noastră pentru cea de a doua desrobire a neamului, săteni şi orăşeni, de la cel mai umil muncitor până la cel mai distins intelectual, bunii români, vor trezi pe toată lumea şi vor grăbi victoria finală a românismului prin consacrarea efectivă şi definitivă a comandamentului naţional. Români, stăpâni în România! STELIAN POPESCU r Realizările bugetului general pe primele patru luni Declaraţiile d-lui ministru Victor Antonescu Problema realizărilor bugetului general al statului pe exerciţiul curent 1936/1937 prezintă aspecte mult mai optimiste ca cele de anul trecut, apreciind că suntem oarecum într’o epocă defavorabilă încasărilor. In expunerea făcută joi seară reprezentanţilor presei de d. ministru al finanţelor, Victor Antonescu, d-sa a ţinut să precizeze totuşi, că realizării© din primele patru luni ale anului n’ar putea duce la concluzia finală a executării bugetului, căci în această vreme, preocuparea de seamă in marea massa a ţării este facerea muncilor şi strângerea recoltelor ; ca urmare, mişcarea în viaţa economică este mai slabă şi fireşte cota încasărilor inferioare faţă cu prevederea bugetară corespunzătoare. Totuşi realizările din anul 1936/937 în comparaţie cu cele din anul trecut pun la îndemână un element de judecare asupra excutării bugtului ÎNCASĂRILE Rezultatele pe patru luni din 1936/937 şi cele din anul trecut pe aceiaşi perioadă reprezintă următoarea situaţie. In luna Iulie 1936, încasările au fost de lei 1927 milioane, iar în cele trei luni anterioare, Aprilie—Iunie, lei 5.268 milioane. In aceste patru luni dar totalul realizărilor a fost de lei 7195 milioane, cam față de cota bugetară corespunzătoare de lei 7658 milioane, reprezintă un deficit de lei 463 milioane. Încasările în Aprilie—Iulie am fost de 6.260 milioane lei, iar prevederea bugetară pe aceste luni fiind de 6.890 milioane lei, realizările dau astfel un minus de lei 630 milioane. Și în anul 1935/1936 deci, la 31 Iulie, cota corespunzătoare bugetară nu era acoperită, e caracteristica lunilor de început de an, ceia ce a făcut ca la prima dare de seamă a situaţiei încasărilor din acel an să arate perspectiva unui deficit, care însă a fost înlăturat prin plusul realizărilor din lunile următoare. In anul în curs situaţia este mai îmbucurătoare, căci bugetul deşi mărit faţă de cel al anului trecut cu 11%, minusul realizărilor este numai de 463 milioane faţă de 630 în exerciţiul 1935/936. Echilibrarea bugetului Ţinându-se însă seamă exclusiv de realizările de până acum şi dacă în lunile următoare nu s’ar acoperi decât cota bugetară, anul financiar s’ar încheia cu un deficit. Sunt speranţe însă că în cotele prevederilor bugetare, aviitor realizările vor întrece coperind ca şi a anul trecut lipsa " Inceputului ni de an şi astfel vom putea avea şi în 1936/937 un buget echilibrat Şi sunt începuturi cari confirmă această nădejde. Minusul de încasări al celorpatru luni în mare parte este din luna Aprilie, când din cota bugetară corespunzătoare de lei 1915 milioane s’a încasat 1531, o lipsă deci de lei 384 milioane. In cele trei luni următoare însă, deși din cele slabe ca realizări, cota lunară a fost aproape de acoperire. In Mai s’a realizat 1895 milioane, în Iunie 1840 milioane iar în Iulie 1927 întrecând cota bugetară cu 13 milioane. Afară de aceasta în anul în curs sunt încă la îndemână venituri disponibile în afară de cele bugetare, care aproape acoperă minusul de încasări al celor patru luni. Astfel, numai taxele de 12% ad-valorem înființate prin legea din 1 Aprilie 1936 deocamdată dau un plus de 350 milioane, care pe temeiul legii citate şi al legii pentru asigurarea şi menţinerea echilibrului bugetar din 7 Aprilie 1936 a şi fost înglobat în veniturile bugetului ordinar prin jurnalul consiliului de miniştri din 4 August 1936. Realizările anului în curs, în proporţie cu cifra bugetului sunt superioare celor din anul trecut, iar plusul realizărilor la taxele de 12% ad-valorem dau putinţa acoperirii lipsei din primele trei luni. Păstrând cumpăna şi în cheltueli, bugetul anului 1936/937 se va încheia în condiţiuni prielnice. Fondul apărării naţionale Cipa acestui fond în anul 1935/936 a fost de lei 2.000 milioane, iar în anul în curs s’a ridicat la lei 2.600 milioane, din care 300 milioane vor fi realizate nu din încasările obicinuite, ci din venituri excepţionale, cu sume din plăţile loturilor şi realizări din participările Statului la unele întreprinderi economice, care vor intra în casa Statului în cursul anului bugetar. Cota lunară de acoperit trebue socotită la lei 2.300 milioane — care pe cele patru luni Aprilie—Iulie reprezintă lei 760 milioane, încasările în Aprilie—Iulie fiind de lei 768 milioane, rezultă un plus de lei 8 milioane. La aceiaşi dată în Aprilie 1935/936, realizările erau de lei 507 milioane, care faţă de cota bugetară corespunzătoare de lei 664 milioane a dat lipsa de lei 156.7 milioane. Situaţia în 1936/937 este dar mult mai bună; realizările în chiar lunile de slabe încasări. Aprilie—Iulie au întrecut cota bugetară şi se crede că în lunile următoare ele vor fi superioare. Se poate afirma clar de acum că bugetul apărării naţionale va avea un plus de realizări. MONETE METALICE DE NIVEL Cu prilejul acestei expuneri, d. ministru Victor Antonesecu a adăugat că se vor confecţiona cât de curând noui monete de nikel de 50 şi 100 lei, spre a înlocui pe cele de argint de 100 lei, care se falsifică foarte uşor. Nikelul se pretează mai greu la falsificări şi va uşura mult schimbul pe piaţă. Nouile monete vor apărea în maximum trei luni și vor aduce statului un beneficiu de aproape 100 milioane lei. Mare furtună la Giurgiu Numeroase case inundate Giurgiu, 13 August Azi, pe la ora 5 d. a., o ploaie torenţială, însoţită de o violentă furtună, s-a abătut asupra oraşului şi portului nostru. Avalanşe mari de apă au inundat străzile oraşului făcând circulaţia impracticabilă timp de două ore. In cartierul Principele Nicolae, apa a pătruns în adăposturile comercianţilor balceni, veniţi de Sf. Maria, inundându-le complet. Numeroase locuinţe de la periferiile oraşului au fost inundate, din care cauză s-au avariat. In port, furtuna a fost foarte violentă. Şlepul „Gand 1”, încărcat cu mărfuri pentru import, a fost smuls de valuri şi dus în largul Dunării. Graţie prezenţei de spirit a soţiei cârmaciului, în lipsa acestuia, care a înfruntat cu un curaj vijelia, vasul a fost salvat prin lansarea ancorei. După puţin timp, şlepul a fost remorcat de asul motor „Clarice” şi adus în port. Pe şoseaua Giurgiu-Ramadan, numeroşi copaci au fst distruşi. La Rusciuc, furtuna a desvelit numeroase clădiri, iar firmele magazinelor au fost duse la mari depărtări. O dragă bulgară, ce se găsea în port, a fost smulsă din atacată şi răsturnată. Deasemenea, a fost luat de valuri , înecat, un ceam bulgar. Victime omenești ri’au fost --------xxx®xxx------- I Manifestaţiile interzise in zona de frontieră, in Franţa Paris, 13 (Teta). — Ministerul de interne francez a dat ordin tuturor prefecturilor de departament, să nu admită nici o demonstraţie, adunare manifestaţie ,etc., într’o zona largă de 5 km. dealungul frontierelor. Acest ordin a fost luat în urma unui protest german contra unei manifestaţiuni a frontului popular, care în faţa oraşului german Saarbrücken a manifestat dealungul frontierei ostil faţă de Germania. -----------XXX O XXX---------- Mare incendiu la Praga Praga, 13 (Radio-Central). „ Azi după amiază a izbucnit un incendiu violent la un mare depozit din cartierul Karlin. Au ars 200 vagoane iarfuri. Pagubele sunt considerebile.