Universul, septembrie 1936 (Anul 53, nr. 241-255)

1936-09-01 / nr. 241

In atenţia dăscălimii Se anunţă că guvernul sau, mai precis, ministrul instrucţiunii publice, ar fi hotărît să procedeze la un control mai sever al tipăriturilor şi al filmelor de cinematograf. Acestui control vor fi supuse atât cărţile literare sau pretenţii — de cele mai multe ori nejustificate — de a fi literare, precum şi manualele didactice. Cât despre filme, se va exercita o cenzură mai atentă asupra filmelor străine care, în subiectele lor în conflict cu morala şi prin modul cum înfăţişează aceste subiecte, au o influenţă nenorocită asupra tineretului. Deocamdată, aceste informaţii sunt date de ziarul oficios „Viitorul“, care, punându-se pe punctul de vedere moral, stărue asupra imperioasei necesităţi a operaţiei de mai sus. Asupra acestei chestiuni, a cărei deosebită importanţă nici nu are nevoe să fie subliniată, ne rezervăm să revenim mai amănunţit. Până atunci, avem credinţa că ne îndeplinim o înaltă datorie, atrăgând din nou atenţia întregii noastre dăscălimi asupra marilor şi gravelor pericole ce prezintă pentru formarea tineretului şcolar — formarea lui morală şi educarea lui un spirit naţional — cărţile şi celelalte tipărituri editate de întreprinderi străine de neamul nostru românesc, dacă nu chiar duşmane năzuinţelor şi aspiraţiunilor acestui neam. Dăscălimea noastră este cea mai în măsură să vadă şi să constate influenţa dezastruoasă a unor asemenea tipărituri asupra ,tiaritulu. Mai ştie această dăscălime în ce situaţie de periculoasă inferioritate suntem puşi noi românii, în propria noastră ţară, sub raportul scrisului tipărit şi al mijloacelor lui de răspândire. De pildă, 80 la sută din librăriile din ţară sunt în mâinile celor străini de neamul nxwoui. M, wi itgua aiwmuuam|i Cam aceeaşi este proporţia şi în ceeace priveşte, casele şi întreprinderile de edituri. Dacă aceste case şi întreprinderi s’ar fi identificat In mod leal şi sincer cu aspiraţiunile neamului nostru, dacă s’ar fi pus în mod real şi sincer în slujba adevăratelor interese româneşti, dacă prin tipăriturile lor ar fi căutat să aducă partea lor de contribuţie la înălţarea morală şi la întărirea sufletească a cititorilor, n’am fi văzut vreun inconvenient în faptul că sunt străine. Din nenorocire însă, lucrurile nu se prezintă de loc in felul acesta. Toată otrava ce se infiltrează în tineret, tot ce poate contribui la destrămarea forţelor de rezistenţă ale unui neam, tot ce poate provoca stricarea bunelor moravuri ei din teascurile caselor şi întreprinderilor de care am pomenit. Ele aruncă pe piaţă romanele cele mai abjecte şi tot felul de scârnăvii tipărite. Procedând în modul acesta, urmăresc, pe de o parte, câştigul cu orice preţ, câştigul cu preţul a ceea ce putem numi „prostituţie literară“, iar, pe de altă parte, se desluşeşte intenţia, pornită din ură şi răzbunare, de a otrăvi sufletele şi de a dărâma temeliile morale ale neamului nostru. Aşa stând lucrurile, se impune o reacţiune cât mai hotărîtă, cât mai energică şi mai eficace. Se impune de exigenţele moralei şi de datoria de salvare a sufletului neamului. • Dăscălimea noastră este cea dintâi chemată și cea '•>'*5. üsri'.i * R&. Silnic îovJs la această operă salvatoare. Ca un început, să se refuze de a introduce în școli manualele didactice editate de case și Întreprinderi, ai căror patroni n’au nimic comun nici cu origina neamului nostru, nici cu aspiratiunile lui. Lucrările pentru deschiderea şcolilor din Capitală, au fost amânate cu 15 zile Din cauza epidemiei de paralizie infantilă, serviciul sanitar al Capitalei a intervenit la ministerul instrucţiunii pentru amânarea deschiderii şcolilor din Bucureşti. In numărul nostru de oni am anunţat hotărîrea d-lui ministru dr. C. Angelescu ca până la 15 Septembrie nici o şcoală primară sau secundară din Capitală să nu înceapă cursurile. O nouă hotărîre a fost luată ori în această privinţă. Lucrările de început de an la şcolile din Capitală, cari fuseseră fixate pentru 1—10 Septembrie, au fost amânate cu 15 zile. Corijenţele, examenele de admitere în liceu, examenele de admitere în cl. V-a, etc., vor începe astfel,la toate, şcolile din Bucureşti, la ziua de 15 Septembrie. “ In judeţul Romanaţi aceste lucrări au fost amânate cu o lună. Londra, August Văzut din Londra, marele „proces politic” din Moscova dă impresia unei trageri pe sfoară. Toate mărturisirile acuzaţilor, una mai abjectă decât cealaltă, confirmând spusele procurorului şi proclamând chiar virtuţile lui Stalin, dau impresia că au fost ticluite ad hoc. Totuşi ceea ce prezintă importanţă pentru noi nu este de a şti dacă acest proces uriaş e fictiv sau nu. Ceea ce importă e de a constata că în fond Stalin caută să distrugă latură internaţională a bolşevismului. Aceasta e poate consecinţa fatală a grozavei înfrângeri pricinuite internaţionalei comuniste prin întorsătura pe care au luat-o evenimentele în Spa-Dacă parcurgem lista acuzaţilor, găsim pe vechii colaboratori ai lui Lenin, din timpul activităţii sale la Geneva. Zinoview, Radek şi Kamenev, au însoţit pe apostolul bolşevismului, în 1917, într’un vagon plumbuit, pus la dispoziţie de- , Marele Stat Major german, spre a se duce în Rusia să semene revolta în armata rămasă încă credincioasă principiilor rezistenţei naţionale. Era epoca eroică în care Internaţionala era totul şi Rusia nu însemna nimic. Dar anii au trecut, şi încetul cu încetul Xenia- Sovietică tinde să devie mai intăiu Rusia Sovieticăşi apoi Rusia pur şi simplu. Asutzi, Stalin se deosebeşte de ferte de altă dată numai prin brutalitatea metodelor sale şi prin expresiunile pe cari le întrebuinteat propaganda sa, spre a dovedi paporului moscovit că trebuei să fie mândru, „de a fi guvernat din mod autocrat". Totuş, ca moştenire a unei epoci eroice Internaţionala III, Internaţionala comunistă, continuă să dăinuiască. E drept că în interiorul ţării, Stalin îi refuză libertatea,, de a activa. Dar pentru moment continuă să-i procure mijloacele unei existenţe confortabile cu condiţia ca şefii ei să-şi mărginească activitatea la ţările străine, unde nu pot, pe cât se pare, să stinghirească politica oficială a guvernului rus. Bunăoară, Marea Britanie, le este interzisă. In Franţa trebue să se conformeze sprijinului pe care îl dă Moscova unei politici de rezistenţă naţională franceză împotriva ameninţării hitleriste. Dar Spania pare că n’are nici o importanţă în chestiunile europene. Totuş rezultatul nu corespunde speranţelor conducătorilor Internaţionalei. Spaniolii reacţionează. Madridul cel roşu e sortit unei înfrângeri, care pare de pe acum (Continuare in pag. 2-a) SCRISORI DIN LONDRA | Tragerea pe^Hară din Moscovif . de AUGUR Surpriză si nedumerire — Noul guvern Tătărăscu s’a constituit fără d. N. Titulescu — Vacanţa politică se inchee cu o surpriză care iese din cadrul comun şi pe care d. Tătărăscu a avut talentul de a o prepara în secret şi de a o scoate din cutia magică la momentul când i-a convenit mai bine. Intr’adevăr, deşi în ultimele zile se vorbia că în guvern este neînţelegere, că unii miniştri fac dificultăţi pe chestii financiare, iar alţii pe chestii de ordine publică, totuş nimeni nu se aştepta la soluţiunea pe care d. Tătărăscu a dat-o dificultăţilor ce le întâmpina în guvernarea sa. Ce s-a petrecut în realitate? Au fost pur şi simplu debarcaţi din guvern d-nii N. Titulescu, ministrul de externe şi Savel Rădulescu, subsecretar de stat la externe. Toţi ceilalţi au rămas în guvern, trecând unul în locul altuia. Un adevărat joc de cadril, fără nici un rost, fără nici o justificare şi fără nici o valoare pentru consolidarea guvernului. Cel mult cu singura explicaţie a satisfacerii unor ambiţiuni, fiindcă nimeni nu va înţelege de ce a fost până ieri bun d. dr. Costinescu la industrie şi comerţ şi acum nu mai este, şi ce aptitudini speciale îl fac mai nimerit pe d. Vaier Pop la industrie decât la justiţie. Şi acelaş lucru se poate afirma şi despre celelalte schimburi de portofolii. * S’ar mai putea spune, că plecarea a lui incueţiaero interne ar fi în legătură cu ultimele evenimente in ce priveşte ordinea publică. Dar, desigur, nimeni nu va crede în mod serios că d. Iuca va fi un ministru de interne mai energic şi mai hotărît decât a fost d. Inculeţ, căruia de altfel d. Tătărăscu, prin faptul că şi l-a asociat la prezidenţia de consiliu, i-a dat dovada unei noui încrederi. In ultimă analiză deci, rămâne ca fapt real, pozitiv şi care singur explică comedia ce s’a jucat: ÎNLĂTURAREA D-LUI N. TITULESCU DIN GUVERN. In afară de ineleganţa procedării — fiindcă afirmăm în mod categoric că ministrul de externe n’a avut idee de cele ce se petreceau aci, că fi’a fost de fel informat de intenţiunile d-lui Tătărăscu şi că n’a fost încunoştiinţat de demisia guvernului de cât după îndeplinirea faptului — formarea noului guvern fără d. Titulescu va surprinde pe toată lumea atât în ţară cât şi în străinătate. Intr’adevăr, acum o lună şi treisprezece zile, la 16 iulie, în urma unui consiliu de miniştri ţinut sub preşedinţia d-lui Gh. Tătărăscu, şi cu care prilej d. Titulescu a făcut un expozeu de două ore asupra tuturor chestiunilor internaţionale, guvernul a dat un comunicat în care se spunea textual următoarele: „D. prim-ministru a felicitat în numele consiliului de miniştri pe d. N. Titulescu pentru politica externă pe care o duce. „După aceasta consiliul de miniştri a adoptat următoarele rezoluţiuni: „Consiliul de miniştri în unanimitate. „Luând act de expunerea făcută de d. N. Titulescu, ministrul afacerilor străine : „Aprobă In întregime ••s! /ft© s»«-SS«lert*:a-E2câ imt pritica externă făcută şi expusă de d. N. Titulescu. „Toate dispoziţiunile menite -âa aducă la strictă îndeplinire această politică care este însăşi politica guvernului şi a ţării au fost decise de consiliul de miniştri. „Exprimă cu acest prilej d-lui N. Titulescu recunoştinţa lui adâncă pentru opera înfăptuită precum şi ÎNCREDEREA LUI NELIMITATA IN ÎNDEPLINIREA MISIUNII SALE“. Ce s’a întâmplat dela 16 iulie şi până azi ? Ce dezacord a survenit între ministrul de externe şi şeful guvernului sau alt factor constituţional, care să justifice procedarea d-lui Tătărăscu faţă de colaboratorul căruia cu o lună înainte guvernul întreg îi exprima felicitări şi „nelimitata lui încredere în îndeplinirea misiunei sale“ ? D. Titulescu este actualmente în concediu şi se găseşte suferind la Cap Martin, în Franţa. Ce fapte noui sau grave s’au petrecut care să oblige pe d. Tătărăscu, fără măcar să consulte pe cel mai de seamă dintre colaboratorii săi, pe omul căruia i-a dat acum o lună toate asigurările de o desăvârşită încredere şi faţă de care — o putem afirma fiindcă o ştim pozitiv— şi-a luat anumite angajamente politice în forma cea mai categorică posibilă, ce fapte grave s’au petrecut care să dea guvernului posibilitatea morală de a justifica în faţa ţării demisiunea şi reformarea guvernului, fără d. Titulescu ? Iată enigma. Guvernul va trebui s-o explice ţării spre a nu da loc la interpretări — legitime de altfel — menite să slăbească ceea ce comunicatul citat mai sus spunea că este „însăşi politica ţării“. Odată această constatare făcută — şi care este de o incontestabilă seriozitate — guvernul, departe de a fi ieşit întărit prin figura de cadril executată, noi credem că va fi, în noua lui formă, şi mai slab ca înainte. Atât din punct de vedere intern cât şi din cel extern. Intern, fiindcă noua formaţiune reaminteşte povestea anteriului lui Arvinte ; — extern, fiindcă guvernul va fi lipsit de autoritatea, încrederea şi relaţiile de care se bucură, fostul ministru de externe şi toată lumea se va întreba, şi mai ales se vor întreba aliaţii noştri : de ce a fost înlăturat d. Titulescu? Ce a determinat debarcarea ministrului de externe în momente atât de agitate şi în ajunul Conferinţei Micii înţelegeri a cărei ordine de zi cuprinde cele mai grave probleme care interesează pacea şi politica României ? xox D. N. TITULESCU sv Un vapor sanitar pentru răniţii spanioli Spre a se da ajutor numeroşilor răniţi ai războiului civil din Spania, toate spitalele din acea ţară au fost transformate în grabă ca să poată adăposti cât mai multe victime. Câteva vapoare au fost de asemenea transformate î® vapoare sanitare. Intre tie e vaporul Le Marques de Comilles, care se vede în gravura noastră. EBMMI Sfârşitul luptei dintre biserică şi Stat in Germania Berlin, 29 (Rador). — Mâine dimineaţă se va citi în mod solemn din amvonul tuturor bisericilor din Germania o scrisoare pastorală, care, împreună cu măsurile de reconciliere luate în ultimul timp de cancelarul Hitler, va marca sfârşitul luptei dintre biserică şi Stat, începută odată cu venirea la putere a naţional-socialismului. De acum înainte, biserica catolică germană nu va mai persista, pentru motive doctrinale şi morale, în opoziţia ei aproape făţişă împotriva regimului, ci se va ralia la cauza naţional-socialismului şi a comunităţii naţio Pentru muncitorimea română Muncitorimea română — aci este vorba despre muncitorimea cu braţele — are necazuri pe care le apreciem şi le recunoaştem, precum are doleanţe şi revendicări profesionale întemeiate, care merită şi trebue să fie satisfăcute. Această satisfacţie trebue dată prin aplicarea onestă şi reală a legilor actualmente în vigoare, legi pentru ocrotirea clasei muncitoreşti, prin făurirea de alte legi, care să complecteze opera de ocrotire, şi prin luarea de măsuri, care să oprească exploatarea muncitorilor. Muncitorii sunt doar una din cele mai importante şi mai folositoare categorii sociale. Funcţiunea ce îndeplinesc în stat este de o utilitate asupra căreia e de prisos să stăruim mai cu dinadinsul. In loc de nesocotire, ei merită tot respectul şi o atenţie cât mai susţinută. Dar vor recunoaşte şi ei înşişi că alături de drepturi de revendicat, au de îndeplinit şi datorii, de la care nu li este îngăduit să se sustragă. Printre aceste datorii, una din cele mai de căpetenie este datoria de a se abţine dela orice gest, dela orice atitudine de natură să slăbească puterea şi solidaritatea neamului şi, prin aceasta, forţa de rezistenţă a ţării. Pentru a nu ni se răstălmăci înţelesul cuvintelor noastre, ne grăbim cu lămurirea că spusele noastre nu cuprind vreo învinuire la adresa muncitorilor români, ci exprimă o dorinţă. Este dorinţa de a-i vedea grupaţi în asociaţii care au la bază crezul naţional şi respectul aşezămintelor pe care se întemeiază organizaţia noastră socială şi naţională. Este dorinţa de a-i vedea grupaţi în jurul tricolorului naţional, iar nu în jurul steagului roşu şi al lozincilor de destrămare simbolizate de acest steag roşu. Oricare dintre noi, indiferent de meseria sau profesiunea ce avem, suntem români şi fiindcă suntem români, avem faţă de neamul românesc datoria, de la care nu se încape nici o abatere şi nici o scuză pentru a nu o îndeplini, de a nu da sprijin nici unei acţiuni ce-i poate fi dăunătoare, precum apărarea şi întărirea lui. Din această dublă datorie decurge pentru fiecare din noi atitudinea, linia de conduită ce se impune de la sine. Se ştie însă — faptul e o realitate — că, speculându-se nevoile şi durerile ei, muncitorimea este în parte înşelată şi câştigată pentru aşa zisele idei extremiste, a căror înfăptuire ar însemna peirea ţării şi a naţiunii. In scopul acesta, muncitorimei i se înfăţişează lucrurile în culorile cele mai false cu putinţă. Cică adevăraţii ei prieteni şi voitori de bine ar fi numai cei ce uneltesc pentru înscăunarea anarhiei comuniste, pe când „burghezii”, adică partidele şi oamenii, cari se opun uneltirilor de destrămare a ţării şi de distrugere a forţelor vii ale neamului, ar fi duşmanii ei. Nimic mai absurd, mai revoltător de fals decât astfel de afirmaţiuni. Cum şi de ce să fii duşmanul fratelui, care se trudeşte alături de tine, cum şi de ce să doreşti răul semenilor tăi de acelaş neam şi de aceiaşi lege? Faptele se însărcinează, de altfel, să spulbere calomnioasele afirmaţiuni, pe care le-am relevat. De pildă, în Italia şi în Germania, adică în două ţări cu regimuri de dreapta, situaţia muncitorilor manuali este din toate punctele de vedere mai bună, mai favorabilă, decât în statele cu regimuri de stânga sau de extrema stângă. Intorcându-ne la noi, precizăm că nu este câtuşi de puţin vorba de a chema pe muncitori la întemeierea unui regim dictatorial, ci de a-i chema la strângerea rândurilor româneşti pentru întărirea ţării şi neamului, din care fac ei înşişi parte. N. BATZARIA O declaraţie senzaţională D. Titulescu n’a ştiut absolut, nimic Convorbirea avută cu Cap Martin Dorind să aflăm, în legătură cu cele petrecute, părerea şi impresia d-lui Titulescu, am încercat aseară la ora 10 să avem o convorbire telefonică cu d-sa la Cap Martin. D. Titulescu fiind însă în pat suferind, d. colonel Neftişor, secretarul d-sale particular, a venit la telefonaşi ne-a confirmat următoarea d declaraţie făcută agenţiei „Havas’*, Paris, 29 (Bador). — D. N. Titulescu a făcut agenţiei Havas următoarea comunicare : „N’am aflat alcătuirea noului cabinet care de altfel e compus din toţi foştii miniştri afară de mine, decât după ce acesta a fost constituit. „Noul guvern nu mai are nevoie de serviciile mele. Este dreptul lui. Aşi fi preferit totuşi să fiu pus la curent mai din vreme de intenţiunile sale pentru că niciodată n’aş fi încurcat pe cineva cu persoana mea. îmi rezerv întreaga judecată şi întreaga mea acţiune politică viitoare“. »■II I Ml. ■MMM»««I Citiți in pag. 3-a: Un nou guvern Tătăstâscu Jurământul noullor miniştrii în Nouii subsecretari de Stat. — Declaraţia program al primului ministru : ■ A nins pe Surul şi Negoiul Avrig. 29 August In ziua de 27 August temperatura a scăzut brusc, iar munţii Făgăraşului ca şi ai Sibiului au fost acoperiţi de zăpadă. Pe Surul şi Negoiul zăpada va sta mai mult, cu toate că soarele şi timpul frumos nu întârzie să se arate întotdeauna după ninsoare. --------xxxX - xxxx------- r^-iT —~.~m rii nwwi nii'ikarfci înarmările Germaniei şi politica pacifistă democrat — Altă lecţie — Zilele trecute, Germania a hotărît prelungirea duratei serviciului militar dela un an la doi ani. In alţi termeni, efectivele armatei germane vor fi în viitor dublate : dela 600.000 cât a avut sub regimul serviciului militar redus la 10 luni, la 1.200.000 cât va avea sub regimul serviciului militar prelungit la 24 luni. Presa oficioasă germană a căutat să stabilească o legătură, de la cauză la efect, între composiţia şi înarmările U. R. S. S., primejdia comunismului în continentul european şi noul său statut militar. „ Nu vom stărui asupra acestei chestiuni, din moment ce suntem în faţa unui fapt indeplinit. Altă chestiune se impune atenţiei noastre în împrejurările actuale. Ce rezultat au dat numeroasele conferinţe convocate la Geneva, de la încheerea păcii încoace, cu privire la dezarmarea universală, sau la limitarea armamentelor ? Câteva volume de discursuri şi numeroase planuri şi proecte elaborate, care au rămas în cartoane Cine mai vorbeşte astăzi de dezarmare, când toată lumea se înarmează? Conferinţa dezarmării a fost un organism născut mort. Cine însă a contribuit să creeze în lume iluzia înşelătoare a stabilirii păcii eterne, prin desfiinţarea armatelor şi prin renunţarea la război, este acea „democraţie internaţională“, care nu urmăreşte decât slăbirea mijloacelor de apărare ale naţiunilor şi pregăteşte terenul războaelor civile. In ajunul războiului mondial, când Germania era înarmată până în dinţi, socialiştii din Franţa au cerut reducerea serviciului militar, au combătut proectele relative la fortificarea frontierei de est, au refuzat să voteze, creditele suplimentare pentru înzestrareaarmatei cu materialul de care avea nevoe Franţa şi au dat asigurări formale că şi cameracii lor din Berlin vor proceda tot aşa... In Reichstag însă, în 1914, socialiştii germani au votat ■ disciplinat şi patriotic toate proectele de lege ce interesau apărarea, naţională.. — ia ,plus, toate, creditele militare cerute de cancelar. După încheerea păcii, sub presiunea stângei democratice, Franţa n’a cerut fiilor săi decât un an de serviciu activ: prima jumătate a continentului anual încorporată in Aprilie, iar cealaltă jumătate, în octombrie. Nu numaişefii armatei, cu experienţăşi cu simţul răspunderii, audemonstrat eroarea ce se face prin introducerea noului statut militar, dar şi bărbaţii politici francezi, cunoscători ai problemelor apărării naţionale, au combătut şi ei, în Parlament şi în presă, reducerea serviciului militar la un an. N’au fost ascultaţi, nici unii, nici alţii, sub pretext căsunt militarişti, antidemocraţi şi deci ostili politicii pacificii. Dedagogie ! Ori, politica organizării apărării naţionale, cade totdeauna dintr’o eroare în altă eroare, mai gravă, dacă se conduce după principii şi consideraţiuni opuse obiectului său. S’a dovedit foarte curând pericolul ce-l prezintă serviciul militar activ redus la un an. Cu acest sistem nu se dispune decât de o jumătate de efectiv — acela care va fi apt pe teatrul de operaţiuni, adică cel ce îndeplineşte al doilea semestru de serviciu. In Franţa, în anii aşa zişi deficitari din punctul de vedere al efectivului, — 1935 a fost primul an deficitar — efectivul total al unei clase, care în timp normal este de 239.000 recruţi pentru armata de uscat, cade, în mijlocie, la 120.000! Ca să se umple în parte golurile, a trebuit să se recurgă la un expedient, atingânduse în anii deficitari, efectivul de 160.000, din care însă numai 80.000 poate fi consideraţi soldaţi bine instruiţi şi antrenaţi, capabili să intre în campanie. Pe de altă parte, reducerea serviciului militar activ la un an, fără introducerea instrucţiei premilitare a tineretului, impune cadre puternice, un mare număr de ofiţeri şi subofiţeri şi deci e un sistem mai costisitor. Restabilirea serviciului de doi ani ar spori efectivul actual al armatei franceze la 1200 de oameni. (Continuare in pas AA l'A) vH