Universul, octombrie 1936 (Anul 53, nr. 286-301)

1936-10-16 / nr. 286

Anul al 5--lea MOHDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN ­ • 16 Pagini EXEMPLARUL I în România : 3 . In străinătate: fie! Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Dir. 6 Lei G­le P. T. T. No. 120.288932. CELE DIN URMA $TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $I TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 __________CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10 . SECRETARIATUL PE REDACTIE: 3.30.10________________ A­LBA IULIA Actul istoric al încoronării Regelui Ferdinand I şi Regi­nei Maria, la Alba lulia, in memorabila zi de 15 octom­brie 1922, a fost consacrarea unirii definitive a provinciilor româneşti liberate, cu regatul vechi român. In cetatea simbolică a Alba luliei, în care cu trei secole înainte, Mihai Viteazul intra­se triumfător în fruntea oş­tirii sale, ca liberator al Ar­dealului, primul Rege al Ro­mâniei Mari, s’a încoronat. Acolo, sub zidurile Alba lu­­liei. Acela care a înţeles în 1914 ce-i impune datoria sa de „bun român” şi de rege al unui popor ce aştepta cu în­frigurare ceasul mult dorit al înfăptuirii aspiraţiilor sale naţionale, a făcut un nou jurământ, că va păstra ne­ştirbite frontierele ţării în­tregite, întărind forţele sale de conservare şi de apărare şi contribuind la dezvoltarea şi înălţarea sa spre a putea fi în aceste părţi ale Europei un factor de ordine, de progres, de civilizaţie, în serviciul dreptului şi al păcii. Intre trei imperii, moarte înainte cu mult de a li se în­scrie actele de deces în isto­rie, România Mare a existat în frontierele sale etnice. Tratatele încheiate după războiul mondial n’au făcut altceva decât să recunoască existenţa de fapt şi de drept a acestei Românii, în aceleaşi frontiere etnice ce le-a avut totdeauna în cursul veacurilor şi să ia act de voinţa suverană a poporului român de a trăi li­ber şi unit în teritorul stră­moşesc, după ce a suferit în trecut calvarul dominaţiilor străine şi supliciul dezmem­brării, ........«.­«. Poporul român a înfăptuit unitatea sa naţională şi poli­tică prin sacrificiile celor mai buni fii ai săi si prin în­crederea desăvârşită in inde­­plinirea idealului şi destinului său. Nu numai instinctul na­ţional l-a călăuzit, ci şi geniul său politic. De asemenea, România a putut să realizeze integri­tatea sa teritorială, pe te­meiul îndreptăţit al principiu­lui etnic, faptului că a păstrat în toată forţa tinereţii sale, geniul constructiv, voinţa ne­clintită şi spiritul de ordine al Romei antice. „Integritatea unei aseme­nea ţări” — a spus contele Saint-Aulaire, fostul ambasa­dor al Franţei — „trebue să fie una din axiomele funda­mentale ale aliaţilor, dacă ei vor să menţină pacea. Con­trar opiniei unora, tratatele care au pus capăt războiului, nu constituesc un edificiu de­m­­anjabil. Nici o parte nu poate fi desprinsă, fără să se prăbu­şească întreg edificiul. Cea mai mică atingere adu­să frontierelor stabilite de tratate, ar compromite pacea şi ar ameninţa statu-quo teri­torial al lumei întregi. Româ­nia, care a suferit violenţa este calificată să organizeze dreptul”. Urmaşul marelui său pă­rinte, Ferdinand, Regele Ca­rol II, însufleţit de aceleaşi sentimente şi idei, a declarat în numele ţării Sale şi a Mi­cii înţelegeri, că nu putem să admitem nicio modificare a tratatelor de pace, când drep­tul este de partea României şi a aliaţilor săi, iar intere­sele superioare ale păcii im­pun tuturor respectul dreptu­rilor naţiunilor de a trăi în frontierele lor etnice, netul­burate de nimeni. Cu prilejul împlinirii celor 14 ani de la actul istoric al încoronării de la Alba lulia, poporul român, unit și conştient de dreptu­rile şi datoriile sale, aduce un pios omagiu memoriei primu­­lu rege al României întregite, — Ferdinand I. Starea sănătăţii d-lui Titulescu Ameliorarea continuă Starea generală a d-lui Titu­lescu continuă să se îmbunătă­ţească. Marţi a sosit în Capitală venind de la St. Moritz, d. dr. Rădu­­lescu, fratele d-lui Savel Rădu­­lescu. După cum se ştie, în ul­timul timp d. Titulescu rămă­sese sub îngrijirea medicală a d-lor dr. Ruppanner, distinsul clinician elveţian şi dr Rădu­­lescu. Am văzut, marţi seară, pe d. dr. Rădulescu. D-sa ne-a informat că a lă­sat pe d. Titulescu, în plină evoluţie spre bine. Atât starea generală cât şi starea sanguină, continuă să se îmbunătăţească. D. Titulescu se alimentează su­ficient şi forţele fizice îi revin încetul cu încetul. De câteva zile umblă prin ca­meră. Totuşi îi este încă cu totul in­terzis de a lucra şi de a se obo­si. D-sa are încă nevoe de li­nişte absolută şi de suprave­ghere medicală. Aceasta a ră­mas acum în sarcina d-lui dr. Ruppanner, a cărui competinţă este cunoscută Pe de altă parte, interesăm­­­cu-ne Marţi seara, spre a avea ultimele ştiri, la St. Moritz, ni s’a comuni­cat de d. colonel Ne­nişor, că ameliorarea e din ce în ce mai accentuată şi că in 10-12 zile d. Titulescu va putea fi considerat ca intrat în con­valescenţă. Peste două zile se va face o nouă analiză a sângelui pen­tru constatarea hemoglobinei şi numărătoarea globulelor roşii. D-ra dr. Liselote Brustlein, care cu generozitate, în două rân­duri, a donat sângele ei pentru transfuziile făcute d-lui Ti­­tulescu Fiica lui Krassin s’a căsătorit cu un duce francez Ce avere poate să aibe... un comunist Din Paris vine ştirea că zi­­lele trecute a fost căsătoria fiicei decedatului Leonid Kras­sin, d.la Ludmilla Krassin, cu ducele de Rocnetaucau’,­ mem­bru al aristocraţiei franceze. Ziarele franceze relevă cu această ocazie că fica unui mare luptător contra capitalu­lui are ca dotă 20 milioane de ruble aur. Leonid Krassin a fost acela care a întocmit pe vremuri de­­cretul pentru naţionalizarea capitalului privat în Rusia. Averea lui personală care era de 37 mili­oane ruble aur fusese depusă încă în 1917 la băncile străine pe numele familiei sale In ziua morţii sale averea sa se urca la 60 milioane ruble aur. Ceremonia căsătoriei a fost celebrată cu mare fast şi nu­mai in asistenţa rudelor apro­piate. Leonid Krassin a jucat un rol principal în Uniunea So­vietică, a fost un intim al lui Lenin şi ambasador al Sovie­telor in străinătate. După moartea sa familia nu s'a mai înapoiat în Rusia şi,şi alese ca domiciliul Parisul. D-ra Lud­mila Krassho­vica Înfocatului bolşevic este astăzi ducesă de Roechraucauld şi una din fru­museţile societăţii parisiene. Intrarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria in Alba lulia, 15 Octombrie 1922 (După o frescă de la Ateneul Român de pictorul Costin Petrescu) După manevrele regale Manevrele regale din re­giunea Banatului s’au ter­minat. Orice manevră este un prilej pentru comanda­mentul armatei să tragă concluziile, ce se impun, in urma condiţiilor în care s’au desfăşurat operaţiile in le­gătură cu tema pusă şi deci cu obiectul ei. Pe lângă a­­ceste concluzii, de ordin spe­cial, manevrele prezintă şi un interes de ordin general, care priveşte complexul pro­blemei apărării naţionale. Pe o zonă anumită, unde s’au concentrat trupe, care acţionează ca şi în timp de război — fără să poţi însă verifică efectele psichologice şi materiale ale focului dis­trugător — se pot face o se­rie de observaţii critice şi constatări, relative nu nu­mai la ţinuta şi moralul tru­pei, dar şi asupra materia­lului ce s-a utilizat, a mij­loacelor de transport, a­ căi­lor de comunicaţie, a modu­lui cum au operat toate ar­mele, în raport cu terenul, condiţiile atmosferice, etc. Şi nu... aceste manevre s’a putut constata însuşirile e­­senţiale ale ostaşului nostru. — moralul său ridicat, forţa sa dezrezistenţă, spiritul său de disciplină dominat de­ simţul­ îndeplinirii datoriei şi de sentimentul puternic a­­firmat al apărătorului pă­mântului său, strămoşesc. Dar,­pe lângă, factorul mo­ral şi uman, care este şi as­­­tăzi cel mai important, a­­vem factorul imaterial. Acest factor material, prin calita­tea, cantitatea, natura şi compoziţia .. sa, asociat cu factorul moral­­şi uman, va asigura victoria. In organizaţia actuală a armatelor, care este rapor­tul între aceşti doi factori de prim ordin? Iată chestia importantă. .. .. „. . Evoluţia războiului ti­nde, pe de o parte, la o întrebuin­ţare cât mai raţională a ce­lor doi factori şi pe de altă parte,, la, o economie a oa­menilor , prin folosinţa cât mai mare a materialului. O­­mul­ însă trebue să fie bine instruit pe­ specialităţi, ca să poată utiliza materialul, iar materialul trebue să în­deplinească­ condiţiile canti­tative şi calitative cerute de raportul stabilit între cei doi factori. In toate ţările, problema organizării apărării naţio­nale, se reduce la stabilirea raportului normal dintre e­­fectiv şi­­ material, aşa cum a fost el impus de experien­ţa ultimului război, adică prin economisirea oamenilor şi instruirea perfectă a com­batanţilor, ca şi prin dota­rea oştirii cu armamentul şi materialul necesar. Ceea ce caracterizează e­­vol­ţia armatelor moderne este creşterea considerabilă a materialului in raport cu efectivul, numai atât. La un ma­terial de calitate, — efective de calitate. Această evoluţie şi organi­zare impune naţiunilor con­ştiente să facă sacrificii bă­neşti spre a dispune din timp de pace de o armată bine utilată şi să se intere­seze de aproape, prin repre­zentanţii săi legali, de orga­nizarea apărării naţionale în toate direcţiile: morală, materială (armament etc.), economică şi financiară. Ca să ne dăm seama mai bine de creşterea considera­bilă a materialului în raport cu efectivul, reamintim că Franţa a intrat in război, în vara anului 1914, cu un e­­fectiv total de 2.500.000 de oameni, care dispunea de 2000 mitraliere, 3900 tunuri de 75 m/m, 300 tunuri grele, 200 avioane şi 9000 automo­bile, — nici o puşcă mitra­lieră şi nici un tanc. In 1918, ca să poată obţi­ne victoria, armata franceză a avut un efectiv de 2.800.000 oameni, dispunând de 47.000 puşti-mitraliere, 18.000 mi­traliere, 2.50© tancuri, 5600 tunuri de 75 ţn/m., 3200 de avioane şi 88.000 automobile. Aşa­dar, pe când efectivul francez, în cei patru ani de război, a sporit numai cu 300.000 de oameni, materia­lul a sporit în condiţiuni im­presionante. Sporirea a fost mai acen­­tuată în armamentul variat de diferite calibre, in mare parte automatic, ceea ce a contribuit la creşterea pute­rii focului la toate distanţe­le­ în care de luptă,­in a­­­vioane de recunoaştere, de observaţie şi de bombarda­ment şi în automobile. Pe când cantitatea, cali­tatea şi varietatea armamen­tului impun asocierea ar­melor şi specializarea com­batanţilor, iar mişcarea pe teatrul de operaţiuni a a­­cestor formidabile forţe, re­clamă mijloace rapide de transport şi căi de comuni­caţie bune, se înţelege câtă importanţă prezintă şi pen­tru noi stabilirea raportului normal între efectiv şi ma­terial, instruirea pe specia­lităţi a combatanţilor, pro­blema motorizării şi pune­rea la punct a căilor de co­municaţie. Căile ferate de interes strategic urmează să fie construite in ordinea impor­tanţei lor. Drumurile, în ma­joritatea lor, degradate, tre­bue să fie refăcute prin pre­staţia muncii locuitorilor şi prin înscrierea în bugete a fondurilor necesare întreţi­nerii lor. In regiunea Banatului, un­de s’au desfăşurat manevre­le, am constatat reaua stare a reţelei drumurilor, cu toa­te că în vederea acestor ma­nevre, s’au executat lucrări de refacere superficiale. Pentru motorizarea arma­tei ar fi bine să se fixeze de către o comisiune, din care să facă parte şi reprezen­tanţii ministerelor de agri­cultură şi de industrie, tipu­rile, a 2 sau 3 tractoare-tip, care în timp de pace vor fi folosite de agricultori şi in­dustriaşi,, iar în timp­ de răz­boi, vor putea fi folosite de armată...... Facem această propunere, de­oarece motorizarea mij­loacelor de transport­ pre­zintă o importanţă covârşi­toare în timp de război. Vreme de perdut n’avem Situaţia internaţională se­ prezintă in aşa condiţii, în cât toate sforţările şi săcri-­ ficiile­­trebue să­­le facem pentru organizarea apărării noastre naționale. şi a XVII-a adunare a Societăţii Naţiunilor de GEORGE SOPRONIE _Profesor la Universitatea din Cluj. Noua ordine internaţională, construită juridiceşte şi politi­ceşte prin tratatele de pace din 1919/20, era sortită, în intenţia clar şi repetat manifestată a autorilor săi,­­ şi este cerută astăzi de conştiinţa naţiunilor , odinioară subjugate, — să dăi­nuiască pe principiul respectării şi intangibilităţii statutului teri­torial şi politic, izvorât din stră­duinţele şi sacrificiile „războiu­lui naţionalităţilor“, precum a­ fost in fapt, războiul mondial. Firească a fost de altfel, .acea­stă intenţie • a, ' constructorilor •­ nouii ordini internaţionale, căci . nu era posibil nici de imaginat, ’ in alt , chip, acea „pace ,dura-’ bilă“ către care aspira genera-’ ţi­a ce făcuse războiul şi pe care o reprezentau la Conferinţa Pă­cii, • plenipotenţiarii chemaţi să restabilească starea nouă de lu­cruri. „Concepţiile • începătoare de drept“­ — la care cu pruden­ţă se referea în realismul său. „Părintele Victoriei”, Georgs Clémenceau, —■ erau ele înşile in neputinţă de a se instaura în viaţa Statelor, odată înfrân­tă brutalitatea forţei, fără a­­ceastă certitudine, că dreptatea recunoscută în fine naţiunilor, prin proclamarea triumfului principiului naţional, nu va mai fi pusă in discuţie. Preocupat de această grijă, Preşedintele Wilson, el însuşi — doritor de a se asigura pacea durabilă, prin „satisfacerea­­legitimelor reven­dicări naţionale clar definite“ — s’a grăbit să renunţe la iniţia­lele sale concepţii, de ulterioară valorificare, în speciale cazuri. (Continuare in pag. 2-a) P­agini. 22 călători morţi intr’un accident de autobuz Cairo, 13 (Rador). — Un autobuz, din cauza unei ma­nevre greşite, s’a prăbuşit într’un canal în antoniere de Benha, din Egiptul infe­rior. Au fost omorîţi 22 de că­lători. ALTA NENOROCIRE Cartagena, 13 (Rador). — Un autobuz, care transporta 49 de pasageri, s’a ciocnit din cauza unei manevre gre­şite, în preajma oraşului, cu o maşină particulară. Cioc­nirea a fost atât de vio­lentă, încât autobuzul s’a răsturnat, iar motorul a fost cuprins de flăcări, de pe urma exploziei. Cinci pasageri au fost car­bonizaţi. Zece pasageri sunt grav răniţi şi restul mai uşor. -----—xp#ox—— *. 286 Vineri 16 Octombrie S9S6 DIRECTOR: STELIAN POPESCU Vizita Suveranului României in Cehoslovacia M. S. Regele Carol va sosi la Praga la sfârşitul lunii Praga, 12 (Radio-Central) — Programul vizitei M. S. Re­gelui Carol al României în Cehoslovacia a fost stabilit. Vizita Suveranului va ţine 8 zile. M. S. Regele Carol va sosi la Praga la sfârşitul lunei octombrie. Suveranul român va fi întâmpinat la gară de d. Beneş, preşedintele repu­blicii. In ziua sosirii M. S. Regele Carol va asista la o mare paradă militară. A doua zi Suveranul român va face, la castelul Lang, o vi­zită d-lui Massaryk, fostul preşedinte al republicii ceho­slovace. Seara se va da o re­prezentaţie de gală la teatrul naţional. A treia zi Suveranul român va vizita tabăra militară din Milovice, in apropiere de Pra­ga. In celelalte zile M. S. Re­gele Carol va vizita oraşele Brno si Bratislava si va face o excursie în munţii Tatra, unde va participa la o vână­toare de căprioare. „Ceske Stovo” anunţă că Marele Voevod Mihai va în­soţi pe M. S. Regele Carol în vizita din Cehoslovacia. # M. S. Regele Carol va mai fi însoţit de d-nii Victor Anto­­nescu, ministrul de externe, Jan Şeba, ministrul Cehoslova­ciei la Bucureşti şi de o suită numeroasă. La Praga, Suveranul român va fi salutat, in gara Wilson, de preşedintele republicii, d. Beneş şi de întregul guvern ce­hoslovac. M. S. Regele va trece apoi în revistă compania de onoare aşezată în faţa statuei Wilson, apoi va pleca îm­preună cu d. Beneş la pala­tul preşidenţial. Pe străzile de la gara Wilson la palat vor fi cordoane de soldaţi. Automobilul va fi escortat de un escadron de dragoni cu săbiile trase.______________ l­ ■«■in............. f ,.i ^ Greva la Aleppo Beyruth, 13 (Rador)...— Lu­crătorii dela manufacturile de tutun din Aleppo au declarat azi dimineaţă greva floraţelor încrucişate.• . Nu s’au produs dezordini. ----.—X«XfXXX&: - FILME La 6 Iunie a. c.-dtpriip-minis­­tru Leon Blum declaraţia, o mare ’întrunire­­ publică L '• ■ j ] • „Ţara n’are de aşteptat dela noi, ’ nici ,să-i , fie : teamă­ de noi, că vom . acoperi- iptr.’o dimineaţă zidurile, cu afişele, albe ale unei • lovituri de stat monetară”.­­ La 25 Iulie,­.ministrul de fi­nanţe,. d.' .Vinpent „Aun­ol, spu­nea, tot la o Întrunire­: ' „Primejdia ’ un­ei devalorizări­­este, Înlăturată ,iar..situaţia mo­­’­ne­tară a Franţei1 este cu totul îmbucurătoare”. La 20 August,, tot ministrul de finanţe dădea, drumul unei edi­ţii noi 'a’declaraţieii.pre­cedente: „A' spune că „situaţia finan­ciară este cu siguranţă cea mai penibilă ce­ s’a văzut de­ un veac” este „o perfidie”. • • • Această constatare, o făcuse marele ziar de ordine -„Journal des debats7’.­Şi cu­ toate acestea, • un ziar din Strasbourg , a fost trimis in judecată şi condamnat pentru infracţiunea de ştiri mincinoa­se şi susceptibile să producă pa­nică, fiindcă­­anunţase la 31 iu­lie devalorizarea francului se va face­ . „L’Action Francaise” a repro­dus deunăzi cu litere mari ur­mătoarea declaraţie a fostului ministru de finanţe Marcel Rég­­nier, predecesorul d-lui Vincent Auriol : „Chiar astăzi, cheltuelile pour accentuniază dezastrul; mâine, va veni o nouă devalorizare ce va trebui să fie­ impusă nenoro­citei noastre ţări!” „Journal des débats”, menţio­nând Dem­psţ­­ie de mai sus, întreabă in titlul articolului, făcând aluzie la procesul din Strasbourg : „Cine a înşelat publicul ?” ...Şi sunt. totr.s mil .cari cred in mod serios că politica nu este o trăgi-comedie ! • , Don Jose HI mi HM— ■ Iltim ii ........................... Un congres oportun şi important Congresul inginerilor români, ţinut la Iaşi, acolo de unde au pornit atâtea iniţiative nobile din evoluţia naţională, capătă o în­semnătate deosebită prin condi­­ţiunile sale şi prin atmosfera sa. Preocupările acestui corp, pe cât de intelectual pe atât de pon­derat, caracterizat prin tradiţie de predominarea faptelor asupra vorbelor, de funcţiunea sa cons­tructivă în sensul concret al no­ţiunii, au fost încadrate în ideea naţională cu o hotărire egalată de avântul exprimării sale. Dezideratele profesionale, ară­tate moderat şi motivate docu­mentat ; realizările desăvârşite de corpul tehnic românesc, ca şi cele în curs de executare şi cele in stare de proecte, toate cu ca­racter de deosebită utilitate pu­blică şi în condiţiuni comparabile cu operele similare din ţările cu tehnică mai veche; sugestiunile pentru desvoltarea cât mai mare, pentru lărgirea cât mai accen­tuată a acestui corp ales, inaugu­rată cu deschiderea porţilor sale Inginerilor agronomi; toate ideile vânturate, toate chestiunile dis­cutate în acest congres au fost dominate de o puternică însufle­ţire de românism şi luminat şi hotărit. Congresul inginerilor poate fi socotit ca o manifestare caldă şi importantă de ordin nu numai profesional, ci şi naţional. Nu s-a vorbit la Iaşi despre „probleme serioase în legătură cu bunul mers al ţării“, fără să se invoce harul divin, binecuvânta­rea bisericească „cu care trebuie să înceapă orice acţiune temei­nică“. S’a subliniat cu satisfacţie „în­tregirea corpului ingineresc“, dar s’a făcut cu emoţiune legământul să nu se îngăduie la comanda corpului tehnic român străinis­mul ce comandă din nefericire economia generală a ţării“. Şi conştienţi de prima îndatorire a oricărui corp intelectual, congre­sul inginerilor s’a ridicat şi mai sus, afirmându-şi hotărîrea de a participa la lupta pentru împie­decarea extinderei acestei predo­minări, uzurpată şi compromiţă­toare, in literatura şi în politica României. Accente sincere şi vibrante, ce onorează pe toţi acei oameni de ştiinţă şi constitue un exemplu pentru toate corporaţiunile de in­teligenţă şi cultură. Eşite din sufletele unor profe­sionişti prin excelenţă consec­venţi şi constructivi, ele îndrep­tăţesc speranţe de acţiuni pozi­tive şi rodnice în marea, greaua dar irezistibila luptă „pentru restabilirea echilibrului sdrunci­­nat care se află în multe pri­vinţe in favoarea străinilor“. Aşa s-a vorbit la Iaşi. Este ecoul sentimentului între­gului românism. In ziua când toate corpurile in­telectuale se vor hotărî să se înalţe la situaţiunea superioară şi nobilă de funcţiuni sociale şi na­ţionale, se va înlătura nu numai inflaţiunea străină, insinuantă şi acaparatoare, dar şi abuzul de demagogie, a cărei extindere, cu consecinţe negative pentru Stat, se datoreşte în mare parte pasi­vităţii masselor de intelectuali, a căror activitate în trecut ar fi putut să împiedice multe rele şi multe pagube materiale, morale şi sociale, şi a căror activitate în viitor ar putea să repare mult şi­­ să creeze şi mai mult. Limba noastră Fătu­ricii D. Leca Morariu, profesor de literatură română, numeşte „re­acţionari“ pe cei ce sunt împotri­va neologismelor. „Antineologis­­mul... purcede, zice el, mai ales... dintr’un îngust conservatism de nuanţă lirică - sentimentală..., a­­celaş conservatism care în orice inovaţie vede o periclitare a tre­cutului şi care... confundă băşti­­năşismul cu naţionalismul“, învinuire ieftină de neştiutor. Democraţii, cei fără interese lă­turalnice, apără limba naţională. Chiar comuniştii din Rusia scriu manualele lor de şcoală în cea mai curată şi cea mai clasică limbă naţională. In revista ieşană „Gândul Vre­mii“, d. P. P. Stănescu, şef de lu­crări la facultatea de ştiinţe din capitala Moldovei, vorbeşte des­pre: Neologismele şi beţia de cu­vinte. Luptător „îndârjit împotriva obscurantismului datinelor şi tra­diţiilor şi a tuturor prejudecă­ţilor“, d. Stănescu spune: „Schi­monosirea limbii româneşti a în­trecut orice măsură... Limba pe care au început să o folosească până şi mulţi dintre scriitorii zi­lelor de acum, a ajuns un ame­stec greţos de câteva cuvinte ro­mâneşti cu un număr mult mai mare de barbarisme... Oameni cari nu pot scrie două rânduri... ’într’o limbă străină, ne jignesc în fiecare clipă gustul şi bunul simţ cu o parodie de limbă franţu­zească mai mult sau mai puţin românizată în coada cuvintelor, căreia, de câtva timp, au înce­put să-i adauge... şi un număr oarecare de englezisme, unii şi germanisme... De­sigur că mai­muţele, dacă ar ajunge să vor­bească omeneşte într’o zi, şi-ar alcătui la fel o limbă... proprie“. („Gândul Vremii“, 15 Iunie 1934). In aceeaşi revistă, d. Lotar Ră­­dăceanu, secretarul general al partidului socialist, cere să se în­lăture „groaznicul abis care se­pară azi, mai ales din punct de vedere lexical, limba cultă de cea populară... De la pleiada re­voluţionară a epocii paşoptiste şi până la... socialismul realist al zilelor noastre, nu s’a încetat... a se lupta împotriva pocirii ei barbare cu tot felul de neologis­me, luate de avalma fără nici un criteriu şi fără timida încercare măcar de a face apel la forţele proprii creatoare ale limbii româ­neşti... Mândria noastră naţiona­lă trebue să fie de a clădi cu propriile noastre puteri o cul­tură şi o civilizaţie românească, adăugând bunurilor eterne şi in­ternaţionale timbrul specific al străduinţa noastre creatoare“. („Gândul Vremii“, 15 Noembrie 1935). Aşa vorbesc democraţii. „De­mocrat“ e şi d. Leca Morariu. Dar el nu vrea să ştie de „groaz­nicul abis care separă azi... lim­ba cultă de cea populară“. Nici nu se sfieşte să afirme că „fon­dul primează“, că „limba acestui fond e numai un accesoriu se­cundar” — vai, d-le profesor — iar „nuvela şi poezia nici nu sunt genuri menite pentru omul „de la ţară“ şi au chiar dreptul de a nu fi pe înţelesul ţăranului“!.. D. Leca Morariu ori e, din ne­ştiinţă, în plină rătăcire, ori e dintre acei „democraţi“ cari vor să piară limbile naţionale, fiind­că „nimic nu desparte mai mult pe oameni decât limba“, iar „lim­bile prin nimic nu se apropie mai mult între ele decât prin împrumuturi“, „ prin nimic nu se ajunge mai repede şi mai si­gur decât „prin împrumuturi“ la o limbă internaţională. Ori, — e şi un al treilea om­, — ajuns pr­ofesor universitar, d. Leca Morariu se poartă, cum s’a purtat Dinu Păturică atunci când s’a văzut cocoţat mare stolnic, ispravnic de străini, cu tatăl său. — ..Da, fiule, sunt bătrân^ tău tată. Nu mă mai cunoşti? — „Auzi acolo obrăznicie. Un cerşetor de uliţă să se numească tată al meu! Daţi-i afară pe brânci...“ Aşa zice şi d. Morariu: — Auzi acolo obrăznicie. Lim­bă, nuvele, poezii să le înţeleagă ţăranul? Daţi-i afară pe brânci... D Le­la Morariu mai e și pro­fesor de „foMor“. Despre asta în articolul viitor. T. PISANU !

Next