Universul, octombrie 1936 (Anul 53, nr. 286-301)
1936-10-16 / nr. 286
Anul al 5--lea MOHDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN • 16 Pagini EXEMPLARUL I în România : 3 . In străinătate: fie! Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Dir. 6 Lei Gle P. T. T. No. 120.288932. CELE DIN URMA $TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $I TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 __________CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10 . SECRETARIATUL PE REDACTIE: 3.30.10________________ ALBA IULIA Actul istoric al încoronării Regelui Ferdinand I şi Reginei Maria, la Alba lulia, in memorabila zi de 15 octombrie 1922, a fost consacrarea unirii definitive a provinciilor româneşti liberate, cu regatul vechi român. In cetatea simbolică a Alba luliei, în care cu trei secole înainte, Mihai Viteazul intrase triumfător în fruntea oştirii sale, ca liberator al Ardealului, primul Rege al României Mari, s’a încoronat. Acolo, sub zidurile Alba luliei. Acela care a înţeles în 1914 ce-i impune datoria sa de „bun român” şi de rege al unui popor ce aştepta cu înfrigurare ceasul mult dorit al înfăptuirii aspiraţiilor sale naţionale, a făcut un nou jurământ, că va păstra neştirbite frontierele ţării întregite, întărind forţele sale de conservare şi de apărare şi contribuind la dezvoltarea şi înălţarea sa spre a putea fi în aceste părţi ale Europei un factor de ordine, de progres, de civilizaţie, în serviciul dreptului şi al păcii. Intre trei imperii, moarte înainte cu mult de a li se înscrie actele de deces în istorie, România Mare a existat în frontierele sale etnice. Tratatele încheiate după războiul mondial n’au făcut altceva decât să recunoască existenţa de fapt şi de drept a acestei Românii, în aceleaşi frontiere etnice ce le-a avut totdeauna în cursul veacurilor şi să ia act de voinţa suverană a poporului român de a trăi liber şi unit în teritorul strămoşesc, după ce a suferit în trecut calvarul dominaţiilor străine şi supliciul dezmembrării, ........«.«. Poporul român a înfăptuit unitatea sa naţională şi politică prin sacrificiile celor mai buni fii ai săi si prin încrederea desăvârşită in indeplinirea idealului şi destinului său. Nu numai instinctul naţional l-a călăuzit, ci şi geniul său politic. De asemenea, România a putut să realizeze integritatea sa teritorială, pe temeiul îndreptăţit al principiului etnic, faptului că a păstrat în toată forţa tinereţii sale, geniul constructiv, voinţa neclintită şi spiritul de ordine al Romei antice. „Integritatea unei asemenea ţări” — a spus contele Saint-Aulaire, fostul ambasador al Franţei — „trebue să fie una din axiomele fundamentale ale aliaţilor, dacă ei vor să menţină pacea. Contrar opiniei unora, tratatele care au pus capăt războiului, nu constituesc un edificiu demanjabil. Nici o parte nu poate fi desprinsă, fără să se prăbuşească întreg edificiul. Cea mai mică atingere adusă frontierelor stabilite de tratate, ar compromite pacea şi ar ameninţa statu-quo teritorial al lumei întregi. România, care a suferit violenţa este calificată să organizeze dreptul”. Urmaşul marelui său părinte, Ferdinand, Regele Carol II, însufleţit de aceleaşi sentimente şi idei, a declarat în numele ţării Sale şi a Micii înţelegeri, că nu putem să admitem nicio modificare a tratatelor de pace, când dreptul este de partea României şi a aliaţilor săi, iar interesele superioare ale păcii impun tuturor respectul drepturilor naţiunilor de a trăi în frontierele lor etnice, netulburate de nimeni. Cu prilejul împlinirii celor 14 ani de la actul istoric al încoronării de la Alba lulia, poporul român, unit și conştient de drepturile şi datoriile sale, aduce un pios omagiu memoriei primulu rege al României întregite, — Ferdinand I. Starea sănătăţii d-lui Titulescu Ameliorarea continuă Starea generală a d-lui Titulescu continuă să se îmbunătăţească. Marţi a sosit în Capitală venind de la St. Moritz, d. dr. Rădulescu, fratele d-lui Savel Rădulescu. După cum se ştie, în ultimul timp d. Titulescu rămăsese sub îngrijirea medicală a d-lor dr. Ruppanner, distinsul clinician elveţian şi dr Rădulescu. Am văzut, marţi seară, pe d. dr. Rădulescu. D-sa ne-a informat că a lăsat pe d. Titulescu, în plină evoluţie spre bine. Atât starea generală cât şi starea sanguină, continuă să se îmbunătăţească. D. Titulescu se alimentează suficient şi forţele fizice îi revin încetul cu încetul. De câteva zile umblă prin cameră. Totuşi îi este încă cu totul interzis de a lucra şi de a se obosi. D-sa are încă nevoe de linişte absolută şi de supraveghere medicală. Aceasta a rămas acum în sarcina d-lui dr. Ruppanner, a cărui competinţă este cunoscută Pe de altă parte, interesămcu-ne Marţi seara, spre a avea ultimele ştiri, la St. Moritz, ni s’a comunicat de d. colonel Nenişor, că ameliorarea e din ce în ce mai accentuată şi că in 10-12 zile d. Titulescu va putea fi considerat ca intrat în convalescenţă. Peste două zile se va face o nouă analiză a sângelui pentru constatarea hemoglobinei şi numărătoarea globulelor roşii. D-ra dr. Liselote Brustlein, care cu generozitate, în două rânduri, a donat sângele ei pentru transfuziile făcute d-lui Titulescu Fiica lui Krassin s’a căsătorit cu un duce francez Ce avere poate să aibe... un comunist Din Paris vine ştirea că zilele trecute a fost căsătoria fiicei decedatului Leonid Krassin, d.la Ludmilla Krassin, cu ducele de Rocnetaucau’, membru al aristocraţiei franceze. Ziarele franceze relevă cu această ocazie că fica unui mare luptător contra capitalului are ca dotă 20 milioane de ruble aur. Leonid Krassin a fost acela care a întocmit pe vremuri decretul pentru naţionalizarea capitalului privat în Rusia. Averea lui personală care era de 37 milioane ruble aur fusese depusă încă în 1917 la băncile străine pe numele familiei sale In ziua morţii sale averea sa se urca la 60 milioane ruble aur. Ceremonia căsătoriei a fost celebrată cu mare fast şi numai in asistenţa rudelor apropiate. Leonid Krassin a jucat un rol principal în Uniunea Sovietică, a fost un intim al lui Lenin şi ambasador al Sovietelor in străinătate. După moartea sa familia nu s'a mai înapoiat în Rusia şi,şi alese ca domiciliul Parisul. D-ra Ludmila Krasshovica Înfocatului bolşevic este astăzi ducesă de Roechraucauld şi una din frumuseţile societăţii parisiene. Intrarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria in Alba lulia, 15 Octombrie 1922 (După o frescă de la Ateneul Român de pictorul Costin Petrescu) După manevrele regale Manevrele regale din regiunea Banatului s’au terminat. Orice manevră este un prilej pentru comandamentul armatei să tragă concluziile, ce se impun, in urma condiţiilor în care s’au desfăşurat operaţiile in legătură cu tema pusă şi deci cu obiectul ei. Pe lângă aceste concluzii, de ordin special, manevrele prezintă şi un interes de ordin general, care priveşte complexul problemei apărării naţionale. Pe o zonă anumită, unde s’au concentrat trupe, care acţionează ca şi în timp de război — fără să poţi însă verifică efectele psichologice şi materiale ale focului distrugător — se pot face o serie de observaţii critice şi constatări, relative nu numai la ţinuta şi moralul trupei, dar şi asupra materialului ce s-a utilizat, a mijloacelor de transport, a căilor de comunicaţie, a modului cum au operat toate armele, în raport cu terenul, condiţiile atmosferice, etc. Şi nu... aceste manevre s’a putut constata însuşirile esenţiale ale ostaşului nostru. — moralul său ridicat, forţa sa dezrezistenţă, spiritul său de disciplină dominat de simţul îndeplinirii datoriei şi de sentimentul puternic afirmat al apărătorului pământului său, strămoşesc. Dar,pe lângă, factorul moral şi uman, care este şi astăzi cel mai important, avem factorul imaterial. Acest factor material, prin calitatea, cantitatea, natura şi compoziţia .. sa, asociat cu factorul moralşi uman, va asigura victoria. In organizaţia actuală a armatelor, care este raportul între aceşti doi factori de prim ordin? Iată chestia importantă. .. .. „. . Evoluţia războiului tinde, pe de o parte, la o întrebuinţare cât mai raţională a celor doi factori şi pe de altă parte,, la, o economie a oamenilor , prin folosinţa cât mai mare a materialului. Omul însă trebue să fie bine instruit pe specialităţi, ca să poată utiliza materialul, iar materialul trebue să îndeplinească condiţiile cantitative şi calitative cerute de raportul stabilit între cei doi factori. In toate ţările, problema organizării apărării naţionale, se reduce la stabilirea raportului normal dintre efectiv şi material, aşa cum a fost el impus de experienţa ultimului război, adică prin economisirea oamenilor şi instruirea perfectă a combatanţilor, ca şi prin dotarea oştirii cu armamentul şi materialul necesar. Ceea ce caracterizează evolţia armatelor moderne este creşterea considerabilă a materialului in raport cu efectivul, numai atât. La un material de calitate, — efective de calitate. Această evoluţie şi organizare impune naţiunilor conştiente să facă sacrificii băneşti spre a dispune din timp de pace de o armată bine utilată şi să se intereseze de aproape, prin reprezentanţii săi legali, de organizarea apărării naţionale în toate direcţiile: morală, materială (armament etc.), economică şi financiară. Ca să ne dăm seama mai bine de creşterea considerabilă a materialului în raport cu efectivul, reamintim că Franţa a intrat in război, în vara anului 1914, cu un efectiv total de 2.500.000 de oameni, care dispunea de 2000 mitraliere, 3900 tunuri de 75 m/m, 300 tunuri grele, 200 avioane şi 9000 automobile, — nici o puşcă mitralieră şi nici un tanc. In 1918, ca să poată obţine victoria, armata franceză a avut un efectiv de 2.800.000 oameni, dispunând de 47.000 puşti-mitraliere, 18.000 mitraliere, 2.50© tancuri, 5600 tunuri de 75 ţn/m., 3200 de avioane şi 88.000 automobile. Aşadar, pe când efectivul francez, în cei patru ani de război, a sporit numai cu 300.000 de oameni, materialul a sporit în condiţiuni impresionante. Sporirea a fost mai acentuată în armamentul variat de diferite calibre, in mare parte automatic, ceea ce a contribuit la creşterea puterii focului la toate distanţele în care de luptă,in avioane de recunoaştere, de observaţie şi de bombardament şi în automobile. Pe când cantitatea, calitatea şi varietatea armamentului impun asocierea armelor şi specializarea combatanţilor, iar mişcarea pe teatrul de operaţiuni a acestor formidabile forţe, reclamă mijloace rapide de transport şi căi de comunicaţie bune, se înţelege câtă importanţă prezintă şi pentru noi stabilirea raportului normal între efectiv şi material, instruirea pe specialităţi a combatanţilor, problema motorizării şi punerea la punct a căilor de comunicaţie. Căile ferate de interes strategic urmează să fie construite in ordinea importanţei lor. Drumurile, în majoritatea lor, degradate, trebue să fie refăcute prin prestaţia muncii locuitorilor şi prin înscrierea în bugete a fondurilor necesare întreţinerii lor. In regiunea Banatului, unde s’au desfăşurat manevrele, am constatat reaua stare a reţelei drumurilor, cu toate că în vederea acestor manevre, s’au executat lucrări de refacere superficiale. Pentru motorizarea armatei ar fi bine să se fixeze de către o comisiune, din care să facă parte şi reprezentanţii ministerelor de agricultură şi de industrie, tipurile, a 2 sau 3 tractoare-tip, care în timp de pace vor fi folosite de agricultori şi industriaşi,, iar în timp de război, vor putea fi folosite de armată...... Facem această propunere, deoarece motorizarea mijloacelor de transport prezintă o importanţă covârşitoare în timp de război. Vreme de perdut n’avem Situaţia internaţională se prezintă in aşa condiţii, în cât toate sforţările şi săcri- ficiiletrebue săle facem pentru organizarea apărării noastre naționale. şi a XVII-a adunare a Societăţii Naţiunilor de GEORGE SOPRONIE _Profesor la Universitatea din Cluj. Noua ordine internaţională, construită juridiceşte şi politiceşte prin tratatele de pace din 1919/20, era sortită, în intenţia clar şi repetat manifestată a autorilor săi, şi este cerută astăzi de conştiinţa naţiunilor , odinioară subjugate, — să dăinuiască pe principiul respectării şi intangibilităţii statutului teritorial şi politic, izvorât din străduinţele şi sacrificiile „războiului naţionalităţilor“, precum a fost in fapt, războiul mondial. Firească a fost de altfel, .această intenţie • a, ' constructorilor • nouii ordini internaţionale, căci . nu era posibil nici de imaginat, ’ in alt , chip, acea „pace ,dura-’ bilă“ către care aspira genera-’ ţia ce făcuse războiul şi pe care o reprezentau la Conferinţa Păcii, • plenipotenţiarii chemaţi să restabilească starea nouă de lucruri. „Concepţiile • începătoare de drept“ — la care cu prudenţă se referea în realismul său. „Părintele Victoriei”, Georgs Clémenceau, —■ erau ele înşile in neputinţă de a se instaura în viaţa Statelor, odată înfrântă brutalitatea forţei, fără această certitudine, că dreptatea recunoscută în fine naţiunilor, prin proclamarea triumfului principiului naţional, nu va mai fi pusă in discuţie. Preocupat de această grijă, Preşedintele Wilson, el însuşi — doritor de a se asigura pacea durabilă, prin „satisfacerealegitimelor revendicări naţionale clar definite“ — s’a grăbit să renunţe la iniţialele sale concepţii, de ulterioară valorificare, în speciale cazuri. (Continuare in pag. 2-a) Pagini. 22 călători morţi intr’un accident de autobuz Cairo, 13 (Rador). — Un autobuz, din cauza unei manevre greşite, s’a prăbuşit într’un canal în antoniere de Benha, din Egiptul inferior. Au fost omorîţi 22 de călători. ALTA NENOROCIRE Cartagena, 13 (Rador). — Un autobuz, care transporta 49 de pasageri, s’a ciocnit din cauza unei manevre greşite, în preajma oraşului, cu o maşină particulară. Ciocnirea a fost atât de violentă, încât autobuzul s’a răsturnat, iar motorul a fost cuprins de flăcări, de pe urma exploziei. Cinci pasageri au fost carbonizaţi. Zece pasageri sunt grav răniţi şi restul mai uşor. -----—xp#ox—— *. 286 Vineri 16 Octombrie S9S6 DIRECTOR: STELIAN POPESCU Vizita Suveranului României in Cehoslovacia M. S. Regele Carol va sosi la Praga la sfârşitul lunii Praga, 12 (Radio-Central) — Programul vizitei M. S. Regelui Carol al României în Cehoslovacia a fost stabilit. Vizita Suveranului va ţine 8 zile. M. S. Regele Carol va sosi la Praga la sfârşitul lunei octombrie. Suveranul român va fi întâmpinat la gară de d. Beneş, preşedintele republicii. In ziua sosirii M. S. Regele Carol va asista la o mare paradă militară. A doua zi Suveranul român va face, la castelul Lang, o vizită d-lui Massaryk, fostul preşedinte al republicii cehoslovace. Seara se va da o reprezentaţie de gală la teatrul naţional. A treia zi Suveranul român va vizita tabăra militară din Milovice, in apropiere de Praga. In celelalte zile M. S. Regele Carol va vizita oraşele Brno si Bratislava si va face o excursie în munţii Tatra, unde va participa la o vânătoare de căprioare. „Ceske Stovo” anunţă că Marele Voevod Mihai va însoţi pe M. S. Regele Carol în vizita din Cehoslovacia. # M. S. Regele Carol va mai fi însoţit de d-nii Victor Antonescu, ministrul de externe, Jan Şeba, ministrul Cehoslovaciei la Bucureşti şi de o suită numeroasă. La Praga, Suveranul român va fi salutat, in gara Wilson, de preşedintele republicii, d. Beneş şi de întregul guvern cehoslovac. M. S. Regele va trece apoi în revistă compania de onoare aşezată în faţa statuei Wilson, apoi va pleca împreună cu d. Beneş la palatul preşidenţial. Pe străzile de la gara Wilson la palat vor fi cordoane de soldaţi. Automobilul va fi escortat de un escadron de dragoni cu săbiile trase.______________ l ■«■in............. f ,.i ^ Greva la Aleppo Beyruth, 13 (Rador)...— Lucrătorii dela manufacturile de tutun din Aleppo au declarat azi dimineaţă greva floraţelor încrucişate.• . Nu s’au produs dezordini. ----.—X«XfXXX&: - FILME La 6 Iunie a. c.-dtpriip-ministru Leon Blum declaraţia, o mare ’întrunire publică L '• ■ j ] • „Ţara n’are de aşteptat dela noi, ’ nici ,să-i , fie : teamă de noi, că vom . acoperi- iptr.’o dimineaţă zidurile, cu afişele, albe ale unei • lovituri de stat monetară”. La 25 Iulie,.ministrul de finanţe,. d.' .Vinpent „Aunol, spunea, tot la o Întrunire: ' „Primejdia ’ unei devalorizărieste, Înlăturată ,iar..situaţia mo’netară a Franţei1 este cu totul îmbucurătoare”. La 20 August,, tot ministrul de finanţe dădea, drumul unei ediţii noi 'a’declaraţieii.precedente: „A' spune că „situaţia financiară este cu siguranţă cea mai penibilă ce s’a văzut de un veac” este „o perfidie”. • • • Această constatare, o făcuse marele ziar de ordine -„Journal des debats7’.Şi cu toate acestea, • un ziar din Strasbourg , a fost trimis in judecată şi condamnat pentru infracţiunea de ştiri mincinoase şi susceptibile să producă panică, fiindcăanunţase la 31 iulie devalorizarea francului se va face . „L’Action Francaise” a reprodus deunăzi cu litere mari următoarea declaraţie a fostului ministru de finanţe Marcel Régnier, predecesorul d-lui Vincent Auriol : „Chiar astăzi, cheltuelile pour accentuniază dezastrul; mâine, va veni o nouă devalorizare ce va trebui să fie impusă nenorocitei noastre ţări!” „Journal des débats”, menţionând Dempsţie de mai sus, întreabă in titlul articolului, făcând aluzie la procesul din Strasbourg : „Cine a înşelat publicul ?” ...Şi sunt. totr.s mil .cari cred in mod serios că politica nu este o trăgi-comedie ! • , Don Jose HI mi HM— ■ Iltim ii ........................... Un congres oportun şi important Congresul inginerilor români, ţinut la Iaşi, acolo de unde au pornit atâtea iniţiative nobile din evoluţia naţională, capătă o însemnătate deosebită prin condiţiunile sale şi prin atmosfera sa. Preocupările acestui corp, pe cât de intelectual pe atât de ponderat, caracterizat prin tradiţie de predominarea faptelor asupra vorbelor, de funcţiunea sa constructivă în sensul concret al noţiunii, au fost încadrate în ideea naţională cu o hotărire egalată de avântul exprimării sale. Dezideratele profesionale, arătate moderat şi motivate documentat ; realizările desăvârşite de corpul tehnic românesc, ca şi cele în curs de executare şi cele in stare de proecte, toate cu caracter de deosebită utilitate publică şi în condiţiuni comparabile cu operele similare din ţările cu tehnică mai veche; sugestiunile pentru desvoltarea cât mai mare, pentru lărgirea cât mai accentuată a acestui corp ales, inaugurată cu deschiderea porţilor sale Inginerilor agronomi; toate ideile vânturate, toate chestiunile discutate în acest congres au fost dominate de o puternică însufleţire de românism şi luminat şi hotărit. Congresul inginerilor poate fi socotit ca o manifestare caldă şi importantă de ordin nu numai profesional, ci şi naţional. Nu s-a vorbit la Iaşi despre „probleme serioase în legătură cu bunul mers al ţării“, fără să se invoce harul divin, binecuvântarea bisericească „cu care trebuie să înceapă orice acţiune temeinică“. S’a subliniat cu satisfacţie „întregirea corpului ingineresc“, dar s’a făcut cu emoţiune legământul să nu se îngăduie la comanda corpului tehnic român străinismul ce comandă din nefericire economia generală a ţării“. Şi conştienţi de prima îndatorire a oricărui corp intelectual, congresul inginerilor s’a ridicat şi mai sus, afirmându-şi hotărîrea de a participa la lupta pentru împiedecarea extinderei acestei predominări, uzurpată şi compromiţătoare, in literatura şi în politica României. Accente sincere şi vibrante, ce onorează pe toţi acei oameni de ştiinţă şi constitue un exemplu pentru toate corporaţiunile de inteligenţă şi cultură. Eşite din sufletele unor profesionişti prin excelenţă consecvenţi şi constructivi, ele îndreptăţesc speranţe de acţiuni pozitive şi rodnice în marea, greaua dar irezistibila luptă „pentru restabilirea echilibrului sdruncinat care se află în multe privinţe in favoarea străinilor“. Aşa s-a vorbit la Iaşi. Este ecoul sentimentului întregului românism. In ziua când toate corpurile intelectuale se vor hotărî să se înalţe la situaţiunea superioară şi nobilă de funcţiuni sociale şi naţionale, se va înlătura nu numai inflaţiunea străină, insinuantă şi acaparatoare, dar şi abuzul de demagogie, a cărei extindere, cu consecinţe negative pentru Stat, se datoreşte în mare parte pasivităţii masselor de intelectuali, a căror activitate în trecut ar fi putut să împiedice multe rele şi multe pagube materiale, morale şi sociale, şi a căror activitate în viitor ar putea să repare mult şi să creeze şi mai mult. Limba noastră Făturicii D. Leca Morariu, profesor de literatură română, numeşte „reacţionari“ pe cei ce sunt împotriva neologismelor. „Antineologismul... purcede, zice el, mai ales... dintr’un îngust conservatism de nuanţă lirică - sentimentală..., acelaş conservatism care în orice inovaţie vede o periclitare a trecutului şi care... confundă băştinăşismul cu naţionalismul“, învinuire ieftină de neştiutor. Democraţii, cei fără interese lăturalnice, apără limba naţională. Chiar comuniştii din Rusia scriu manualele lor de şcoală în cea mai curată şi cea mai clasică limbă naţională. In revista ieşană „Gândul Vremii“, d. P. P. Stănescu, şef de lucrări la facultatea de ştiinţe din capitala Moldovei, vorbeşte despre: Neologismele şi beţia de cuvinte. Luptător „îndârjit împotriva obscurantismului datinelor şi tradiţiilor şi a tuturor prejudecăţilor“, d. Stănescu spune: „Schimonosirea limbii româneşti a întrecut orice măsură... Limba pe care au început să o folosească până şi mulţi dintre scriitorii zilelor de acum, a ajuns un amestec greţos de câteva cuvinte româneşti cu un număr mult mai mare de barbarisme... Oameni cari nu pot scrie două rânduri... ’într’o limbă străină, ne jignesc în fiecare clipă gustul şi bunul simţ cu o parodie de limbă franţuzească mai mult sau mai puţin românizată în coada cuvintelor, căreia, de câtva timp, au început să-i adauge... şi un număr oarecare de englezisme, unii şi germanisme... Desigur că maimuţele, dacă ar ajunge să vorbească omeneşte într’o zi, şi-ar alcătui la fel o limbă... proprie“. („Gândul Vremii“, 15 Iunie 1934). In aceeaşi revistă, d. Lotar Rădăceanu, secretarul general al partidului socialist, cere să se înlăture „groaznicul abis care separă azi, mai ales din punct de vedere lexical, limba cultă de cea populară... De la pleiada revoluţionară a epocii paşoptiste şi până la... socialismul realist al zilelor noastre, nu s’a încetat... a se lupta împotriva pocirii ei barbare cu tot felul de neologisme, luate de avalma fără nici un criteriu şi fără timida încercare măcar de a face apel la forţele proprii creatoare ale limbii româneşti... Mândria noastră naţională trebue să fie de a clădi cu propriile noastre puteri o cultură şi o civilizaţie românească, adăugând bunurilor eterne şi internaţionale timbrul specific al străduinţa noastre creatoare“. („Gândul Vremii“, 15 Noembrie 1935). Aşa vorbesc democraţii. „Democrat“ e şi d. Leca Morariu. Dar el nu vrea să ştie de „groaznicul abis care separă azi... limba cultă de cea populară“. Nici nu se sfieşte să afirme că „fondul primează“, că „limba acestui fond e numai un accesoriu secundar” — vai, d-le profesor — iar „nuvela şi poezia nici nu sunt genuri menite pentru omul „de la ţară“ şi au chiar dreptul de a nu fi pe înţelesul ţăranului“!.. D. Leca Morariu ori e, din neştiinţă, în plină rătăcire, ori e dintre acei „democraţi“ cari vor să piară limbile naţionale, fiindcă „nimic nu desparte mai mult pe oameni decât limba“, iar „limbile prin nimic nu se apropie mai mult între ele decât prin împrumuturi“, „ prin nimic nu se ajunge mai repede şi mai sigur decât „prin împrumuturi“ la o limbă internaţională. Ori, — e şi un al treilea om, — ajuns profesor universitar, d. Leca Morariu se poartă, cum s’a purtat Dinu Păturică atunci când s’a văzut cocoţat mare stolnic, ispravnic de străini, cu tatăl său. — ..Da, fiule, sunt bătrân^ tău tată. Nu mă mai cunoşti? — „Auzi acolo obrăznicie. Un cerşetor de uliţă să se numească tată al meu! Daţi-i afară pe brânci...“ Aşa zice şi d. Morariu: — Auzi acolo obrăznicie. Limbă, nuvele, poezii să le înţeleagă ţăranul? Daţi-i afară pe brânci... D Lela Morariu mai e și profesor de „foMor“. Despre asta în articolul viitor. T. PISANU !