Universul, noiembrie 1936 (Anul 53, nr. 302-316)

1936-11-01 / nr. 302

Anul al 53-rea 14 Pagini Intre profesori şi studenţi In dese rânduri, protes­tând împotriva taxelor im­puse studenţimii, am arătat cât de mare e greşala ca din aceste taxe să fie plătiţi unii dintre profesorii exami­natori. Se naşte, din această cau­ză, o dependenţă şi o suspici­une de care pomenea şi con­siliul interuniversitar, prin comunicatul dat ziarelor a­­cum câtăva vreme. In interview-ul publicat de noi acum câteva zile, d. pro­fesor Chr. Mueceleanu care, cum se ştie, candidează la demnitatea de rector al Uni­versităţii bucureştene, arăta că salariile profesorilor uni­versitari s’au redus cu 48 la sută, pe când la alte cate­gorii de funcţionari reduce­rile nu au trecut de 30 la sută. înainte, profesorii univer­sitari ajunşi la ultima şi cea mai înaltă treaptă, erau sa­larizaţi ca un general de di­vizie şi ca un consilier de Casaţie. Azi, salariul unui profesor cu cinci gradaţii a­­junge cel mult cât al unui locotenent-colonel sau cât al unui preşedinte de tribunal. Noi am susţinut totdeauna revendicările salariaţilor sta­tului şi, în primul rând, ale membrilor corpului didactic. Dar am socotit că este i­­nadmisibil ca profesorii uni­versitari să-şi completeze unele diferenţe, prin taxe puse asupra studenţilor. Dezideratele profesorilor universitari sunt absolut în­dreptăţite şi le vom susţine cu toată dârzenia spre a obţi­ne de la ministerul instruc­ţiunii publice fondurile ne­cesare pentru repararea a­­cestei nedreptăţi. Profesorii celui mai înalt for cultural trebue să încea­pă prin a renunţa însă la ta­xele ce se percep studenţilor pentru examene şi să ducă lupta pentru întregirea sala­riilor. Vom fi alături de dân­şii ! Să rămână două lucruri distincte: taxele pe care le plătesc studenţii statului un capitol şi alt capitol fondul de salarizare al profesorilor. Acesta din urmă să nu se mai alimenteze sub nici o formă din capitolul birurilor stu­denţeşti. Luptând pentru realizarea acestei vechi dorinţe studen­ţeşti, luptăm pentru restabi­lirea unei armonii sufleteşti indispensabile între studen­­ţime şi dascălii ei. Londra, Octombrie Moscova face tot felul de sforţări ca să-şi mascheze în­­frângerea sigură în Spania. Berlinul şi Roma se sfătuesc ca să s­ea lovitura de gr­aţia Ligii Naţiunilor care e pe ducă. Pa­risul e ocupat cu problema in­ternă. Atitudinea Belgiei dove­deşte reaua stare generală din Europa. Dar Londra se reculege. E ca şi cum politica britanică înainte de a-ş î relua mersul înainte, face un popas, spre a reflecta, încotro merge Marea Britanie ? La drept vorbind, avem sen­timentul precis că la Londra se pregăteşte o mişcare spre izo­lare. Să ne explicăm, spunând că tendinţa e de a se izola, nu voim să lăsăm să se înţeleagă că există în adevăr dorinţa de a tăia punţile intre Anglia şi Europa. Departe de aceasta. Izolarea pe care o prevedem face parte din metodele trecu­tului. Ca oameni practici, en­­glezii recunosc că situaţia in­ternaţională s’a schimbat cu totul. Criza etiopiana a consu­mat ruina Ligii Naţiunilor in forma ei primitivă. Securitatea colectivă nu e decât o formulă goală. Germania a readus iară­şi în locul de frunte argumen­­tul forţei, iar Marea Britanie se reînarmează. Tratatele scrise au devenit mai periculoase pen­tru aceia cari le respectă, de­cât pentru aceia cari le calcă. Mecanismul Genevei nu a slujit oare să ocrotească desvoltarea ameninţării militarismului d­in Berlin ? Este contrariu geniului rassei britanic, de a se încăpăţâna să păstreze o unealtă hârbâită. Metodele practice dela închee­­rea păcii nu mai sunt bune. Marea Britanie trebue să caute altele mai bune. La nevoie, se va duce să le caute la adver­sarii ei. în timpul războiului s’au repurtat succese frumoase copiindu-se mijloacele mtre­­hînnente de inamic. Dar mai întâi, trebuie să te despar­ţi tu vechiul sistem. Bărbaţii de stat din Marea Britanie nu vor şo­văi să urmeze la nevoie pilda lui Hitler, dacă în chipul aces­ta pot spera să reziste mai bine presiunii politicii lui. Dar mai înainte, e vorba de a se izola de trecut. Spre a porni mai de­parte pe picior de egalitate, tre­bue rupt cu tradiţia. Cu alte cuvinte, trebuie să ne izolăm de trecut. Marea Britanie trebuie să fie liberă ca să-şi realcă­­tuică politica în Europa, in sensul unei adaugări a metodei­­ei la faptele brutale ale situa­ţiei, încotro merge Marea Brita­­nie ? Mai întâi de toate, găsim la ea dorinţa de a reaorma în ochii lumi întregi dreptul ei la prima jumătate a numelui său. Mai mult decât oricând, naţiunea are nevoie să fie mare. Se reînarmează în acest scop, ca nimeni să nu mai în­drăznească să-i impună o con­duită pe care o găseşte contra­rie intereselor ei. îndărătul vă­lului care ne desp­arte de rittrai, credem că distingem o naţiune mai mult decât ori­când dis­pusă să aibă încredere -n ea în­săşi şi nu în subterfugiile diplo­maţiei. Această transformare, care nu e decât o reîntoarcere la starea normală, va dăinui atâta timp cât politica acestei țări va rămâne moale în apa­(Continuare in pag. 2-a) SCRISORI DIN ANGLIA ÎNCOTRO merge anglia? de AUGUR E£S i EXEMPLARUL IM Taxa poștali plătită in numerar conform aprobării Dir. G-le P. T. T. No. 120.288/932. Manifestaţia cercetaţilor şi seriolilor cehoslovaci pentru Angliştii Oaspeţi Praga, 29 (Radio-Central). — La ora 16, s’au înapoiat la caste­lul Hradciany dela Lany M. S. Regele Carol şi Marele Voevod Mihai. După puţin timp, s’au auzit, din piaţa din faţa caste­lului, sunetele unor muzici. So­seau cercetaşi­ cehoslovaci, cari veneau să salute pe M. S. Re­gele Carol şi pe Marele Voevod Mihai. Cercetaşul şi cercetaşele erau însoţiţi de trei muzici. In curtea a treia a palatului, cei 3500 de cercetaşi şi cercetaşe au format un dreptunghiu. La mijloc e­­rau purtate drapelele român şi cehoslovac, apoi urmau mem­brii consiliului superior al cer­ceta­şelor şi conducătorii cerce­­taşilor. Intr’o parte era format din semi-cerc de drapele româ­neşti şi cehoslovace, dintre cari două de aur şi înconj­urate de lauri, purtau cifra M. S. Rege­lui Carol şi a Marelui Voevod Mihai. Altă parte a triunghiu­lui era formată de cercetaşii marini. Cercetaşii veniţi la defilare erau din Praga şi din Bohemia, deoarece cercetaşii din Moravia şi Slovacia vor saluta pe înalţii oaspeţi români cu ocazia vizi­tei la Brno şi la Bratislava. In momentul când M. S. Re­gele Carol, preşedintele Beneş şi Marele Voevod Mihai au a­­părut in balconul palatului, s’a comandat salutul, drapelele au fost prezentate pentru onor, iar muzicile au intonat, întâi im­nul naţional român, apoi pe cel cehoslovac.. Prof. Svorsik, comandantul suprem al cercetaşilor cehoslo­vaci, a dat raportul, iar prof. Charvat, vice-comandantul su­prem al cercetaşilor, a ţinut un discurs in limba franceză. CUVÂNTAREA SUVERANULUI ROMÂNIEI M. s. Regele Carol II. a mul­ţumit in numele Său $­ în nu­mele Marelui Voevod Mihai. In limba franceză, pentru salutul cercetaşilor şi a spus intre al­tele următoarele: „Cele mai frumoase amintiri ale Mele sunt din vremea tine­reţii, când am fost instructorul cercetaşilor români. Am fost in­structorul lor, spre a fi mai târ­ziu şeful şi conducătorul lor. Munca pe care au realizat-o cercetaşi­ cehoslovaci şi care merge paralel cu aceea a cer­cetaşilor români. Înseamnă o întărire a cauzei noastre aliate, înseamnă o întărire a legături­lor de alianţă dintre statele noastre. Priimit salutul vostru şi va mulţumesc, in mod cor­dial, în călităţi de conducător şi şef al cerc­etaţilor români“. Cercetaşi! au mulţumit cu un „Nazdar” furtunos Apoi, s’au retras in sunetele fanfarelor din opera „Libuşe” de Smetana. * După omagiul a’dus de cer­cetaşi: cehoslovaci, M. S. Regele Carol, preşedintele Beneş şi Marele Voevod Mihai s’au dus la casa Tyrsuv, care era splen­did împodobită. (N. R. Tyrsuv a fost fondatorul mişcării so­bolilor). In sala de aşteptare, înalţii oaspeţi au fost salutaţi de d-nii Machnik, ministrul apărării naţionale; Emandi, ministrul României la Praga; Jan Şeba, mun. Cehoslovaciei la Bucureşti; Bukovsky, preşedintele sokoli­­lor, general de­ corp de armată Prehala; col. Braun, fost ataşat militar cehoslovac la Bucureşti; col. Bielin, comandantul regi­mentului 47 inf. „Rumnska”; ■general Filimon, primul aghio­tant al M. S. Regelui Carol; col. Eftimiu, ataşatul militar român la Praga; directorul ministerial Cermak, din ministerul de ex­terne, etc. Suveranul român, preşedinte­le Beneş şi Marele Voevod Mi­hai au intrat­ în sala de recep­ţie în aclamaţiile entuziasmate ale publicului, adunat în curtea casei Tyrsov. înalţii oaspeţi şi suitele lor au vizitat apoi muzeul sobolilor, unde se află păstrate diferite trofee, daruri şi drapele ale sobolilor. D. Bukovski, preşedintele so­bolilor, a salutat pe M. S. Re­gele Carol cu un discurs, inche­­indu-l cu salutul românesc. M. S. Regele Carol II a răs­puns, in limba franceză, spu­nând că este foarte fericit de a se afla în mijlocul sololilor, a căror mişcare renumită o cu­noaşte foarte bine, şi a căror desvoltare şi succese le urmă­reşte de ani de zile. „Vin la d-voastră — a spus M. S. Regele Carol II — nu numai ca domnitorul statului amiezei şi ca şeful tineretului român, transmiţându-vă, cu plăcere, salutul lui cordial şi frăţesc. Chiar în anul viitor se va reali­za schimbul membrilor O­. E. T. R. cu cei ai sobolilor“. Maiestatea Sa şi-a încheiat cuvântarea cu urări călduroase de desvoltare a mişcării sobo­lilor. M. S. Regele Carol s’a înscris ■apoi în carnea de aur a sololi­­lor.Suveranul român, preşedinte­,­le Beneş, Marele Voevod Mihai şi suitele lor au trecut apoi in sala mare de gimnastcă, unde au fost primiţi cu imnul nraţio­­nal român şi cel cehoslovac, înalţii oaspeţi luând loc in tribună, a început desfăşurarea programului de gimnastică. După terminarea programu­lui, M. S. Regele Carol, preşe­dintele Beneş şi Marele Voevod Mihai s-au înapoiat la palat. Pe tot parcursul Înalţii oas­peţi români au fost îndelung ovaţionaţi de mulţimea care umpluse străzile. F­EPREZENTAŢIA DE GALĂ DE LA TEATRUL NATIONAL Praga, 29 (Radio-Central). — Programul de azi al vizitei M. S. Regelui Carol s’a încheiat cu reprezentaţia de gală dela Tea­trul Naţional. De lla palatul Hradciany spre Teatrul Naţional, M. S. Regele Carol a plecat întriun automo­bil cu d-na Beneş, soţia preşe­dintelui republicii, iar d. Beneş în alt automobil cu Marele Voe­vod Mihai. Teatrul Naţional îmbrăcase haină de sărbătoare. Clădirea era decorată cu drapele, gobe­­linuri, flori şi verdeaţă. La ora 20:45, o orchestră de fanfare a executat pe balconul clădirii teatrului o compoziţie a d-lui Şever, dirijorul orche­strei Teatrului Naţional. In halcul teatrului aşteptau suitele Înalţilor Oaspeţi. D. Fran­­ke, ministrul instrucţiei publice, a salutat, într’un discurs, pe M. S. Regele Carol şi pe Marele Voevod Mihai, relevând onoarea ce se aduce Teatrului■ Naţional prin această Înaltă vizită. D. Franke a salutat apoi pe d-na şi d. Beneş, preşedintele repu­blicii, şi a prezentat pe d. Lom, directorul Teatrului Naţional. Teatrul era ocupat până la ultimul loc, domnii in trac, iar doamnele în toalete de seară. D-na Beneş purta o rochie de brocart verde, ţesută cu fire de argint. Printre spectatori se aflau: d. Hodza, preşedintele consiliu­lui; toţi membrii guvernului, d-nii: Malypetr, preşedintele Camerei; Soukoup, preşedintele Senatului; consilierii Curţii de casaţie; înalţii funcţionarii wd. i Pagini No. 302 Duminică 1 Noembrie 1935 P IUII M. S. Regele la Fraga Omagiul Camerelor şi al guvernului pentru Suveranul României Fraga, za (Kaacw). — cele două Camere s’au întrunit azi intr’o şedinţă comună, în pre­zenţa d-lui Horia, pre£wfo»j» t telte consiliului, sfb meh­ *.rih­«c guvernul­­a aduce omagiul pytamt^h» tului iluştrilor oameţi­ ro­mâni.­­ D. Malypetr, preşedintele Camerei, a declarat între al­­te te­­se „Suntem adânc recunoscâ­­tori M. S. Regelui Carol II şi Principelui Moştenitor Mihai că prin vizita Lor au arătat întregei lumi sinceritatea şi durabilitatea legăturilor fră­ţeşti, cari leagă popoarele ro-All«'II 5»I v&ti-UelW V wL* AtX. O* JVC gele Carol II desigur că s’a convins se va convinge că ,7;eu*w!iMtarfci **.■■ o iubire, ne-1 v , o.roriuita ncsdt an­­i jii şî \'uc&Ad, pentru ania­­ta ei, România. M. 5. Regele Carol II vi recunoaşte dea­­semeni că populaţia ceho­slovacă nutreşte faţă de El, faţă de Familia Lui şi faţă de poporul român sentimente de adânc ataşament şi de cre­dinţă“. I­­ Pr .*/ D. Soukup, preşedintele Se­na­tului, a­sp.x d­intre altele: „Vizita M. S. Regele Carol II şî a Voevodului Mihai va rămâne o amintire de neşters In istoria poporului cehoslo­vac. Mica înţelegere este o mare putere în Europa. Toate încercările de a o slăbi s’au­ sfărâmat.­­ Despre fidelitatea statului nostru, /S’a putut convinge Suveranul român in repetate rânduri“. Declaraţiile celor doi pre­şedinţi au fost ascultate în picioare de membrii Parla­mentului, cari le-au salutat cu aplause nesfârşite. După ce preşedinţii celor două Camere au făcut decla­rarile, şedinţa festivă a Par­lamentului a luat sfârşit: nunvrazi, generau şi alţi o­­fiţeri superiori; înalte feţe bi­­sericeşti, printre cari şi abatele Zavarai; reprezentanţii organi­­zfaţiilor culturale, ştiinţifice, artistice, etc. ■ 1 Primul rând de toli era re­zervat membrilor corpului di­plomatic, din cari n’a lipsit niciunul. M. S. Regele Carol, d-na şi d. Beneş şi Marele Voevod Mihai au fost conduşi in loja preşe­­dinţială de d-nii Franke şi Lom. Publicul, în picioare, a ovaţio­nat pe înalţii oaspeţi. Aclama­ţiile n’au încetat decât în mo­mentul când orchestra a înce­put sa cânte imnul naţional ro­man, dupâ care a urmat cel cehoslovac. Apoi, publicul a a­­clamat din nou. M. S. Regele Carol şi Marele Voevod Mihai au mulţumit pentru ovaţiile entuziaste. . . Orchestra a cântat apoi sub conducerea d-lui Tavlich, di­rectorul Operei, uvertura şi ac­tul întâi al­ operei „Mireasa vândută”, de Smetana. In pauză, M. S .Regele Carol şi preşedintele Beneş au primit, în micul salon de lângă loja preşedinţială, pe­ monseniorul Ritter, nunţiul papal. La urmă, d. Franke a pre­zentat Înalţilor Oaspeţi pe d-nii Tavlich, şeful Operei şi prof. Fischer, şeful teatrului. M. S. Regele Carol s’a întreţinut cu d. Tavlich despre muzica lui Smetana, iar d. prof. Fischer a vorbit Suveranului despre pie­sele româneşti jucate pe sce­nele cehoslovace, sau cari sunt in pregătire. După ce Înalţii oaspeţi s’au înapoiat in loja preşedinţială, s’a reprezentat opera într’un act „La drumul mare“ a d-lui C. Nottara. Orchestra a fost diri­jată de d. Zdenko Tolprecht, directorul Operei din Bratisla­va. D. Constantin Nottara a a­­sistat la reprezentarea operei sale. Publicul a primit cu aplau­ze această operă, care a fost reprezentată pentru prima oară la Praga. M. S. Regele Carol, primind, din tribuna regală, defilarea trupelor. La stânga M. Sale, d. președinte Ed. Beneş, iar la dreapta, Marele Voevod Mihai SUSPECT PARALELISM Citim, nedumeriţi semnă­­urile de pe manifestul „Re­­uniunii române pentru pace „R. U. P“­ şi ne întrebăm : cum a fost posibilă o atât de ciudată impărechere în­­re gânditori — toţi oameni f­ie treabă — şi câţiva agenţi i­storii ai comunismului in- t­ernaţional ? Lumea —, po- t­­oarele şi indivizi — prea tace. E cert. Prea recente s­unt grozăviile răsboiului şi p­­rea cunoscute sunt noile­­ mijloace tehnice de ucidere, i tentru ca naţiile să mai do- r nească răsboiul cu uşurinţa le altă dată. Dar în momentele când ■oată lumea se înarmează, când toţi stau cu arma la viitor, când e suficientă o­­cântee spre a aprinde focul ;e mocneşte, a duce o acţiu­­ne pentru „pacea cu orice chip“, este un lucru cu de­săvârşire inexplicabil. Au dispărut de mult ilu­ziile umanitariştilor ; nici visătorii incorigibili nu mai cred in pacea permanentă. iar convieţuirea pacinică în­tre popoare e tulburată me­reu de norii grei ai neînţele­gerilor internaţionale. Puternic, temut, respectat, sigur de sine e numai cel ta­re, cel ce se poate apăra ori­când. O goană a înarmărilor pre­domină activitatea tuturor ţărilor. Şantierele şi uzinele nu mai prididesc să execute comenzile, iar la noi se mai găsesc oameni cari, după e­­şuarea conferinţelor de de­zarmare, cari au dăinuit 14 ani la Geneva, vin azi din nou cu utopia restrângerii înarmărilor prin convenţii Internaţionale. Găsim in termenii apelului toată literatura congresului de la Bruxelles, unde, alături de delegaţii comunişti fran­cezi şi spanioli, a participat şi d. dr. Lupu, preşedintele a­­cestui „R. V. ” Dar absolut aceiaşi ter­meni şi aproape aceleaşi cu­vinte le găsim în rezoluţiile şi hotăririle plenarei a V-a lărgită a comitetului cen­tral al partidului comunist din România, rezoluţii ce se găsesc în broşura răs­pândită în sute de mii de exemplare şi camuflată sub coperta „Tainele Radiofo­niei“. Ca şi apelul R. U. P., bro­şura se ocupă de pericolul de răsboi şi de fascism, de „sarcinile noastre de luptă pentru pace“. Cităm un scurt­ pasagiu din capitolul 7, care preci­zează atitudinea comunişti­lor „faţă de problemele răsboiului şi sarcinile de luptă pentru pace“ : „Niciuna ,din aceste sar­cini nu le poate îndeplini un guvern duşman al poporului, ca guvernul Tătărescu, ci numai un, guvern in servi­ciul masselor populare. Un astfel de guvern poate să ia­să numai din acţiunea unită a tuturor forţelor antifas­ciste, a muncitorimii şi ţă­rănimii, a naţionalităţilor a­­suprite şi a tuturor celor cari muncesc şi suferă în so­cietatea capitalistă româ­nească,—un guvern al Fron­tului Popular Antifascist. „Clasa muncitoare n’are nici o încredere in politica „de pace" a guvernului Tă­tărescu. Burghezimea şi boe­­rimea română s’au­ înţeles în 1913 cu Bulgaria şi apoi au atacat-o. Înainte de războiul din 1914, au fost în alianţă cu puterile centrale pe cari e-au trădat, asociindu-se ţa,­­■ilor Antantei. In timpul răz­boiului burghezimea şi boe­­rimea română au încercat să trădeze pe aliaţi, apoi au atacat Rusia aliată. „Având în vedere această politică de duplicitate, nu există nici o garanţie că e­­lementele conducătoare ale burgheziei şi boeriei româ­ne, orice declaraţii pacifice ar face azi, nu se vor asocia in momentul critic cu im­perialismul german în a­­ventura lui războinică. De aceea, nici o încredere în politica externă a guvernu­lui Tătărescu, nici un ban­ pentru înarmări, fiindcă ar­ma în mâinile unui guvern reacţionar poate fi ori­când îndreptată în contra popoa­relor înseşi din România şi contra Uniunii Sovietice, Ce­hoslovaciei şi Franţei. Nu-i­mai un guvern ieşit din lup­ta masselor populare, împu­ternicit de încrederea lor şi bazat pe forţele organizate ale acestora, dă garanţia că armele le va îndrepta pentru apărarea păcii, nu contra vrăjmaşilor păcii şi ai popo­rului. „Politica de pace a U. R. S. S., care opune desbinării naţionaliste şi de rasă,­­ in­ternaţionalismul proletar, es­te îndreptată nu numai pen­tru apărarea ţării Sovietelor şi chezăşuirii construcţiei so­cialismului — ea apără via­ţa muncitorilor din toate ţă­rile, viaţa tuturor celor asu­priţi şi exploataţi, ea înseam­nă apărarea independenţei naţionale a naţiunilor mici, ea serveşte interesele vitale ale omeniri, ea apără, cultu­ra împotriva barbariei răz­boiului”. (Din rezoluţia Con­gresului al VII-lea al Inter­naţionalei Comuniste). Paralelismul între cele două acţiuni iese mai mult in evidenţă prin pa­­sagiul in care „pacifiştii“ de la R. U. P. spun că nu vor nici „o defetistă neu­tralitate“. Căci : „O astfel de neutrali­tate nu este nici posibilă şi nici în concordanţă cu interesele ţării şi nu-i decăt o cursă întinsă de duşmanii păcii şi ai Ro­mâniei“ şi în concluzie cer să strângem legătu­rile cu... Uniunea Sovie­tică ! Vor înţelege în sfârşit cei de bună credinţă, ce fel de război vor „paci­fiştii“ şi cari interese suspecte trebuiau aco­perite cu semnăturile şi numele celor ce nu ştiau paralelismul pe care-l precizează broşura ofi­cială a partidului comu­nist din România ? Război intre triburile din Abisinia necucerită Londra, 29. (Rador). — D. Eden a comunicat azi in Ca­mera Comunelor că in regiu­nea din Abisinia, care nu a fost, încă, cucerită de trupele italiene, a izbucnit războiul ci­vil între triburile Galla și Am­­harra. » (Continuare in pag. 3-a) . Auguştii oaspeţi la primăria oraşului Praga

Next