Universul, noiembrie 1936 (Anul 53, nr. 302-316)
1936-11-01 / nr. 302
Anul al 53-rea 14 Pagini Intre profesori şi studenţi In dese rânduri, protestând împotriva taxelor impuse studenţimii, am arătat cât de mare e greşala ca din aceste taxe să fie plătiţi unii dintre profesorii examinatori. Se naşte, din această cauză, o dependenţă şi o suspiciune de care pomenea şi consiliul interuniversitar, prin comunicatul dat ziarelor acum câtăva vreme. In interview-ul publicat de noi acum câteva zile, d. profesor Chr. Mueceleanu care, cum se ştie, candidează la demnitatea de rector al Universităţii bucureştene, arăta că salariile profesorilor universitari s’au redus cu 48 la sută, pe când la alte categorii de funcţionari reducerile nu au trecut de 30 la sută. înainte, profesorii universitari ajunşi la ultima şi cea mai înaltă treaptă, erau salarizaţi ca un general de divizie şi ca un consilier de Casaţie. Azi, salariul unui profesor cu cinci gradaţii ajunge cel mult cât al unui locotenent-colonel sau cât al unui preşedinte de tribunal. Noi am susţinut totdeauna revendicările salariaţilor statului şi, în primul rând, ale membrilor corpului didactic. Dar am socotit că este inadmisibil ca profesorii universitari să-şi completeze unele diferenţe, prin taxe puse asupra studenţilor. Dezideratele profesorilor universitari sunt absolut îndreptăţite şi le vom susţine cu toată dârzenia spre a obţine de la ministerul instrucţiunii publice fondurile necesare pentru repararea acestei nedreptăţi. Profesorii celui mai înalt for cultural trebue să înceapă prin a renunţa însă la taxele ce se percep studenţilor pentru examene şi să ducă lupta pentru întregirea salariilor. Vom fi alături de dânşii ! Să rămână două lucruri distincte: taxele pe care le plătesc studenţii statului un capitol şi alt capitol fondul de salarizare al profesorilor. Acesta din urmă să nu se mai alimenteze sub nici o formă din capitolul birurilor studenţeşti. Luptând pentru realizarea acestei vechi dorinţe studenţeşti, luptăm pentru restabilirea unei armonii sufleteşti indispensabile între studenţime şi dascălii ei. Londra, Octombrie Moscova face tot felul de sforţări ca să-şi mascheze înfrângerea sigură în Spania. Berlinul şi Roma se sfătuesc ca să sea lovitura de graţia Ligii Naţiunilor care e pe ducă. Parisul e ocupat cu problema internă. Atitudinea Belgiei dovedeşte reaua stare generală din Europa. Dar Londra se reculege. E ca şi cum politica britanică înainte de a-ş î relua mersul înainte, face un popas, spre a reflecta, încotro merge Marea Britanie ? La drept vorbind, avem sentimentul precis că la Londra se pregăteşte o mişcare spre izolare. Să ne explicăm, spunând că tendinţa e de a se izola, nu voim să lăsăm să se înţeleagă că există în adevăr dorinţa de a tăia punţile intre Anglia şi Europa. Departe de aceasta. Izolarea pe care o prevedem face parte din metodele trecutului. Ca oameni practici, englezii recunosc că situaţia internaţională s’a schimbat cu totul. Criza etiopiana a consumat ruina Ligii Naţiunilor in forma ei primitivă. Securitatea colectivă nu e decât o formulă goală. Germania a readus iarăşi în locul de frunte argumentul forţei, iar Marea Britanie se reînarmează. Tratatele scrise au devenit mai periculoase pentru aceia cari le respectă, decât pentru aceia cari le calcă. Mecanismul Genevei nu a slujit oare să ocrotească desvoltarea ameninţării militarismului din Berlin ? Este contrariu geniului rassei britanic, de a se încăpăţâna să păstreze o unealtă hârbâită. Metodele practice dela încheerea păcii nu mai sunt bune. Marea Britanie trebue să caute altele mai bune. La nevoie, se va duce să le caute la adversarii ei. în timpul războiului s’au repurtat succese frumoase copiindu-se mijloacele mtrehînnente de inamic. Dar mai întâi, trebuie să te desparţi tu vechiul sistem. Bărbaţii de stat din Marea Britanie nu vor şovăi să urmeze la nevoie pilda lui Hitler, dacă în chipul acesta pot spera să reziste mai bine presiunii politicii lui. Dar mai înainte, e vorba de a se izola de trecut. Spre a porni mai departe pe picior de egalitate, trebue rupt cu tradiţia. Cu alte cuvinte, trebuie să ne izolăm de trecut. Marea Britanie trebuie să fie liberă ca să-şi realcătuică politica în Europa, in sensul unei adaugări a metodeiei la faptele brutale ale situaţiei, încotro merge Marea Britanie ? Mai întâi de toate, găsim la ea dorinţa de a reaorma în ochii lumi întregi dreptul ei la prima jumătate a numelui său. Mai mult decât oricând, naţiunea are nevoie să fie mare. Se reînarmează în acest scop, ca nimeni să nu mai îndrăznească să-i impună o conduită pe care o găseşte contrarie intereselor ei. îndărătul vălului care ne desparte de rittrai, credem că distingem o naţiune mai mult decât oricând dispusă să aibă încredere -n ea însăşi şi nu în subterfugiile diplomaţiei. Această transformare, care nu e decât o reîntoarcere la starea normală, va dăinui atâta timp cât politica acestei țări va rămâne moale în apa(Continuare in pag. 2-a) SCRISORI DIN ANGLIA ÎNCOTRO merge anglia? de AUGUR E£S i EXEMPLARUL IM Taxa poștali plătită in numerar conform aprobării Dir. G-le P. T. T. No. 120.288/932. Manifestaţia cercetaţilor şi seriolilor cehoslovaci pentru Angliştii Oaspeţi Praga, 29 (Radio-Central). — La ora 16, s’au înapoiat la castelul Hradciany dela Lany M. S. Regele Carol şi Marele Voevod Mihai. După puţin timp, s’au auzit, din piaţa din faţa castelului, sunetele unor muzici. Soseau cercetaşi cehoslovaci, cari veneau să salute pe M. S. Regele Carol şi pe Marele Voevod Mihai. Cercetaşul şi cercetaşele erau însoţiţi de trei muzici. In curtea a treia a palatului, cei 3500 de cercetaşi şi cercetaşe au format un dreptunghiu. La mijloc erau purtate drapelele român şi cehoslovac, apoi urmau membrii consiliului superior al cercetaşelor şi conducătorii cercetaşilor. Intr’o parte era format din semi-cerc de drapele româneşti şi cehoslovace, dintre cari două de aur şi înconjurate de lauri, purtau cifra M. S. Regelui Carol şi a Marelui Voevod Mihai. Altă parte a triunghiului era formată de cercetaşii marini. Cercetaşii veniţi la defilare erau din Praga şi din Bohemia, deoarece cercetaşii din Moravia şi Slovacia vor saluta pe înalţii oaspeţi români cu ocazia vizitei la Brno şi la Bratislava. In momentul când M. S. Regele Carol, preşedintele Beneş şi Marele Voevod Mihai au apărut in balconul palatului, s’a comandat salutul, drapelele au fost prezentate pentru onor, iar muzicile au intonat, întâi imnul naţional român, apoi pe cel cehoslovac.. Prof. Svorsik, comandantul suprem al cercetaşilor cehoslovaci, a dat raportul, iar prof. Charvat, vice-comandantul suprem al cercetaşilor, a ţinut un discurs in limba franceză. CUVÂNTAREA SUVERANULUI ROMÂNIEI M. s. Regele Carol II. a mulţumit in numele Său $ în numele Marelui Voevod Mihai. In limba franceză, pentru salutul cercetaşilor şi a spus intre altele următoarele: „Cele mai frumoase amintiri ale Mele sunt din vremea tinereţii, când am fost instructorul cercetaşilor români. Am fost instructorul lor, spre a fi mai târziu şeful şi conducătorul lor. Munca pe care au realizat-o cercetaşi cehoslovaci şi care merge paralel cu aceea a cercetaşilor români. Înseamnă o întărire a cauzei noastre aliate, înseamnă o întărire a legăturilor de alianţă dintre statele noastre. Priimit salutul vostru şi va mulţumesc, in mod cordial, în călităţi de conducător şi şef al cercetaţilor români“. Cercetaşi! au mulţumit cu un „Nazdar” furtunos Apoi, s’au retras in sunetele fanfarelor din opera „Libuşe” de Smetana. * După omagiul a’dus de cercetaşi: cehoslovaci, M. S. Regele Carol, preşedintele Beneş şi Marele Voevod Mihai s’au dus la casa Tyrsuv, care era splendid împodobită. (N. R. Tyrsuv a fost fondatorul mişcării sobolilor). In sala de aşteptare, înalţii oaspeţi au fost salutaţi de d-nii Machnik, ministrul apărării naţionale; Emandi, ministrul României la Praga; Jan Şeba, mun. Cehoslovaciei la Bucureşti; Bukovsky, preşedintele sokolilor, general de corp de armată Prehala; col. Braun, fost ataşat militar cehoslovac la Bucureşti; col. Bielin, comandantul regimentului 47 inf. „Rumnska”; ■general Filimon, primul aghiotant al M. S. Regelui Carol; col. Eftimiu, ataşatul militar român la Praga; directorul ministerial Cermak, din ministerul de externe, etc. Suveranul român, preşedintele Beneş şi Marele Voevod Mihai au intrat în sala de recepţie în aclamaţiile entuziasmate ale publicului, adunat în curtea casei Tyrsov. înalţii oaspeţi şi suitele lor au vizitat apoi muzeul sobolilor, unde se află păstrate diferite trofee, daruri şi drapele ale sobolilor. D. Bukovski, preşedintele sobolilor, a salutat pe M. S. Regele Carol cu un discurs, incheindu-l cu salutul românesc. M. S. Regele Carol II a răspuns, in limba franceză, spunând că este foarte fericit de a se afla în mijlocul sololilor, a căror mişcare renumită o cunoaşte foarte bine, şi a căror desvoltare şi succese le urmăreşte de ani de zile. „Vin la d-voastră — a spus M. S. Regele Carol II — nu numai ca domnitorul statului amiezei şi ca şeful tineretului român, transmiţându-vă, cu plăcere, salutul lui cordial şi frăţesc. Chiar în anul viitor se va realiza schimbul membrilor O. E. T. R. cu cei ai sobolilor“. Maiestatea Sa şi-a încheiat cuvântarea cu urări călduroase de desvoltare a mişcării sobolilor. M. S. Regele Carol s’a înscris ■apoi în carnea de aur a sololilor.Suveranul român, preşedinte,le Beneş, Marele Voevod Mihai şi suitele lor au trecut apoi in sala mare de gimnastcă, unde au fost primiţi cu imnul nraţional român şi cel cehoslovac, înalţii oaspeţi luând loc in tribună, a început desfăşurarea programului de gimnastică. După terminarea programului, M. S. Regele Carol, preşedintele Beneş şi Marele Voevod Mihai s-au înapoiat la palat. Pe tot parcursul Înalţii oaspeţi români au fost îndelung ovaţionaţi de mulţimea care umpluse străzile. FEPREZENTAŢIA DE GALĂ DE LA TEATRUL NATIONAL Praga, 29 (Radio-Central). — Programul de azi al vizitei M. S. Regelui Carol s’a încheiat cu reprezentaţia de gală dela Teatrul Naţional. De lla palatul Hradciany spre Teatrul Naţional, M. S. Regele Carol a plecat întriun automobil cu d-na Beneş, soţia preşedintelui republicii, iar d. Beneş în alt automobil cu Marele Voevod Mihai. Teatrul Naţional îmbrăcase haină de sărbătoare. Clădirea era decorată cu drapele, gobelinuri, flori şi verdeaţă. La ora 20:45, o orchestră de fanfare a executat pe balconul clădirii teatrului o compoziţie a d-lui Şever, dirijorul orchestrei Teatrului Naţional. In halcul teatrului aşteptau suitele Înalţilor Oaspeţi. D. Franke, ministrul instrucţiei publice, a salutat, într’un discurs, pe M. S. Regele Carol şi pe Marele Voevod Mihai, relevând onoarea ce se aduce Teatrului■ Naţional prin această Înaltă vizită. D. Franke a salutat apoi pe d-na şi d. Beneş, preşedintele republicii, şi a prezentat pe d. Lom, directorul Teatrului Naţional. Teatrul era ocupat până la ultimul loc, domnii in trac, iar doamnele în toalete de seară. D-na Beneş purta o rochie de brocart verde, ţesută cu fire de argint. Printre spectatori se aflau: d. Hodza, preşedintele consiliului; toţi membrii guvernului, d-nii: Malypetr, preşedintele Camerei; Soukoup, preşedintele Senatului; consilierii Curţii de casaţie; înalţii funcţionarii wd. i Pagini No. 302 Duminică 1 Noembrie 1935 P IUII M. S. Regele la Fraga Omagiul Camerelor şi al guvernului pentru Suveranul României Fraga, za (Kaacw). — cele două Camere s’au întrunit azi intr’o şedinţă comună, în prezenţa d-lui Horia, pre£wfo»j» t telte consiliului, sfb meh *.rih«c guvernula aduce omagiul pytamt^h» tului iluştrilor oameţi români. D. Malypetr, preşedintele Camerei, a declarat între alte tese „Suntem adânc recunoscâtori M. S. Regelui Carol II şi Principelui Moştenitor Mihai că prin vizita Lor au arătat întregei lumi sinceritatea şi durabilitatea legăturilor frăţeşti, cari leagă popoarele ro-All«'II 5»I v&ti-UelW V wL* AtX. O* JVC gele Carol II desigur că s’a convins se va convinge că ,7;eu*w!iMtarfci **.■■ o iubire, ne-1 v , o.roriuita ncsdt ani jii şî \'uc&Ad, pentru aniata ei, România. M. 5. Regele Carol II vi recunoaşte deasemeni că populaţia cehoslovacă nutreşte faţă de El, faţă de Familia Lui şi faţă de poporul român sentimente de adânc ataşament şi de credinţă“. I Pr .*/ D. Soukup, preşedintele Senatului, asp.x dintre altele: „Vizita M. S. Regele Carol II şî a Voevodului Mihai va rămâne o amintire de neşters In istoria poporului cehoslovac. Mica înţelegere este o mare putere în Europa. Toate încercările de a o slăbi s’au sfărâmat. Despre fidelitatea statului nostru, /S’a putut convinge Suveranul român in repetate rânduri“. Declaraţiile celor doi preşedinţi au fost ascultate în picioare de membrii Parlamentului, cari le-au salutat cu aplause nesfârşite. După ce preşedinţii celor două Camere au făcut declararile, şedinţa festivă a Parlamentului a luat sfârşit: nunvrazi, generau şi alţi ofiţeri superiori; înalte feţe bisericeşti, printre cari şi abatele Zavarai; reprezentanţii organizfaţiilor culturale, ştiinţifice, artistice, etc. ■ 1 Primul rând de toli era rezervat membrilor corpului diplomatic, din cari n’a lipsit niciunul. M. S. Regele Carol, d-na şi d. Beneş şi Marele Voevod Mihai au fost conduşi in loja preşedinţială de d-nii Franke şi Lom. Publicul, în picioare, a ovaţionat pe înalţii oaspeţi. Aclamaţiile n’au încetat decât în momentul când orchestra a început sa cânte imnul naţional roman, dupâ care a urmat cel cehoslovac. Apoi, publicul a aclamat din nou. M. S. Regele Carol şi Marele Voevod Mihai au mulţumit pentru ovaţiile entuziaste. . . Orchestra a cântat apoi sub conducerea d-lui Tavlich, directorul Operei, uvertura şi actul întâi al operei „Mireasa vândută”, de Smetana. In pauză, M. S .Regele Carol şi preşedintele Beneş au primit, în micul salon de lângă loja preşedinţială, pe monseniorul Ritter, nunţiul papal. La urmă, d. Franke a prezentat Înalţilor Oaspeţi pe d-nii Tavlich, şeful Operei şi prof. Fischer, şeful teatrului. M. S. Regele Carol s’a întreţinut cu d. Tavlich despre muzica lui Smetana, iar d. prof. Fischer a vorbit Suveranului despre piesele româneşti jucate pe scenele cehoslovace, sau cari sunt in pregătire. După ce Înalţii oaspeţi s’au înapoiat in loja preşedinţială, s’a reprezentat opera într’un act „La drumul mare“ a d-lui C. Nottara. Orchestra a fost dirijată de d. Zdenko Tolprecht, directorul Operei din Bratislava. D. Constantin Nottara a asistat la reprezentarea operei sale. Publicul a primit cu aplauze această operă, care a fost reprezentată pentru prima oară la Praga. M. S. Regele Carol, primind, din tribuna regală, defilarea trupelor. La stânga M. Sale, d. președinte Ed. Beneş, iar la dreapta, Marele Voevod Mihai SUSPECT PARALELISM Citim, nedumeriţi semnăurile de pe manifestul „Reuniunii române pentru pace „R. U. P“ şi ne întrebăm : cum a fost posibilă o atât de ciudată impărechere înre gânditori — toţi oameni fie treabă — şi câţiva agenţi istorii ai comunismului in- ternaţional ? Lumea —, po- toarele şi indivizi — prea tace. E cert. Prea recente sunt grozăviile răsboiului şi prea cunoscute sunt noile mijloace tehnice de ucidere, i tentru ca naţiile să mai do- r nească răsboiul cu uşurinţa le altă dată. Dar în momentele când ■oată lumea se înarmează, când toţi stau cu arma la viitor, când e suficientă ocântee spre a aprinde focul ;e mocneşte, a duce o acţiune pentru „pacea cu orice chip“, este un lucru cu desăvârşire inexplicabil. Au dispărut de mult iluziile umanitariştilor ; nici visătorii incorigibili nu mai cred in pacea permanentă. iar convieţuirea pacinică între popoare e tulburată mereu de norii grei ai neînţelegerilor internaţionale. Puternic, temut, respectat, sigur de sine e numai cel tare, cel ce se poate apăra oricând. O goană a înarmărilor predomină activitatea tuturor ţărilor. Şantierele şi uzinele nu mai prididesc să execute comenzile, iar la noi se mai găsesc oameni cari, după eşuarea conferinţelor de dezarmare, cari au dăinuit 14 ani la Geneva, vin azi din nou cu utopia restrângerii înarmărilor prin convenţii Internaţionale. Găsim in termenii apelului toată literatura congresului de la Bruxelles, unde, alături de delegaţii comunişti francezi şi spanioli, a participat şi d. dr. Lupu, preşedintele acestui „R. V. ” Dar absolut aceiaşi termeni şi aproape aceleaşi cuvinte le găsim în rezoluţiile şi hotăririle plenarei a V-a lărgită a comitetului central al partidului comunist din România, rezoluţii ce se găsesc în broşura răspândită în sute de mii de exemplare şi camuflată sub coperta „Tainele Radiofoniei“. Ca şi apelul R. U. P., broşura se ocupă de pericolul de răsboi şi de fascism, de „sarcinile noastre de luptă pentru pace“. Cităm un scurt pasagiu din capitolul 7, care precizează atitudinea comuniştilor „faţă de problemele răsboiului şi sarcinile de luptă pentru pace“ : „Niciuna ,din aceste sarcini nu le poate îndeplini un guvern duşman al poporului, ca guvernul Tătărescu, ci numai un, guvern in serviciul masselor populare. Un astfel de guvern poate să iasă numai din acţiunea unită a tuturor forţelor antifasciste, a muncitorimii şi ţărănimii, a naţionalităţilor asuprite şi a tuturor celor cari muncesc şi suferă în societatea capitalistă românească,—un guvern al Frontului Popular Antifascist. „Clasa muncitoare n’are nici o încredere in politica „de pace" a guvernului Tătărescu. Burghezimea şi boerimea română s’au înţeles în 1913 cu Bulgaria şi apoi au atacat-o. Înainte de războiul din 1914, au fost în alianţă cu puterile centrale pe cari e-au trădat, asociindu-se ţa,■ilor Antantei. In timpul războiului burghezimea şi boerimea română au încercat să trădeze pe aliaţi, apoi au atacat Rusia aliată. „Având în vedere această politică de duplicitate, nu există nici o garanţie că elementele conducătoare ale burgheziei şi boeriei române, orice declaraţii pacifice ar face azi, nu se vor asocia in momentul critic cu imperialismul german în aventura lui războinică. De aceea, nici o încredere în politica externă a guvernului Tătărescu, nici un ban pentru înarmări, fiindcă arma în mâinile unui guvern reacţionar poate fi oricând îndreptată în contra popoarelor înseşi din România şi contra Uniunii Sovietice, Cehoslovaciei şi Franţei. Nu-imai un guvern ieşit din lupta masselor populare, împuternicit de încrederea lor şi bazat pe forţele organizate ale acestora, dă garanţia că armele le va îndrepta pentru apărarea păcii, nu contra vrăjmaşilor păcii şi ai poporului. „Politica de pace a U. R. S. S., care opune desbinării naţionaliste şi de rasă, internaţionalismul proletar, este îndreptată nu numai pentru apărarea ţării Sovietelor şi chezăşuirii construcţiei socialismului — ea apără viaţa muncitorilor din toate ţările, viaţa tuturor celor asupriţi şi exploataţi, ea înseamnă apărarea independenţei naţionale a naţiunilor mici, ea serveşte interesele vitale ale omeniri, ea apără, cultura împotriva barbariei războiului”. (Din rezoluţia Congresului al VII-lea al Internaţionalei Comuniste). Paralelismul între cele două acţiuni iese mai mult in evidenţă prin pasagiul in care „pacifiştii“ de la R. U. P. spun că nu vor nici „o defetistă neutralitate“. Căci : „O astfel de neutralitate nu este nici posibilă şi nici în concordanţă cu interesele ţării şi nu-i decăt o cursă întinsă de duşmanii păcii şi ai României“ şi în concluzie cer să strângem legăturile cu... Uniunea Sovietică ! Vor înţelege în sfârşit cei de bună credinţă, ce fel de război vor „pacifiştii“ şi cari interese suspecte trebuiau acoperite cu semnăturile şi numele celor ce nu ştiau paralelismul pe care-l precizează broşura oficială a partidului comunist din România ? Război intre triburile din Abisinia necucerită Londra, 29. (Rador). — D. Eden a comunicat azi in Camera Comunelor că in regiunea din Abisinia, care nu a fost, încă, cucerită de trupele italiene, a izbucnit războiul civil între triburile Galla și Amharra. » (Continuare in pag. 3-a) . Auguştii oaspeţi la primăria oraşului Praga